275 matches
-
putut fi demolat, care este numit, cu un termen mult prea comun, partea mea de răspundere. Să fii nevoit să trăiești cu asta în anii care au mai rămas, iată un lucru sigur. În spatele pădurilor și între ele, pe câmpuri răscolite. Zăpada împovăra copacii, acoperișurile barăcilor. La mare depărtare, turla în formă de ceapă a unei biserici. Nici un cuvânt în cehă nu se auzea pe terenul de instrucție, numai comenzi în limba germană care, pe ger, era purtată cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe parcursul primei lecții am învățat să-mi fie frică. Groaza a pus stăpânire pe mine. Nici urmă de culcat, înainte marș ca la instrucție, m-am târât de sub tanc prin față și mă văd ieșind târâș din pământul de pădure răscolit și din frunzișul putrezit, un amestec în care, cât timp orga lui Stalin a dat tonul, mi-am presat fața și al cărui miros are să rămână lipit de mine. Clătinându-mă încă pe picioare, am fost expus unui asalt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
au și nu pot să așeze pământul de raze cu spume în albia de vis cu trăire de-not. Tu, Doamne, fă-mă prințesă de umbre pe un pământ de păcat cu trupuri de mort. ARSURA DE VISURI ȘI PLOI Răscolite tăceri, în arzânde chipuri, Orizontul iubirilor pe-o înserare albastră Prin petale de nopți firimituri de ispite Se oglindeau pe-o surdină sihastră... Și-o lume amară de-o secetă calmă, Adieri de morminte în pătule de nori, Condamnabilă clipă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și care acum făcea eforturi supraomenești nu numai să și-l aducă acasă, ci să-l convingă că e sânge din sângele ei. Ina părăsi camera nu fără a scăpa câteva lacrimi. Veni lângă soțul său cu ființa răsturnată și răscolită, cu lacrimile încă pe obraji și într-o nestăpânită stare de tristețe : - Alex, Alex, ce blestem pe capul nostru! Între acești doi copii este o diferență ca de la cer la pământ. Intuind substratul mâhnirilor soției sale, Alex căută să o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
înțelese greșeala. Scoțând oglinda din dimensiunea timpului, nu adusese doar chipul melancolic al femeii în fața lui. Fenomenul funcționase și invers. Imaginea Bătrânului se dezvăluise și ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în aceeași oglindă. Șocat și răscolit, cu gesturi febrile, Bătrânul acoperi instinctiv cu cearșaful luciul oglinzii, obturând pentru totdeauna privirea rugătoare, surprinsă și nedumerită a Despinei. Deprinsese cu greutate și șovăire să iubească în taină o himeră, o știmă a apelor. Dar nu știa să primească
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pitorească (inclusiv poreclele), toponimele realiste și o viziune În cheie veselă, tristă, grotescă a acestei lumi caleidoscopice. M-au frapat mereu diversitatea de subiecte atacate cu dezinvoltură de autor, care a optat de această dată pentru un titlu polisemantic: Vieți răscolite. El acoperă, și nu prea, substanța narațiunilor, ce pendulează derutant Între persoana a III-a (narațiunea de tip obiectiv) și subiectivitatea de fond a discursului. Iată câteva bune pretexte epice : uneori fericirea e lângă noi, dar o vreme n-o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pentru noi, Îți mulțumim. Însă, noi, nu suntem cerșetori, nene Gigi, nu suntem cerșetori. Nu! Noi suntem niște suflete amare. Și nenorocite. Niște epave. Niște epave, ajunse, În acest stadiu de degradare, cu mult Înainte de vreme. Noi suntem niște vieți răscolite. Răscolite și amărâte, amare și bolnave, dacă asta ne e soarta, asta ne-o trăim, sub nemernicia conducătorilor țării și lumii; asta e! Îți mulțumim frumos, nene Gigi, dar, nu ne da bani, că, Înțelegi matale, de ce, noi, scuză-ne
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
noi, Îți mulțumim. Însă, noi, nu suntem cerșetori, nene Gigi, nu suntem cerșetori. Nu! Noi suntem niște suflete amare. Și nenorocite. Niște epave. Niște epave, ajunse, În acest stadiu de degradare, cu mult Înainte de vreme. Noi suntem niște vieți răscolite. Răscolite și amărâte, amare și bolnave, dacă asta ne e soarta, asta ne-o trăim, sub nemernicia conducătorilor țării și lumii; asta e! Îți mulțumim frumos, nene Gigi, dar, nu ne da bani, că, Înțelegi matale, de ce, noi, scuză-ne, Însă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
că mă privește încurajator cu toate razele soarelui revărsate pe chipul ei de piatră...Niciodată nu mi s-a părut atât de frumoasă zidirea de pe creastă...Merg încet, dar gândurile îmi răvășesc mintea. Parcă ar fi un mușuroi de furnici răscolit. Vreau cu disperare să le opresc în loc și, înșirându-le ca rândunelele pe sârmă, să le iau la întrebări: „D-apoi bine, neastâmpăratelor! Ce vreți voi? De ce vă învălmășiți și nu stați la rând, așa cum se cuvine unor făpuri cuminți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cald, zăpușeală, târziu... tăcerea căzuse peste noi. Ne transformasem brusc în doi adolescenți... aproape goi! Răsuflările noastre haotice ca niște flăcări își completau perfect ardoarea. În liniștea senină și-n țipetele nopții luna scânteia prin cameră, frângea acoperișuri. Eu fierbeam răscolit, nu mai aveam glas. Ochii săi verzi s-au încleștat în mine, sufletele se-nfiorau, trosneau la fiecare zvâcnitură. Nu mai auzeam decât gâfâielile noastre dezordonate căzute peste amândoi... fremătam, ne volatilizasem! Bluzița ei galbenă, cu un desen de Picasso
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
fulgerului care În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ și mare. N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face, Și apusul își împinse toate neamurile-ncoace; Pentru-a crucii biruință se mișcară rîuri-rîuri Ori din codri răscolite, ori stârnite din pustiuri; {EminescuOpI 147} Sguduind din pace-adîncă ale lumii începuturi, Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi, Se mișcau îngrozitoare ca păduri de lănci și săbii, Tremura înspăimîntată marea de-ale lor corăbii!... La
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
înaintase până la Kargalîk, a fost lovită de aceeași soartă ca aceea a lui Yussuf: morți și muribunzi erau îngrămădiți în corturi. Martorii mai arată că "inamicul nu apăruse, dar cadavre zăceau la pământ în toate părțile; se săpau gropi, pământul răscolit răspândea la nesfârșit emanații pestilențiale; adeseori, mâinile ce săpau pământul se opreau din lucru și cel care ținea lopata cădea în tăcere pe marginea gropii pe jumătate săpată și nu se mai ridica. Cei care mai trăiau încă erau urcați
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
vă puteți smulge din rugini, din înghețatele pale de vânt? în dodii unde începe ochiul magic, cel tivit cu sânge oprit? unde începe nemurirea ce mă-ngheață-n fruct căzut? unde începe înțelesul cel bătut cu șapte chei? unde începe răscolitul gând după care să te iei? unde începe marea albastră, holda galbenă cu maci? cine-ți spune: închide gura, dezgolește-te și taci? cine taie-n întuneric roci bazaltice să urci sus, la luna-n amorțire, pe-astă lume s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
momi în lumi de taină, plăpânda fericire-adăpostind, în care-am lepădat, cândva, împreună, scântei de năluciri și vis trăit. ne-om minuna cu sufletul la gură de calmul trupului alint, crescut din lunecări de zgură și din stihii de ape răscolite. vom străluci părelnici și sfioși și vom pieri în destrămare ca mireasma. o, ce neașteptat sfârșit și prea frumos. plâns de nai din verdele ofilit nu crește vara, din soare oxidat lumina nu mai curge. în ochiul împăstat lacrima putrezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dor Elena Marin Alexe Bate vântu-n ram de nuc Răvășind grădina toată Nu știu calea s-o apuc Peste tot e numai zloată Bate vântul printre vii Biciuind fără de milă Plâng butucii goi pustii Lapovița-mi face silă Bate vântul răscolit Alungând toți trecătorii Porțile au amuțit Sus pe cer se-nchină norii Bate vântul bate rău Crengile se crapă moarte Apa-ngheață în pârău Gândul meu zboară departe Bate-un vânt rătăcitor În fereastra de la tindă Dorul meu cheamă alt
V?nt ?i dor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83334_a_84659]
-
spuse agentul dintr-o suflare. Nu-i așa că asta sperați? Vă gândiți că s-ar putea să dăm de el, de asta suntem aici. Aș mai putea să completez lista ta, spuse Toma ignorând întrebarea lui Vasilică, mai căutăm pământ răscolit, urme de săpături ori chiar resturi umane, asta ca să iau în calcul și ipoteza ta de ieri cu animalele sălbatice. Nu este exclus, însă, să apară și alte lucruri la care nu ne gândim acum. Ei, ce părere ai, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
alerge prin grădină fugărită de Urangutanul ei. Ca să nu fie, chipurile, prinsă, se cățără în tei cu o agilitate de pisică. ― Dă-te jos, că faci buf! o rugă Novac. Ea nici gând să asculte. Se auzea numai freamătul frunzelor răscolite. ― Mă supăr, să știi... Vrei să-ți rupi gîtul? stărui el. 54 ― Nu, nu vreau, țipă Veverița nevăzută. Am nevoie de gât. Vino să mă iei în spinare. ― Coboară și singură... ― Singură nu pot... Mi-e frică... ― Cine te-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Mâine, da, poți să faci ce vrei. Lasă măcar să treacă o noapte... Înțelegi? Din vorbele ei se desprindea atâta fermitate încît, pentru a le nesocoti, trebuia să opun o tărie de care nu dispuneam. M-am supus, deși toată ființa răscolită mă. Îmbrâncea să fac exact contrariul. ― Ai dreptate, i-am spus neconvins, e mai cuminte s-o văd mâine. Dar mi-e așa de greu să rămân singur o noapte întreagă. ― Vin la tine. Îmi dau seama câtă nevoie ai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
iar eu n-am mai găsit putere de a rezista până la urmă rupturii. (Mai cu seamă că Mihaela nu-mi dăduse măcar satisfacția de a se umili în fața mea, cerșind dragostea. Mi-aduc și acum aminte de răzmerița ființei mele răscolite, care-mi cerea imperios pe Mihaela. Cine s-ar fi încumetat să înăbușe o asemenea revoltă? Așa am ajuns la soluția căsătoriei, unica soluție care rezolva problema. Era un compromis necesar pentru restabilirea echilibrului, însă ca orice lucru impus, mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ca o sărutare pe care ar fi dat-o Wotan Endei. Preoții au continuat multă vreme cântecele lor tânguitoare și nepotrivite pentru bătrânul Pandele. Ar fi fost mai bine, în loc de flori, să dea drumul unui butoi de vin pe țărna răscolită și, în preajmă, să se întindă un praznic monstru unde să se ghiftuiască mosafirii, căci boierului nu-i plăcea să plece nimeni de la el flămând. Să se aducă haita de vânătoare care să se bată netulburată pe sub masă după ciolanele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
imagini din mintea sa - rod al îngrozitoarei fertilizări încrucișate între viața sa fantastică și anomalia genitală a lui Bull - Alan se dusese la biblioteca spitalului universitar în pauza de prânz. Recepționerele începuseră să șușotească între ele la vederea unui Alan răscolit și preocupat care părăsea centrul. — Ssst... spusese Gloria, negresa cea conică abia intrată în tură, tipu’ se spetește muncind, știu io. Sssst! E un sfânt, chiar așa! Mintea sfântului era bântuită de himere pe când se îndrepta spre centrul orașului. Imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
după o altă viață, dar n-a fost să fie. Când m-am întors de-acolo, în fundul sufletului meu strălucea Divinitatea. Doi ani de zile am pictat în transă numai icoane. Ecourile, reverberațiile picturii noas tre bisericești, toate nostalgiile mele răscolite îmi călău zeau fără oprire pensula. — Pictai în stilul meșterilor iconari? — Nu, făceam icoane abstracte. De aceea m-am temut ca la vernisaj să nu fiu greșit înțeleasă, iar tablourile mele să nu pară vizitatorilor un sacrilegiu. Dar nu a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
DE OCAZIE Nici nu s-a închis bine ușa clasei, după tânăra profesoară ieșită de la oră, că, din urmă, un scandal, a izbucnit brusc. Frumoasele colege din prima bancă au sărit, una la alta, cu niște voci pițigăite, cu nervii răscoliți și cu pumnii transformați în mici obiecte contondente, izbiți, cu putere, prin cap, de umeri, de piept, de coaste; apoi, s-a avansat la faza trasului de păr. Și aveau niște plete lunguțe, și galbene, dracele de cosânzene, de mai
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pentru altă clipă însă le place să se sărute și continuă la nesfârșit. Trupurile lor contorsionate se înfioară, sclipind în răcoarea nopții. O ajută să-și pună ceva din hainele mototolite. În razele rătăcite și tăcute ale astrului le observă răscolite, murdare de iarbă și țărână. Roua dimineții au luat-o cu ei pentru întotdeauna. Le scutură cum pot, însă nu le pasă, au numai de traversat înapoi bulevardul. - Hai acasă. Astăzi trebuie să merg și la serviciu, nu ca tine
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
atâta vreme primăvara, Că astăzi nu mai știu nici cine sunt. Să plece iarna, e prea grea povara, În pieptul meu simt inima, tumult, Aștept de multă vreme primăvara, Ca pe-o iubire nouă s-o ascult. Cenușă de scânteie răscolită Mi-e frig de tine ca de-o întâmplare Pe care n-am trăit-o îndeajuns; Și-abia s-au pus ferestrele pe plâns, Și-s foi tot mai puține-n calendare... Te-aș vrea alături albă, -ngândurată, Să-ți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]