1,502 matches
-
pînă jos, la pămînt, o pînză albastră ce ascundea, am aflat mai tîrziu, o găleată metalică de gunoi. Pe blat, În mijlocul unui talmeș-balmeș de cratițe și farfurii, se afla o plită Coleman verde, de voiaj. Lumina zilei se chinuia din răsputeri să se strecoare prin geamurile unsuroase ale unei singure ferestre mari. Aceasta avea transperant, dar nu și perdele și dedesubtul ei se afla un calorifer pe care cineva Încercase - cu succes parțial - să Îl vopsească În roșu. Jerry găsi ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să scotocească prin sertarele biroului. — Uniforma este pregătită, În vestibul, zise doamna Wilcox. — N-am putut face rost de un drapel ca lumea, spuse individul de la Apărarea Civilă. Stegulețele astea nu prea impun respect - se vedea că se străduiește din răsputeri să scoată În relief latura „luminoasă“ a morții. Toți colegii au venit, domnule Wilcox, În afară de cei care sînt de serviciu. Și cei din brigada auxiliară de pompieri au trimis o delegație. A sosit și o echipă de salvare, plus patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
regreta că nu băuse ceașca aceea de ceai. Nu voia să ofere lumii spectacolul unei morți oribile, căci sinucigașii sînt Îndeobște desfigurați de moartea lor. Asasinatul e mult mai decent, pentru că asasinii caută să-și ascundă crima, străduindu-se din răsputeri să dea morții o aparență calmă, pașnică, fericită. „Ce simplu ar fi totul dac-aș avea ceva bani!“ Își spuse Rowe. Firește, putea să se ducă la bancă și să se lase prins de poliție, dar asta ar Însemna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am spus nimic, se apără Johns. Ar trebui să știe, Johns! E un caz pilduitor pentru el. Și Conway suferea de amnezie. Viața devenise pentru el atît de insuportabilă, Încît și-a găsit un refugiu În amnezie. Am Încercat din răsputeri să-l Întăresc, să-i sporesc puterea de rezistență, ca să poată face față grelei sale situații În clipa cînd Își va recăpăta memoria. CÎt timp prețios mi-am pierdut cu acel Conway! Johns Îți va spune cît de răbdător am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Împiedicăm! Acest plural, folosit pentru prima oară, spunea tot atît de multe ca și franțuzescul tu. — Da. Unde-i acum? — Aici. — Aici? bîigui el, cu sentimentul pe care-l are cineva cînd constată că ușa pe care o Împinge din răsputeri e deschisă. — Doarme, răspunse ea, dînd din cap. A avut o zi grea, de discuții cu lady Dunwoody, În chestiunea hainelor de lînă. — Te pomenești că ne-a auzit! — A, nu. Nu ne poate auzi. Și are un somn atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a amenințărilor lui Hilfe. Deodată, ușa se deschise, și Rowe lăsă perdeaua - abia atunci Își dădu seama ce Întuneric era. Anna veni lîngă el cu pași apăsați și-i spuse: Poftim, ai ceea ce doreai. Se vedea că se silea din răsputeri să nu plîngă, dar efortul acesta Îi urîțea fața - o urîțenie ce-l lega și mai mult de ea decît frumusețea. „Nu trebuie să fii fericit cu cineva ca să-l iubești, Își spuse, uimit de descoperirea pe care o făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
orice primejdie de apariție a unei dinastii Iliescu“. Putem da crezare fostului șef de campanie electorală și consilier al lui Iliescu, Iosif Boda; potrivit spuselor acestuia Adrian Costea (consilier neoficial, un om de finanțe locuind în Franța) „«a încercat din răsputeri să-l ajute pe Iliescu să capete o nouă viziune și o nouă strategie pentru dezvoltarea României».Boda pare să fi fost cel mai deschis consilier al președintelui. Într-o serie de scrisori care au fost tipărite într-o carte
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
persoane. Aceste evenimente regretabile n-au putut fi date uitării mai ales de cei care au fost în mijlocul lor. Piața Universității a rămas un simbol al unirii românilor de bună credință și cu conștiință civică. Guvernanții s-au străduit din răsputeri să împrăștie această opoziție democratică și să șteargă din amintirea acestei comuniuni a unor tineri în jurul unor revendicări legitime, abătând totodată atenția opiniei publice asupra altor probleme mai puțin importante sau pe care le-au atins tot în mod superficial
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un kilometru înălțime, venind liniștit înspre el. Cum valul nu părea să se grăbească, abia înaintând, Shuoke nu se sperie prea tare. Dar peste nici o secundă, valul ajunsese la câteva zeci de metri de Shuoke, care începu să înoate din răsputeri - evident zadarnic, valul prăbușindu-se peste el și trăgându-l la fund, moment în care Shuoke se trezi, simțind nevoia să se pișe. Probabil că între pișat și vis exista o legătură, și anume apa, își zise, orbecăind prin cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să mă aflu cât mai departe de mireasă. Și totuși nu mă simțeam în largul meu. Pe seară, când s-au încins diverse dansuri, am stat deoparte, chibițând cu un ochelarist răpciugos, coleg cu Yves la facultate. Am încercat din răsputeri să fiu vesel, să mă bucur de fericirea altora, dar nu prea îmi stă în fire, așa că atunci când cineva a pus inevitabila casetă cu Bregovic am ieșit afară, chipurile să respir puțin. Stăteam pe mal și mă uitam la lac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
deasupra ei și o linse. Apoi o băgă în gură și începu s-o sugă. Am încercat, din politețe și ca să nu se poată spună că nu mă opusesem, să-i trag capul înapoi, dar degeaba. Anca o sugea din răsputeri. M-am uitat în retrovizor. În parcare nu era nimeni în afară de noi. M-am rezemat de spătarul banchetei și am lăsat-o pe Anca să își continue treaba. Nu era deloc rău. După o vreme, timp în care privisem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pună un pachet undeva, într-un bufet, ascuns într-un loc unde nu poate fi găsit. — Vreau să pun ceva la păstrare, continuă ea. Acel lucru va fi în siguranță acolo. El îi căută nod în papură, opunându-se din răsputeri acestei idei, dar ea aduse din nou vorba despre împrumut, iar el cedă. O să se ducă în după-amiaza următoare când toată lumea va fi la serviciu. Studiase problema: nici măcar menajera nu va fi acolo, și nici câine nu au. — Nimic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de salon, se aplecă să o mîngîie pe cap cu multă naturalețe, de parcă s-ar fi jucat cu un iepuraș din grădina ei. Se lăsa Întunericul, iar bărcile Își continuau cărăușia și curînd fu evident că marinarii se străduiau din răsputeri să ridice un adăpost pentru noapte, În timp ce alte grupuri de pasageri - doi preoți, un militar și patru-cinci cavaleri care păreau la fel de Înstăriți - debarcau pe rînd, Împrăștiindu-se pe insulă, unii dintre ei făcînd rugăciuni, alții cercetînd fauna și flora, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Încetase cu totul plînsul și părea să aștepte, tensionat, să se scurgă cît mai repede cu putință secundele care lipseau pînă cînd avea să aibă șansa lui. S-ar fi spus că Lassa rememora În gînd vremurile trecute, Încercînd din răsputeri să se convingă că Georges, prietenul și tovarășul lui de cazne de-a lungul atîtor ani de marinărie, n-ar fi În stare sub nici o formă să-i taie capul, chiar dacă propriul lui cap era În pericol să cadă. Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în grabă: Stați cuminți aici, mă duc să prind un covor. Luana o privi nedumerită, întrebându-se de ce trebuia mama să alerge după un obiect nemișcător, lipsit de picioare. O văzu străduindu-se să-și facă loc, luptându-se din răsputeri să străbată mulțimea compactă. Oamenii strigau, se împingeau, amenințau cu pumnii vânzătoarele care, ceva mai înainte, moțăiseră pe scaune, lipsite de activitate. Ema prinse mâna Luanei și începu să tremure. După câteva minute, Sanda apăru triumfătoare. Luana, vă așezați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zice, cap de linie. Aici locuiesc mai ales oameni bătrâni și singuri, fără copii sau cu copii plecați aiurea, pensionari. Curățenia din curți, florile din fața casei și piticii din gips risipiți prin grădini, toate la un loc, se străduiau din răsputeri să ascundă tristețea și spaima de moarte din ochii blajini ai proprietarilor. Cine trece zilnic pe aici, Îmbătrânește mai repede. Ar trebui să ceară un spor de toxicitate ca muncitorii de la UPSA și Gerovital gratuit. De câte ori nu șia propus Sebastian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pește, pipăindu-și cucuiele de pe frunte și urechile Încă și mai blege parcă de când mulțimea tăbărâse pe el, călcându-l metodic În picioare În drum spre casă și spre grijile lăsate pentru o vreme În afara pieței, Grațian se străduia din răsputeri să Înțeleagă sensul mereu schimbător al durerii care Îi bântuia trupul, precum și plânsul fără motiv al lui Flavius-Tiberius Moduna. Capul lui Flavius-Tiberius nu cântarea nici atunci mai mult decât sulul de afișe pe care, o dată pe săptămână, le purta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nici o sticluță În afară de cea cu parfum care se făcuse zob și răspândise În jur un miros necunoscut dar foarte plăcut, se Îndreptă hotărât spre compartimentul În cauză, urmat la doi pași de un controlor. Mărunțel și el, se străduia din răsputeri să lase impresia că abia ținea pasul cu mersul avântat al șefului. Din informațiile pe care le dețin, stimată doamnă, Începu șeful cu o voce sacadată din pricina efortului și a emoțiilor, din acest compartiment a survolat un geamantan din carton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nici un cuvânt despre Klaus, ușor de recunoscut: În fotografia mărită care veghea parcă planșeta de lucru a Iolandei. Părea un colaj reușit, o fotografie trucată amuzantă, dacă În spatele ei nu ar fi fost o poveste pe care Iolanda Încerca din răsputeri să o uite ca pe un vis de nepovestit de teamă ca nu cumva astfel să se Împlinească În toată cruzimea simplității sale. Și nici un cuvânt despre Violeta a cărei umbră se vedea În VW-ul 1300 gata de plecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lase admirată și dorită. Se dezbrăca cu ușurința cu care respira, ca și cum ar fi fost mereu singură, mulțumită, În propria ei singurătate cu care nici un bărbat nu s-a putut Împăca. Toți Îi socoteau zâmbetul provocator și se străduiau din răsputeri să i-l șteargă de pe față sau să Îl schimbe Într-un spasm dureros. O răsplată binemeritată pentru o târfă ca ea. Nimeni nu știa unde Începe și unde se sfârșește neobișnuita ei conviețuire cu sine Însăși. Ea nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fata, Jane. Vreme de-o lună am crezut că nu mai suportăm, dar apoi ne-a trecut pur și simplu. Acum parcă nici n-ar fi. — În primele două nopți petrecute în cort, spuse tipul, Paul, ne-am străduit din răsputeri să adormim. Chiar dacă acasă nu mai auzim avioanele, n-am putut dormi fără ele. Nu-i așa că-i ciudat? Căzu pe gânduri preț de o secundă. — Parcă era o gaură în perdeaua de tăcere. — Mișto, am zis. Antisunet. Clio se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
undele sonore deveniră de-o precizie tăioasă, totul nemilos focalizat. Ochii mei larg deschiși, sărind de la una la alta, descoperiră paharul de votcă din poală. Am încremenit. L-am ridicat cât am putut de încet și grijuliu, străduindu-mă din răsputeri să nu afectez lucrurile care se petreceau înlăuntrul meu. Cele trei cuburi de gheață se topiseră și deveniseră niște pastiluțe cu margini rotunjite, fiecare cu puzzle-ul ei complex de imperfecțiuni, planuri fantomatice și crăpături. În jurul fiecărui cub, apa scursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să agăți pe sfoară, în bătaia vântului, un cearșaf uriaș nu reușesc să apuc toate părțile deodată, iar unele îmi scapă, zburând departe și nu le mai pot prinde. Ești acolo? Vei exista oare după ce voi dispărea eu? Încerc din răsputeri să nu-mi pierd credința. Să nu-ți pierzi credința în mine, Eric. Dacă ești acolo, vei avea nevoie de informațiile astea pentru a supraviețui; am nevoie să crezi în mine. M-am ucis atât de încet, încât a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Râul acela monstruos putea să mă ia pe apele sale, să mă deznoade și să mă întindă cum voia și cum îi plăcea, pentru că, sincer, la urma urmei, mă simțeam prea obosit după nesfârșitele ore în care mă străduisem din răsputeri să țin laolaltă părțile componente care făceau din mine o ființă umană. Voiam să mă depun și să alunec precum nămolul, să mă-nfășor în jurul trunchiurilor de copaci, un nimic rătăcit de aluviuni negânditoare și cote ridicate. Trecură secunde întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Îmbrățișare activă", cum îl numea Noica, aluziv. Și veneau verile, cînd intram în lumea cealaltă, a părinților de la Iași. Zilele înaintau monoton. Buna-dispoziție forțată a tatei, mîncărurile cu sosuri, cu mult mărar și cimbru, umilința sărăciei, mascată de mama din răsputeri. Cristoase, tare nu se îndura să spargă o bancnotă de o sută de lei! De cîte ori citesc facturile cu sume din ce în ce mai umflate, îmi aduc aminte de palmele Ettei lipite de geam, de rochiile ei răstransformate, de poșeta Vuitton, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]