514 matches
-
direcțiilor criticii europene de ultimă oră, studiul se constituie într-o cercetare deschizătoare de drumuri. Interesantă se relevă și tentativa de abordare „din interior” a operei lui Octavian Goga, în volumele Octavian Goga. Argumentul operei (I, 1987) și Octavian Goga. Răsfrângeri în evantai (2002, formă restructurată a părții a doua a lucrării, anunțată încă din 1987). Demonstrând complexitatea creației (prima parte) și a trăirilor sufletești (partea a doua), studiul evidențiază drama poetului și a „omului politic, „balansând” între „afirmarea de sine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287391_a_288720]
-
Premiul Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor) și Caleidoscop (2003). SCRIERI: Tudor Arghezi. Imaginarul erotic, București, 1980; Octavian Goga. Argumentul operei, I, București, 1987; Cercul Literar de la Sibiu. Semnificație și destin, Sibiu, 1995; Critica și actul lecturii, Sibiu, 1999; Octavian Goga. Răsfrângeri în evantai, Sibiu, 2002; Caleidoscop, Sibiu, 2003. Ediții: Tudor Arghezi, Ars poetica, pref. edit., Cluj-Napoca, 1974, Poeme în proză, postfața edit., București, 1985; Octavian Goga, În împărăția firii, pref. edit., București, 2000. Repere bibliografice: Cioculescu, Itinerar, II, 361-365; Ion Dur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287391_a_288720]
-
încă din 1917, cînd scria Pămînt și cer: Azi în zadar vrea inima bolnavă/ Să-mi prind-un vis din norii grei de seară,/ Azi umbrele amurgului de vară/ Miroase toate-a moarte și-a otravă/.../ Rănit văzduhul tremură-n răsfrîngeri,/ Se duc din el popoarele de îngeri/ Și-n mintea mea un basm frumos se frînge.// Nu mai ești sfîntă rază diafană,/ Căci cerul alb și fără de prihană/ Azi e stropit cu pete mari de sînge. Cu conștiința amărîtă
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
care vorbea În Portugalia este curajul de a asimila miza teoretică din tratamentul narativ În cele din urmă În chiar nucleul cercetărilor (sale) de istorie a religiilor. Operație de unificare holistă din care, inutil poate de adăugat, rămân numai niște răsfrângeri care cu vremea s-au șters. Nu numai În Europa și, prin extensie, În Bucureștiul interbelic există o tot mai clară disociere Între nucleul semnificației tehnicilor ascetice, mistice și magice care țin de yoga, pe de o parte, și absorbția
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
așa cum El a gândit. Deschisă întregii lumi, augusta organizație poate să predea Informația în mass-media. Dar câți vor asculta și câți vor înțelege și mai ales câți vor pune în practică bentru beneficiul lor aceste cuvinte? Cu încredere vorbesc/despre Răsfrângerea trupului în oglinzile cerului Ca-ntr-o rugăciune...866. Din punct de vedere filosofic, există două metode de a aborda studiul legilor naturale și universale. Primul constă în a imagina ceea ce poate fi Cauza Supremă a tuturor lucrurilor și, pornind
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cel ce are o natură pesimistă poate lucra asupra lui însuși și, cu timpul și cu forța voinței, să devină mai optimist în judecățile și comportamentul său. Poesia este din toate apele clare aceea care zăbovește cel mai puțin la răsfrângerea punților ei. Poesie, viața de mâine-n lăuntrul omului redefinit 1335. Din cele spuse mai sus, este ușor de înțeles că toate obișnuințele, bune sau rele, pe care ni le-am însușit de-a lungul lunilor și anilor, se supun
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se convertesc în maturitate. Momentul marchează sfârșitul copilăriei, al magiei ludice. Copilul a săvârșit „un ritual naiv, pur și gratuit, ca de obicei în jocurile de copii, de redescoperire a lumii prin imitație și invocație totemică”. Gravitatea actelor are o răsfrângere metafizică directă. Ideea sacrilegiului, tulburând cadrul nu va mai putea fi oprită. Melcul este un simbol al increatului, tot atât de complex ca și Oul dogmatic. El este din punct de vedere poetic o prezență simbolică (o formă virginală a existenței) mai
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
silit să caute între poeții contemporani urmele capodoperei. Pentru el, sursa de poezie mare e nesecată și la îndemână. Undeva, se întreabă de ce episoadele și eroii Revoluției de la 1848 nu au fost transformate în "drame", ca să dea ocazia unei duble răsfrângeri - a realității în ficțiune ideală și a ficțiunii, prin exemplaritate, în realitate. "De ce, domnii mei, nu s-a putut conserva, după evenimentele de la 1848, drama întreagă?"105. Din această perspectivă nu există fapte nedemne de poezie. Tot ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
viitor. Este rezultatul previzibil al acestei reflecții în marginea productivității literaturii române care pleca de la nevoia de a mobiliza un popor statistic în creația și consumul de opere. Noțiunea generației este probabil figura cea mai permeabilă la exterioritățile societății, la răsfrângerea faptelor nașterii, eredității sau promoțiilor în dinamica producției spirituale. Lunga dezbatere din jurul acestui concept, care urmărește istoria literaturii din secolul al XIX-lea, a reiterat, fără să poată rezolva, oscilația între limitarea "literară" a sferei unei generații, adică restrângerea la
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
care se activează fiind reprezentată de porțiunea epicardică a bazei ventriculului stâng în regiunea posterioară a acesteia. Mușchii papilari se activează de la bază spre vârf, aproape sincron cu începutul depolarizării ventriculare, având un rol mecanic important prin faptul că împiedică răsfrângerea valvelor atrioventriculare. Activarea ventricului drept Are loc mai întâi la baza mușchilor papilari și în zonele adiacente peretelui liber, întinzându-se apoi tangențial spre epicard unde ajunge cam în 25 ms, înaintea activării suprafeței epicardice a ventriculului stâng [35]. Secvența
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
TR, 1970, 24; Mihai Ungheanu, „Glose”, RL, 1970, 28; Al. Căprariu, „Glose”, TR, 1971, 28; Nicolae Manolescu, „Colaje”, CNT, 1972, 9; Piru, Varia, I, 240, 517-519; Vlad, Convergențe, 149-153; George, Sfârșitul, I, 295-299; Grigurcu, Idei, 217-223; Petrescu, Scriitori, 75-78; Tomuș, Răsfrângeri, 105-110; Ardeleanu, Opinii, 189-193; Cocora, Privitor, I, 199-202; Ungureanu, La umbra cărților, 81-86; Constantin Coroiu, Dialoguri literare, I, Iași, 1976, 157-168; Culcer, Citind, 27-30; Iorgulescu, Al doilea rond, 74-82; Săndulescu, Continuități, 288-290; Anghelescu, Creație, 345-351; Ardeleanu, Mențiuni, 205-210, 238-246; Dorin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
exersarea necesită îmbunătățire, inhibiția performerului în ceea ce privește proba poate avea posibilitatea să se risipească. Platourile datorate aversiunii de probe pot fi lăsate în urmă, dacă exersarea, care se poate să fi fost dinainte grupată este distribuită în timp. O teorie numită “răsfrângere nervoasă” a fost de asemenea lăsată pentru a explica de ce îmbunătățirea în aptitudini motrice se produce uneori fără exercițiu fizic. Se presupune că atunci când o aptitudine este exersată pentru prima oară, tiparul motric este abia trasat în cuprinsul sistemului nervos
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
Marmației - 4.III.1977, București), prozator și eseist. Mama scriitorului, Ana (n. Jusco), provine dintr-o veche familie de nobili maramureșeni, ale cărei tradiții lui I. îi plăcea să le evoce și al cărei destin l-a și reflectat, prin răsfrângeri, în prozele sale. Tatăl, Leon Ivasiuc, profesor de științele naturii, era bucovinean. Refugiat din Ardealul de Nord în urma Dictatului de la Viena, I. urmează la București școala primară, dar și întâia clasă a cursului secundar (1944- 1945), la Liceul „Matei Basarab
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
sub imperiul necesităților organice și dominat de viața vegetativă; ca membru al unei societăți organizate, el depășește actualitatea și mediul fizic imediat, punându-se În contact cu valori de gând și acceptând norme generale de conduită; prin viața interioară și răsfrângere asupra lui Însuși, Își câștigă autonomie spirituală, o desprindere de contingențe și Își afirmă valoarea unicității sale În cosmos. Progresul formației personale Înregistrat În devenirea vieții individuale, prin trecerea de la stadiul animalic la viața cotidiană omul apare ca personalitate umană
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
cu grupajul de poezii Amiaza mare. Colaborează la „Tribuna”, „Echinox”, „Steaua”, „Pro Didactica”, „Pro Europa” ș.a. În 1989, C. publică microromanul Călătorie prin oglinzi, în care realitatea mundană este văzută, precum la Platon, ca o umbră a lumii ideilor, o răsfrângere a esențelor și evenimentelor plănuite într-o altă lume, demonică și paralelă, cele două lumi care se oglindesc perfect fiind intermediate de îngeri căzuți. Autoarea dezvoltă o angelologie și o escatologie ce poartă atributele unui horror hollywoodian. Atmosfera tenebroasă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
dezvoltă o angelologie și o escatologie ce poartă atributele unui horror hollywoodian. Atmosfera tenebroasă a prozei se infuzează și în cele trei volume de poezie pe care C. le semnează în răstimp de doi ani: aceeași tentație a căderii, a răsfrângerii inverse, regresive. În Zona vie (1993) atmosfera crepusculară, impregnată de vestiri demonice, este aceea a unei evanghelii negre ( Liniște de argint), unde Mântuitorul își vede sinele nemântuit prin revelație și sacrificiu (Demențe XXIX), iar tatăl pogoară din cer lângă o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
lupi, București, 1961; Heinrich Böll, Casa văduvelor, București, 1965; Bertolt Brecht, Povestiri din calendar, București, 1967. Repere bibliografice: Crohmălniceanu, Cronici, 342-352; Iosifescu, Drumuri, 269-276; Vlad, Convergențe, 131-138; Ciobanu, Panoramic, 290-293; Piru, Varia, I, 463-469; Stănescu, Poeți și critici, 223-226; Tomuș, Răsfrângeri, 189-196; Raicu, Structuri, 303-306; Dimisianu, Valori, 156-160; Ardeleanu, Opinii, 199-203; Ungureanu, La umbra cărților, 29-34; Ungheanu, Arhipelag, 393-401; Cristea, Domeniul, 368-373; Săndulescu, Continuități, 284-287; Pillat, Itinerarii, 359-366; Dimisianu, Opinii, 257-260; Grigurcu, Critici, 503-507; Eugen Simion, „Exaltarea autohtonă”, L, 1991, 13
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
a avut o excepțională intuiție legată de funcționalitatea ei în cercul interrelațional atât de complicat creat de partenerii cuplului din Mara. Trecerea de la limba proprie la limba Celuilalt se realizează nu sub presiune exterioară dictată de împrejurări, ci ea este răsfrângerea naturală a unei mutații sufletești. Există cel puțin trei scene care ilustrează aceasta: întâlnirile de la Arad înainte și după nunta Milenei și episodul vienez. Văzând-o pe Persida între nuntași, din întâmplare, Națl se apropie și îi vorbește în românește
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de-subiectivizare despre care va vorbi, ceva mai tîrziu, și Ion Barbu. „Elementele considerate În spațiu” - aici, cuvintele - subliniază de fapt Însemnătatea sintaxei textuale, jocul relațional al elementelor constitutive, „ordinea proprie” impusă universului verbal de către spiritul creator. Or, o atare „răsfrîngere” a „sistemului constructivist” În poezie fusese urmărită, cu puțin timp Înainte de intervenția lui Voronca, de „neoplasticianul” olandez Theo Van Doesburg - nume de rezonanță În cercurile constructiviste, prezent cu articole și În Contimporanul și Punct, publicații foarte atente, Între altele, și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lui Voronca, ce subminează proiectul acelei „ordini sinteză obiectivă, clasică, integrală”, pregătește o atare tranziție. În plin „integralism”, el reabilitează conceptul de inspirație, scriind, de exemplu, În Note despre poem și antologie, că: „Poetul comunică cu Dumnezeu; glasul lui are răsfrîngeri de dincolo” și că: „Asemeni Ioanei d’Arc, poetul aude voci”. Cu cît Înaintează În timp, această reabilitare e tot mai explicit afirmată, astfel Încît În eseurile-poem tipărite În paginile revistei unu, inspirația (acompaniată de „transfigurare” și „revelație”) devine una
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
unul feeric și muzical, scenă a unui spectacol neîntrerupt: un univers-scenă și vitrină, o lume-oglindă, un cosmos melodios, În care se „Încearcă instrumentele” cele mai diverse, Într-o orchestrație imnică, cu „acorduri”, „arpegii”, „accente” și „ecouri” traducînd În sunet aceeași răsfrîngere a obiectelor În obiecte, a ființelor În ființe. Fiecare poem din Act de prezență conține asemenea pasaje În care se concentrează, ca În tot atîtea embleme, obsesia structurantă a viziunii specifice poetului. Iată unul din Poemoterapie, dintre cele mai caracteristice
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mai atenuat, dacă nu În spiritul său programatic afișat, cel puțin În litera... poemului. Am avut ocazia, de altfel, să semnalăm că, În plin „integralism”, Voronca nu renunță la ipostaza romantică a „inspiratului” („Poetul comunică cu Dumnezeu; glasul lui are răsfrîngeri de dincolo”, „Asemeni Ioanei d’Arc, poetul aude voci”) și declară că „Între a trăi aventura și a o scrie prefer(ă) ipostaza din urmă”). Iar autorul, altminteri fidel preceptelor constructiviste pe care Încearcă să le aplice În versurile ce
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
vă înecați". Marea, locul nașterii, al vieții, al creației și desfătării, devine mare amară, loc de primejdie și moarte, de nenoroc, de trădare și tragedie, un loc de care trebuie să te ferești, loc de naufragiu, un naufragiu lăuntric. O răsfrângere a naufragiului ideilor bulversând întreg veacul XX, cu ideologiile sale și pierderea identității omului, teme reperabile în întreaga operă a lui Claudio Magris; un naufragiu amintind de un alt autor care l-a înrâurit mult pe romancierul triestin, și care
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Kleine, K. Abraham, El Szang), regăsesc cele trei condiții ale lui Freud: pierderea obiectului; regresiunea libidoului Eu-lui. Dincolo de interpretările psihanalitice, sinuciderea pornește de la viață ,fiind condiționată de evenimente de ordin exterior sau de tulburări minore și urmărește prin moarte o răsfrângere asupra vieții. Simplificarea clasică a psihiatrilor francezi reduc sinuciderea la o manifesteare psihotica; aceasta este o concepție unilaterală ce reduce și explică sinuciderea printr-un determinism unic. Există o structură vitală În care conduită vieții este deficitară În sensul că
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Florescu Daniela, Surdu Gabriela, Dobriţa Preda, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1463]
-
sunt relatate, aparent fidel, întâmplări obișnuite. Multe povestiri stau sub semnul amintirii, teren prielnic meditației și regretelor. Lumea satului transilvănean îi oferă material bogat, permanențele etice ale acestui microunivers - dreptatea, adevărul, onestitatea, compasiunea - fiind frecventate în spirit sămănătorist. Eresuri și răsfrângeri ale fantasticului din basmele auzite în copilărie, timide introspecții psihologice, note, uneori prea apăsate, de umor sau de duioșie, răbufniri ale nemulțumirilor sociale, interferențe între stări de veghe și de visare definesc alte dimensiuni ale prozei lui B. Mediul citadin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]