409 matches
-
se gândește să se lupte cu paznicul, nici să ia cu asalt porțile legii, din motive numai de el știute („acum, când privește mai bine la paznicul îmbrăcat cu șubă, la nasul lui mare și ascuțit, la barba lui tătărască răsfirată și neagră, se hotărăște, totuși, mai bine să aștepte până i se va îngădui să intre“). Cititorul ar avea destule motive să lase în urmă interpretările care pun în relație soarta acestui om cu întâmplările întunecate ale vieții. Sau cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
trei, toți călare. înaintau încet, strângând în mâini armele: o suliță, o secure, un arc cu săgeata pregătită. Căutând să nu lase să se vadă tensiunea în care se afla, aruncă o ocheadă în jur și desluși atunci și alții, răsfirați ici și colo la lizierele pădurii. Nu erau pe cai, dar aveau toți arme: niște oameni slabi și îndobitociți de o viață în mizerie, cu ochii licărind de foame. Unii dintre ei purtau tunici vechi, zdrențuite, alții erau aproape goi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Izvoare Codrene, Revista Singur, Revista Noi NU! și Antologia Pe strada inimii, cuvântul -editura A.S.P.R.A.-Galați. </biography> Un timp nou Fiecare timp are neliniști care alertează bătăile inimii iar pulsul pulsul zvâcnește în tâmplă doar roua dimineții și lumina răsfirată a soarelui îți mai învăluie cu un surâs chipul atunci simți susurul izvorului din tine cum se revarsă în cuvinte pe poteca asta nouă pe care pășești un gând care purifică lutul din care ești plămădit în această ploaie a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Încă răvășit după o noapte de somn... și adîncitura pe care o lăsase În așternut, l-am simțit parfumul, deși aveam nasul Înfundat. Scobitura se Întindea dinspre centru.... ușor, Înspre perete... un recipient pentru somnul meu... membrana purpurie dintre degetele răsfirate ale broaștei... — Îmi pare rău. Oricum, harta pe care am desenat-o eu a fost prea simplă În comparație cu realitatea... — Nu e bine să vorbiți cînd vă e rău. Au mai rămas treizeci și patru de ore... S-a așezat la picioarele patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Doar știm cu toții că așa e. Și-acum, ce? Cuțitul reprezenta o problemă serioasă. Singura serioasă. În regulă, puștiule, am spus. Acum e rândul meu. Care-i necazul? — Taci, spuse Martina. — Etajul. Etajul, etajul. Tipul apăsă pe buton cu mâna răsfirată. Cutia s-a oprit, apoi a pornit iar. — Bani, spuse Martina Twain. Vrei bani. O să-ți dau. Am șaptezeci de dolari la mine. Ia-i. Poți să-i iei. Îi oferi geanta, ținând-o de curea. Apoi își ridică palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
te-a pârjolit, lasă femeia să te vindece. S-a așezat lângă el. Din gâtul ei ieșeau niște sunete aidoma unor cloncănituri ușoare. Și-a pus mâinile la ochi, ca să și-i închidă, și i-a ținut așa, cu degetele răsfirate, la colțurile pleoapelor de forma unui porumbar. Pentru că Virgil n-a schițat nici o mișcare, ea i-a luat mâna într-a ei și i-a așezat-o pe sân. încet, mâna a început să se miște. Fii liniștit, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Azi mai grăbit e secundarul, Pe firul de argint un gol imens îl umple, ca vinul paharul. Mai stă și harta cu traseu pierdut într-o pădure de poveste, La țărmul mării unui absolut Fluturând visele terestre. Două cărți uitate răsfirate Adună o filosofie, Din pagini aspre de vieți uitate Au rolul lor în strategie. Buchetul de zambile albastre Pune lumină-n evidență, E-o lume plină de contraste. Ce e tabloul în esență? Stivuire Timpul meu curge incandescent lavă prinsă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și ferite, să-și lase icrele. Apele Dunării, trăgându-se pe neașteptate În albia lor, lăsau o grămadă de pești Închiși În bălțile ce aveau să sece Într-o lună-două. Sătenii năvăleau, atunci, cu plase și luau apele noroioase la răsfirat picătură cu picătură. Scoteau grămezi de pește, Îl curățau și-l sărau pe loc, ca să nu se strice. Tot satul mirosea a crap fript și a borș. Cei trei băieți mergeau cu plasa În nădejdea că oamenii nu luaseră chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
râcă. Acolo s-au Întâmplat cele mai frumoase zboruri din viața mea. Mi-era frică, dar fascinația plutirii o Învingea. Mi se suia inima În gât, nu auzeam nimic, simțeam aerul strecurându-mi-se prin păr, pe lângă urechi, printre degetele răsfirate. N-ai de unde ști, sărmane! Și nici eu nu am cuvinte care să Îmbrace acele simțiri și sunt sigur că asemenea veșminte nu există. Zborul devenea o treabă serioasă și chiar aducătoare de profit pentru marele meșter făurar și Întreprinzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cărora profesorii se prefăcuseră În niște mogâldețe cenușii. Apoi izbucniseră chiotele și urletele de bucurie, copiii alergau care Încotro, ridicau mâinile, se tăvăleau, țipând, În mormanele de pănuși și chică și se ridicau de acolo ca niște Învingători, cu degetele răsfirate repezite spre cer. Profesorii nu mai izbutiseră să-i stăpânească pe elevi, dar nici nu se străduiseră cine știe ce. Se strânseseră la un loc și se arătau nerăbdători să se Întoarcă În sălile de clasă. În jurul lor, copiii nu se atingeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu răneau tălpile celor doi. Lumina era cenușie, văzduhul Încremenit apăsa liniștea cam fioroasă ce Învăluia pădurea. Foiște Își Înălță ochii spre cer și, printre coroanele negre și neclintite ale copacilor, zări un nor ca o palmă uriașă cu degetele răsfirate. Strigă către ea, făcându-l pe Repetentu să-și astupe urechile: ― Am venit cu forțe proaspete, Doamne! Te mai suplinim nițel. Te mai amânăm. Ia și Te odihnește de acum! Zăriră, tupilați printre tulpinile buruienilor, cu trupurile parcă din cenușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
simți stăpâna unor ținuturi, oamenii să recunoască satul ca pe o moșie a bătrânilor plecați. Să oferi și altora din paradisul ce a fost cândva numai al vostru, și într-o clipă de durere să pierzi totul, să ții mîinile răsfirate și să simți cum sufletul ți se scurge printre degete. Ai simțit vreodată cum ți se scurge sufletul și bucăți din tine se ridică înfiorător spre cer?... Tu, de dragul celor dragi, trebuie să o iei de la capăt... și iar... și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
liber la viața, azi. Hoinăresc bezmetici pe străzile prea încărcate, trecând prin diferite trupuri, ba mai odihnindu-și oasele în cei căzuți în visare. Mângâie cu ochii vii obrazul prea palid al unui înger împleticit în aripile prea mari, prea răsfirate... Seara, chiar eu îmi rezemam fruntea plumburie de o noptieră moștenită ... Îmi pipăiam buzele sărutate de mortul cu ochii vii și-mi simțeam oasele trosnind în îmbrățișarea înecatului. Ochii mi se scaldă în lacrima diamantină a unei iubite părăsite la
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
atât de aproape încât una dintre pulpele lui ajunsese între picioarele mele. Practic, sub fusta mea, am observat eu alarmată. Ce naiba făcea? I-am urmărit mișcările cu teamă, în timp ce el și-a apropiat mâna de fața mea, iar degetele sale răsfirate mi-au cuprins bărbia. Voia să mă lovească? Pentru câteva secunde care s-au întins pe câteva ore, fața mea s-a odihnit în căușul palmei lui. Sau voia să mă sărute? Când și-a apropiat capul de al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pat? m-am întrebat obosită. Și de ce erau Helen și Anna împreună? Din câte știam, se urau una pe cealaltă. Amândouă dormeau buștean, cuibărite ca niște pisoiași. Erau dulci, așa cum stăteau cu pletele negre încâlcite pe perne și cu genele răsfirate aruncând umbre pe fețișoarele lor netede. Am aprins lumina, ceea ce a stârnit un val imediat de proteste. —Ce dra...! a sărit una dintre ele șocată. Dormeam! — Stinge lumina aia de căcat, mi-a ordonat cealaltă. Nu, am zis eu. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
imensa budincă Dr. Oetker de pe panoul publicitar, așteptând ora apropiată când i se vor aprinde luminile multicolore. În stânga, zidurile, Întunecate de seară, ale caselor pe lângă care trec. Pe colinele verzi-arămii, o mișunare de viermi rotunzi și albi - turme de oi răsfirate. * — Toată familiaritatea asta falsă, indiscretă ținea să demonstreze că am rămas toți trei la fel de apropiați ca În timpul adolescenței, În ciuda timpului și a distanțelor. Și, ca atare, să mă simt obligat să fac ceea ce avea să-mi ceară. Dar În tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
n-am ajuns nicăieri. Ne-am luat bătaie de ne-a sunat apa. Pe opinii, adică. Nu ți-ar plăcea să fii politician? — Nu. Eu vreau să fiu scriitor. — Asta vreau și eu pentru tine. Șoseaua trecea acum printre copaci răsfirați, apoi pe lîngă mlaștini de chiparoși și păduri de buciniș și la un moment dat dădură peste un pod de fier care trecea peste un rîu limpede, Închis la culoare, frumos și lin, mărginit de stejari, și pe pod era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
capelei, pe toată lărgimea și îi cheamă lângă sine, pe toți cei rămași. În semiîntuneric, spre Septentrion, pe aleea centrală asfaltată a cimitirului, adastă trupurile paznicilor morți, înjunghiați pe furiș de Șobolan, înțoliți în uniformele lor spălăcite, de gardieni publici. Răsfirați unul după altul, ca paiele pe arie, după treieriș! Spre Soare-Răsare, în poala Lunii la perigeu, câlții zăbranicului nopții muribunde se sfâșiaseră și se spărseseră fractalic, în zeci și zeci de ostroave și de insulițe albicioase, printre care se roteau
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Îi trecu prin gând cu o fulgerare dureroasă că își bate joc de el. Pe urmă i se topiră toate gândurile în minte într-o singură dorință stăpânitoare. Ea se apropiase și-și lipise corpul de el cu brațele mereu răsfirate. Nu mai vedea decât ochii ei, gura ei, sânii ei. O cuprinse brusc de mijloc și o răsturnă pe fotoliu, acoperind-o cu sărutări lacome. Nadina îi murmură la ureche cu același glas: ― Nu aici... Nu vreau aici... Îi alunecă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cea frumoasă, pe urmă Toader Strîmbu i-a sucit gâtul ca unui pui de găină și a azvîrlit-o în foc, iar Pavel Tunsu a bătut pe neamț până l-a lăsat mort lat... Totuși țăranii s-au întors mai mult răsfirați, nu grămadă cum porniseră, și de aceea nu s-a prea băgat de seamă când au trecut spre casele lor. Numai Pavel Tunsu a trecut chiuind ca un nebun și pe Toader Strîmbu I-ar fi văzut cineva cu o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care-o priveam prin cioburile afumate pregătite din timp. Îți amintești? Dar tu erai foarte mititel pe-atunci... Atunci erau și zăpezi mai mari, iar în acel an, în vară, se arătase deodată pe cer o cometă cu șase cozi răsfirate care păleau în eter. O priveam din balcon cu nesaț cum stătea încremenită, o pată alburie printre stelele galben-strălucitoare, cu mii și mii de colțuri ascuțite. Din stradă, pe atunci pietruită și mărginită de case ca și a noastră, zugrăvite
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
partea noastră este adevărul istoric, etnic și geografic, iar ei nu au de partea lor decât dorința de a se întinde, motivată de o populație ucraineană în minoritate, care locuiește în colțul nordic al județului Hotin și în câteva sate răsfirate ale județului Acherman. Acestui argument însă noi îi opunem un milion de moldoveni, care locuiesc peste Nistru în Ucraina și care își manifestă dorința de a fi una cu frații lor din Basarabia. Congresul de la Tiraspol, ținut de moldovenii din
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
după ei până ce se luminează. După aceea ne înfundăm din nou în porumbiște, și ne odihnim. Iliescu se oprise la câțiva pași, pe stânga, și le făcu semn, ridicând brațul. - Să fim mai cu băgare de seamă, șopti. Să mergem răsfirați, ca să nu răscolim porumbiștea. Asta până ce se înnoptează bine. După aceea, ne-om lăsa mai în voie... Domnule elev, adăugă apropiindu-se, dumneavoastră vă țineți la mijloc, între noi. Vă uitați când la stânga, când la dreapta, și urmăriți cum se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
piperniciți. Le făcu semn cu mâna să se apropie cu grijă. - Am ajuns în câmp, șopti Zamfira. Șoseaua trebuie să fie chiar în fața noastră, și nu prea departe. Lăsați-mă să trec eu înainte, domnule elev... De două ceasuri mergeau răsfirați pe câmp. Găsiseră repede șoseaua, dar o traversară în goană, căci din spate se auzeau înaintînd spre ei, cu farurile stinse, o coloană nesfârșită de camioane rusești. Noaptea era aici limpede și rece. Cerul parcă se apropiase deodată, scăpărând de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în dreptul plutonului. Nu-i auzea vorbind, și totuși știa că vorbesc, pentru că înțelegea ce-și spun între ei. Cerul rămăsese tot atât de turbure, dar era destulă lumină, și oriunde privea, înainte, la stânga sau la dreapta lui, în urmă, descoperea alte grupuri răsfirate, înaintînd tăcut, cu același pas măsurat și totuși, i se părea, neînțeles de repede. Se opri de mai multe ori să privească în urmă. Cât putu pătrunde cu ochii, câmpia părea a fi aceeași, întinzîndu-se nesfârșită sub cerul aburit și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]