350 matches
-
întrebătoare asupra Marandei, care a clătinat ușor din cap a „nu”. Răspunsul lui Hadarag a fost un clipit apăsat, ceea ce ar fi însemnat „am înțeles”. Rusul s-a dus glonț spre grajd. Unde sunt animalele: vitele, caii, oile? a întrebat răstit. Hadarag, care a auzit geamătul lui Toaibă, a răspuns pe limba rusului: 101 Aiștia nu au animale. Bărbatul îi bolnav de multă vreme și fimeia muncește pe la alții cât poate și ea. De unde să aibă animale? Rusul nu s-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și fericți suntem aici! Strigau ei. Dar, într-o bună zi, se întoarse omul rău care fusese plecat pentru mai mult timp. De cum sosi, îi văzu pe copii jucându-se în grădină. - Ce căutați aici? Strigă el cu glas foarte răstit, punându-i pe fugă pe copii. Grădina mea e a mea și numai a mea! Nu voi lăsa pe nimeni să se joace aici. Așa că înconjură grădina cu un gard înalt și puse pe el un afiș: „Intrarea oprită!” Omul
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
plecat cu excursioniștii în munți. ― Dac-ar ști soră-mea unde sîntem acum! ― Ei și? Nu ești stăpână pe voința ta? Avu un gest de revoltă: ― Nu-mi pasă de ea și de nimeni, înțelegi tu? răspunse pe un ton răstit. ― Bine, bine, dar de ce strigi așa? Pufni în râs. Și râse copios, cu toată ființa. ― Pentru că ești tartorul tuturor răutăților... ― Eroare profundă. N-am nici o vină! jur! ― Dar cine-i vinovatul? I-am răspuns cu un gest larg: ― Marea Neagră! Alt
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-i spusese nenorocitul ― superbă caracterizare!) ― Sânt nevoit să-i pun eu la dispoziție. Nu-i altă soluție. ― Cum, faci dumneata asta? E cu putință? O sumă atât de considerabilă? ― Nu vei fi crezând c-o fac pentru el, am strigat răstit. Iată suma, s-o depui imediat în numele său. Eu nu vreau să-l văd în ochi. Alexa plecă și se întoarse după o oră cu recipisa. De rândul acesta avu loc o scenă destul de dramatică pe care nu o prevăzusem
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
telefonul zbârnâi strident. Deși receptorul era alături de mine, am pregetat să întind mâna ca să-l ridic. (Poate acesta să fi fost singurul semn.) Soneria continua să țipe, strident, asurzitor, ca un semnal de alarmă. ― Alo, cine-i? am întrebat aproape răstit. ― Tudor, vino repede! îmi răsună în ureche o voce gâtuită de emoție. Atât. Închise brusc aparatul, fără să arate cine telefonase și mai cu seamă despre ce era vorba. Nu mai aveam nevoie de așa ceva. Am strâns receptorul în palmă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
amatori de pescuit, cu undițele pe umeri și cu un mic pekinez după ei, pleacă să-și încerce norocul. Jos, în golf își fac antrenamentul obișnuit elevii unei școli de karate, îmbrăcați în cămeșoaie albe. Antrenorul lor scoate niște sunete răstite, de parcă îi ceartă mereu, elevii execută, disciplinați, comenzile, lovind aerul, cu mâinile, cu picioarele, și totul are ceva caraghios. Mă întorc în cameră și deschid radioul cu grijă, ca să nu se audă sunetul la vecini. In București, plouă. Cu atât
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
meu, privind spre ușa altarului de unde apare, înalt, ușor gârbovit și cu o bărbuță albă, bătrânul preot Alexandru Popa, care mi-a pus în mână prima carte de mitologie, scrisă de fratele său, Gheorghe Popa Lisseanu... Un pocnet. Niște vorbe răstite. Mă scol să închid ușa ce dă spre balcon. Îi voi lăsa pe contemporanii mei să se certe, să se înjure după pofta inimii și să aștepte ce vor. Pe mine, îi rog să mă scuze. Eu nu mai aștept
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dusese mâna la gură dintr-un rău obicei, apoi crezuse de cuviință să-și exprime bunele sentimente: - Ce păcat că doamna Elena lipsește! Adesea chema pe sora ei "doamna Elena", așa cum o numeau secretarii. - Dumneata nu te amesteca! îi zisese răstit Drăgănescu, așa de moderat totdeauna. Cumnata Norica tăcuse, luând aerul inert de păpușă oblă. Plin de instinct ca un dog, Drăgănescu nu îngăduise solicitudinea malițioasă a fetei. Pentru lipsa Elenei nu avea nici o obiecție. Foarte adesea se întîmpla să decidă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
auzea vioara doctorului și distracțiile de orice fel erau suspendate Voia bună fiind singura ei grație, Lina căpătase o mutră încă i uricioasă: pământie, cu ochii tumefiați fără de plâns, îmbătrînită. Era circulația rea a sângelui, autointoxicarea! Odată ce apucase să vorbească răstit, părea că așa-i fusese vorba de când lumea; arțagul era hrana pătimirii ei. N-o părăsea însă grija că trebuie să facă ceva! Se chibzuise să cheme într-o zi fata și să-i spună marele secret al nașterii ei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
primară din Lisa care, într-o zi de iarnă, mă păcălise, convingîndu-mă să-mi lipesc limba de zăvorul înghețat de la poarta școlii; urmarea fiind că fugisem spre casă cu gura plină de sânge. "De ce bați în ușă?" m-a întrebat, răstit, bărbatul. "Vreau să trăiesc", i-am spus, cu vocea sugrumată de emoție. El a râs. Mai auzeam acest râs când m-am trezit. 23. Dimineața anunță o zi cu lumină agresivă. Niște zdrențe albe atârnă pe cer. N-a mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Îl dezbrăca din priviri, pe el, care nu Încasase niciodată vreo palmă de la nimeni. Unde-i Vlăjganul? A plecat, spuse Puicuța, Dar de ce ești atît de rău? „Dacă străinul pune mîna pe Puicuța, Îl omor“, se gîndi el și zise răstit: — „Puicuțo, ce vrei să bei?“ — Plătește, Bobby, Îi spuse Santiago; plecăm. — Plecăm? — Da, plecăm... Let’s go, Lester. Plătește tu, Bobby; Încă n-am bani. Ți-i dau Înapoi pe urmă... Viceregele arde de nerăbdare să chelfănească pe cineva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și voci umane. Și, toate astea, în lipsa oricărei explicații, fără un motiv întemeiat. De câte ori încerca să afle cu ce a greșit, primea doar pumni în cap, palme peste gură și o droaie de înjurături. Printre toate acestea, deslușea, câteodată, îndemnuri răstite și însoțite de scrâșnituri din dinți, să spună al cui spion este, cine-l plătește și unde a făcut școală. El nu le spunea decât adevărul, că e un țăran simplu de la coada sapei, cine-ar putea crede că el
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
întrebat eu. -Uite ce e, gata. Nu m-ai suport. Începusem să fiu mai mult bănuitor decât șocat. -Ați fost filmați cu camere ascunse în permanență.Sunteți urmăriți pretutindeni .Ce vreți să stiți mai mult decât atât?mă întrebă el răstit. Stătea în fața mea și se uita la mine cu ironie, cu un oarecaere umor negru, căci pentru el zâmbetul era crud. Înainte de a pleca, schiță o vagă plecăciune, plină de ironie și dispreț. -Nu ne stă nouă în putere, i-
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
corp. Dacă tată-său și bunicu-său nu s-ar fi dezis de zartoshti, ar fi fost el însuși ervad, laolaltă cu băieții de preot. Într-o zi, cel care pregătise surcelele și barsom-ul cu nuia de curmal i se adresase răstit: — Dar tu, ce mai vii pe aici? Ești bărbat de-acuma! Nu mai poți să stai cu copiii la templu! Palmele îi ajungeau la genunchi și i se schimba vocea. Se simțea atât de stângaci că venea la templu s-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în schimb un pasdar apărut dimineața, ca să-i spună cum s-o îngroape: — Nu o s-o duci înapoi, în Yazd, ci direct la Zahra. — Dar e zartoshtă, nu s-a convertit, cutezase să îi spună. — Cui îi pasă? îi spusese răstit. În Iran e o singură religie bună. Poți să-ți chemi aici mazdeenii, dacă au cu ce să ajungă, dar ai s-o îngropi ca șiită. Tu te-ai dat Profetului nostru, că mai ai ceva minte, iar ea e
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dat, mai rău ca atunci; în petic. În fâșia de lumină care pătrundea de-afară prin ușa rămasă deschisă, am zărit o femeie căutând înfrigurată ceva. " Ce vrei? Ce cauți aici?" mi se adresă ea pe un ton înfricoșat și răstit. Am înțeles imediat ce căuta: un obiect cu care să se apere. Asta m-a azvârlit brusc în realitate. Nimerisem ca un nătărău într-o situație penibilă luîndu-mă după poveștile lui Aristide. Furios, am trântit o înjurătură. Apoi am bâlbâit ceva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
într-o manieră similară existenței umane, credibilă. De exemplu, atunci când îi vorbeam calm și într-un mod prietenos lui Fin Fin, acesta putea să zburde prin lumea virtuală a junglei sale, răsplătindu-mă cu un cântecel. Dar atunci când mă adresam răstit și țipând, el ar fi ales să fugă, speriat. Acest aspect i-a influențat comportamentul și Fin Fin devenise precaut înainte să se apropie de mine din nou, până în momentul când a căpătat încredere în mine. --------------------------------------------------------------- TITLU DE ȘTIRI DIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
să vă străduiți mai mult, spuse Porfiri aspru, deși în realitate se simțea obosit. De exemplu, puteți să îmi spuneți ultima reprezentație în care l-ați văzut pe Ratziaiev jucând? Prințul Bicov păru mai degrabă rănit, decât ofensat de tonul răstit al lui Profiri. ă I-a fost greu să obțină roluri în ultimii ani. Prietenii săi, mai degrabă foștii săi prieteni, s-au întors împortiva lui. ă De ce s-a întâmplat asta? ă Era considerat neserios. Dar nu era... drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o direcție greșită. Se uită la ea cu o expresie deranjată: — Da, sunt sigur, răspunse. — Sunteți sigur că e drumul cel mai scurt? sări Desert Rose din spate. — Da, doamnelor, e drumul cel mai bun! zise taximetristul pe un ton răstit. Încă un strop de mâncare ateriză aproape de Desert Rose, care se gândi Îngrijorată că un drum mai lung ar fi putut Însemna mai multe pete pe bluza ei. — Domnule, am fost de nenumărate ori la San Francisco, minți ea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dat, mai rău ca atunci, în petic. În fâșia de lumină care pătrundea de-afară prin ușa rămasă deschisă, am zărit o femeie căutând înfrigurată ceva. „Ce vrei? Ce cauți aici?” mi se adresă ea pe un ton înfricoșat și răstit. Am înțeles imediat ce căuta: un obiect cu care să se apere. Asta m-a azvârlit brusc în realitate. Nimerisem ca un nătărău într-o situație penibilă luându-mă după poveștile lui Aristide. Furios, am trântit o înjurătură. Apoi am bâlbâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prăjiturici. Pop. Pop. Pop. Sherrill Îi ordonă cuptorului să se oprească, dar patru rînduri de cine au Început deja să se Încălzească În cuptorul cu microunde care fredonează cîntecul din „Trei fete de la școală“. Neva Îl oprește cu o comandă răstită. — Mai bine am bea un afurisit de whiskey, propune Maggie. — Un afurisit de whiskey - vine imediat, Maggie, răspunde jovial vocea și un pahar alunecă spre ea pe tăblia barului. — Mai fă două, spune Sherrill. — Amen. Wakefield tocmai Își recăpătase graiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la Primigenio. Voi pune lemnul într-o raclă de preț, și astfel îl voi despăgubi, chiar dacă într-o mică măsură, pentru prădăciunea pe care i-am adus-o. Am văzut că îl neliniștea ceva pe Adeodato. Pe un ton oarecum răstit, a spus: - Să nu cumva să se atingă mâini necurate de această sacră relicvă. Pe când era un simplu călugăr, Adeodato fusese și tâmplar. Am hotărât să-i găsesc pe cineva care să facă relicvariul unde să depună bucata de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
intre. O dată i s-a întâmplat ceva și mai rău, pe la mijlocul anilor ’70, când n-a mai putut să iasă dintr-un ins agitat și smucit, care alerga de dimineața până seara prin fabrici și bălăcărea oamenii. Dădea telefon, spunea răstit sunt tovarășul Arapu, în două ore sunt acolo să văd cum merge treaba, apoi, cum ajungea, trecea vijelios pe lângă o sumă de oameni care tremurau aplecați în fața lui, intra în hale, privea crunt într-o parte și în alta, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a fost un prieten în ochii căruia s-a putut uita. N-a intrat niciodată în sângele lui. Îi plăcea să-l surprindă pe stradă, strecurat în câte o babă gârbovită, care venea spre el, ridica bastonul, apoi îi spunea răstit: - Ți se văd coarnele! Achile se pierdea imediat și își pipăia discret părul, iar atunci, bătrâna îl apuca de braț hohotind grotesc: - Sunt Zogru, prostule! De multe ori stăteau în curte, pe banca dintre nalbele înalte și povesteau toți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-l întreb: „Ce e? Atât?”, dar mă simțeam împlinită doar privindu-l, fără a vorbi; ceea ce înrăutățea situația. Cred că meriți o explicație, șuieră ușor. Am râs. Asta a fost o insultă la adresa mea. Crezi? L-am întrebat mai mult răstit, mânia deja declanșându-se în mine și puteam să și explodez dacă nu ar fi început să vorbească. Nici nu m-a auzit, ori se prefăcea, astfel continuând: În acea seară, când te-am sărutat fără motiv și regret acest
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]