2,809 matches
-
Plutesc, în zbor, infinite întrebări...Peste pustiul lumii domină luna,Ce îi alină durerea și furtunaZăcând ascunse-n colțuri din suflete,Și-umbrind seninul zilelor avute...În profunzimi de ochi scăldați în lacrimi viiSe pot citi fragmente de viață, mii, Răsfrânte în tristeți și neîmpliniri, Printre file de pătimașe trăiri...O lume-n care se înalță ecouriSurprinse-n ale veșniciei tablouri,Prin efemeru-i mereu călătoare, Lasă-n urmă stele nemuritoare!...~ Cristina P. Korys ~(sursa foto: net)... XXXII. TRĂIND PRINTRE UMBRE ȘI
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
2015. Socrate a fost pisică, care va să zică.... Oameni, cărți, viață și filosofie: Există o lumină pe care lumea aceasta nu o poate da. Dar tu poți să o dai, după cum ți s-a și dat. Iar, când o dai, ea se răsfrânge să te cheme să ieși din lume și să o urmezi. Căci lumina aceasta te va atrage cum nu te poate atrage nimic în lumea aceasta. Și te vei lepăda de lume și îți vei găsi alta. Această altă lume
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
mult Socrate a fost pisică, care va să zică.... Oameni, cărți, viață și filosofie: Există o lumină pe care lumea aceasta nu o poate da. Dar tu poți să o dai, după cum ți s-a și dat. Iar, când o dai, ea se răsfrânge să te cheme să ieși din lume și să o urmezi. Căci lumina aceasta te va atrage cum nu te poate atrage nimic în lumea aceasta. Și te vei lepăda de lume și îți vei găsi alta. Această altă lume
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
noastre să fie însuflețitoare, dătătoare de energii de a ne implică, a acționa împotriva râului aducător de boli căci noi suntem trupul bisericii și Dumnezeu lucrează prin oameni! Nu mai putem rămâne indiferenți și neinformați pentru că multe rele se vor răsfrânge asupra sănătății noastre ( fizice și psihice, sufletești) și asupra copiilor noștri dacă nu știm sau nu suntem în stare să spunem un NU! hotărât răului.De aceea subliniez în primul rând importantă interesului pe care să-l acordăm locului și
Puterea rugăciunii în fenomenul vindecării [Corola-blog/BlogPost/94202_a_95494]
-
ei, Euharistia fiind prin aceasta un sacrament al împăcării , al iubirii și a unității profunde a oamenilor în Iisus Hristos, a mântuirii în El și prin El, așa după cum am mai spus în acest studiu. Unitatea creștină trebuie să se răsfrângă asupra lumii întregi, pentru ca să se pregătească în acest chip unitatea eshatologică pe care Sfânta Împărtășanie o prefigurează, Împărăția lui Dumnezeu cea veșnică pe care o pregustăm încă din viața această terestră și care nu este o comuniune umană, ci o
DESPRE SPIRITUALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE PRECUM ŞI DESPRE NICOLAE AFANASSIEFF ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ [Corola-blog/BlogPost/378087_a_379416]
-
vară dețin doar amintiri. Munții se albesc în vârf ușor Zăpadă fină de toamnă timpurie Iar frigul se scoboară binișor Zădărnicind orice sentiment de bucurie. ....................... E trist că inima îmi plânge După soare, căldură și nisip În timp ce starea asta se răsfrânge Neputând-o învinge sub niciun chip. Devin claustrofob când vine-o toamnă Căci vizuina mea devine o închisoare Ce la singurătatea vieții mă condamnă. Deschid timid în sufragerie barul Și torn alcool în vechiul meu pahar ciobit Încerc și reușesc
RUGĂCIUNE PENTRU O TOAMNĂ NEDORITĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378197_a_379526]
-
spune în comentariul său asupra acestor cuvinte: "nimeni nu are de la sine însuși sfințenia, deoarece aceasta este rezultat al virtuții omenești, ci toți o avem de la și prin Iisus Hristos. Atunci când pui sub soare mai multe oglinzi, toate strălucesc și răsfrâng raze de ai crede că se văd mai mulți sori, dar în realitate unul este soarele care se răsfrânge în toate ..." Acesta este importantul "paradox" al vieții sacramentale. Ar fi o greșeală, totuși, să o limităm numai la Sfintele Taine
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378172_a_379501]
-
virtuții omenești, ci toți o avem de la și prin Iisus Hristos. Atunci când pui sub soare mai multe oglinzi, toate strălucesc și răsfrâng raze de ai crede că se văd mai mulți sori, dar în realitate unul este soarele care se răsfrânge în toate ..." Acesta este importantul "paradox" al vieții sacramentale. Ar fi o greșeală, totuși, să o limităm numai la Sfintele Taine. Păcatul pângăririi de care vorbește Sfântul Apostol Pavel atunci când menționează faptul de "a mânca și a bea cu nevrednicie
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378172_a_379501]
-
urma, În amintirea mea vor face-o cruce, Din versuri, din idei, din rima mea. EU Eu sunt Puterea!... Eu sunt Gândul!... Eu sunt poetul altei ere. Eu?... Sunt ideea remușcării În ale minții emisfere. Poate sunt toamnă ori amurgul Răsfrânt din florile de șoapte... Eu?... Sunt pocalul cu iubire, Stea adumbrind în miez de noapte. Eu sunt poetul remușcării, Eu sunt și Gândul și Puterea!... Uneori toamnă... Multă toamnă... Sunt melodramă, sunt Ideea! Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) ( vol
IRONIE... EU de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377142_a_378471]
-
raza divină aprinsă într-însul: „Curând apoi chemași asupra-mi tăiușul aspru al durerii Și mi-ai cioplit în mii de fețe amarnic sufletul din mine Ca pe un diamant, Stăpâne, ce a sporit harul puterii, Căci înmiit va să răsfrângă lumina ce-a cuprins în sine.” În sfârșit, grație jertfei lui Isus, omul, asociat simbolul dragostei dumnezeiești, a devenit o piatră nestemată a gloriei celeste: „Ca pe un diamant, Stăpâne, m-ai pus în crucea stemei Tale Și-n aurul
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Fericirea e aici...mâna doar de vei întinde Vei simți o pace sfântă cum în brațe te cuprinde... Florile cu-al lor parfum te vor mângâia duios Și în ochi se va răsfrânge ceru-albastru, luminos... Fericirea e aici...stă ascunsă-ntr-un surâs, Într-un gând, într-o privire chiar și-n lacrima ce-ai plâns... Vine-n suflet ca o boare...te încântă...te vrăjește Poartă-n ea amprenta celui ce te-
FERICIREA E AICI! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382151_a_383480]
-
ceea ce are un tâlc anume,-n ocurență, e că ruinele acestea sunt, mai cu seamă, "chipuri și icoane", imagini ale sufletului însuși și/sau, conform faimoasei definiții a peisajului, după Amiel, niște subiective "étatșsț d'âme". Ele, de altfel, se răsfrâng, mai totdeauna, în iazuri sau în ape speculare, ca și, firește,-n "sufletul ș...ț fântână": oglindă în oglindă, ca într-un "game of shifting mirrors", - fiind, adesea, "cadre" propriu-zise înfățisând priveliști pitorești, ca redundant-romantica veduta (ce e o pânză
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
o pânză ruysdaëliană) din Remember. Iar "mult poesc", să zicem, e nu doar Pașadia; e astfel și Mateiu I. Caragiale (frate și fiu al unor "poescofili" notorii); și, ca în Prăbușirea Casei Usher, un "lac comentator"4 va să-i răsfrângă, și lui, "ruinele semețe", "vestigiile sublime" (ce pot să dea vertigii!), întreg alaiu-i de "palate părăsite" și de bătrâne "capiști în ruină"... E vorba de acele "lacuri triste..." (și, fie zis în treacăt, secvența ce urmează reprezintă al treilea 5
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
noastre de vară, espadrilele cu șireturile strînse în jurul gleznei, masa uriașă din sufragerie, caii care ne poartă în galop peste dealurile acoperite cu vii, albă este pînă și coada rotită a păunului, cînd cu un zgomot sec se deschide majestuos răsfrîngînd în miile de ochi, splendoarea lumii.
Un admirator al "eternului feminin" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8227_a_9552]
-
Theodor Rosetti, P.P. Carp, Mihai Eminescu, Aurel C. Popovici, Alexandru Marghiloman, C. Rădulescu-Motru, Ioan C. Filitti, Nicolae Iorga. În plus, Ioan Stanomir analizează într-un prim capitol ideile lui Edmund Burke, promotorul european al doctrinei, a cărui operă s-a răsfrânt major asupra gândirii conservatorilor români. Din capul locului trebuie spus că Ioan Stanomir se ocupă de "spiritul conservator" doar în măsura în care acesta este promovat coerent și sistematic în cadrul unor partide politice legal constituite, până la nivelul de politică de stat. Așa se
Tradiție și moderație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8237_a_9562]
-
al bunului suprarealist. Doar o carte cu cenuși sentimentale, cu morți violente și amintiri vii, cu o neverosimilă și incontestabilă solidaritate de clan, în care admirația nu-i decît un crîncen egoism, iubire de cel în care te recunoști întreg, răsfrîntă într-o splendidă prietenie. Hrănită cu refrene-parole: "care poet autentic nu poartă cu dînsul poezia care începe Oisive jeunesse/ A tout asservie./ Par délicatesse/ J'ai perdu ma vie." Délicat suportă, pesemne, aici, ultima lui definiție din Larousse: "difficile a
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
graba cercetătorilor improvizați, din absența mesajului epidermic, atât de necesar lumii noastre postmoderne, postistorice, postcoloniale, postcomuniste ș.a.m.d." O astfel de istorie literară nu poate să facă abstracție de factorul politic. Apartenența scriitorilor la o mișcare politică importantă se răsfrânge într-un fel sau altul în opera lor. Și cum, într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat scriitorii care formează astăzi tabloul literaturii române au trăit în realități politice diferite, este clar că istoria literaturii trebuie să țină
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
Unei mulțimi închipuite? Lambert și ai lui stau cu toții pe la ferestre, nu sunt convinși că pricep ceva. Se amestecă frânturi de frază... Vizita la Hugo... Așa ceva te spală de toate cele, de toate murdăriile vieții... Măreția lui Victor Hugo... se răsfrânge și asupra lui... Sunt mare... mare... Lambert întredeschide fereastra, își zice că asta îl va determina pe stăpân să tacă. Dimpotrivă, strigă cât îl ține gura, un puștan, da, asta e, un puștan... Mare, mare, sunt mare... Asta a căutat
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
vârstei semiconștiente. Atunci și ulterior, în ce sens ar fi putut existența mea să-mi pară "aspră"? Nu în datele ei exterioare; nu am cunoscut niciodată lipsuri materiale acute. Frustrări, da, însă ele afectează mai degrabă viața sufletească; și se răsfrâng în complexe tainice, poate nici de purtătorul lor până la capăt știute. La vedere se află o anumită (ascunsă) timiditate, inadaptare, claustrare; și dorința comunicării. În măsura în care visata comuniune rămâne însă deficitară la modul real, ea își caută refugiul în sfera ideală
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
orchestră de J. Brahms (din păcate, în interpretarea anostă, inexpresivă, a lui Stephen Hough) și vasta Simfonie a II-a, ”Cele patru temperamente” de Carl Nielsen. Au existat și câteva cazuri în care efectul unei atari inabilități repertoriale s-a răsfrânt negativ asupra ambelor lucrări din fiecare program. Mă refer la concertele care au avut în alcătuirea lor Simfoniile I, în Re major, a II-a, ”Reînvierea” și a 3-a, în re minor de Gustav Mahler. Prima simfonie mahleriană a
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
Situația este de două ori mai tristă în cazul mimilor. A excela în pantomimă înseamnă a te condamna la tăcere perpetuă. Căci nici măcar pe scenă nu mai ai privilegiul vorbelor memorabile sau al replicilor inspirate. Ești mut, iar muțenia se răsfrînge dăunător asupra întregii ființe. Iar dacă cuvintele nu mai sunt de folos, nici calitățile subiacente - timbrul vocal și dicția ireproșabilă - nu mai au vreo importanță. Ele devin variabile secundare pe care, tocmai fiindcă nu le folosești, ajungi să le neglijezi
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
rândul său, maestrul bucureștean îl considera pe Remus Tașcău drept unul din urmașii săi spirituali, un „hăruit al înălțimilor”, așa cum inspirat îl numea într-un memorabil text omagial. Numele dirijorului lugojean era sinonim cu cel al Lugojului, prestigiul său răsfrângându-se și asupra orașului, citadela cu seculare tradiții muzicale, care, periodic, își trimitea ambasadorii, maestrul și coriștii săi, pe tot cuprinsul Europei, pentru a transmite mesajul unei cetăți cu certă vocație muzicală. Remus Tașcău, un om de o aleasă modestie
Remus Tașcău și momentele de grație ale muzicii corale lugojene by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Journalistic/84060_a_85385]
-
înviorează. Rabbit simte prospețimea aerului răzbind prin gustul amărui de fum care i-a rămas în gură; scoate din buzunarul bulbucat al cămășii pachetul de țigări și, din mers, îl aruncă în lada de gunoi, deschisă, a cuiva. Mândria îi răsfrânge buza de sus, îi dezgolește dinții. Pantofii lui mari, din antilopă, răscoliseră și împrăștiaseră gunoaiele amestecate prin pietrișul aleii. Aleargă. La capătul șirului de case care mărginesc aleea, cotește pe o stradă, anume Wilbur Street din Mt. Judge, o suburbie
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
vorbește: În timp ce nisipul/ se scurge timpul/ din clepsidră ține un discurs:/ el e călăul, judecătorul și victima/ precum și mulțimea nerăbdătoare/ să audă din gura/ condamnatului/ ultimul cuvânt./ Condamnatul e însă mut/ și în locul lui călăul/ sărută crucea asfințitului/ care se răsfrânge/ pe buzele sale arse de sete;/ cuvântul iertare se rostogolește/ pe străzi" (Crucea asfințitului). Când omul pune o întrebare gravă, una din acele blestemate chestiuni insolubile, nimeni nu-i răspunde. Când el tace, înfrânt, acceptându-și soarta, eternitatea devine extrem de
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
în final ajungi la o constatare paradoxală: temele unui volum te atrag numai dacă scriitorul este mai bun decît ele. E ca și cum s-ar petrece o înnobilare a conținutului printr-un tip de contaminare benefică: ceva din spiritul auctorial se răsfrînge asupra paginilor, transfigurîndu-le. Numai așa îți poți explica cum, dintr-o carte ale cărei teme provin dintr-un univers prin excelență anormal - cele două totalitarisme care au marcat secolul XX -, cititorul rămîne cu impresia unei normalități suverane. Dar o normalitate
Etica intransigenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7780_a_9105]