270 matches
-
nr. 1/2000 , cu modificările și completările ulterioare, se înscriu în anexa nr. 38. Articolul 63 (1) Reconstituirea dreptului de proprietate pentru formele asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestiera, pășunilor și fânețelor, obști de moșneni în devălmășie, obști răzeșești nedivizate, composesorate, obști de cumpărare, păduri grănicerești, păduri urbariale, comune politice, cooperative, alte comunități și forme asociative cu diferite denumiri se face, pe vechile amplasamente, restituindu-se în întregime suprafață avută în proprietate, potrivit tabelului nominal cuprins în anexa nr.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180827_a_182156]
-
28 noiembrie 1918. Basarabia a fost și a rămas una din cele mai vechi fortărețe ale românismului, iar populațiile străine care s-au pripășit pe pământul ei nu i-au putut schimba nici caracterul, nici înfățișarea : Basarabia cu populația ei răzeșească, cu toate cetățile și ctitoriile ei voievodale, a fost și a rămas românească. În noaptea de 26 spre 27 iunie, guvernul U.R.S.S., printr-un ultimatum care expiră în 24 de ore, a cerut României această provincie românească precum și nordul
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
câmpul de luptă spunând: „dacă nu vom lupta noi pentru Țara Românească, atunci cine să lupte? Chiar dacă vom muri, vom muri în numele Patriei”. Alexandru Gonța s-a născut în august 1918 în târgușorul Glodeni, jud. Bălți, dintr-o familie răzeșească. Școala primară a urmat-o în satul Malăești, același județ, între anii 1925-1929. La dorința mamei sale s-a înscris la Seminarul Teologic din orașul Edineț, dar în urma desființării școlii trece la Seminarul din Iași. După absolvirea Seminarului Teologic se
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
de altădată, prin care ni s-a imprimat drept trăsătură caracteristică dorința și curiozitatea de a pătrunde în tainele vremilor trecute, am primit de la părinții mei — tata, Toader V. Sion (zis Bărceanu, după tatăl lui vitreg), familia Sion având ascendență răzeșească veche, și mama, Ștefana, născută Druță, descendentă din țărani clăcași. Lor și tuturor consătenilor mei, oameni de bine, le dedic această lucrare a noastră, contribuție la mai buna cunoaștere a istoriei satelor de pe teritoriul istoric al comunei UMBRĂREȘTI. CAPITOLUL I
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
asupra existenței unei civilizații geto-dacică numită clasică în literatura de specialitate, adunate pe parcursul mai multor decenii din locurile amintite: La Bucur, Pe Casadie, Pe Bahnă, în zona hotarului Umbrărești-Barcea din lunca Bârladului, Pe Boiereasca, loc situat la nord de moșia răzeșească și căruia îi spuneam în copilărie „pe din sus” (o expresie a noastră și nu un nume propriu). Dar pot fi văzute urme de acest fel și în spațiul dintre satele Slobozia și Umbrărești-Deal, loc numit de către părinții noștri În
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în problemă. Apreciem că nu trebuie acceptată, în cazul satelor noastre, concepția potrivit căreia acolo unde nu sunt documente scrise nu există istorie, în condițiile în care, se știe, multe dintre satele românești, în special cele străvechi, devenite mai apoi răzeșești, sunt puțin și destul de târziu menționate în actele scrise. Mai ținem seama și de faptul că foarte multe documente scrise au dispărut. Dacă ne-am limita, deci, să consemnăm doar astfel de situații, ar însemna să negăm prin ignoranță istoria
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mărimea pasului a variat, ajungând să fie egală, nu cu o singură deschizătură de pas, ci cu două, respectiv pasul dublu, așa cum am apucat să vedem că măsurau părinții noștri în perioada interbelică, pe locurile ce fuseseră și se păstraseră răzeșești. În felul acesta, pasul a ajuns să echivaleze cu stânjenul, instrument și unitate de măsură ulterioară pasului, multă vreme coexistând. Dovada că toate acestea au fost unități de măsură vechi și că au evoluat cu timpul, o găsim în faptul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
prelungindu-se pe direcția nord-sud pe o lungime de circa 5-6 km, urmând meandrele vechii albii a râului Bârlad, dovadă a stabilirii mai recente a locuitorilor pe această vatră, probabil când s-a produs despărțirea dintre stăpânirea boierească și cea răzeșească, anul 1704. Prin urmare, satul de pe vatra străveche va deveni stăpânire boierească, în timp ce partea sudică rămâne obște devălmaș-răzeșească, cuprinzând în hotarele sale și comunitățile numite Condrea, Salcia, Slobozia-Torcești (Cătunașii), care a fost consemnată documentar multă vreme doar cu numele de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
obște devălmaș-răzeșească, cuprinzând în hotarele sale și comunitățile numite Condrea, Salcia, Slobozia-Torcești (Cătunașii), care a fost consemnată documentar multă vreme doar cu numele de „Umbrăreștii-răzeși, partea din gios”. Din 1704 sau puțin timp după această dată, cele două entități, cea răzeșească și cea boierească, apar cu identități distincte din punct de vedere social și cu interese divergente. Satul și moșia devenite boierești vor include comunitățile din Siliștea, Boziești și Tămășeni, și vor forma din 1803 încoace, poate chiar înainte de această dată
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
găsim menționate în diverse mărturii hotarnice și procese, confirmând existența lor, dar fără să le putem afla în arhivele de stat ori particulare, dovadă că au dispărut. Nici măcar actul din 1 septembrie 1704, prin care se stabilește înjumătățirea dintre stăpânirea răzeșească și cea boierească, document ce ar fi putut conține și informații despre evoluția obștii până la data respectivă, nu se găsește decât menționat într-o anafora din anul 1835 și într-o detaliată mărturie din 1841 cu titlul de Socotință, în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în raport de împrejurări istorice, până în epoca modernă și chiar contemporană. Această devălmășie este atestată de practici străvechi moștenite, păstrate și folosite din generație în generație până de curând, cum ar fi: -umblatul pe bătrâni al moșiei și obștii umbrăreștene răzeșești; -întrebuințarea unor instrumente de măsură a terenurilor și de uz gospodăresc foarte vechi (pasul, palma, cotul, stânjenul etc.); -vânatul și pescuitul în colectiv, cu practica împărțirii în cote egale între participanți, indiferent de aportul personal prin ustensile sau muncă fizică
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
alt argument peremptoriu în susținerea tezei că satul a cunoscut și a parcurs faza devălmășiei absolute, devălmășie ce-și va lăsa amprenta specifică în caracterul de interes strict comunitar în faza următoare, când se va trece la devălmășia pe părți, răzeșească, deci ușor modificată, în sensul că nu mai prevala doar satisfacerea nevoilor, ci numărul părților de care, la un moment dat, dispune fiecare celulă gospodărească alcătuitoare a obștii celei mari. Iar diferența numărului de părți, implicit dintre copărtași, rezulta din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și “să le facă lege dreaptă”. În document se arată unde era situat teritoriul și stăpânirea încălcată între gârla Bârlovița, la apus, și apa Bârladului, la răsărit, la nord fiind arătat hotarul Umbrăreștilor, deci partea sudică a acestui sat, cea răzeșească. Din cuprinsul documentului deducem că de aici „mergu alți oameni de la cosescu fânul și le înpresoară ocina și moșia, cu tăria lor”, adică cu forța. Pentru un necunoscător al acestor locuri, ușor s-ar putea crede și interpreta că ceea ce
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
lor de a merge și cosi fânul de pe părțile în litigiu. „Satul Torceștii, nepoții lui Bilăiu” nu-i altceva decât prelungirea sudică a Umbrăreștilor, numită mai târziu de către localnici Cătunași, iar oficial, prin organizarea administrativ-teritorială modernă, Slobozia-Torcești, comunitate cu statut răzeșesc pe tot timpul existenței sale. Credem că numele Torcești, în acest caz, a fost atribuit pe considerentul că partea respectivă a satului se afla situată față în față cu adevăratul Torcești. Dar mai verosimilă ar fi ipoteza că partea de la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
determină să considerăm entitatea menționată cu numele specificat în cartea domnească din 1635 ca făcând parte și formând anterior o singură comunitate, obștea Umbrăreștilor. Identitatea numelor de locuitori din Torceștii aceștia din respectivul act cu nume de locuitori din satul răzeșesc Umbrărești (inclusiv Condrea, Salcia, Cătunași, toate răzeșești), nume precum Borș, Bute, Bulai, Căulea, Galalb, Cucoaneș, Druță, Hagiu, Hâncu, Ojoc, Perjeru, Tiron și multe altele, cuprinderea răzeșilor din satul Slobozia-Torcești în lucrările de hotărnicie și în planurile topografice în hotarul moșiei
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
specificat în cartea domnească din 1635 ca făcând parte și formând anterior o singură comunitate, obștea Umbrăreștilor. Identitatea numelor de locuitori din Torceștii aceștia din respectivul act cu nume de locuitori din satul răzeșesc Umbrărești (inclusiv Condrea, Salcia, Cătunași, toate răzeșești), nume precum Borș, Bute, Bulai, Căulea, Galalb, Cucoaneș, Druță, Hagiu, Hâncu, Ojoc, Perjeru, Tiron și multe altele, cuprinderea răzeșilor din satul Slobozia-Torcești în lucrările de hotărnicie și în planurile topografice în hotarul moșiei Umbrăreștilor-partea din jos, neseparați nicicând în hotare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
puteau înstrăina. În acest scop au trebuit să conserve vechea denumire și organizare devălmașă (răzeșia), aspect ce se desprinde din citatele reproduse mai înainte, devălmășie ce se va găsi ulterior tot mai intens amenințată de către factori dizolvanți, acaparatorii de ocini răzeșești, vecini sau interni. Prin urmare, se impune concluzia, în această privință, că cel puțin o parte a răzeșilor din Suraia vecină reprezintă o comunitate „roită” din străvechea matcă a Umbrăreștilor, nu invers. Iar dovada cea mai plauzibilă, în privința acestui aspect
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în timpul domnului Ștefan cel Mare și moșia pe care e situat e dăruită de acest domn la 34 luptători, pentru serviciile aduse la înfrângerea muntenilor; autorii enumeră în continuare numele bătrânilor, aceiași cu cei 34, pe care a umblat moșia răzeșească a Umbrăreștilor, păstrați de tradiția orală, dar și documentar. Precizăm că respectivii autori, insuficient informați din sursele documentare și literatura de profil, folosesc termenul jumătate ca nume propriu, deși în speță este vorba de atribuirea, prin hotarnica făcută de Petrache
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Maria, Catrina, pe primii trei regăsindu-i înregistrați în aceeași ordine în catagrafia din 1831, la categoria birnicilor, deși tatăl lor fusese vornic al satului. Precizez că toți cei trei sunt arătați ca fiii (sin) lui Sandul Gorgan, la satul răzeșesc Condrea. Din bătrânul Vasca identificăm pe un Ioniță, pus în spiță la generația a patra (această țidulă are numai cinci generații), scris în catagrafia din 1774 cu prenume și nume (Ioniță Bobocea), având ca descendenți pe Ion, Vasile și Neculai
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
nepractic. Prima diviziune în cele 34 părți egale e posibil să fi avut loc, după calculul de 30 de ani între generații, în prima parte a secolului al XVII-lea. Așadar, încă din acel timp, pe partea de moșie rămasă răzeșească, după separarea Torceștilor și a Bozieștilor ca stăpâniri boierești, pe exact jumătate din întregul hotar al Umbrăreștilor, situat între apa Bârladului și a Dimaciului, existau 34 de stăpâniri pe 34 părți, 34 familii relativ înstărite, dacă avem în vedere că
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și mai bine ilustrată când cer judecătoriei să-l oblige pe Ioniță Racoviță „a-și arăta dovezile și supt ce cuvânt se face neam cu noi”. Încă un caz în care se oglindește indiviziunea majorității structurilor din teritoriul obștii umbrăreștene răzeșești ne este sugerat de cererea unui cumpărător de pământ local, polcovnicul Sandu Avram. El solicita în martie 1852 Judecătoriei ținutului Tecuci să dispună a i „să alegi și a stâlpi” niște cumpărături, pe care le făcuse anterior „în hotarul moșiei
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
că, în sângerosul an 1907, majoritatea țăranilor participanți la actele de răzvrătire era constituită din foștii răzeși, în fruntea lor aflându-se un membru al Consiliului Comunal, Costache Hagiu din satul Salcia, veteran de la 1877/78 și cu veche ascendență răzeșească. Participarea foștilor țărani clăcași din satele Tămășeni, Slobozia și Siliștea a fost cu mult mai redusă. După răscoală, Casa Rurală a cumpărat cea mai mare parte din moșia boierească, pe care a pus-o în vânzare, în loturi de câte
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
doar parțial adevărată. Despre locuitorii din Tigheci scrie că „toți sunt călărași”. Prin urmare, concluzia la care ajunge Alex. I. Gonța rezultă de la sine, în sensul că nici unii din acești locuitori nu pot fi asimilați cu acei din categoria satelor răzeșești libere. El își continua astfel argumentația: „Pentru a se dumiri cineva dacă țăranii dintr-un sat întâlnit într-un document sunt megieși liberi, ori dependenți de boieri sau mănăstiri, va trebui neapărat să raporteze satul la centrul administrativ sub a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Liești. Lui Iordache îi rămân Epurenii și împrejurimile, acest Iordache dând ramura Costăchească ce-și va lua supranumele de Epureanu. Orientându-ne după situația că Umbrăreștii se separă pe 1 septembrie 1704 în partea boierească, cea de la nord, și partea răzeșească, rămasă la sud, trebuie să acceptăm că Manolache Costache intrase în stăpânirea părților umbrăreștene cu mult înainte de decesul tatălui său. De această situație ne dăm seama dintr-o anafora din martie 1835, în care găsim indicate acte și stări de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
părților umbrăreștene cu mult înainte de decesul tatălui său. De această situație ne dăm seama dintr-o anafora din martie 1835, în care găsim indicate acte și stări de lucruri mai vechi. Acum, în 1835, era în litigiu hotarul dintre partea răzeșească și aceea boierească „pentru care răzășii stăruiesc a să mărgini postelniceasa (Manu, n. n.) în linia îngiumătățirii statornicită din vechi”. Aceasta ca urmare că postelniceasa Elenco Manu, stăpâna părții boierești din acest timp, voia și cerea strămutarea hotarului în detrimentul răzeșilor, pe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]