1,025 matches
-
se înalță un gând, Spre zări infinite zburând, Plutind printre reci galaxii, Descoperă minunea de-a fi. Un clișeu demult rătăcit, Pe bolta cerului nesfârșit, Altar de-aduceri aminte A multor, uitate cuvinte, Vârtejuri de vieți încropite, Pământ și trăiri răvășite, Speranțe și haos, cădere, Un strigăt născut în durere, Întuneric și frig, disperare, Un murmur de ape amare, Un hohot de plâns estompat, Existențe-n ruină, păcat, Coboară din ceruri, plăpând, Lăstar de Lumină, călcând Pe trepte de har, curcubee
EXISTENȚĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382576_a_383905]
-
doresc minciuni amăgitoare. Însă mai sper să ieși din viața mea, Chiar ignorând a inimii durere. Iar răul ce-ai făcut îl voi uita Departe doarde tine, în tăcere. De azi nu mai avem acelaș drum, Chiar dacă viața-mi este răvășită! Eu sinceră îți spun că de acum, Nicicând nu voi mai fi a ta iubită! Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: DEZAMĂGIRE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2072, Anul VI, 02 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela
DEZAMĂGIRE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383839_a_385168]
-
Și cultura-n simbioză... Confluențe de iubire Unde panteon e scrisul, Ce dă gest de nemurire Și culturii cert hybrisul... Confluențe de satiră Prinse-n vârful de peniță, Pentru cei care jigniră Biata noastră mioriță! Confluențe de speranță Prinse-n răvășite pagini, Ce lovesc prin cutezanță Prostia fără de margini... Confluențe de trăire Cu simțul firesc și logic, Ce mai scot din amorțire Mediul trândav, patologic. Confluențe literare Într-un site bogat și cult, Ce aduce alinare Unui tânăr sau adult! Confluențe
CONFLUENŢE LITERARE de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383978_a_385307]
-
ce se încălzeau la soare și se întinse pe una din acele pietre uriașe să se bucure de căldura pimelor raze ale dimineții. Stătea astfel relaxată de puțin timp și briza împreună cu razele jucăușe îi zbiceau pielea udă și părul răvășit peste ovalul minunat al feței și peste verdele smaraldin al ochilor cu punctișoare aurii care atunci când se pierdea în visare îngustându-i o făcea să semene cu o felină dormitând languros la soare deși simțurile îi rămâneau mereu treze. Părul
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
deșteptam anume Și mă gândeam :când,dacă o să vii Simțirea mi se-npletea-n cuvinte Până-ntr-o zi când te-am văzut Parcă te cunoșteam,te căutam prin minte Aveam o cale lungă de făcut Voiam să mă înalț,dar gândul răvășit Nu îmi da pace,tresărea...ei bine Și dintr-o dată,totul s-a sfârșit Când tu mi-ai spus râzând :rămâi cu mine ! Citește mai mult VISAM,VISEZ ȘI-ACUM.. Se așezase iarna peste lumeVisam că te voi întâlniîn fiecare
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
lor, În penumbra abia Îmblânzită de lucirea lămpilor cu ulei care ardeau În partea dinspre Ponte Vecchio, din teren se Înălța contrafortul lateral al turnului lui Farinata, șeful casei. Ruinele răsăreau din pământ ca niște uriași dinți sfărâmați. Acea esplanadă răvășită urma să devină adevăratul centru al orașului, În proiectele administratorului drumurilor. Mai Încolo, se zărea masa Întunecată a noului Palat al priorilor, de acum aproape finisat, cu turnul său nemăsurat. Un uriaș adormit, asemenea unui titan fulgerat de Jupiter, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de teamă În expresia lui fugară. — E o prăvălie de spițer, pe aici, prin preajmă. Unde e ? exclamă poetul retezându-i calea și ațintindu-și asupra lui ochii injectați de sânge. Clericul păli. Îi fixă perplex veșmintele, iar apoi chipul răvășit. Dante Își potrivi bereta pe cap și cutele hainei, Înainte de a-și repeta Întrebarea, aproape strigând. — Acolo... pe stânga. Taman În spate la Fontana della Morte... bâigui omul, indicând direcția cu o mână tremurătoare. Dante se Îndreptă Într-acolo, satisfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iunie, pe la ceasul al nouălea Dante se deșteptă tresărind, acoperit de o sudoare Înghețată. Ecoul strigătului răsuna Încă Între zidurile camerei. Lumina orbitoare din vis lăsase locul strălucirii soarelui, acum sus pe cer. Se ridică Împleticindu-se, cu mintea Încă răvășită. Apoi Își luă capul În mâini, Încercând să se clatine. I se păru că abia revenise la suprafața unei mări populate cu monștri. Dar flacăra din tâmple dispăruse. Un extraordinar sentiment de bunăstare Îi răzbătea prin toate fibrele și orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ascunzându-și mâna. Nu vreau să răspunzi sub jurământul Artei, ci dinaintea autorității Florenței. — Nu știu, ți-o jur! Ambrogio mi l-a dat, cu puțin Înainte să fie asasinat. Dar nu mi-a spus nimic despre originea lui. Părea răvășit, ca și când numele mortului i-ar fi invocat și spectrul. — Acest secret nu Îmi aparține. Eu Însumi sunt În căutarea lui, adăugă el mai apoi, parcă vorbind cu sine. Dante reflectă asupra ultimelor cuvinte. Cu siguranță, medicamentul era extraordinar. Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sticlă care au fost recunoscute ca provenind din prăvălia meșterului Teofilo. Acum e la Stinche, la tortură. Se declară nevinovat, dar nu va dura prea mult. Cum vezi, greșești când Îi bănuiești pe cei din Como. Dante Își imagină fața răvășită a lui Giannetto, În mâinile soldaților. Milogul acela nu avea nimic de a face cu crima. Cel mult, putea să fi prădat prăvălia profitând de moartea spițerului. Se pregătea să Îi ordone lui Bargello să Îl elibereze pe nenorocit când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
duce la calorifer și-mi spune cu glasul ușor nesigur „lumină“ și apoi cînd Îi dau o pastilă de papaverină spune „bomboane“ și-mi cere vinovat „Îmi dai voie să mănînc bricheta?“, și eu Încerc să pătrund Înțelesurile acestei limbi răvășite de parcă i-aș pipăi cu degetele circumvoluțiile ca să recunosc forma unei dorințe. „Vrei să fumezi?“ Îl Întreb. „Da“, Îmi răspunde. Acum două ore eram În Prater. Acum două ore purta o scurtă din pînză de cort și o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
împingă pe Walter peste fereastră. Toate persoanele din anturajul celor doi Hammond- adică ei, Judith Frank, Laura Archer, Walter- ar fi fost mult prea evidenți la petrecere. M-am jucat puțin cu imaginea lui Clifford Hammond deghizat, cu o perucă răvășită și un tricou jerpelit, făcându-și de cap. Nimeni nu părea să se potrivească. Poate ar trebui să încerc din alt unghi; poate moartea lui Lee chiar a fost un accident sau cel puțin nu era legată de aventura ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
trăsături specifice incredibilului spirit uman poate duce în foarte scurt timp la dispariție. Și cum nici eu, nici el nu prea aveam chef să murim, iată că am încercat să ne potolim, revenind la locurile noastre. - Mda. Genial... spuse Euripide răvășit, încercând să se regăsească. N-am mai văzut niciodată așa ceva, mă jur... Doamne Dumnezeule... Genial domnul Bobby Giordano, nu-i așa? întrebă el ceva mai tare, nesigur, pentru a vedea dacă opinia sa este împărtășită de noi sau nu. - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
toți, în starea în care suntem. Acum simt și eu ca ei: ar fi suficient să se tragă cu pușca, să se strige strident sau să se audă un lătrat răsunător pentru ca firul gingaș pe care se ține capul meu răvășit de o furtună mută să se rupă. Acum, în liniștea moartă a nopții, mă tem tocmai pentru acest firicel. Stau în fotoliu. Capul mi-e atât de încordat, încât îmi pare că vibrează. Corpul mi s-a răcit, a amorțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
portăreasa. La cît ajung să se cace. Stați liniștită, doña Aurora, că atacă numai cînd le e foame. Am Înaintat cîțiva pași, pînă la capătul holului. Am ajuns la o sufragerie ce dădea În balcon. Se deslușea conturul unei mese răvășite, acoperită cu o față de masă destrămată, care părea un giulgiu. O străjuiau patru scaune și două vitrine pline de murdărie care adăposteau vesela, o colecție de vase și un serviciu de ceai. Într-un ungher rămăsese vechiul pian vertical al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vârstă, care se opusese vânzării proprietății, lăsase la un avocat banii de impozite pentru zece ani și plecase la Honolulu, lăsând-o pe Clara să rezolve cum știe problema Încălzirii. Așa că n-a fost Întâmpinat de o femeie cu părul răvășit, cu un bebeluș flămând la sân și cu Înfățișarea unei triste Amelia. Dimpotrivă, după felul cum a fost primit, Amory ar fi putut crede că amfitrioana nu avea nici un necaz cât de mic. O virilitate flegmatică și un calm visător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
palmă și cotul pe masă - o poziție de dormit foarte delicată, greu observabilă, se liniștea el - și a alunecat Într-o amorțeală profundă... A fost trezit de o femeie ce se ținea de el, o femeie frumoasă, cu părul șaten, răvășit, și ochii de un albastru de cobalt. — Du-mă acasă! i-a strigat ea. — Hello! i-a răspuns, clipind, Amory. — Îmi place de tine, l-a Înștiințat tandră femeia. — Și mie de tine. A băgat de seamă că undeva, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și, ca și cum n-ar fi Înțeles că moare, pe el nu se citea nici un fel de emoție sau frică. Era bunul și vechiul prieten al lui Amory - al lui și al altora, căci biserica era Înțesată de oameni cu chipuri răvășite și cu privirile fixe, cei mai exaltați dintre ei părând a fi și cei mai afectați. Cardinalul, asemenea unui arhanghel În hainele sale preoțești și cu mitră, i-a stropit cu apă sfințită; orga a răsunat; corul a intonat Requiem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o compunere pentru școală despre piesa Pantoful de satin de Paul Claudel, Rainer susține următoarea concepție: remușcarea nu te ferește de pedeapsă, iar libertatea nu poate fi atinsă decât prin pedeapsă. Anna și Hans tocmai ies din camera Annei, oarecum răvășiți, și spun că a fost frumos. S‑a auzit destul de tare, răspunde Rainer. Sora se lipește cu tot corpul de fratele ei, de parcă ar avea intenții incestuoase. Dar nu are, fiindcă tocmai a fost satisfăcută. Hans vorbește despre un sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
au educat prost, încât au devenit niște tinere delincvente. Ptiu, drace, nu poți decât să le scuipi în ochi. În Linz nu există așa ceva. Să‑i scot pula din pantaloni și să i‑o strâng ca să‑l doară, întreabă Anna răvășită. Nu, lasă, îi răspunde fratele ei, conducătorul, cine altcineva, care se ține sobru deoparte și dirijează totul cu sensibilitate. Crezi cumva că mie chiar nu mi‑e silă de nimic? Dar am citit la Bataille ce se poate face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Aceasta avea părul negru, dar era mult mai frumoasă. „Pot să vin duminică În vizită la voi?“ l-a Întrebat ea. „Da, cum să nu? Nici o problemă.“ Și chiar a venit. Au ieșit toți trei Într-un club de noapte răvășit după terminarea carnavalului. Sora mai mică era frumoasă, tânără, așa că scriitorul a dansat numai cu ea toată noaptea. Și atunci a avut un puternic sentiment de zădărnicie, la gândul că și anul viitor va fi același carnaval, că În jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un lucru. Terminasem cu privitul în altă parte atunci când erau hoți în magazin. Am aruncat teancul de scrisori pe masa din fața mea: — Am găsit astea când am scotocit la tine în casă, am spus. Un Reinhard Lange foarte obosit și răvășit le privi fără prea mult interes. — Ai putea să-mi spui și mie cum au ajuns astea în posesia ta? — Sunt ale mele, ridică el din umeri. Nu neg asta. Oftă și-și lăsă capul să-i cadă în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fiorul nesupus. Dacă ai vorbi mai des cu mine, poate că mâhnirea ar da bir cu fugiții, lăsându-mi gândurile despletite pe umerii timpului. Până la ruga de seară lacrima surghiunită își plânge de milă, acoperită în diafanul pleoapelor, iar sufletul răvășit se alină la adăpost în palma Ta.
G?nduri despletite by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83367_a_84692]
-
chiar presupunând că așa stau lucrurile, boala nu s-a declanșat. Ești un tip robust, ai o condiție fizică excelentă, duci o viață echilibrată, metabolismul, ceasul biologic bine puse la punct. La plecare, o pâlpâire de speranță pe fața lui răvășită. Marea surpriză a venit la următoarea noastră întâlnire și Paul a fost foarte bucuros să îmi întindă un plic albastru, pe numele său, venit de la o societate creștină din Viena, HILFE, prin care era anunțat că a câștigat o sumă
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364354_a_365683]
-
chiar presupunând că așa stau lucrurile, boala nu s-a declanșat. Ești un tip robust, ai o condiție fizică excelentă, duci o viață echilibrată, metabolismul, ceasul biologic bine puse la punct. La plecare, o pâlpâire de speranță pe fața lui răvășită. Marea surpriză a venit la următoarea noastră întâlnire și Paul a fost foarte bucuros să îmi întindă un plic albastru, pe numele său, venit de la o societate creștină din Viena, HILFE, prin care era anunțat că a câștigat o sumă
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364584_a_365913]