1,305 matches
-
dogmatismul „cam obstinat” și insistența în amănunte. Nu reiese din articolul lui G. Călinescu („Adevărul literar și artistic”, 1935) în ce constă dogmatismul lui C., care, s-a văzut, nu se revendică de la nici o metodă. Pompiliu Constantinescu îi laudă luciditatea (raționalismul, intelectualismul), estetismul comprehensiv și îndepărtează ideea unui dogmatism rigid. Prietenul Vladimir Streinu îl numește „un amic al adevărului” și îl suspectează în cronica la Viața lui I.L. Caragiale de „un oarecare artificialism de expresie în sensul zis curat românesc”. Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
ca o „calitate morală legată de o persoană, În virtutea căreia aceasta poate În mod legitim să aibă sau să facă anumite lucruri” (Grotius, 1984, p. 41). Ingredientele contractualismului modern au fost deci reunite: starea naturală, dreptul natural, contractul propriu-zis și raționalismul (Haarscher, 1987, p. 12). Ordinea prezentării acestora nu este lipsită de importanță. Ficțiunea stării naturale implică supoziția că, „natural”, oamenii sunt liberi și egali, egali În măsura În care sunt liberi. Această ipoteză, pe care prea puțini autori o consideră probabilă din punct
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
timp, pentru a putea fi garantat, un contract Între indivizi, ca unii care sunt guvernați, și putere, a cărei legitimitate este legată de respectarea acestui contract, ceea ce ridică problema dreptului la rezistență În fața opresiunii, prezentă În articolul 4. În sfârșit, raționalismul subliniază legătura Între universalitatea dreptului natural și facultatea rațională a omului. Dacă drepturile omului se pot adresa oricărui individ, indiferent de apartenențele sale specifice, aceasta se Întâmplă pentru că sunt fundamentate pe primatul rațiunii. Acest primat „este legat de un cosmopolitism
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
insistând asupra „acțiunilor reale ale oamenilor reali”. Apărător al subiectivismului, Ludwig von Mises (1949) face totuși distincția Între praxeologie și istorie: prima se referă la cunoașterea unor universalii și a unor categorii catalactice, structura logică a minții umane fiind universală (raționalism critic); cea de-a doua, calificată ca non-știință și incluzând deopotrivă istoria economică și antropologia, se concentrează asupra valorilor și judecăților de valoare, conținutul gândirii fiind variabil În timp și În spațiu. Dacă apriorismul metodologic al primeia duce la teoreme
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
acesta se explică prin faptul că diferența este percepută ca o sursă de non-egalitate. Or, primatul acordat exigenței de egalitate implică abolirea finală a diferențelor. Care sunt originile intelectuale ale unui asemenea proiect de suprimare a surselor de nediferențiere? Acest raționalism ideologic și dogmatic Își are rădăcinile Într-o interpretare superficială a gândirii carteziene. Pentru Descartes, deși putem concepe o societate pur rațională, atemporală, unică și universală, societatea existentă este În mod necesar temporală, deci irațională, diversă și variabilă. Acest lucru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
să se așeze la capătul de jos al mesei. Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face un bine. Nici Domnul nu intră nechemat". Crede că secretul vieții îl dă echilibrul. Trei pericole amenință creștinul occidental: raționalismul, sentimentalismul și moralismul. Cumva blagian sînt trecute în revistă marile ramuri ale creștinismului: "Protestantismului mai ales îi dă tîrcoale moralismul. Catolicismului, raționalismul; iar sentimentalismul bîntuie pe unde poate, pretutindeni. Ortodoxia, firește, nu trece cu vederea nici rațiunea, nici sentimentul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bine. Nici Domnul nu intră nechemat". Crede că secretul vieții îl dă echilibrul. Trei pericole amenință creștinul occidental: raționalismul, sentimentalismul și moralismul. Cumva blagian sînt trecute în revistă marile ramuri ale creștinismului: "Protestantismului mai ales îi dă tîrcoale moralismul. Catolicismului, raționalismul; iar sentimentalismul bîntuie pe unde poate, pretutindeni. Ortodoxia, firește, nu trece cu vederea nici rațiunea, nici sentimentul și nici morala. Pe toate trei se sprijină și tustrelelor le face loc. Dar pe deasupra lor așează harul care le îmbină și, îmbinîndu-le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
p. 50) Afirmarea filosofiei și a cercetărilor științifice, rafinarea continuă a credinței religioase nu au fost lipsite de sancțiuni politice nedrepte și de persecutarea promotorilor ridicării culturale a oamenilor prin credința că "știința îl face pe om înțelept", susținută de raționalismul iluminist din secolele al XVII-lea-al XIX-lea. La baza crizei europene stă "un raționalism care a pierdut drumul adevărat" (Idem. p. 52) Acestui raționalism i se adăuga naiva credință în obiectivitate, pe care idealismul german de după Kant nu
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lipsite de sancțiuni politice nedrepte și de persecutarea promotorilor ridicării culturale a oamenilor prin credința că "știința îl face pe om înțelept", susținută de raționalismul iluminist din secolele al XVII-lea-al XIX-lea. La baza crizei europene stă "un raționalism care a pierdut drumul adevărat" (Idem. p. 52) Acestui raționalism i se adăuga naiva credință în obiectivitate, pe care idealismul german de după Kant nu l-a putut depăși. Din perioada prefilosofiei parvine această credință. Atunci erau frecvente noțiunile de "lume
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
culturale a oamenilor prin credința că "știința îl face pe om înțelept", susținută de raționalismul iluminist din secolele al XVII-lea-al XIX-lea. La baza crizei europene stă "un raționalism care a pierdut drumul adevărat" (Idem. p. 52) Acestui raționalism i se adăuga naiva credință în obiectivitate, pe care idealismul german de după Kant nu l-a putut depăși. Din perioada prefilosofiei parvine această credință. Atunci erau frecvente noțiunile de "lume obiectivă", "adevăr obectiv", iar interesul teoretic era îndreptat spre corporalitatea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
apărut multe revizuiri și ajustări care au dat naștere la tot felul de crize. Printre ele sunt și crizele științelor omului. Deoarece în Occident atât Biserica, cât și statele sunt presate de timpul istoric trecător, apare conflictul dintre empirism și raționalism, dintre relativ și absolut, dintre scepticism și dogmatism. Spre deosebire de Occident, Orientul musulman are o religie revelată prin Coran, iar societatea este organizată de Biserică, de ierarhia ecleziastică, juridico-politică din țările islamice. Popoarele islamice nu-și reprezintă istoric devenirea, ci potrivit
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
consonează cu unele tehnici orientale, amerindiene, șamanice de același fel. Dacă se acceptă că starea mai normală pentru om o reprezintă civilizațiile tradiționale, atunci se poate numi deviere acțiunea antitradițională. Etapele principale ale acestei acțiuni s-au constituit prin "umanism", "raționalism", "mecanicism" "materialism", "pozitivism". Toate acestea au urmat ideea "materializării" (autorul respingea hotărât ideea de "materialitate" atât de des invocată în regimul trecut și cu sensul de "obiectivitate" opusă subiectivității umane), sub forma "solidificării" prin mineral, piatră, metal. "Disoluția" exprimată prin
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
acționează și anumite reguli metodologice, ce au caracterul de cerințe la care ar trebui să răspundă filosofii. Iar aceste exigențe nu sunt independente nici de condițiile sociale, nici de cele biologice ori "abisale" în care lucrează savanții. Newton-Smith a propus raționalismul temperat în locul celor două "programe tari" de explicare a dezvoltării științei: programul rațional și opusul său, programul nerațional. Recunoaștem în această opțiune preocuparea de a reda nuanța, degradé-ul culorii, calea de mijloc între extremele "rațional" și "nerațional", pe care autorul
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
două "programe tari" de explicare a dezvoltării științei: programul rațional și opusul său, programul nerațional. Recunoaștem în această opțiune preocuparea de a reda nuanța, degradé-ul culorii, calea de mijloc între extremele "rațional" și "nerațional", pe care autorul a numit-o "raționalism temperat", înfruntată logic de "non-raționalism temperat". Kuhn, la rândul său, a considerat că este o "mare provocare" găsirea medianei între "externalism" și "internalism" în istoria științei. Newton-Smith a vrut să ofere tot un model rațional asupra științei, dar temperat de
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ofere tot un model rațional asupra științei, dar temperat de preocuparea de a reda dinamic știința, împreună cu "facultatea de judecată a savantului, în exercițiul căreia se află esența MS (metodei științifice)". (25, p. 328) În termenii vitaliști amintiți mai sus, raționalismul temperat seamănă cu "dictatul rațiunii (...) pentru succesul supraviețuirii umane". (Ib., p. 329) Acesta este un alt mod de a spune că gândirea nu rămâne niciodată ruptă de sarcina apărării și menținerii vieții. Se ajunge astfel la mobilurile morale din acțiunea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
resurse de violență sporite față de predecesori. Nu greșesc prea mult cei ce afirmă că răul de dinainte este depășit de răul "din față". Apreciem recomandările comisarilor europeni ca accentul să cadă pe proiecte rațional întocmite, dar la noi, odată cu sfidarea raționalismului etico-politic, s-a întors spatele rațiunii și judecății omului care așteaptă ca țara să fie cât de cât gospodărită, și nu jefuită sălbatic. Conducătorii aleși "democratic" de către tot mai puținii electori prezenți la urne prin ademeneli comandă emigrarea șomerilor și
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
să prezinte devierile apărute în cultura antică europeană și asiatică, sub forma unor atitudini potrivnice tradițiilor. Husserl vedea numai două ieșiri din criza existenței umane: "dușmănia față de spirit" soldată cu declin sau un "eroism al rațiunii care va depăși definitiv raționalismul". A doua cale consonează cu elita restrânsă pe care o visa Guénon. 16. Mai recent, M. Onfray îi adună într-un volum intitulat Extremiștii luminilor, unde îi împarte în "materialiști radicali" (J. Meslier și La Mettrie (1709-1751)), "utilitariștii francezi" (Maupertuis
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
319, 331 Proudhon P. J. / 108, 350 Proust / 121 Prusia / 101, 104, 121, 175 Puffendorf / 103, 107 Putin V. / 233, 292 Q qualbiya / 137 quaternion / 10, 144 R Rabelais / 108 Rădulescu Heliade I. / 109 Ramiz Alia / 130 Râpeanu V. / 161 raționalism / 98, 136, 166, 179, 220, 347 Reagan R. / 131 realist-critic / 103 reformă protestantă / 36 religioasă / 30, 36, 94, 271 Regele Mihai I / 20 regiuni ultraperiferice / 34 religia islamică / 329 lumească / 32 naturală / 107 musulmană / 33 Renaștere / 21, 31, 42, 103
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a demersului gândirii moderne începând cu Descartes. Această aducere în discuție a lui Kolakowski contribuie la o altă precizare a perspectivei noastre. Ne-am afla într-un amplu acord cu filosoful polonez dacă nu am considera că, pe lângă cunoașterea tipică raționalismului, ar mai avea caracter filosofic și un alt mod de cunoaștere, ce urmărește să ajungă la adevăr cu ajutorul hermeneuticii. Certitudinea absolută, după cum pe bună dreptate observă Kolakowski, cere imanența iar modelul ei este experiența mistică. Despre aceasta însă nu se
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
identifică de fapt cu prima tranziție care i-a fost specifică: de la ideile, formele, procesele și structurile tradiționale ale economiei, societății, culturii și politicii feudale la cele care vor consacra ulterior în forță societățile moderne prin industrialism economic, secularism cultural, raționalism cognitiv, birocratism organizatoric, individualism, valori materialiste, naționalism identitar sau globalism inter-național. Numai că modernitatea nu s-a oprit aici. Parcă pentru a nu-și trăda opțiunile inițiale, pe care până și originile lingvistice ale termenului modern le relevă (de la adverbul
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
organizate sau a consacrării, care s-a întins până spre sfârșitul secolului XX. Modernizarea tradiției, raționalizarea cunoașterii și organizării sociale, multiplicarea și consolidarea statelor naționale și industrializarea sunt procesele cele mai reprezentative ale acestei perioade. Este epoca de înflorire a raționalismului birocratic, a individualismului și a unei largi varietăți de modernisme culturale și ideologii politice. Și tot acestei epoci îi corespunde tranziția către societatea industrială, când procesele de modernizare se diferențiază geografic și sectorial în forme care doar rareori ajung să
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sfârșitul secolului XX, intrăm într-un nou stadiu, cel al modernității reflexive. Așa cum în primul stadiu modernitatea s-a detașat printr-un nou proiect, cel iluminist, de cunoașterea și tradițiile feudale, pentru a descătușa forțele de modernizare ale industrialismului și raționalismului organizator din perioada modernității în curs de consacrare, tot astfel, modernizarea recentă reconfigurează și lasă în urmă societatea industrială a secolelor al XIX-lea și XX, pentru a face loc unei noi modernități, pe care unii o numesc postmodernitate. Această
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
o istorie veche, încă neîncheiată nici măcar astăzi. Și tot acum se consacră principiul separării faptelor de valori, pentru a elimina prejudecățile din colectarea și evaluarea faptelor sociale, pentru a da proeminență experiențelor empirice efective și, astfel, pentru a dezvolta un raționalism critic al raportării la realitățile și dezvoltările sociale ale vremii. Trecerea de la filozofie la știința socială, relativismul cultural sau subminarea eurocentrismelor, neutralitatea axiologică a analizei, fundamentarea empirică a discursului social sau raționalismul analizei sociale sunt teze și abordări care s-
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
empirice efective și, astfel, pentru a dezvolta un raționalism critic al raportării la realitățile și dezvoltările sociale ale vremii. Trecerea de la filozofie la știința socială, relativismul cultural sau subminarea eurocentrismelor, neutralitatea axiologică a analizei, fundamentarea empirică a discursului social sau raționalismul analizei sociale sunt teze și abordări care s-au conturat treptat și sigur, odată cu modernitatea inițiatoare configurată în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Filosofii epocii statuează astfel un veritabil „proiect iluminist” al societății și al științei sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
tradiției, Iluminismul a trebuit să identifice atât categoriile de caracterizare a tradiției, cât și pe cele de inițiere a modernizării tradiției. În tentativa de a specifica în mod rezumativ aceste categorii, găsim că ele se înscriu într-un gen de raționalism critic și constructiv, care, pe cât este de critic cu tradiția, pe atât este de animat de speranța indicării unui nou curs al societății și istoriei. Categoria centrală este cea de rațiune, considerată nu doar ca acea facultate producătoare de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]