4,549 matches
-
pleca, da nu în condițiile din1965. Aș pleca să văd, să vagabondez, să învăț, și după aia m-aș întoarce. Ceea ce a fost rău în 1965 era că nu puteam să mă-ntorc: comuniștii erau răi, dar și proști. Din cauza răutății și prostiei lor au pierdut mii de oameni talentați. Au câștigat alte țări. Eu n-am plecat să devin "unul din marii poeți" (nici nu prea știu ce-nseamnă lucrul ăsta), ci să descopăr lumea și pe mine însumi. Mijlocul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17255_a_18580]
-
Nu înțeleg prietenia. Nu cred că am s-o accept vreodată." Știe că nu e o ființă prea agreabilă, că incomodează, că e foarte directă, că se ceartă ("Eu am principii. Eu nu mă cert din isterie, din răzbunare, din răutate. Eu mă cert pentru niște principii[...] În plus, mie îmi place să vorbesc numai despre dragoste, numai despre dezastrul meu... Prietenia este o chestiune nu primitivă, ci primară, ca și gîndirea fără metafizică[...] În prietenie nu există tensiune și luptă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
și credință, de la nașterea Mîntuitorului nostru Isus Cristos, ar purta ghinion planetei noastre, normal ar fi ca prăpădul posibil să ne privească doar pe noi, care sîntem - după unii sociologi, - și cei mai păcătoși și mai inventivi oameni în ale răutăților de pe tot globul răspîndite peste tot de civilizația noastră albă în plină și spectaculoasă desfășurare... * * * Să ciocnim paharul cu șampanie ascultînd orologiul ce numără ultimele secunde ale mileniului unu; (cînd, domnule, nu s-a întîmplat nimic!) și să ascultăm un
Nedemni de un potop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17416_a_18741]
-
a poetului nopții de iunie, ochelarii săi pedanți de epocă, fără ulube, picînd de pe nas în lungul șnurului la cel mai mic rictus al fetei susțin fizionomia unui om spiritual, retoric și - din cauza ironiei și umorului propriu exagerat - capabil de răutăți (mai mult estetice). Epigrama nefericită a lui Macedonski adresată lui Eminescu a pus pe literatura română o pată asupra căreia criticii s-au înverșunat, unii încercînd s-o explice, alții s-o șteargă, daca nu măcar s-o înțeleagă... E
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
religii un maximum de intensitate. Neliniștitul fenomenolog desfășoară metodic, ca într-un război de poziții, o redutabila argumentație anti-Nietzsche, descoperind polemic sensul superior al conceptelor "denunțate". Șase sunt cauzele identificate de Scheler pentru geneză resentimentului: sentimentul și impulsul răzbunării, ura, răutatea, invidia, pizma și perfidia. Absența exteriorizării acestora din diverse motive conduce adesea - uneori prea adesea, și prea fatal - la cangrenarea personalității unui individ ori a percepțiilor unei clase sociale. Nu voi incerca sa contrag în câteva rânduri un proces atât
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
aș fi prieten de-o viață și aș fi constrîns să fac o afirmație supărătoare despre el, aș spune că, deși scrie mai mult decat vorbește, Gheorghe Grigurcu este încă foarte departe de a surclasa imensă cantitate de ticăloșie, prostie, răutate și nerușinare care hălăduiește liberă prin viața publică de azi." Disputa Ratiu-Cristoiu Proprietarul ziarului COTIDIANUL a remarcat atitudinea pro-Milosevici a directorului ziarului sau, precum și modalitatea partizană în care este reflectat conflictul din Iugoslavia în acest ziar. Ion Rațiu s-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
Pierzîndu-mi iubitele, nu sînt în stare barem atît, să scriu un roman. Cu premiile, nu-i vorba, nu stau rău. Nu-s ele Goncourt, dar Goncourt e pentru mediocri. De exemplu pentru Proust. À propos! Vrei să-ți spun o răutate despre iubirile shakespeariene? Adolescentul se fixă așa de tare, cînd sexul nu era accesibil, că astăzi, fiindcă inconștientul lui nu-l credea capabil să-și mai găsească o iubită. De aceea avea atîta avînt încît urca și în balcon". Cinismul
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
rămas surprinși a nu o vedea pe această din urmă absorbita integral an opere. Există un Vianu oral strălucit, ușor melancolic, fantast cat se ăngăduie an creația de idei, si un Vianu "doctoral", privatim docens - și nimeni nu punea vreo răutate an această caracterizare glumeața". Mai departe, Călinescu se declară mai mult interesat nu de Lovinescu cel real, cat acaparat de mișcarea pur investigativa vizănd "pe Lovinescu al lui Vianu", fixat ăntr-un portret dinamic. Atunci, crede Călinescu, esti alt om, o
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
de lagăr (Socec, 1945), subintitulat român, în fond, prima carte de memorialistica a scriitorului. Internat în lagărul de la Tg. Jiu, în timpul războiului, autorul înfățișează o panoramă de oameni politici reali sau de infractori pitorești. Meritul principal al cărții stă în "răutatea" portretelor. Puține personaje sînt cruțate, sub aspect fizic sau moral, de o viziune crudă și plină de maliție, insistența pe detalii, diformități și orori. Din păcate, naratorul e mult prea condescendent cu sine. Se vede și că însemnările din lagăr
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
lui Dostoievski apare răsturnat... Cititorul cărții părintelui Paulin Lecca își poate pune în acest moment întrebarea: bine, dar la paginile 85-86 a fost citată părerea exegetului dostoievskian K. Mociulski: "Dragostea, bunătatea, curățenia provoacă în sufletul unui păcătos sortit pieirii o răutate demonica: pentru păcatul sau propriu, el se răzbuna pe omul nevinovat și drept. În fața unui astfel de suflet, ădragostea naturală este tot atat de neputincioasa că și ăbinele naturală. ăBinele naturală se transformă într-o răutate demonica; predică privitoare la îndreptățirea celor
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
sufletul unui păcătos sortit pieirii o răutate demonica: pentru păcatul sau propriu, el se răzbuna pe omul nevinovat și drept. În fața unui astfel de suflet, ădragostea naturală este tot atat de neputincioasa că și ăbinele naturală. ăBinele naturală se transformă într-o răutate demonica; predică privitoare la îndreptățirea celor umiliți și la restabilirea celor căzuți se dovedeste neputincioasa și dragostea filantropului decepționat se preface într-o ură sălbatică. Adam cel căzut este blestemat, este sortit pieirii și nu poate fi mântuit cu puteri
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
Ideea e că „lumea-i rea, așa-i făcută”, spune bătrâna Olimpia, refuzând să participe la reconstituirea istoriei în postceaușism. Mihai Pandrea, deși ajută la prinderea lui Osman, e trimis la Canal, unde are revelația că „secretul lumii stă în răutate, lăcomie și nedreptate; că fără forța Răului, lumea nu se putea pune în mișcare”. Nicolae Stan alege calea faulkneriană a îndeplinirii actului justițiar prin femeie, ca agent al răului. Femeile își ucid, într-un epilog apoteotic, soții, ca și cum o mijlocire
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
Pleșuscrie despre „haloul de cinism al oricărei piruete satirice, când ea nu evită facilitățile locului comun”. Cred că prea pune totul în același sac. Aș despărți. Aș spune, autoscopic, că pericolele acestui fel de a scrie sunt ori cinismul și răutatea în ironie - nu neapărat satiră -, ori facilitățile locului comun. Probabil cad și într-unul și în celălalt, dar pe rând. „În loc să asculți, confecționezi, în gând, contraargumente...” De câte ori nu mi s-a întâmplat! De câte ori, la conferințe, comunicări, mai știu eu la
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]
-
înger căzut e o chichiță teologică fără repercusiuni prea mari asupra înrîuririlor pe care personajul le are asupra lumii. Teologic vorbind, prezența lui e atît de densă că răul pe care îl resimțim cere o cauză mult mai profundă decît răutatea umană. Cum s-ar spune, panta degradării e atît de drastică că toată abjecția omenească nu poate explica singură proporțiile catastrofei spirituale prin care trecem. Și atunci e nevoie de un element non-uman în stare a ridica calamitatea la rang
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
ar fi fost aceeași. Și unii și alții, indiferent cine le este patronul trebuie lăsați să își facă meseria mai bine, mai puțin bine, cu ce au, cum pot. Evident, fără încălcarea legii! (...) Așa că vă rog înainte de a vă exersa răutățile personale afirmând că sunt "susținătoarea unui infractor" să aveți curiozitatea și să ascultați declarațiile mele, pe care, atenție, le-am făcut în nume propriu, nicidecum în numele TVR așa cum încercați să induceți. Mai mult, de ceva vreme, am fost solicitată de
Monica Ghiurco-Antena 3. TVR discută PENALIZAREA. Prima reacție by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21712_a_23037]
-
mă purta în brațe acolo unde căile de acces lipseau ca și acum după 23 de ani de la căderea comunismului. Pentru că nu aveam un scaun rulant, eram dusă la școală cu o bicicleta cu roți de sprijin. Atunci când colegii născoceau răutăți la adresa mea, mama îmi dezvolta propria filozofie de viață și îmi spunea că pot râde, pentru că în curând se vor plictisi și nu pot râde la nesfârșit de același subiect. Mai critic a fost când profesoara de geografie m-a
Exclusiv: Interviu cu Adina Milac, un cercetător care a reușit în viață din scaunul cu rotile () [Corola-journal/Journalistic/22240_a_23565]
-
fanatic dușman al S.U.A. Deși asta nu merge deloc cu situația în care ne aflăm, de invitați ai guvernului respectiv. Nu înțeleg ce are cu mine de mă tot atacă și mă provoacă... Totdeauna mi se adresează ironic, agresiv, cu răutate, cu o ostilitate din zi în zi mai mare... Mai ales cînd mă prefac că n-am înțeles sau n-am auzit ce-mi spune... Știu că infirmii, în general, sînt susceptibili, sensibili. Totuși, nu pricep ce are cu mine
Lecția de engleză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16807_a_18132]
-
la "numitul" Tartagă. Doamne ferește! Tristețea mea se datorează faptului că atâtea dosare rămân nesoluționate fiindcă I.P.J. Brașov vrea să trimită după gratii doi poeți. Nu cunosc competențele literare ale dlui Scurtu și nici nu văd numaidecât în d-sa capul răutăților. D-sa a primit un ordin și nu și-a dat seama ce i se cere. îl bănuiesc doar că gândește literatura cam în același fel cu dnii Bădescu et. comp. Aici e miezul problemei. Când am reclamat într-un
Poezia și codul penal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16796_a_18121]
-
putem pretinde în materie de limpezime: ambiguitatea cea mai deplină. Puține reprezentări de acest fel mi s-au părut mai revelatoare despre un anumit conținut mistic decît o scurtă povestire a Selmei Lagerlöf. Un pustnic este atît de scîrbit de răutatea lumii încît îl roagă pe Dumnezeu s-o nimicească. Și ca să-l convingă, își desface larg brațele, cu palmele în sus, într-o poziție de implorare pe cît de expresivă, pe atît de tăcută. Dumnezeu n-are, s-ar zice
Mistică și muzică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16854_a_18179]
-
de priceput, seamănă, am impresia, cu cel din 1990, cînd principalii actori ai puterii de azi, PNȚCD, PNL, erau considerați apriori de o majoritate a alegătorilor drept partide dușmănoase. Azi, PNȚCD în special e considerat un fel de cap al răutăților de tot felul prin care a trecut România din 1996 încoace. Nici PNL-ul, care a mizat pe un candidat acceptabil și de către votanții actualei opoziții și de către cei ai actualei puteri, dl Pădure, nu scapă mai ieftin. Să fie
Votul bucureștenilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17065_a_18390]
-
înzestrat cu toate calitățile: omenie, bunăcuviință, bărbăție, spirit cavaleresc, pedepsindu-l pe vrăjmașul Manea, în numele unei străvechi etici populare. Conform schematismului dihotomic din folclor, opusul său este Manea, în unele variante hoț, în altele, tip de Don Juan, plin de răutate, câine, arțăgos, perfid, laș, atacând mișelește. Rivalitatea dintre ei este prezentată și ea, de la o variantă la alta, diferit: fie încălcarea moșiei (deși Toma priponise calul cu grijă ca să nu producă stricăciuni semănăturilor), fie erotică, fie din motive religioase. Iordan
Un mit: Toma Alimoș by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17122_a_18447]
-
redacția Gazetei literare. Pe ușa albă, frumos lucrată, a redacției din Ana Ipătescu, tocmai intra "cu mersul lui mărunt de curvă" - cum spunea H.L., răposatul, - Eugen Simion. La vederea lui, Fănuș, care avea ce avea cu el, strigase, nu cu răutate, ci pe tonul voios, hazliu, al privitorului de pe ulița de la țară: "Uite-l pe țucălarul lui Preda!" Cuvântul m-a șocat, și nu-l uitai de atunci. Pentru că Fănuș Neagu numește lucrurile ca și cum ele ar lua ființă pe loc, în
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
s-a părut că li se dă lecții; complexul care ar putea fi numit "vine ăsta din America să mă învețe pe mine?" face, se pare, încă multe victime. Aceasta ar fi prima caracteristică a durității tonului. A doua este răutatea, o răutate gratuită pe care mi-a fost greu să o înțeleg: După cum se știe, sau poate se știe mai puțin printre intelectualii români, Ernst Jünger este un autor foarte controversat încă" etc. Dacă în primul caz era vorba despre
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
părut că li se dă lecții; complexul care ar putea fi numit "vine ăsta din America să mă învețe pe mine?" face, se pare, încă multe victime. Aceasta ar fi prima caracteristică a durității tonului. A doua este răutatea, o răutate gratuită pe care mi-a fost greu să o înțeleg: După cum se știe, sau poate se știe mai puțin printre intelectualii români, Ernst Jünger este un autor foarte controversat încă" etc. Dacă în primul caz era vorba despre un anumit
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
sau poate se știe mai puțin printre intelectualii români, Ernst Jünger este un autor foarte controversat încă" etc. Dacă în primul caz era vorba despre un anumit tip de discurs provocator, "americănesc", în al doilea caz duritatea se transformă în răutăți mai puțin explicabile. O temă extraordinară adusă în discuție de Virgil Nemoianu a fost problema canonului. Din păcate, a propus prea devreme această dezbatere. Intelectualul român abia începea să se dezmeticească să-și autentifice discursul și Nemoianu punea pe masă
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]