1,050 matches
-
deșteptam anume Și mă gândeam :când,dacă o să vii Simțirea mi se-npletea-n cuvinte Până-ntr-o zi când te-am văzut Parcă te cunoșteam,te căutam prin minte Aveam o cale lungă de făcut Voiam să mă înalț,dar gândul răvășit Nu îmi da pace,tresărea...ei bine Și dintr-o dată,totul s-a sfârșit Când tu mi-ai spus râzând :rămâi cu mine ! Referință Bibliografică: VISAM,VISEZ SI-ACUM / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1717, Anul V
VISAM,VISEZ SI-ACUM de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_mircea_1442149168.html [Corola-blog/BlogPost/381721_a_383050]
-
e lipsită de un pitoresc estetizant, în care se ascunde o știință a observației ce conturează o atmosferă halucinantă, întinsă, precum un miceliu, asupra amintirilor.” De dincolo de neguri “ e, în acest sens, romanul unei umanități dinamice, cu psihologii contorsionate și răvășite. Universul epic e abstras, izolat și țesut, din pânza imaginației ritualice. Mama Florica, Florin bolnav de inimă care face operație pe cord, Lăpușorul ce se bucură că are un băiat, dar căruia îi moare soția, Alexandra ce iubește pe Doru
PROIECŢII ALCHIMICE ŞI EXPERIENŢE MAGICE ÎN ROMANUL DE DINCOLO DE NEGURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Proiectii_alchimice_si_experiente_magice_in_romanul_de_dincolo_de_neguri_.html [Corola-blog/BlogPost/355665_a_356994]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > PLOAIE ÎN SUSPINE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Trecând prin toamna cu miros de TINE Mi-a adormit o ploaie în suspine; Era atât de răvășită și pustie Că am recunoscut-o dintr-o mie... Plângea ascunsă sub umbrela neagră Și adunase-n umbre, lumea-ntreagă; Doar o privire rămăsese pe afară S-o prindă-n ram o frunză, să n-o doară... Pe o alee-ngălbenită
PLOAIE ÎN SUSPINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 by http://confluente.ro/Ploaie_in_suspine_violetta_petre_1361543500.html [Corola-blog/BlogPost/341260_a_342589]
-
întâmplate, a avut tăria să nu izbucnească în nici un fel. A rugat gazda să-l lase singur să se odihnească. A luat o gustărică și s-a culcat. Noaptea avea să-i fie un sfetnic bun. Dimineața cu gândurile încă răvășite și-a făcut o nouă strategie, fiindcă nu putea rămâne la această mină. Primul gând a fost să plece la părinții săi pentru a primi acele sfaturi părintești, care în foarte multe cazuri i-au fost utile. Astfel că a
INGINERUL PARDOS TRĂDAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 by http://confluente.ro/Inginerul_pardos_tradat_mihai_leonte_1368689396.html [Corola-blog/BlogPost/371133_a_372462]
-
de a-și împlini în lume misiunea procreării, responsabilitate majoră de care se simte pătrunsă ca femeie („- La tine maternitatea e mai puternică decât feminitatea? [...] - Cred că da!” - p. 201 - ), la moartea tatălui copiilor ei, eroina se simte lovită și răvășită sufletește: „- Și totuși, spui că ai suferit cumplit la moartea lui.” (p.21) Unul din mentorii săi, profesorul Ivan Evseev, alias Unchiul Vanea, cel mai strălucit slavist al UVT, care a pus bazele predării disciplinei Semioticii la Timișoara, se stinge
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1457362898.html [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
în culori multicolore, Cerul tot e-un șevalet zugrăvit cu multe role. Seara-și scutură cortina, stele privesc în lac, Visele îmi stau aproape vor să-mi facă iar pe plac Ascult inima cum cântă o vioară-și poartă struna Răvășită și uimită mi-a intrat pe geam și luna. Din a caselor căciulă, fumegă un horn păreri A rămas în urma ziua... vorbim astăzi despre ieri. Rugăciunea-și poartă pașii înainte de culcare Chiar în brațele icoanei, lângă inimioara Mamei! Ochii caselor
LACRIMĂ DE TOAMNĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1443898105.html [Corola-blog/BlogPost/344385_a_345714]
-
Nu-i asa? Să nu mă minți! E prea târziu pentru o naivă și copilăreasca minciună. ”Doamne!” Cine e cel ce-mi amintește ca-n mijlocul tăcerii zace totdeauna, dar mereu în alertă... un strigăt!? Mă întrebam neîncetat, cu sufletul răvășit, ca un pământ al ”făgăduinței”, în care cineva a semănat: bucuria, iubirea, cântecul, tristețea, lacrima, nașterea și doina, viforul și moartea... doamne! Cine sunt eu?? am strigat din adâncul durut al ființei, din negura atâtor veacuri ce s-au stins
PREMIUL II LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1474374673.html [Corola-blog/BlogPost/379395_a_380724]
-
și, apoi, să vorbească, în cunoștință de cauză, despre Poezia românească adevărată, despre zbaterile cele mai profund umane, turnate în bronzul expresiei strălucit-clasice, va fi nevoit să se refere, implicit, în zilele noastre, și la THEODOR RĂPAN. Poezia sa, deși răvășită, parțial, la nivelul semanticii de adâncime, de presimțiri ( ... și de „post-simțiri”, cum ar zice un alt Poet român contemporan, adept al „revizuirii coordonatelor interioare, ale vieții umane contemporane”, spre spiritualitate - Profesorul universitar doctor, de la Universitatea din New Mexico și Părinte
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Adrian_botez_soteriologia_iu_adrian_botez_1389861602.html [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
cine știe ce semne pe față sau pe corp, în zonele vizibile. O răsturnă la rândul său și-i cuprinse cu putere mâinile în ale sale, imobilizând-o. O privea cu insistență cum se zbate. Era frumoasă Gloria așa dezlănțuită, cu părul răvășit peste pernă. Era roșie în obraji și furioasă că nu poate scăpa din strânsoarea bărbatului. Începea să se calmeze, să se liniștească și împotrivirea sa cedă. Ștefan se aplecă și începu să o sărute pe gât, apoi îi prinse lobul
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1495426936.html [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
aleargă omu-n viață, căutând senzații noi Și se-ngroapă-n substitute, amăgit de-a lui nevoi. Niciodată avuția, aur, bani, îndestulare, Nu va da-n deplinătate, siguranța viitoare, Când izvorul bogăției are fundament greșit, Omul se va pierde-n vicii, răvășit, dezamăgit. Azi filozofía lumii caută altfel fericirea, Imoralul și religia, în amestec, dă-mplinirea, Mult dezmăț, apoi căință, “Dumnezeu e iubitor!” Dar majoritatea uită că e și Judecător. Binecuvântat e omul ce se-ncrede-n Dumnezeu Și-L acceptă-n
BINECUVÂNTAT E OMUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1487269603.html [Corola-blog/BlogPost/382808_a_384137]
-
nimeni nu dorește să-nțeleagăDar toți jucăm în rolul principal.... XX. PICĂTURĂ DE TIMP, de Căprar Florin, publicat în Ediția nr. 1625 din 13 iunie 2015. viața e o picătură de timp asemeni unei picături de roua prelinsa de pe o frunză răvășita de gânduri prin solul avid de iubire nemărginita ajunsă la rădăcina existențiala hrănind-o apar alte frunze alte picături alt timp viața e o picătură de timp ... Citește mai mult viața e o picătură de timpasemeni unei picături de rouăprelinsă
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/caprar_florin/canal [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
urlând) De ce supraviețuiște Marele Tot? (după un timp în care stă căzut în genunchi, mai liniștit) Dar oare Marele Tot, Creierul universal, căzând în haos, devenind materie stelară procreația începe iar ? (după un timp în care se gândește) CONSTANTIN BRÂNCUȘI (răvășit) Nu cumva totul devenind Creier universal, și structurile lui, infinitatea elementelor lui ajung în pozițiile ideale, și atunci Totul, Întregul, nu mai este capabil de creație, el se surpă luând-o de la început, de la materia stelară? (după un timp ) CONSTANTIN
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
la o iubire interzisă. Cu frenezia specifică celor două vârste, cei doi se împreunară trupește, pendula lui Condurache bucurându-se să se afle în pragul peșterii misterioase care se deschidea din ce în ce mai mult pentru a fi cât mai amănunțit cercetată. Eleva răvășită, mușcă sălbatic tot ce nimerea, fără pic de noimă. Profesorul o apucă de umeri și pătrunzând-o cu toată puterea sa, își începu explorarea tainicei peșteri, aflată pentru prima dată într-o asemenea cercetare a unui inițiat. Emanuela simți o
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_roman_cap_stan_virgil_1385825805.html [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului o ceașcă grăbită să-și ardă rodul răsfrânt de negru cerșea dimineața rătăcită străveziu de minte în așternuturi imens de pânză avea chip de zbor în culoarea pruncului femeie fluture tângui lumina de palid răvășit căzut în cer gol nepotrivit schingiuit de ultimul albastru a îmbătrânit în patul tău de umbre florile cresc rotunde geamăt sfâșie culoare din tinerețea coapsei galbenul mut în formele pârgului îți sărută obrazul cu parfum de nălucă amăgești veșnicia doar
GOL ABSOLUT DE NEGRU de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Gol_absolut_de_negru.html [Corola-blog/BlogPost/356609_a_357938]
-
pășind pe-al clipei decolteu Tu - ploaie ce dansează... Voi împleti izvoare, dansând pe colț de lună Eu - raza ce suspină... Vei destrăma cascade, dansând după furtună Tu - raza de lumină. Voi dărui culoare, pictând pe geana zorilor Eu - suflet răvășit. Vei dărui penelul, pictând cu roua rugăciunilor, Tu - suflet împlinit.. Referință Bibliografică: Eu - Tu... / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2113, Anul VI, 13 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
TU... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 by http://confluente.ro/corina_negrea_1476321268.html [Corola-blog/BlogPost/375746_a_377075]
-
mirare, un țel nesperat spre scara cu trepte de mătase a vieții: Port semnul timpului/ pe frunte:/ lumini și umbre/ o mare de suspine/ pădurea/ ce-o să-mi cânte/ marșul de plecare.../ O! cât de mare-i semnul.../ în pumnul răvășit/ de iarbă/ în toamna ce-o să ardă/ zburdălnicia/ ultimului gând...(Port semnul timpului). Închei succinta mea prezentare cu poemul care mi-a plăcut cel mai mult, poem care confirmă întrutotul o altă zicere mirabilă a lui George Călinescu, și anume
VITRALII. TIMPUL CA O TĂCERE. CRONICĂ REALIZATĂ DE CONF. UNIV.DR. ILIE GORJAN de VALENTINA BECART în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 by http://confluente.ro/Vitralii_timpul_ca_o_tace_valentina_becart_1363540006.html [Corola-blog/BlogPost/342187_a_343516]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > REBUT Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului sunt produsul societății în care trăiesc sunt un avorton al ideii de bine alunecată prin lacrima sufletului răvășită de suspinul regretelor și-al unui timp întârziat între cioburi de clepsidră și vise opace restaurator de gânduri pierdute între cer și pământ udată de roua nocturnă a gingășiei rătăcite pe care zadarnic o caut în hăuri de nori în
REBUT de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Rebut_daniela_tiger_1389988429.html [Corola-blog/BlogPost/365872_a_367201]
-
și zornăie zalele pe tîmplele mele; îmi scutură pămîntul de stele acoperindu-mi lumina de unde țîșnesc cu strigăt înalt în ecoul prunciei. ANOTIMPUL TĂCERII Am adormit în anotimpul tăcerii al reîntoarcerii al sufocării al destrămării cuvîntului pîndind fereastra strigătului din răvășitele plete ale adevărului. ANOTIMPURI RISIPITE Sunt primăvara de pămînt evaporată pe soare Sun toamna din pămînt risipită-n țărînă ce a rodit prin vara uitată și-așteaptă scuturarea semințelor iernii. ANOTIMP FĂRĂ TRUP Sunt amintirea unui anotimp fără nume, uitat
ANOTIMPURI OSTILE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 by http://confluente.ro/Anotimpuri_ostile.html [Corola-blog/BlogPost/344345_a_345674]
-
de fată... PORUMBIȚA M-am transformat în porumbiță Și-n nopți tăcute rătăcesc în zbor, Am sufletu-ncărcat de-atâta umilință, Iar rănile adânci așa de rău mă dor. M-a umilit destinul și nu l-am înțeles, O viață răvășită e tot ce am cules Și am ascuns durere și lacrimi nevăzute, Cu zâmbetul pe buze și lumii neștiute. Mă-nalț ușor spre-a cerului grădină Pe-un val de vânt ce rănile-mi usucă Și în speranța unei raze
SUSPINUL FLORILOR DE CRIN (1) POEME de CARMEN NOROCEA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/carmen_norocea_1424870241.html [Corola-blog/BlogPost/366002_a_367331]
-
Am crezut că -aceste pietre... XXX. CLIPELE..., de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016. În biserică, din clopot Cântă ruga de sfârșit Mă întorc în cer la Tatăl, Timpul Ierbii s-a oprit. Toamna curge răvășită Într-o lacrimă-rugină, Prea grăbită, prea curând, Coasa taie prin grădină. Rugăciunea umple golul Ce-a crescut în casa mea, Sufletul azi în Lumină Lângă Mama o să stea! -Să nu plângeți Dragii mei Vă scriu nopțile din stele, Clipele mi
CAMELIA CRISTEA by http://confluente.ro/articole/camelia_cristea/canal [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
aștept cum înserarea așteaptă să picteze Cu sidefie umbră peste câmpii de vise. Te-aștept precum așteaptă umbră să danseze Pe ruginițe frunze, cu-mbrățișări promise... Și te aștept cum își așteaptă marea zbuciumata Odihnă picurata de valuri, pe țărmul răvășit. Și-n așteptarea asta muta, cuvinte se frământa Să împletească-n slove mirarea unui răsărit... Cum ploaia mai așteaptă să curgă peste ceruri Cu picături de roua și zvon de curcubee, Așa te-aștept, iubite, să risipești toți norii Ce
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/corina_negrea/canal [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
mai mult Te-așteptTe-aștept cum înserarea așteaptă să pictezeCu sidefie umbră peste câmpii de vise.Te-aștept precum așteaptă umbră să dansezePe ruginițe frunze, cu-mbrățișări promise...Și te aștept cum își așteaptă marea zbuciumata Odihnă picurata de valuri, pe țărmul răvășit.Și-n așteptarea asta muta, cuvinte se frământăSă împletească-n slove mirarea unui răsărit... Cum ploaia mai așteaptă să curgă peste ceruriCu picături de roua și zvon de curcubee, Așa te-aștept, iubite, să risipești toți noriiCe bântuie bezmetic pe-
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/corina_negrea/canal [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
pășind pe-al clipei decolteu Tu - ploaie ce dansează... Voi împleti izvoare, dansând pe colț de luna Eu - rază ce suspina... Vei destrăma cascade, dansând după furtună Tu - rază de lumină. Voi dărui culoare, pictând pe geana zorilor Eu - suflet răvășit. Vei dărui penelul, pictând cu roua rugăciunilor, Tu - suflet împlinit.. Citește mai mult Eu - Tu...Voi mângâia păduri, curgând domol spre tine,Eu - rău cu ape limpezi.Vei inundă câmpii, curgând șuvoi spre mine,Tu - rău cu ape repezi...Voi
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/corina_negrea/canal [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
oftează.Vei adună senin, pășind pe-al clipei decolteuTu - ploaie ce dansează...Voi împleti izvoare, dansând pe colț de lunăEu - rază ce suspina...Vei destrăma cascade, dansând după furtunăTu - rază de lumină.Voi dărui culoare, pictând pe geana zorilorEu - suflet răvășit.Vei dărui penelul, pictând cu roua rugăciunilor,Tu - suflet împlinit..... XIX. TU ESTI DEPARTE..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016. Tu esti departe... Tu esti departe... În mine, gândul tău cioplește așchii fine.. Departe
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/corina_negrea/canal [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
nouă.Simt toamnă! E-așteptare...Sub bolta unui gândraze blânde de soarese împletesc în mare.... XXI. FLORI DE MYOSOTIS, de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2085 din 15 septembrie 2016. Flori de myosotis Timpul se risipește aiurea, în ore răvășite Și orologii dorm pe câmpuri cenușii. Clepsidrele măsoară doar clipe asfințite Când spre amurg privesc, pictând ore târzii. De-atâta așteptare, nici ploaia nu mai cânta, Cad boabe că de plumb, pe-alei întortocheate. Sub pelerina ruptă de fulgere, o
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/corina_negrea/canal [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]