234 matches
-
acordat de Președinția României (2004) etc. Între volumul de debut al lui Valeriu Stancu (Înfrângerea somnului, Editura Cartea Românească, 1981) și următoarele sale cărți de poezie (Soarele-Lup, 1984; Ființa de vis, 1989; Agenția de eufemisme, 1995; Sinucigași de lux 1996; Răstălmăcirea jocului 1998; Triunghiuri cu pupila albastră, Editura Timpul, Iași, 2009; Târgul de nopți 2010) nu există, practic, diferențe majore de tematică sau viziune lirică. În toate, poetul pare a-și respecta riguros programul estetic, bine articulat de la început, intervenind pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
inel/ cu vârsta încrustată-n el//...// poem însingurat inel/ cu moartea încrustată-n el" (târfa cu sâni bezmetici din Târgul de nopți). Majoritatea poemelor scrise de Valeriu Stancu sunt crochiuri celeste sau parabole ale însingurării (chiar titlul unor poeme din Răstălmăcirea jocului). Eul scriptor al acestora se situează, de la bun început, în unghiul privilegiat care îi oferă posibilitatea de a (cali)grafia atât celestul accesibilizat (suburbiile cerului), cât și terestrul amorțit de impietate, conservându-și amintirea nostalgic îndurerată a unui timp
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pastelul de umbre și reflexe agonice (chiar și cel compus în numeroasele sale ore franceze) ori sonetul acompaniat de un vag halou al evanescenței pe care le cultivă Valeriu Stancu în cicluri bine delimitate (copilăria anotimpurilor din Sinucigași de lux, răstălmăcirea jocului și triunghiuri cu pupila albastră din cărțile eponime) pretind, dincolo de virtuozitate formală sau atașamentul (lucid!) față de o tradiție asumată și în definitiv revitalizată, un anume fel de detașare față de propria subiectivitate, ocolită, abia tatonată sau pe de-a-ntregul camuflată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ISTORIA... E greu de închipuit această ipoteză și totuși există momente când oamenii par a ignora cu totul istoria. Rezultatul e tragic. Dictatura a sperat să obțină controlul asupra societății infantilizând-o mai ales pe seama rupturii de trecut sau a răstălmăcirii acestuia. Istoriografia a fost supusă de aceea la mari presiuni și nu o dată ea a consimțit să facă jocul puterii. Tăcerea a putut fi atunci o soluție de supraviețuire morală, dacă nu și sub unghiul profesiei. Li se reproșează istoricilor
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
17; 44,6; 45,5.15.18 și 46,9-10; noutatea constă în atitudinea polemică împotriva politeismului, nu doar pe planul alegerilor practice, ci și al celor teoretice. Tema este expusă fără ezitări, depășindu-și uneori limitele printr-o absolută răstălmăcire a ideilor care constituiau însăși esența politeismului și a imaginilor care îi reprezentau pe zei: în primul fragment semnalat mai sus, ca și în al doilea, fabricarea idolilor este considerată o lucrare exclusiv umană, un produs al unor meșteșugari pricepuți
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și cel de pe urmă și în afară de mine nu este Dumnezeu” (44,6); sau „Amintiți-vă de cele de la început [...] Eu spun de la început cele de pe urmă, de mai înainte ceea ce nu s-a făcut încă” (46,9-10). Este însă o răstălmăcire atunci când afirmă că reprezentarea sacră e o lucrare exclusiv omenească, fără a se gândi la simbolismul care subzistă în ea sau la sentimentele de devoțiune pe care le putea trezi în credincioși. O denaturare de acest fel apare de altfel
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
dacă să facă un scăunel sau Priapus a hotărât ca eu să fiu un zeu. De atunci sunt un zeu. Deși acest text a fost scris la câteva secole după textul biblic, și aici ne găsim în fața aceluiași fel de răstălmăcire (pe ca o putem numi „raționalistă”) a naturii și a scopului reprezentării sacre. b) Concluzia spontană ce derivă din afirmarea monoteismului este credința că Dumnezeu a creat universul. Capitole 2 și 3 din Cartea Genezei ne arată de la sine că
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
libertatea, începând cu Platon. Pesimismul justificat al lui Popper, care scria Societatea deschisă și dușmanii săi sub impactul regimurilor totalitare (cel puțin ca intenție) de la jumătatea secolului trecut, a dus - astăzi o știm mai bine - la exagerări și chiar ocazionale răstălmăciri ale textelor pe care le acuza de a fi inspirat totalitarismul modern: traducerile propuse de el pentru multe pasaje din Platon sunt tendențioase; pasajul din Legile dat ca exemplu de „proto-totalitarism” la începutul Societății deschise se referă, de fapt, la
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cunosc activitatea științifică a savantului și, bineînțeles, cu atât mai puțin mediului academic. Cartea este adresată publicului larg, necunoscător în domeniu și incapabil de a discerne între fals și adevăr, între mistificare și certitudine, amator în schimb de tălmăciri și răstălmăciri, de acțiuni demolatoare și negații publice, care să satisfacă gusturile ignorante și vulgare. Din această perspectivă maniera demolatoare este deja una consacrată. În primul rând prin metodele evocate mai sus, adică, de la minimalizarea personalității și bagatelizarea operei sale, până la sugestia
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Așa că „Actualitatea trecutului”, o himeră pe care o dezvoltă și o întrețin cei interesați, nu are nici o relevanță pentru preocupările omului zilelor noastre. Trecutul rămâne istorie, iar istoria trebuie prezentată așa cum a fost (Florin Constantiniu), utilizând instrumentele științei și nu răstălmăciri tendențioase și interesate, pentru că și în istorie acționează principiul cauzalității, nu-i așa?. Evenimentele la scară istorică nu apar din senin și nu pot fi judecate sau privite unilateral, doar prin prisma efectelor, fără a pătrunde pe terenul alunecos al
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
să ducă la o ruptură și mai adâncă în Biserica apuseană, ruptură care dăinuie și astăzi. Factorul declanșator a fost Martin Luther, un călugăr german (1483-1546) care, făcând uz de o minciună grosolană pune în mișcare reforma. Minciuna consta în răstălmăcirea unui text papal privind distribuirea indulgențelor, modalitate prin care se colectau fondurile necesare pentru susținerea unor acțiuni mai mult sau mai puțin caritabile. Forma originală a textului era „Oricine se spovedește și se pocăiește de păcatele sale poate să primească
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
indulgențelor, modalitate prin care se colectau fondurile necesare pentru susținerea unor acțiuni mai mult sau mai puțin caritabile. Forma originală a textului era „Oricine se spovedește și se pocăiește de păcatele sale poate să primească indulgență dacă face o milostenie”. Răstălmăcirea consta în afirmația că “cine posedă o indulgență nu mai are trebuință să se pocăiască” învinuind papalitatea că deturnează scopul carității, suficientă ca să agite spiritele și să pregătească revolta. Forța lui Luther a constat însă în scrierile sale care au
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
se Întîmplă nu numai datorită faptului că același lucru poate fi privit și analizat din diferite unghiuri de vedere, ci și din motivul știut că, atunci cînd gîndirea cuiva nu are curajul să Înfrunte „adevărul”, ea recurge la manevre de răstălmăcire. * „Metoda potrivit căreia s-a predat atîta timp arta de a gîndi este , desigur, potrivnică darului de a gîndi.” (Voltaire) Cu certitudine, În „darul de a gîndi” este cuprinsă Întreaga gîndire, și nu numai cea logică; noi gîndim, de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o vacă neagră... Întunecată de durere. Dar n-a fost stearpă” (Avram Iancu sau Calvarul biruinței). În alte piese, Adio, majestate! (în centrul scenei: N.D. Cocea și Miron Radu Paraschivescu - luptătorul de stânga vechi și cel nou), Colivia cu năluci (răstălmăcirea unei legende din Valea Târnavelor), intriga e complet subordonată acceselor de propagandă prin care sunt aruncate în banca acuzării monarhia („În fruntea tuturor nelegiuiților au stat întotdeauna regii”) și „obscurantismul”, sub incidența căruia cade religia („Puterea voastră se va spulbera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
care avea ca singură referință reală garnitura de tren cu mobile, lucruri personale - între care, firește, bijuteriile și tablourile cumpărate din banii proprii - negociate de Carol al II-lea cu Antonescu atunci când a plecat în exil, în 1940); au urmat răstălmăcirile odioase și calomnia groasă (în care au excelat canalii de presă care erau autorii grețoaselor ode la adresa foștilor dictatori), ordonate de Iliescu imediat ce s-a profilat posibilitatea ca Majestățile lor să revină acasă. Apoi acest demers grosier (de huliganismul cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
citi comentariile bombastice ale unor critici de film stângiști. Nu faptul că aceștia laudă filmul în cauză ar fi de discutat (e dreptul fiecăruia, evident, să-i placă sau nu o astfel de producție), ci întreaga mașinărie de distorsiune și răstălmăcire pe care acest gen de manipulatori ai câmpului academic și cultural real o pun, cu dezinvoltură, în mișcare, s-ar cuveni a fi amendată. Să iei greșelile de editare drept "puritate și minimalism", să inventezi "sens și ironie" la o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
o secțiune importantă din societate este la fel, chiar dacă nu îl și urmau efectiv la vot. Nu în ultimul rând, s-a dovedit că a fost portavocea poliției politice ceaușiste și multe dintre făcăturile lui jurnalistice cu minciuni, invenții și răstălmăciri pot fi astăzi găsite în forma primară a denunțurilor spurcate care distrugeau vieți și destine în anii dictaturii. Dosarele de la CNSAS ale unor mari oameni de carte (Steinhardt și Noica, printre alții) au în alcătuirea lor astfel de denunțuri criminale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vizită în SUA, în 1998, când, la Washington, DC, la Convenția Anuală a Bibliotecarilor (cel mai puternic sindicat al oamenilor de cultură, în sens european, din Statele Unite), am ascultat zbierătele demonstrative și manipulatoare, pline de clișee stângiste, de minciuni și răstălmăciri contrafactuale ale unui profesor de la UCLA, care nu mai putea de grija negrilor (vai, sorry, americanilor de origine africană), a hispanicilor și în general a tuturor minorităților americane barbar exploatate de canaliile albe, republicane. Gândul la sărăcia lor, la hoția
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
prohibită, baricadată În propriile-i cuvinte. O lume interzisă. O lume a prezenței și a absenței, pe care o preia Întocmai: fără interpretare, fără modulații ale unghiului de receptare. Din perspectiva cititorului, jurnalul intim este o fatalitate. Nici o șansă de răstălmăcire, nici un centimetru sacrificat orgoliului hermeneutic. Cuvintele jurnalului intim - neverificabile - ajung sub ochii indiscreți ai cititorului ca o sentință. O sentință irevocabilă. A spune, a inventa Servituțile jurnalului pornesc de la neajunsul practic - verificat În cazul oricărei forme de literatură - că se
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ca modalitate de exprimare paralelă, ca alternativă existențială, ca gen al incertitudinii, ca memorial al absenței, ca falsificare (prin Înfrumusețare, prin adecvare la adevăr), ca lipsă de imaginație, ca procedeu literar, ca revanșă psihologică, mărturie maniacală, diversiune teoretică, În fine, răstălmăcire, rea-voință, tăgăduire, efemeridă, capriciu, unicitate, document, autoreferențialitate, meditație, transparență, modă, strategie, tehnică, metodă, slăbiciune, eșec, autodenunț... toate, măști ale acestor oameni interiori, ale acestor oameni de interior, acceptând, poate orgolios, și o altă definiție, un alt pact, chiar dacă inconștient, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
omului și drepturile culturii au fost călcate prea mult timp și brutal în picioare. Distrugerea sistematică a unei întregi tradiții și, poate și mai grav, pervertirea, reinterpretarea și redefinirea sa abuzivă în spirit ceaușist: totalitar, șovinist, protocronist, cu tăieturi și răstălmăciri grosolane de tot ce vreți: texte clasice și moderne, documente istorice, fapte etc., este de notat în primul rând. Trebuie să ne vindecăm de concepția nefastă conform căreia o cultură română sau oricare alta poate fi condusă, dirijată sau organizată
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
contemplative, fără contorsiuni agonice. Dominanta eseisticii lui A. o reprezintă teatrul. Pariul teoreticianului, care se lasă uneori pradă unei beții a conceptelor, este acela de a desluși înțelesurile ținând de „gestul spiritual al artei”, care se dovedește în esență o „răstălmăcire a gândului naturei”. În interviuri și în articole, își mărturisește preferința pentru „teatrul creator” și, legat de aceasta, pentru „teatrul sintetic”, blamând „elucubrațiile” avangardei, la fel ca și drama burgheză, străină de „simbol”. A făcut și critică dramatică, de asemenea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
publicație apărută la Paris în noiembrie 1948 și în mai 1949. Caseta redacțională lipsește, dar animatorii revistei sunt, conform mai multor mărturii, N. I. Herescu, Mircea Eliade și Virgil Ierunca (secretar de redacție). Editată pe fondul unei grave crize care vizează „răstălmăcirea tradiției noastre istorice, ponegrirea graiului, credințelor și culturii, nimicirea spiritualității noastre autentice”, într-un moment de „sincopă a literaturii și culturii românești”, revista se adresează românilor de peste granițe, pe care îi îndeamnă să păstreze vie legătura cu limba și cultura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287874_a_289203]
-
psihologic la acela fenomenologic, într-un dozaj inefabil menit a surprinde atât partea de lumină, cât și pe aceea de umbră a sufletului omenesc. La o asemenea carte visa, în fond, și Camil Petrescu. Prin urmare, nu-i exclus ca răstălmăcirea bergsoniană a lui Proust să fi fost un act deliberat, prin care prozatorul român ținea să-și acorde lui însuși rolul de reformator al literaturii moderne. Întorcându-ne la distincția dintre cele două tipuri de memorie, remarcăm că naratorul proustian
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
află nici el pe primul plan al cărții. (Ă). Iată, deci, că nuvela tov. Preda ne oferă, În ciuda intențiilor autorului, În ciuda orientării tematice juste, În ciuda efortului de cuprindere a realității, o abundență de fapte care reprezintă o falsă oglindire, o răstălmăcire dăunătoare a realității. (Ă). Dar o discuție cu larga participare a criticilor și scriitorilor În jurul acestei cărți Îi va fi de cel mai mare ajutor tov. Preda. Să nu uităm Îndemnul partidului care, În salutul adresat scriitorilor, Îi cheamă să
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]