988 matches
-
numele voastre adevărate - fără prostii gen John Smith sau Mary Brown. - Un moment, a zis Amory calm. Nu mai face pe tartorul. Singura noastră crimă este că ne-am lăsat prinși. Olson l-a fulgerat cu privirea. - Numele! s-a răstit el. Amory i-a dat numele și adresa din New York. - Și doamna? - Domnișoara Jill... - Auzi, a țipat indignat Olson, mai slăbește-mă cu poezelele de grădiniță! Cum te numești? Sarah Murphy? Minnie Jackson? - O, Doamne! a strigat fata, ascunzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
poezelele de grădiniță! Cum te numești? Sarah Murphy? Minnie Jackson? - O, Doamne! a strigat fata, ascunzându-și În palme fața udă de lacrimi. Nu vreau să afle mama. Nu vreau să afle mama! - Zi odată! - Taci din gură! s-a răstit Amory la Olson. Un minut de tăcere. - Stella Robbins, a spus fata În cele din urmă. Post restant, Rugway, New Hampshire. Olson a Închis carnetul cu un pocnet și le-a adresat o privire mustrătoare. - După lege, hotelul poate pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
strălucit conturat, în care intră un doctorat și mai multe premii literare. Anna icnește tare și urât. Doar n‑ai de gând să‑mi borăști iarăși, după ce adineauri abia te‑am scos la timp din mașină pentru primul vomitat, se răstește fratele ei, prost dispus, care numai de o chestie așa dezgustătoare n‑are nevoie acum, când Sophie îl consideră laș, în timp ce el e doar extrem de chibzuit. De fapt cine a plănuit și a pus în aplicare toate tâlhăriile, Sophie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cofeina nu-mi face bine la inimă, de aceea nu beau decât cafea decofeinizată. La fel, am grijă să nu beau nici ceai verde, nici ceai de iasomie. Știi de ce amfetaminele și cocaina Îți fac inima praf? Gan vorbea din ce În ce mai răstit Încât aveam impresia că vrea să-mi tragă o muștruluială. Oare de ce mă amestecasem printre asemenea specimene bizare? — Habar n-ai, nu? Dar e o chestie pe care trebuie s-o bagi bine la cap. Când tragi pe nas Întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să-mi spuneți încotro e școala SS. — Nu e nici o școală în Wewelsburg, zise ea, uitându-se bănuitoare la mine. — Școala SS, am repetat cu glasul coborât. Mi s-a spus că e pe aici prin apropiere. — A, aia, se răsti ea și, întorcându-se în ușă, îmi arătă cu degetul în direcția în care drumul se lăsa în jos, pe panta unui deal. Acolo e drumul dumitale. Drumul șerpuiește la dreapta și la stânga pe o mică porțiune, după care în stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Oparin e sfântă, adică nu sfântă, nu acesta e cuvântul, ci corectă, o teorie corectă... la un moment dat, în spațiul primar, sub acțiunea descărcărilor electrice, conglomerate de molecule... — Lasă, dom’le, moleculele, că nu despre asta e vorba! se răsti comandantul, sculându-se într-o rână. Parcă eu nu sunt fiu de țărani! Sunt fiu de țărani și mai simpli ca ai tăi, simpli de tot! Toți suntem fii de țărani, c-altfel cum am fi ajuns în spațiu? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vii, Ori de vrei și mai la vale, În tarlale, Tipărește brâu de zale..." După ce l-am descântat, L-am pus jos Și-am așteptat... Înserase mai de-a bine; Crengi uscate, peste mine, Bâzâind la vântul strâmb, Îmi ziceau răstit din drîmb... Năzdrăvana de pădure Jumulită de secure, Scurt, furiș, Înghițea din luminiș. Din lemnoase văgăuni, Căpcăuni Îi vedeam pieziș Cum cască Buze searbăde de iască; Și întorși Ochi buboși Înnoptau subt frunți pestrițe De păroase, De bărboase Joimarițe. Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
oamenirii!!) Diavolul e supărat. Ce se va întâmpla oare dacă decide să trimtă lumea vîrtej înapoi? Unde se va duce oare omenirea, dacă până și Scaraoțchi o va refuza? oricum voi spuneți că astea-s rude cu voi!” se mai răstește Sarsailă exasperat. Ia mai duceți-vă și la maimuțe, băi orbeți-glumeți-ce-sunteți, ” Dispareți dracului în junglele de unde-ți provenit maimuțarilor, cu neamu' vostru cu tot, surogat de simiani nenorociți ce sunteți!” ------------------------------- Daniel IONIȚĂ București, România 29 august, 2013 Daniel IONIȚĂ, poet
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
să-și explice ce s-a întâmplat. Scăpată din brațele mijlociei, putea acum să-și dea seama că totuși i-a plăcut îmbrățișarea surorii. Deci așa este și cu băieții? se întreba ea. - Gata, fato, lasă-le în pace, se răsti și Valentina. - Dacă nu vreți să învățați, treaba voastră. Nu aveți decât să fiți niște proaste ca majoritatea fetelor din sat. - Io-te-te experta în amor. Ce să-ți spun... domnule, o ironiză sora cea mare. - Nu sunt eu
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
nimic în lume. Nu aveam cunoștință de existența ei. Am făcut ochii mari și am exclamat: «Nu, nu se poate să fi trăit în atâta minciună!» Apoi am simțit că-mi slăbesc puterile. - Vrei nu vrei, asta e, pictore! se răsti unul dintre ei. - Ce naiba doriți de la mine? - Să ne dai tabloul acela! și arătă spre o pânză cu toamna, cu o femeie care aduna frunzele căzute din copaci. Îți vom da două mii cinci sute de euro. Vom face bani buni
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
pescari. Paznicul trase animalul pe mal și îl mână cu blândețe prin gard, spre grajdurile din care scăpase. Liniștea se lăsă în urma lor, adâncind noaptea aburită pe Cotul Mureșului. Nea Fane își îndesă căciula pe urechi, ridică undița și se răsti în spate: -- Nelule, stai pe-aproape, că n-am chef să umblu prin stufăriș după fundu’ tău, parașutistu’ lu’ pește, cu nisipu’ în chiloți! Referință Bibliografică: ARĂTAREA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1555, Anul V, 04
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
și începu să se scalde în proprile cuvinte ce-l amețeau vizibil pe măsură ce se eliberau din gura încremenită de vremi și dură în consistență. Când saturația ajunse la maxim își făcu loc brusc, un altul ce se ridică și se răsti: - Taci, că mă doare capul de toate tâmpeniile ce le scoți pe gură și peste toate, mi-e sete și mi-e foame, cine răspunde aici de organizare ? Se uitară pe rănd unul la altul și răspuns nu se născu
OSPĂŢUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363309_a_364638]
-
răutacios. Luna rece o fi de vină! I-o fi “trezit” la viață pe insomniacii din vecie și ăștia și-au uitat calea. Bine că mai e așa o prostie abia în 2034! -Ce treabă am eu cu “soru-ta”? mă răstesc, ridicându-mă iar, ca o păpușă de porțelan, în fund. -Te uitași și tu, măcar cu-n ochi, la “pozele” ăstea? Ținea, pe o tabletă deschisă, un fișier notat: “Corina & Bogdan”. Acum chiar mă enervase. Ce treabă are “noul Zelea
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
și, nu în ultimul rând, de iubirea necondiționată față de el. Ea fusese lumina vieții lui. De mică, Mira își imaginase că așa trebuie să fi fost prototipul femeii în vremurile patriarhale. Oricum, ea nu o auzise niciodată pe bunică-sa răstindu-se ori mormăind a nemulțumire față de careva din familie ori dinafara ei. Artemie făcuse concesii tatălui ce-i spusese că el vrea o noră de la țară, cuminte, supusă, nu o mazilită, o prefăcută de la oraș, căreia să-i fie silă
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
mai este printre noi. - Cum? - rosti principesa și se prăbuși pe un jilț. Două servitoare aduseră apă și leacuri. După câteva minute doamna își mai reveni. - Și fiul meu cel mare? Căpitanul rămase tăcut cu capul aplecat. - Vorbiți odată! - se răsti ridicându-se disperată în picioare. Ochii celor doi căpitani se umplură de lacrimi. Principesa înțelese nenorocirea abătută asupra familiei sale și, cu un țipăt disperat de durere, leșină în brațele slujnicelor. Tragica vestea se răspândi în ținut cu viteza fulgerului
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
și colo câte-o barcă taie-o dâră de vapoare. pe nisipul plajei tale numai urme de picioare. câte-un val mai umple golul, prea sătul, și el, de sare. ca o mamă grijulie, (deși prunci are-o grămadă), te răstești la el, că-ți pasă, și-i trimiți pe cei mai mari să-l aducă, iar, acasă. te-au lăsat cu ochi-n soare, singură cu pescărușii. au plecat în grabă mare, că dădeau năvală... rușii! unii se gândesc cu
GUST DE DUNĂRE ŞI PRUT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360921_a_362250]
-
bați joc de mine? Ce e asta, o piesă de teatru? - Draga mea, daca vroiam actrițe, aveam pe cine alege. Uită-te la antet și ștampile.De altfel ai mai scris despre "el". De multe ori. atunci era viu ! se răsti Ava. Madame o fixă intens vorbind, aproape, fără să miște buzele: - Ce te face, să crezi, că nu e? - Ai numai servitori ciudați, stai într-o casă din altă epoca și-mi pui în față o ficțiune cu filme proaste
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
-o furioasă, bulversata. - Babă nebună. Jake unde naiba, m-ai adus? Asta are avarii grave la mansarda. Se urcă nervoasă în automobil. Jake îi lasă vreme să se liniștească: - Dosarul e autentic! vorbi atent la drum. - Tu de unde știi? se răsti - Eu l-am luat de la FBI. - L-ai sustras? Nu ești în toate mințile. - Nu, Ava. Am relații. - Asta e un vis. eu o să mă trezesc la viața mea cotidiană, mult adorata, la Bijou, cățelul meu și cafeaua aromata de
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
caz! Mai bine mor cu el de gât! spuse Baraba încrâncenat. Ucenicul nu păru însă descumpănit. -Tot vorbeai de respectarea legii prietene...! Iată! Strângând de gât pe adversarul tău calci legea Domnului care spune să nu ucizi! -Taci acum! se răsti Baraba. Vorbești ca un grec, mai spuse el prefăcându-se de astă dată a nu mai fi supărat. -Cum adică? întrebă ucenicul. -Uite-așa! Sucești cuvintele și faptele pe toate părțile cum fac elinii cu filozofia lor proastă și idioată care
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
roșindu-se sub privirea pătrunzătoare a judecătorului. Știu și de la ea că trăia așa..., mai cu probleme. Eu am înțeles-o, că..., trebuie să vă spun, eu am trăit patru ani cu ea, cu pârâta... - Cum, domnule? Patru ani?! se răsti judecătorul surprins de mărturia martorului. Ați avut raporturi intime? - Păi, da! În patru ani... am avut, normal..., că am fost amanți, domnule judecător... Ultimele cuvinte aproape că nu s-au mai auzit, acoperite fiind de rumoarea generală din sală. Oamenii
DIVORŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368270_a_369599]
-
mici detalii ale mecanismului după care era administrată îngrășătoria de bovine, fără a ține cont de nemulțumirile celor obișnuiți cu traiul lejer de până atunci. - Dacă eu îți spun să speli cel puțin odată pe zi balega, o speli, se răstise într-o zi la Nea Ion, care moțăia cu furca la picior, urmărind zborul muștelor grase din grajd. Sunt prea multe animale bolnave aici și voi atâta știți, să dați din umeri! Înșfăcase furtunul, îl derulase în nervi de-a
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
caz! Mai bine mor cu el de gât! spuse Baraba încrâncenat. Ucenicul nu păru însă descumpănit. -Tot vorbeai de respectarea legii prietene...! Iată! Strângând de gât pe adversarul tău calci legea Domnului care spune să nu ucizi! -Taci acum! se răsti tâlharul. Sucești vorbele precum grecii, mai spuse el prefăcându-se de astă dată a nu mai fi supărat. -Cum adică? întrebă ucenicul. -Uite-așa! Sucești cuvintele și faptele pe toate părțile cum fac elinii cu filozofia lor proastă și idioată care
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
am dat întâlnire în dreptul acestei relicve. Face cumpărături înainte de întoarcerea acasă, ca femeile, pe mine nu mă mai prea țin nervii s-o însoțesc. De altfel, nici nu-i place. Zice că o zoresc. Ce mă tot zorești, Istrate? se răstește la mine, pierzându-și răbdarea. Cu nenorociții ăștia trebuie să te târguiești, că altfel ia și pielea de pe tine ... Se pricepe la negustorie, o are în sânge, nu degeaba e armeancă. Tată-său avea cea mai mare prăvălie din Orșova
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
îndepărteze, împingând de la spate două fetițe cu colăcele din plastic în jurul mijlocului, vizibil dornice să vadă urmarea interesantei întâmplări. Fiindcă de undeva își făcuse apariția alt individ, probabil supraveghetor al automatului buclucaș. Da' de ce dai, dom'le, cu pumnii? se răstise el la clientul nerăbdător. De ce dai cu pumnii? De ce nu dai cu capul? Chiar așa! De ce nu dai cu capul?... Hai, dă cu capul, îl tot îndemna pe clientul vizibil descumpănit din pricina insistențelor celuilalt. Dumneata, singur? mă întrebase Cucaras, după ce
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
-și frângă picioarele încercând să se țină după el. Atunci țăranul a încălecat și el pe măgăruș în spatele fiului și așa, e drept mai anevoios, au purces mai departe. Aproape au ajuns acasă, când un al patrulea drumeț s-a răstit la ei cu indignare în glas: - Nu vă e rușine, oameni fără suflet ce sunteți! Deșelați bietul animal, hai? Ați merita să-mi pun bâta pe voi, pe cinstea mea! Cei doi au descălecat, iar țăranul a luat măgărușul în
POVESTEA NEOBIŞNUITEI CĂLĂTORII de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366882_a_368211]