1,968 matches
-
atenția, și băiețașii ăștia fac parte din sistem. — Halal sistem, spuse Poștășică, dar hai să n-o mai lungim, că am zăbovit destul. Mă așteaptă clientela cu vești proaspete. — Poate că pînă la urmă dacă totul o să iasă bine te răzgîndești și tu, spuse Timișoara, făcîndu-i loc să iasă. Măcar de dragul meseriei. Deocamdată rămîne cum am stabilit, spuse Poștașul, pășind în stradă, e verificat că nimănui nu-i strică să se reprofileze din cînd în cînd, nu vezi că de-un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu orice preț. N-ai curaj, dar vrei să conduci de capul tău un grup întreg pe care l-am pus împreună pe picioare, asta vrei, își ieșise Roja din fire, pentru asta o să mi-o plătești dacă o să te răzgîndești în ultimul moment, îl amenințase. S-ar zice că voi o duceți aici ca-n pampas, intră Roja în jocul lui Patru Ace. — Ei, face Patru Ace, aranjîndu-și colțul batistei albe care-i iese din buzuarul de la piept. — Lasă-mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
demon m-a călăuzit la dumneata, îi răspunde Roja plin de seriozitate. — Dacă îți bați joc de mine, vezi că te scot imediat afară, încearcă Părințelul să-și adune țoalele și să se ridice de pe taburetul lui catifelat, dar se răzgîndește brusc. Oare unde mai auzise el glăsciorul ăsta de Aghiuță? — Știam eu că nu te-ai lăsat încă de prostii, auzi din nou vocea lui Roja ca prin vis, uite cum îndrăznea să-i vorbească, trebuie să fii prudent, a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
adevărat? întreabă Tușica simțind o ușurare, nevenindu-i să creadă. Nu cumva îți rîzi iar de noi? De azi înainte vă garantez eu că n-o să mai depindeți de nimeni, zise Roja. Sau acum o să mi spuneți că v-ați răzgîndit, că vreți altceva. — Asta da surpriză, spuse Angelina înveselindu se brusc. Pentru o veste ca asta merită să aștepți și zece ani cu sufletul la gură. Te gîndești: timpul zboară, au întîrziat deja douăzeci de minute. Dacă n-o să vină
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu te am avertizat din timp. — Sînteți surzi sau aveți dopuri în urechi? sări ca ars Roja. Eu despre ce tot vorbesc aici? Orice numai de fraier să nu mă luați. — Ce înseamnă asta? zice Părințelul. Nu cumva te-ai răzgîndit în ultima clipă și n-ai curajul s-o recunoști? — V-am spus că puteți face orice, doar să nu mă credeți prost, repetă Roja. Mie mi se pare exact pe dos. Că voi sînteți cei care v-ați sucit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din dinți și tu la fel, pentru că te doare, iar tu Îți dai seama că ar fi trebuit ca mai Întîi s-o mîngîi, s-o umezești ca să ți-o bagi mai ușor, dar ești disperat, Îngrijorat să nu se răzgîndească În ultima clipă sau să nu vă deranjeze cineva. A doua oară e ca prima oară, dar a treia sau poate următoarea a treia sau a patra nu-ți poți aminti nicicum, asta a fost și ultima. De ce nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
nas turtit, În microfonul unei tinere reporterițe, care face aproape de gura metroului, un sondaj de opinie legat de aceeași Uniune Europeană. Fata ar vrea să-l Întrebe ceva și pe Antoniu, Îndreaptă spre el microfonul, dar În ultimul moment se răzgândește. . ,, Din cauza lor ajuns de râsul lumii Întregi,, mai apucă să spună gospodina frenetică, urlând În măciulia microfonului, după care dispare tropăind cu zgomot, În viscerele metroului. -Cum să nu furăm,,? spune bărbatul Atâta timp cât nu voi putea să-mi hrănesc cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
l-a Întins automat, orbește, când am acceptat să-l cumpăr pe suma pe care-o ceruse. Îmi venea să strig de bucurie, descifrasem semnătura și eram În culmea fericirii. Tabloul era al meu! Îmi era teamă să nu se răzgândească. Se vedea clar că habar nu avea ce vinde. Era fie un hoț, fie un inocent. Dar cum lucrul este Închis, nu avem decât să ne bucurăm În liniște de frumusețea tulburătoare a picturii. În târgul ăla infect, plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de afaceri pe care o făcusem acolo toamna trecută. Totuși, în ultima clipă, din cauza mustrărilor de conștiință sau mai probabil din cauză că m-au lăsat nervii la gândul că ar urma să o mint pe Antonia atât de grosolan, m-am răzgândit. N-am văzut în viața mea un om atât de profund și de copilărește dezamăgit; iar de atunci mi-am reînnoit promisiunea de a o lua cu mine cu prima ocazie. — Nu e cazul să mă tot sâcâi cu chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
al cheii răsucite în broasca ușii de la intrare. Îl auzi și Georgie și ochii ei se făcură mai mari, privirea tăioasă. Pentru o secundă rămaserăm neclintiți, paralizați. Apoi eu m-am smuls din îmbrățișare. Nu putea fi decât Antonia. Se răzgândise, nu mai plecase la țară și venise să treacă în revistă mobilierul înaintea întâlnirii noastre da mâine. Peste o clipă o să intre în salon și o să mă găsească cu Georgie. Nu puteam suporta asta. Am acționat rapid. Am apucat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ceva neobișnuit. Nu m-au salutat, n-au zâmbit, m-au privit pur și simplu lung trădând însă o anumită îngrijorare reținută. Am închis ușa. Pentru o fracțiune de secundă m-am gândit că o să-mi spună că s-au răzgândit și nu se mai căsătoresc. Am luat un scaun cu spătar de lângă perete, l-am pus în mijlocul covorului și m-am așezat cu fața la ei. — Ei, care-i treaba, prieteni? Antonia dădu din cap și se întoarse pe jumătate. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de rău că n-am putut să fiu cu voi, dar a trebuit să-mi consult pacienții. Cred că procedezi foarte bine. O vacanță totală, odihnă din plin este exact ceea ce îți trebuie. Te-ai hotărât unde pleci? M-am răzgândit, am răspuns. Cred că deocamdată nu plec nicăieri. Palmer și Antonia au schimbat o privire. Antonia interveni pe tonul cel mai blând: — Iubitule, cred că ar trebui să pleci totuși. Crede-mă, crede-ne, ar fi cel mai bun lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de mirare că o pierdusem pe Georgie. M-am dus să aduc șampania. Când m-am întors cu sticla și paharele am observat că Antonia cobora încet scările. Își schimbase rochia și se machiase foarte mult. Era clar că se răzgândise și nu mai plecase. Când mă văzu, se opri pentru o clipă, îmi aruncă o privire sumbră și ostilă, iar apoi își continuă încet drumul spre salon. I-am deschis ușa și am intrat în urma ei. Cei doi, care stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ici-colo Între picioarele ei. Eram pe punctul de a Întinde mâna când Greta ezită, lăsând tivul jos și punând punct reprezentației destul de brusc. După ce Își agăță ciorapii la loc și Își ridică chiloții, mi-a explicat că Între timp se răzgândise. Oricum n-aveam voie s-o sărut pe gură; ea era fată cuminte, nu era de nasul meu. Nici n-am avut timp să-i explic că nu-mi trecuse prin cap așa ceva, că a și urcat scările În fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
arăta el Împrejurimile. Dacă ați fi amabili să așteptați aici... Cu palma Întinsă, bibliotecarul arătă spre o masă din fundal, cu niște reviste aranjate cu gust. — Mulțumim, nu va fi necesar. Dar cred că... Röser stătu pe gânduri, apoi se răzgândi. Desigur, doctore Karp. Îl anunț pe Kinkel când se Întoarce din pauza de masă. Vă simțiți mai bine azi? Zâmbindu-i colegului său, Își inseră din nou batista În gulerul larg și se reîntoarse la prânzul său. Ghidul nostru dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îi poate recomanda „ceva cu totul și cu totul ilegal“. Acesta afișă un zâmbet școlăresc. — Asta nu-mi va fi deloc greu. Prima dată se opri la litera B, se aplecă Înainte și scoase un material intitulat Gimnaziul plăcerii. Dar răzgândindu-se, Îl puse la loc și Își sprijini bărbia În palmă. După ce se gîndi mai bine, ne explică: nu căuta „fantezii atletice sau măsuri de disciplină pedagogice, voia o imagine mai adecvată a societății din ziua de azi caracterizată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
parcă de la cineva care n-avea altceva mai bun de făcut. Și ia zi, nu ai de gând să te Întorci acasă? — La Viena? — Ha, la Viena! Ai auzit, Pieplack? La Viena! Colegul lui dădu să spună ceva, dar se răzgândi. Deci ești din Viena, zici? Diels renunță la tonul ironic. Voi fi sincer cu tine, Knisch. Să nu crezi că poți valsa cu noi. Ești vienez cum sunt eu turc. Și stai aici doar de cinci ani. Asta nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nebune. Totuși, trecu mai mult de o oră, În ciuda faptului că minutarele ceasului montat deasupra barului păreau a fi bolnave de reumatism. Când Dora apăru, cu o Întârziere de patruzeci și cinci de minute, tocmai mă pregăteam să cer nota. Răzgândindu-mă, l-am rugat pe chelner să-mi aducă meniul din nou, În timp ce, lepădându-și paltonul, Dora se apropie cu mișcări atât de reci, Încât păreau Înghețate când a ajuns la mine. Purta costumul ei de Amayoană - sacoul de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ăsta, de oamenii care vin și-mi bat la ușă, cu tot felul de pretenții. Ce vor ei n-are nimic de-a face cu problema mea sexuală. Își mușcă buza de jos, dând să mai spună ceva. Apoi se răzgândi. Crede-mă, mai spuse Încet. Nu de un frate am eu nevoie. Și asta a fost tot. Următoarea noastră Întâlnire a fost la Apollo, trei luni mai târziu . Capitolul nouăsprezece Spre seară m-am Întors la pensiunea Landau. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi-am cumpărat țigări - un fum mi-ar fi calmat nervii cu siguranță - mi-am cercetat fața În oglindă și eram pe punctul de a mă spăla pe mâini, când am observat picăturile galbene strălucind printre cele incolore. M-am răzgândit și m-am mulțumit cu aranjatul fugitiv al perucii. Când am ieșit, coridorul era Întunecat și gol. Din camera de alături nu se auzea nici un sunet. În spatele ușii următoare Însă, se discerneau voci În surdină și târâit de mobilă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dragoste, pentru cealaltă reprezenta durere. În felul ei, Dora Încercase să răscumpere greșelile Dorotheei. N-a mai confundat niciodată hormonii cu inima. Ultimul lucru la care se aștepta era ca cineva care Își spunea Anton să-o oblige să se răzgândească. Nu, acesta era probabil penultimul lucru. Ultimul lucru la care se aștepta era ca această persoană să n-o Înțeleagă. Camera de zi era marcată de dungi oblice de lumină venind de la lămpile stradale care se strecurase pe fereatră - cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
motiv să presupun că mai era o a treia persoană În apartament. De fapt, e cel mai plauzibil. Mă tot gândeam că vizitatorul d-rei Wilms venise după ceva ce credea că se afla În posesia ei. Dar apoi m-am răzgândit: dacă, de fapt, fusese tocmai invers? Dacă persoana respectivă nu plecase, ci sosise cu ceva? Manetti Își Încrucișă picioarele. În acest caz, logica presupune că orice ar fi fost acest je ne sais quoi, trebuie să fi fost În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu băietanul cel sfidător și cu familia aflată la ananghie. Mai bine de-un ceas din timpul lui - au comentat după aceea cu toții, ca și cum numai acest lucru în sine și ar fi trebuit să-l facă pe Heshie să se răzgândească. Abia plecă însă rabinul, că fulgii de zugrăveală începură să ningă iar peste noi din tavan. O ușă fu trântită de perete - și eu am alergat în fundul casei, să mă fac mic în spatele paravanului din dormitorul părinților. L-am zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ia la labă - ori una, ori alta! S-aleagă, ’tu-i mama ei de curvă! Smolka se întoarce, așadar, în cameră, pentru o nouă rundă de negocieri, și revine după aproape jumătate de ceas cu vestea că fata s-a răzgândit: o s-o ia la labă unuia dintre gagii, dar numai dacă rămâne îmbrăcat, atâta tot. Dăm cu banul - și eu câștig dreptul de a mă căpătui cu un sifilis! Mandel susține că moneda ar fi atins tavanul, îi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sărută și constată că avea gura rece, moale, și-i răspundea ezitând. Ea se așeză pe locul care fusese transformat În pat și-i zise: — Te Întrebai dacă o să vin? — Ai promis, Îi aduse el aminte. — M-aș fi putut răzgândi. — Dar de ce? Myatt Începu să-și piardă răbdarea. Nu voia să stea toată noaptea și să povestească. Picioarele ei, care pendulau În aer, fără să atingă podeaua, Îl excitară. — Ne vom simți bine. Îi scoase pantofii și Își trecu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]