405 matches
-
fost de scurtă durată. Răscoală a fost în cele din urmă zdrobita de legiunile române. Inițial, românii au avut dificultăți în fața unei forțe militare evreiești care era unită, spre deosebire de primă Mare Revoltă a iudeilor, cănd după mărturia lui Josephus Flavius, răsculații erau divizați în trei oștiri care vreme de trei săptămâni s-au luptat între ele pentru controlul Muntelui Templului,asta după ce românii străpunseseră deja zidurile cetății și își făceau drum spre centrul orașului. De aceasta fiind inferiori numeric și după ce
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
spune că cercurile concentrice de libertate au fost aduse în conștiința Europei în perioada 1784-1785 de țăranii români transilvăneni cu 5 ani înainte de căderea Bastiliei - simbolul despotismului. Ambasadorul Veneției la Viena , Sebastian Foscarini , scria dogelui sau în decembrie 1784 că răsculații din Munții Apuseni vor să înlăture jugul antic al sclaviei , iar Viena relata mereu , prin ziarul "Wiener Zeitung" despre Radaker sau Radaker -Waldung { Pădurea din Râdă ,adică Arada}, că locul de pornire a răscoalei , punct misterios aflat pe harta imperiului
Horea, Alba () [Corola-website/Science/300245_a_301574]
-
a aflat pe teritoriul rămas Rusiei. În vara anului 1871, autoritățile țariste au desființat privilegiile coloniștilor bulgari din Basarabia, ceea ce a schimbat structura administrativă a coloniilor bulgare. La începutul anului 1906, a avut loc o răscoală țărănească în satul Traian. Răsculații au refuzat să-și plătească datoriile către stat, au cerut alegeri noi și constituirea unei secții de poliție. Poliția i-a arestat pe K.N. Bondar și V.D. Mirceva pentru instigare la revolte . În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea
Traian, Bolgrad () [Corola-website/Science/318268_a_319597]
-
se numea "O.R.I." (conform SRI), adică "Organizația Românilor Independenți", cu centrul de operare în Oradea și cu ramificații în nordul județului Bihor și sudul județului Sălaj. Organele de securitate au primit la 11 mai 1949 primele informații despre intenția răsculaților (dintre care unii grupați în jurul acestei organizații) de a procura armament. La 20 iunie, Securitatea a aflat că anumite elemente încercau să procure armament de la unități militare. În ancheta ulterioară s-a stabilit că întâlnirea care a stabilit ultimele detalii
Răscoalele țărănești din vara anului 1949 () [Corola-website/Science/314397_a_315726]
-
de efective (49 de ofițeri și 2580 de trupă) sau, după cum preciza Nicolae Iorga în cadrul Ședinței Adunării Deputaților din 18 martie 1908, "„...jandarmii aceștia n-au știut nimic de pregătirea răscoalelor, ei n-au avut curajul să se lupte cu răsculații (...). Prin urmare din aceste răscoale se poate vedea de câtă bărbăție au dat dovadă jandarmii noștri. Când însă s-a mântuit răscoalele (...) jandarmii au întins pe oameni, unii îi țineau de cap și alții de picioare, - pe când alții, însăși, îi
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
în satele Cișmele, Achmanghit, Nerușai, Mihăileni și Galilești din sudul Basarabiei, intimidând restul populației. Rebelii au creat autorități sovietice - comitete revoluționare, unități de miliție populară și Gărzile Roșii. Numărul persoanelor răsculate s-a ridicat la 4.000-6.000 de persoane. Răsculații proveneau din etniile ucraineană, rusă, bulgară, găgăuză etc. Rebeliunea nu a fost susținută de țăranii români (moldoveni) din Basarabia și nici de germanii basarabeni. Comandantul român al postului de jandarmi din Achmanghit a reușit să fugă în satul Sărata, unde
Răscoala de la Tatarbunar () [Corola-website/Science/318414_a_319743]
-
lungime și 95 km lățime. În 1926, scriitorul comunist Henri Barbusse a scris cartea "Călăii", în care își descria experiența participării la „Procesul celor 500”. În timpul ocupației sudului Basarabiei de către URSS, la Tatarbunar a fost construit un monument închinat memoriei răsculaților. În urma acestei rebeliuni, guvernul român liberal a decis interzicerea definitivă a Partidului Comunist, după ce alte două legi l-au slăbit considerabil, prin legea "Mârzescu".
Răscoala de la Tatarbunar () [Corola-website/Science/318414_a_319743]
-
pe cea bizantină atât pe mare (cele 4 vase grecești) cât și pe uscat, la Brindisi (în 28 mai 1156), recucerind Bari. Adrian al IV-lea a început negocierile la Benevento, semnând un tratat (18 iunie), potrivit căruia abandona cauza răsculaților și îl confirma pe Guillaume ca rege. În timpul verii lui 1157, Guillaume a contraatacat Bizanțul pe terenul acestuia, prin trimiterea unei flote de 164 de vase cu 10.000 de oameni, pentru a jefui Eubeea și Almira. În 1158, el
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
învingătoare de fiecare dată. În 72 î.Hr., Adunările romane l-au ales pe Cezar în funcția de tribun militar, aceasta fiind primul său pas în viața politică. În anul 71 î.Hr., Marcus Crassus a devenit coordonatorul acțiunilor întreprinse pentru zdrobirea răsculaților conduși de Spartacus. Cezar a fost unul dintre puținii susținători ai lui Crassus în încercarea de a restabili ordinea în stat. Senatul l-a desemnat pe Crassus pentru această cauză, iar Crassus a format șase legiuni noi, recrutându-l și
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
1156, când avea vârsta de trei ani, baronii din regat s-au opus cancelarului Maio de Bari, gândindu-se să îl înlăture nu numai pe acesta, dar și pe regele Guillaume, pe care să îl înlocuiască cu nevârstnicul său fiu. Răsculații considerau că, odată tronul ocupat de un minor, ei ar fi fost liberi față de controlul regal. În 1161, după reușita asasinării lui Maio, baronii rebeli l-au făcut pe Roger să defileze pe străzile din Palermo, anunțând preluarea tronului de către
Roger al IV-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328289_a_329618]
-
Verzii, în ciuda dezacordurilor religioase, s-au unit împotriva guvernării. Împăratul a purtat tratative cu poporul aflat în hipodrom, dar fără succes. Revoltă s-a răspândit cu repeziciune, multe edificii și momumente artistice fiind distruse și incendiate, ca Basilica Sfânta Sofia. Răsculații strigau "Nika"-Victorie. Iustinian a promis că îi demite pe Tribonian și Ioan de Capadocia. Dar apelul sau personal a rămas fără nici un rezultat. Nepotul lui Anastasie s-a proclamat împărat. Iustinian s-a adăpostit în palat alături de consilierii săi
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
-l apere pe general, au fost uciși.. În mai 1772, guvernatorul Orenburgului, generalul-maior Reinson, a organizat o forță expediționară pentru înăbușire revoltei. Trupele de represiune au reușit să-i învingă pe răsculați, care au fost judecați pe 6 iunie 1772. Răsculații și liderii lor au fost torturați și executați. Răsculații au fost rupți în patru, li s-au tăiat limbile, nasurile sau urechile, sau au fost arși cu fierul roșu pe frunte. În acea perioadă, regiunea era foarte slab populată. De
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
1772, guvernatorul Orenburgului, generalul-maior Reinson, a organizat o forță expediționară pentru înăbușire revoltei. Trupele de represiune au reușit să-i învingă pe răsculați, care au fost judecați pe 6 iunie 1772. Răsculații și liderii lor au fost torturați și executați. Răsculații au fost rupți în patru, li s-au tăiat limbile, nasurile sau urechile, sau au fost arși cu fierul roșu pe frunte. În acea perioadă, regiunea era foarte slab populată. De aceea, numeroși răsculați au reușit să se ascundă la
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
rebeliunea din 1772, este foarte probabil să fi știut cu siguranță cine era Pugaciov, dar așteptau doar un pretext pentru a se răscula din nou, iar apariția impostorului nu a făcut decât să le ofere ocazia necesară. Prima acțiune a răsculaților lui Pugaciov a fost marșul început pe 17 septembrie 1773 din postul de graniță Budarinskogo, (astăzi satul Budarino din vestul Kazahstanului) împotriva orașului Iaițk. Cei cam 200 de răsculați, deși nu cucerit orașul, au reușit să câștige sprijinul trupelor trimise
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
cu ei. Cazacii, sprijinitori ai „Înălțimii Sale împăratul Petru”, principala forță armată a lui Pugaciov, au obținut sub conducerea acestuia un număr de victorii, cucerind o serie de fortificații și așezări, uneori fără luptă. După șase luni de la declanșarea marșului, răsculații au asediat fără succes orașul Orenburg. În tot acest timp, armata impostorului Pugaciov și-a mărit efectivele în mod neîncetat prin recrutarea a numeroși țărani, muncitori din regiunea Uralilor, bașchiri, tătari, calmîci sau kazahi. În noiembrie, cazacii conduși de Andrei
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
Iaik, în orașul Gurîev, unde au cucerit kremlinul (citadela) orașului, a câștigat pradă bogată și și-a mărit efectivele trupelor cu noi cazaci răzvrătiți. Trupele generalului P. M. Golițin au provocat în martie 1774 în apropierea fortăreței Tatișcevoi o înfrângere grea răsculaților. Pugaciov a plecat spre așezarea Berdsk. A reușit să se retragă până în cetate cu ajutorul răsculaților conduși de Ovcinnikov. În fruntea a trei sute de cazaci, Pugaciov a rupt încercuirea trupelor guvernamentale și s-a refugiat în Nijneozernoe. În aprilie 1774, cazacii
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
și-a mărit efectivele trupelor cu noi cazaci răzvrătiți. Trupele generalului P. M. Golițin au provocat în martie 1774 în apropierea fortăreței Tatișcevoi o înfrângere grea răsculaților. Pugaciov a plecat spre așezarea Berdsk. A reușit să se retragă până în cetate cu ajutorul răsculaților conduși de Ovcinnikov. În fruntea a trei sute de cazaci, Pugaciov a rupt încercuirea trupelor guvernamentale și s-a refugiat în Nijneozernoe. În aprilie 1774, cazacii conduși de Ovchinnikov și Dehtiarev s-au confruntat la porțile orașului Iaițk cu trupele generalului
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
prizonieri, (așa cum a fost Ivan Zarubin). Deși armata cazacilor a fost doar o mână de luptători, și-a refăcut efectivele cu mii de țărani care li s-au alăturat. Fiind îngrijorată de durata rebeliunii, Ecaterina cea Mare a trimis împotriva răsculaților trupele de pe granița cu Imperiul Otoman de sub comanda generalului Alexandr Suvorov. Suvorov a câștigat o serie de lupte, iar liderii cazacilor au luat hotărârea să încerce să obțină iertarea împărătesei, predându-l în schimb pe Pugaciov. Suvorov l-a interogat
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
minelor, proiecte de reformă electorală, proiecte de investiții în construcția de drumuri și căi ferate etc. Venit din interiorul clasei țărănești, deci cunoscând foarte bine realitățile din lumea satului, Schileru va avea o atitudine moderată și lucidă, oarecum rezervată față de răsculații din 1907, știind din capul locului care este situația reală și ce se poate face pentru ameliorarea vieții țărănești. Este calitatea de bază a spiritului său calculat, raționalist, care îi va asigura o longevitate parlamentară, îngăduindu-și permanent o marjă
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
cea a aristocraților mohajer, care se considerau privilegiați pe drept și care refuzau să lucreze și se arătau refractari la orice încercare de instaurare a disciplinei. Acești aristocrați s-au răsculat în 1895. Brigada a fost literalmente ruptă în două, răsculații, sprijiniți de fiul lui Shah, care era și ministru al războiului, reușind să fure cea mai mare parte a fondurilor unităților. Ca urmare a presiunilor rusești, brigada a fost reunificată sub comanda lui Kosagoski, iar mohajerii au fost tratați la
Brigada de cazaci persani () [Corola-website/Science/318367_a_319696]
-
Turcia, Moravia, respectiv Polonia. În 1437 clujenii fraternizează cu răsculații, pe perioada răscoalei de la Bobâlna. În același an, la Calvaria-Mănăștur a funcționat conventul care a stabilit înțelegerile cu reprezentanții țăranilor răsculați de la Bobâlna. Un an mai târziu, pentru ajutorul dat răsculaților, Clujul este asediat și cucerit. Localității i se retrag privilegiile de oraș, locuitorii săi fiind declarați țărani, iar în apropierea zidurilor bisericii Calvaria este executat Anton cel Mare din Buda, lider al răsculaților. Orașului i se vor restitui privilegiile pe timpul
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
Un an mai târziu, pentru ajutorul dat răsculaților, Clujul este asediat și cucerit. Localității i se retrag privilegiile de oraș, locuitorii săi fiind declarați țărani, iar în apropierea zidurilor bisericii Calvaria este executat Anton cel Mare din Buda, lider al răsculaților. Orașului i se vor restitui privilegiile pe timpul domniei lui Iancu de Hunedoara. Începând cu secolul XV, odată cu înflorirea localității și dezvoltarea breslelor clujene, se dezvoltă o clasă nouă de meșteșugari îmbogățiți și se creează patriciatul negustoresc și meșteșugăresc menționat de
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
fără adăpost. Pe 19 octombrie 1848, Simion Probu Prodan lansează către autoritățile maghiare din Aiud apeluri la pace, motivând că "națiunea română nu este setoasă de sângele nimănui", și doar cere să fie recunoscută națiunea română ca o "soră adevărată". Răsculații români și sași din Munții Apuseni de sub comanda lui Axente Sever și Simion Probu Prodan au intrat în localitate la 8 ianuarie 1849 (ziua Crăciunului după calendarul iulian). După ocuparea orașului, părăsit de unitățile revoluționare maghiare, unele surse indică că
Listă de masacre din România () [Corola-website/Science/323680_a_325009]
-
la îndeplinire, căci este ucis la asediul unei cetăți din Tracia. În locul lui, pe scena evenimentelor din Ionia, reapare Histiaios. Personalitatea și rolul jucat de acest fost tiran sunt mai mult decât dubioase. Pe cât se pare, reîntoarcerea sa în fruntea răsculaților urmărea mai degrabă profituri personale din acțiunea de piraterie. Nu după mult timp a fost prins de Artaphernes, satrapul Lydiei, și omorât prin crucificare (493). Nici revolta nu mai avea sorți de izbândă. În 494, perșii organizează pe mare și
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
cumnatul său Konrad cel Roșu și cu arhiepiscopul Friedrich de Mainz. Otto a inițiat o campanie militară pentru restabilirea autorității în Lotharingia, dar a fost capturat în timp ce asedia orașul Mainz. Până în 954, rebeliunea s-a extins în tot regatul, centrul răsculaților mutându-se în Bavaria, unde au fost sprijiniți de ducele Arnulf. Liudolf și Konrad s-au aliat cu ungurii. Repetatele incursiuni de pradă ale acestora în sudul Germaniei, în 954, i-au determinat pe nobilii germani să convoace "Dieta la
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]