8,590 matches
-
nu este obligatorie purtarea centurii de siguranță atunci când se afla pe bancheta din spate, iar 20% dintre aceștia nu cunosc culoarea semaforului la care autovehiculele trebuie să aștepte. La întrebarea “ Când mă adresez polițistului”, cei mai mulți au răspuns: când s-au rătăcit, când ei sau altcineva sunt în pericol sau când au văzut o infracțiune, însă 9% consideră că polițistul nu trebuie deranjat niciodată, “pentru că s-ar putea să se supere”. Cunoștințele teoretice bune și foarte bune, care au reieșit din studiul
Proiectul educațional “Ora de Educație Rutieră” [Corola-blog/BlogPost/94036_a_95328]
-
-n picioare de-a valma sub gorganul aceleiași spaime O altă versiune ce alegi tu cînd retorica se-mbăiază în lapte de măgăriță înmulțind mulajele frumuseții? o răfuială? un alibi? sunt cuvinte - spui - ușoare ca sămînța de plop încă mai rătăcesc prin culoarul îngust dintre fraza rostită acum o sută de ani și sintaxa-i grețoasă de azi cu siguranță de-aceea le-au numit puștance ale bizanțului cum rătăceau ele pe culoarele europei anne hélčne și marthe cu gustul cantabil
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
alibi? sunt cuvinte - spui - ușoare ca sămînța de plop încă mai rătăcesc prin culoarul îngust dintre fraza rostită acum o sută de ani și sintaxa-i grețoasă de azi cu siguranță de-aceea le-au numit puștance ale bizanțului cum rătăceau ele pe culoarele europei anne hélčne și marthe cu gustul cantabil apărîndu-le de capcana păsărarului de ciumă de spaimele nopții în sala înflăcărată de bal (semințe de plop zburătăcite cu sîrg din parisul balcanilor) și cum să lupți tu împotriva
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
ca la cinematograf acele vise și se inspiră pentru poveștile pe care mi le spune peste zi. L-am rugat, prin urmare, să îmi arate magnetul cu pricina: era o potcoavă de cal, pe care chiar eu o găsisem în timp ce rătăceam într-o duminică, prin pădure. Adevărat că era o potcoavă uriașă, dar în nici un caz nu avea trei kilograme. L-am chestionat apoi asupra numărului celor cărora izbutise să le captureze visele: mi-a răspuns că reușise să vadă ce
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
ademenea, te vindea... Poem lui Aurel Dumitrașcu în stranietatea timpului, aprind o lacrimă - un felinar umed... Dacă sunt Vă dăruiesc puțin nimic ce nu vă strică și poate o mirare, din curcubeul spart chiar mai puțin. Vă dăruiesc un strigăt rătăcit spre alinare " e poate regăsirea voastră; și-un val din marea ce se zbuciumă în voi. Fărâmă de lumină dacă sunt, nu eu spre a-nțelege. Cum crezi Să se vadă oglinda în tine și să se înfioare de goliciunea
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/12755_a_14080]
-
sub lumina lămpii cu picior. Ce putea fi? Un buton de manșetă. Un buton de manșetă în formă de inimă, din dublé ieftin căci se curățase pe margini încât inimioara părea înrămată în negru, culoarea tinichelei oxidate. Cum dracu' se rătăcise butonul ăsta aici, cum de nu-l aruncase încă de-atunci, după ultima înfățișare!? Când îl cunoscuse purta butoanele astea de prost gust, că-i plăceau cămășile albe cu manșete duble. "Cadou de la mama când am împlinit 25 de ani
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
nervură aurie Prin care pulsează Seva cuvintelor Dulce, nevinovată, Aflată în plină adorație Totuși, Atît de neîndemînatic cel Care scrie... închipuindu-și dinainte Cum va arăta prima atingere, Urmele ei ducînd Spre iubire Un crîng în care lesne Se va rătăci. * Cei frumoși mînuind Privirile celorlalți Scripeți și armuri Zornăind în adîncul Pupilelor Ca o pregătire de război. Un popor neajutorat: Femei ce nu mai sînt tinere, Copii vătămați, Și bătrînii, Jalnica lor armată Cu nuiele de alun Și Graal-ul ascuns
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
mincinoase, se măcina... urma să-mi ascund scheletul de neliniștea celorlalți, să viețuiesc pudic, aparent vioi, în mijlocul urbei împodobite cu sărbători...Urechile îmi erau înfundate, căptușite cu cîlți de ceară mov, ochii extenuați lăcrimau vernil, nările se lărgiseră păros, gura rătăcea, buimacă, știrbă, pe-o față bolborosită,cu buzele mototol... Ridurile își dezarmonizau rafinamentul vechimii austere sau, hm!, destrăbălate... se întretăiau aiurea, nemaisemnificînd decît debandadă și delir.Și-atunci? Căzneam întruna, nu mă interesa finalul, eventuala prăbușire, ziua de adio, ora
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
stă la ea pe scară în fața odăii lustruind frumoasele-i pietre netede imperiul e alcătuit din gesturi goale Weng varsă pentru el sânge undeva pe colinele chele ca maimuța împăratului * azi a fost ploios palatul învelit în lințoliu m-am rătăcit pe drumul spre baie femeile-au râs uite cum vine Lu Li e udă gata s-au jucat cu mine explozia norului am pălmuit-o pe micuța Chen că mi-a împletit cozile prea tare n-are decât doisprezece ani
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
va ajuta să scrie continuarea odiseei bărbatul care sînt va ridica vulturpoema pe catarg va urla la zei în limba lor fără cusur le va spăla apoi cu umilință înzecită gleznele agere și perucile fără de moarte și cămășile de mătase rătăcite printre pădurile de nouri zburători pe cerurile de deasupra scurt pe doi a venit poate clipa în care fîntînile din adîncime ar putea umbla dimpreună cu oamenii pe cărarea diurnă și pe cărarea nocturnă a venit vremea în care poeții
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
departe. - Nu-s curvă să port dres, a șoptit. Am jartiere. Pe-atunci dresurile femeiești erau o raritate. Semn de mare lux. Și purtau numai curvele, amantele medicilor, ale securiștilor și secretarele celor din cece. Caimacamul se preschimbase în așcherliu rătăcit prin jariște. își târa pașii ghicind în preajmă rotocolina. Belaliu, își șoptea gâfâind: "Nu te glupăvi. Ușurel, ușurel, omilenicule. Olmazul e pe-aproape." Cei doi bătrâni dormeau duși. Mângâiam olmazul. Simțeam cum Mașa se deschide tot mai mult. Aproape că
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
numai că nici marele Karl nu și-a imaginat că acestea două îi pot fi destinate cuiva în același timp și într-un inuman amestec. ...Așadar, dacă tot am justificat lirismul acestui text, iată-l pe Florin Mugur, prin 1968, rătăcit în Munții Neamțului, unde puteam să-l întâlnesc mai degrabă pe Calistrat Hogaș, iar pe mine, în calitate de activist cultural (instructor de dansuri populare, ei da!), la "Casa Creației" (Regiunea Bacău), cu un "Gaz", mașina de teren de pe vremea aceea, urcat
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
Nici eu nu-l cunoșteam personal, îi știam numai numele și începutul de renume dar l-am recunoscut imediat în mulțimea aceea adunată din toate satele de la poalele muntelui, la un iarmaroc care se voia cultural. Avea alura de ins rătăcit în pustiu, cu adevărat "Jumătate de om călare pe jumătate de iepure șchiop", deși în jurul său, pe platoul muntelui, norodul bea, mânca și chiuia, fără să mai ia în seamă scena improvizată pe care își prezentau dansurile și cântecele artiștii
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
dansurile și cântecele artiștii... foarte amatori. Și l-am recunoscut mai mult cu senzația unei regăsiri decât a unei descoperiri, poate tocmai pentru că evreii sânt de toate națiile. Și atunci, asumându-mi riscul, am lăsat de izbeliște formația de dansuri rătăcită-n ospețe; m-am mulțumit cu "prada" Florin Mugur, pe care l-am adus, teafăr și nevătămat, la Bacău. Pentru treaba asta n-am fost decât dat afară din serviciu și cu multă greutate angajat pe un post de "reporter
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
festivaluri!), când devenisem deja membru al Uniunii Scriitorilor dar eram cercetat (chinuit) de Securitate, despărțit de copii și soție și obligat să lucrez ca muncitor întru "reabilitare politică", la Fabrica de postav "Proletarul", eu eram cel neajutorat, precum Florin Mugur rătăcit în mulțime. Tot despre o mașină era vorba, acum însă un autocar în care se îmbarcau scriitorii festivaliști ca să-și clameze vocația undeva, în teritoriu, în fața "maselor largi populare de oameni ai muncii". Am dat să urc și eu în
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
ciudate cumulări și înfruntări ale tuturor bolilor spiritului... Până la urmă, așa cum ai visat dintotdeauna, ai devenit, iată, Scribul, fără să mai știi dacă ar fi putut fi și altfel, chiar când toate încercările de a te ascunde și a te rătăci și a te apăra de această patetică, poate și fericită (rareori) ruinare dovedeau mereu și iar că nu, nu se putea altfel, decât cu un preț încă și mai mare decât cel prohibitiv pe care îl plătești oră de oră
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
de lucruri vechi incomplete inutile weekend-ul e timpul dezgolit care își tot amână plecarea o pauză forțată care mă adâncește în mine precum un puț uscat săpat pe fundul unei fântâni secate în acest weekend cu ușile închise mă rătăcesc pentru o clipă de așteptarea animalică și privirea ta bună din fotografia când în spatele aparatului nu știam tristețe mă taie în două nici nu mai știu dacă eu sunt aici sau dincolo... odată ce un om a murit ar trebui să
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
alină o mînă^, i-am răspuns toropit de somn... și poate dacă am fi visat că vorbeam înainte chiar de a începe am putea să ne resemnăm, însă așa? ah, ce mai...i-am lăsat să creadă că eșuasem... că rătăcesc înfrînt de-o lume, căreia nu-i dibuisem noima aleasă ...să lași fîntîna, luînd calea deșertului... să o iei razna, așadar... de neînțeles...încît unii își loveau arătătorul de frunte ca spre a se ușura de o povară... să viețuiesc
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
că, în sinteză și în detalii, autorul se dovedește un bun cunoscător al fenomenului literar, de la antichitate până la el, cu arte poetice cu tot. Cel puțin confruntarea cu Arta poetică a lui Boileau atestă lecturile scriitorului român, presupus a fi rătăcit temporar și prin Franța și prin Italia. De nimic inhibat, el comite dintr-odată, cu hărnicie și umor, un text parodic al unui tip de operă, epopeea, nescrisă în literatura noastră, dar existentă în culturile de o mare vechime. revenitor
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
pe acest tărâm printre rătăcirile vremii vântoasa necunoscută își bate semnele ascunse stelele ard în cercuri fugoase de jar cu neputință-i de ghicit ce frunte în clipa ce se apropie va cădea în țărână Puterea întunecării departe sunt arborii rătăciți pe coline unindu-și necrezut frunzișul și înălțimile foșnetul zbucnit din adâncuri în josul pământului nici o pasăre amintitoare nu mai bate aripi prin veștedul timpului încremenirea așteptării mult rămasă în urmă zadarnic jinduie cărări dezlegătoare încotro coboară spre ce ascunziș nevăzut
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
să treacă neîmpărțit de ore. Aș locui o veșnică după amiază, lipsit de memorie, privind, privind această substanță necunoscută ce curge din cer. Pun mîna pe furnirul biroului și-l simt fierbinte, afectuos. Departe sînt dealurile pe care n-am rătăcit încă. O hoinăreală de dimineață pînă seara, în haine ușoare, singur, pe cărări subțiri, abia deslușite-n iarba scurtă. Să fluieri uneori după un fluture și el să vină vesel, prietenos, să ți se bage-n buzunar. Și-apoi, întors
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]
-
conținutul ideologic al poemelor, fără nici o percepție detectabilă a lirismului. Cele două antologii - una făcută de autor acum treizeci de ani, iar alta ,,revăzută” în 2001 - sunt dominate de retorismul întristător al interminabilei serii de ,,imne” ce ni l-au rătăcit iremediabil pe un poet de seamă. Omul s-ar cuveni transcris în întregime, el constituie un singur bloc masiv. Pentru a nu lungi excesiv acest comentariu, încerc, nu să-l povestesc, să-l evoc pe cât e cu putință. Mai întâi
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
privință ferind femeia de aventurile căror bărbatul le rămâne expus când își caută norme noi de conduită. Femeia poartă înscrisă în chiar trupul ei o orientare sigură, în care sânt rânduite toate posibilitățile evoluției ei. Bărbatul trebuie să dibuie, să rătăcească, să ocolească până să-și găsească drumul cel bun. Femeia n-are decât să-nchidă ochii - o călăuzește legea ei vecinică. Oricât de mari vor fi schimbările vieței sociale, oricare ar fi rostul ei în viitor, funcțiunea ei fundamentală rămâne
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
ceea ce-mi pare că dăunează minimului de naivitate pe care trebuie să-l comporte orice dialog. Acum, s-ar putea ca limba să fi evoluat de la plecarea mea (mai mult de 30 de ani!). Sigur că mă găsesc puțn rătăcit în acest idiom franco-român care se scrie acum la noi. Am remarcat că personajele tale apar mai bine, mai autentice, când se servesc de un limbaj de-a dreptul neaoș (!) (3). Îmi dau seama de ridicolul căruia mă expun dând
O scrisoare inedită de la Emil Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13793_a_15118]
-
stârnind cercuri Prin aer, Cu fiecare pas. Cântă, sărută Sau pleacă mai departe Cu vântul Și devine de necuprins. Cuminte mă urmează Sângele meu, Ca o hartă, Un instrument înțelept Într-o geografie Atât de schimbătoare. Cu neputință A mă rătăci Prin aceste stepe Cu troițe, Buchete uscate Și înscrisuri tremurătoare.
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]