915 matches
-
a naturii de tradiție carteziană sau wolffiană și față de punctul de vedere al acelor fizicieni care, urmându-l pe Newton, socoteau că ele pot fi derivate din observarea faptelor prin inducție. Kant a avut o atitudine sceptică față de orientarea pur raționalistă, proprie vechii filosofii a naturii. El a insistat asupra vanității pretenției de a obține cunoștințe despre legile particulare ale naturii pe o cale pur rațională. În capitolul din CRP, „Disciplina rațiunii pure cu privire la ipoteze”, Kant înfățișează asemenea pretenții în formulări
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Kant pentru demonstrarea legilor fundamentale ale mișcării, ca principii a priori, cât și importantele deosebiri care există între legile mișcării în formularea pe care le-a dat-o Newton și respectiv Kant pot fi înțelese mai bine pe fundalul tradiției raționaliste din filosofia germană a naturii a secolului al XVIII-lea27. Poate fi, oare, restrâns orizontul reflecțiilor și analizelor lui Kant asupra științei matematice ale naturii la categoriile și principiile formulate în CRP și în Pmsn? Acei comentatori și interpreți care susțin
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
urmare, întregul nu merită în sensul strict numele de știință; iar chimia ar trebui să se numească de aceea mai degrabă artă sistematică decât știință.” (Ibidem, p. 4.) 24. Pentru aceste informații și multe alte detalii istorice semnificative cu privire la fundalul raționalist al gândirii lui Kant, vezi E. Watkins, „The Laws of Motion from Newton to Kant”, în Perspectives on Science, no. 5, 1997 și „Kant’s Justification of the Laws of Mechanics”, în Studies in the History and Philosophy os Science
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a priori a științei naturii, în particular ale mecanicii, pe care le respinge cu hotărâre în cunoscuta sa lucrare consacrată istoriei critice a mecanicii 1. Sistemul lui Kant a fost perceput de empiriștii logici drept o construcție filosofică de factură raționalistă, chiar drept ultimul mare sistem de filosofie raționalistă. Atunci când filosofia kantiană este invocată drept fundal contrastant al prezentării și argumentării unei concepții empiriste asupra cunoașterii se are în vedere, în primul rând, teoria kantiană privitoare la posibilitatea unei cunoașteri independente
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mecanicii, pe care le respinge cu hotărâre în cunoscuta sa lucrare consacrată istoriei critice a mecanicii 1. Sistemul lui Kant a fost perceput de empiriștii logici drept o construcție filosofică de factură raționalistă, chiar drept ultimul mare sistem de filosofie raționalistă. Atunci când filosofia kantiană este invocată drept fundal contrastant al prezentării și argumentării unei concepții empiriste asupra cunoașterii se are în vedere, în primul rând, teoria kantiană privitoare la posibilitatea unei cunoașteri independente de experiență, o cunoaștere care se exprimă în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
genetic, care determină ceea ce ne place și nu ne place, și cel al noțiunilor de bine și rău, noțiuni care susțin conștiința datoriei și a obligației morale. Nu există, dimpotrivă, o susținere biologică pentru preceptele comune ale unor mari sisteme raționaliste de filosofie morală, cum sunt cel kantian și cel utilitarist, precum și a unor mari tradiții religioase, de exemplu pentru preceptul că toți oamenii sunt la fel de importanți și că avem obligația de a-i ajuta în egală măsură pe toți. Cercetările
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ajuns Kant sau pretind că l-ar fi depășit nu îl cunosc sau nu îl înțeleg. O înțelegere și expunere corectă a ideilor lui Kant ar reprezenta, așadar, proba supremă a competenței în materie filosofică. În mediile universitare de orientare raționalistă studiul textelor kantiene apărea drept încercarea hotărâtoare a calificării profesionale 23. Chiar și contradicțiile interne ale sistemului kantian, adesea acuzate de cei mai de seamă exegeți ai vremii, ca Hans Veihinger și Erich Adickes, erau în măsură să sporească atracția
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a da o întemeiere metafizică științei matematice a naturii și, cu deosebire, de a construi o metafizică în acord cu acel fapt care este existența acestei științe 46. Caracterizănd poziția lui Kant, Florian susține că el a fost un gânditor raționalist. Opunându-se raționaliștilor dinaintea sa prin respingerea hotărâtă a posibilității unei cunoașteri cu valoare obiectivă a transcendentului, Kant a fost, totodată, ferm și consecvent atașat convingerii că eunțuri universale și necesare, singurele care constituie o știință, nu pot fi derivate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
întemeiere metafizică științei matematice a naturii și, cu deosebire, de a construi o metafizică în acord cu acel fapt care este existența acestei științe 46. Caracterizănd poziția lui Kant, Florian susține că el a fost un gânditor raționalist. Opunându-se raționaliștilor dinaintea sa prin respingerea hotărâtă a posibilității unei cunoașteri cu valoare obiectivă a transcendentului, Kant a fost, totodată, ferm și consecvent atașat convingerii că eunțuri universale și necesare, singurele care constituie o știință, nu pot fi derivate din cunoștințele despre
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
creatoare, spontană, dar fiind finită este, în același timp, și receptivă 50. În monografia lui Florian, contribuțiile la clarificarea poziției lui Kant, ca și aprecierile asupra unor tendințe interpretative divergente și asupra conflictului interpretărilor, se sprijină ferm pe sublinierea orientării raționaliste și transcendentale a gândirii filosofului și a reprezentării lui ontologice originale asupra naturii umane. Este, bunăoară, cazul expunerii conceptului lucru în sine, un concept apreciat drept alfa și omega Criticii rațiunii pure. „Ca atare lucrul în sine e un «concept
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în relație cu idei și teme specifice ale filosofiei criticiste, cât drept numele unui autor reprezentativ pentru „filosofia științifică”, acea filosofie pe care Ionescu o combătea în mod constant. Învățământul său filosofic a fost îndreptat în mod constant împotriva spiritului raționalist al culturii occidentale moderne care era, pentru Ionescu, cel mai bine ilustrat prin opera unui Descartes sau a unui Kant. Pretenția că există probleme și soluții care au semnificație universală și, prin urmare, continuitate și progres în filosofie, era vehement
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
își pun pecetea și asupra celor mai înalte și mai personale inițiative ale geniului creator. Instanța supremă, cea care dă măsura tuturor lucrurilor, nu este rațiunea pretins universală, ci o formațiune istorică. Subiectului transcendental și subiectului moral autonom al universalismului raționalist i se opune afirmarea unicității și istoricității ireductibile a structurilor intelectuale și spirituale. Ca realități istorice unice, irepetabile, acestea pot fi comparate cu organismele. Unul din cercetătorii reorientării istoriste a gândirii, care a căpătat contururi clare încă în epoca lui
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
multe spirite cu pronunțate predispoziții creatoare. Să ne gândim la teologie, filosofie, critică și istorie literară, la Nichifor Crainic, Dumitru Stăniloae, Nae Ionescu sau George Călinescu. Rezerva unor personalități culturale de mare anvergură - dacă nu aversiunea lor afirmată - față de tradiția raționalistă europeană nu putea să nu lase urme. Modelele de excelență pe care le-a propus și le-a impus opera lor au generat o stare de spirit relativ difuză în opinia culturală dominantă la noi în epoca precomunistă, comunistă (în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
exclusiv judiciar, prin refacerea "contractului" încălcat de starea socială deținătoare a puterii în stat. Gândirea umană devenea și mai incapabilă să repereze esența religioasă a unității dialogice a lumii. În secolul Luminilor, efectul n-a întârziat să apară, căci ignorarea raționalistă a riturilor fondatoare readuce violența, adâncind criza sacrificială. Ca eveniment istoric, ea s-a numit Marea Revoluție Franceză, aducătoare de teroare și de ghilotină, ca șir de răzbunări ce amenințau să devină perpetue. Istoria a dat dreptate protagoniștilor revoluției, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în pat, ceea ce nu se petrecuse niciodată în întâlnirile cu toate celelalte. El crede că s-a simțit atins de compasiune. Or, compasiunea e detestată și de Nietzsche ca slăbiciune creștină. Chirurg de elită al Pragăi, Tomas are o concepție raționalistă despre dragoste, pe care o numește prietenie erotică. Altfel spus, în el lucrează mitul lui Don Juan, având relații efemere cu vreo 200 de femei până la "fuga" la țară împreună cu Tereza. Iar excepția îngăduită Terezei nu-l va împiedica să
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pentru Tereza"425. Acesta e și raționamentul pragmatic al individului care a scăpat de povara credinței în Dumnezeu și care privește ca atare căsătoria laică. Altfel zis, Tomas se bucură de ușurătatea ființei în plin ethos modern și postmodern. Concesia raționalistă pe care o face e modul de a supraviețui compasiunii sau milei creștine. Pentru el, compasiunea (pitié, pity, pietà) încă nu e dragoste, ci cosentiment: "a trăi cu cineva nenorocirea lui, dar, totodată, a împărtăși cu el orice alt sentiment
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Animale bolnave) și boala lor devine o pedeapsă pentru iresponsabilul lor administrator, omul (vezi maladia vacii nebune, vezi gripa aviară etc.). Omul nu-și dă seama că într-o zi nu va mai avea ce administra. Omul modern are imaginea raționalistă a lui Descartes asupra animalelor: acestea apar ca "mașini animate". Evident, fără suflet. Înainte de a extermina oameni, Stalin a dat ordin să fie stârpiți porumbeii și câinii. În România anilor '50, s-a dat ordin de stârpire a cailor, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
184. 46 Ibidem, p. 186. 47 Ibidem, p. 201. 48 Cf. Alexandru Mușina, op. cit., p. 147. 49 Ibidem, p. 144. 50 Dumitru Stăniloae, op. cit., pp. 204-205. 51 Ibidem, p. 202. 52 Ibidem, pp. 202-203. 53 În comunism, tineretul era educat "raționalist", cu lucrări în tiraje de masă precum Cugetări despre religie sau Biblia hazlie, cărora era greu să nu le dai dreptate, când găseai reflecții semnate nu doar de clasicii marxism-leninismului, ci și de Heraclit, Epicur, Cicero, Leonardo da Vinci, Ommar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la politici, și nu ia în considerare nivelul actorilor care influențează oricum impactul europenizării sau armonizarea la nivel național. În cele mai multe studii, comportamentul actorilor este analizat, cu referire în special la două logici de acțiune care derivă una din paradigma raționalistă și cealaltă din instituționalismul sociologic (Börzel și Risse 2003). În prima logică, europenizarea este considerată drept o posibilitate pentru ceilalți actori de a redistribui sau maximaliza resursele disponibile. În această optică armonizarea și schimbarea vor fi subordonate calculului costurilor și
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
acest tip de mecanisme și să ne concentrăm asupra celor care se caracterizează prin prezența unor actori externi (actors-centred) care acționează în scopul de a exercita influența într-un anume context. Condiționalitatea În termeni teoretici, mecanismul condiționalității derivă din paradigma raționalistă în funcție de care un actor internațional promite unele posibile beneficii (sprijin politic, ajutoare economice, consolidarea securității, resurse materiale) în funcție de anumite condiții. Condiționalitatea indică eforturile deliberate promovate din exterior pentru a determina cursul acțiunii politice în interiorul unei țări. Promotorii externi enumeră condițiile
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
învățarea colectivă, contribuind la legitimarea normelor și valorilor internaționale din arena națională, în așa fel încât acestea să nu difere de acea "logică de armonizare" care în unele cazuri conduce actori spre anumite alegeri (Checkel 2000). În cadrul dezbaterii între abordarea raționalistă și constructivistă a relațiilor internaționale, cercetătorii constructiviști au dezvoltat conceptul de socializarea internațioală (international socialization) pentru a reliefa logica materialistă care subzistă abordării raționaliste (Schimmelfennig 2005). Unul dintre cei mai mari teoreticieni ai acestei abordări, Checkel (2005) definește international socialization
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
armonizare" care în unele cazuri conduce actori spre anumite alegeri (Checkel 2000). În cadrul dezbaterii între abordarea raționalistă și constructivistă a relațiilor internaționale, cercetătorii constructiviști au dezvoltat conceptul de socializarea internațioală (international socialization) pentru a reliefa logica materialistă care subzistă abordării raționaliste (Schimmelfennig 2005). Unul dintre cei mai mari teoreticieni ai acestei abordări, Checkel (2005) definește international socialization ca pe un mecanism puternic, exercitat de organizațiile internaționale asupra statelor/grupurilor externe față de el, pentru a le socializa, în conformitate cu propriile norme, prin procese
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
1962 într-un studiu reparator publicat în „Lupta de clasă”, criticul devine în 1965 subiectul unei monografii, E. Lovinescu, critic literar, fiind interpretat de V. nu ca adversar al marxismului, ci ca aliat prezumtiv al acestuia, pe terenul campaniei sale raționaliste, democratice și antifasciste: deși Lovinescu nu a înțeles „lupta activă și gândirea creatoare a clasei muncitoare”, „impasul gândirii lovinesciene, închisă în cadrul unor limite ideologice anihilante, neputința de a înțelege mersul dezvoltării societății nu ne poate face să ignorăm însă rolul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290650_a_291979]
-
și aceleiași viziuni asupra lumii, a răspunsurilor la diferitele probleme fundamentale puse de relațiile interumane și de relațiile dintre oameni și natură". (13/1, p. 100-l01) Viziunea tragică jansenistă asupra lumii se constituie prin interdependența dintre răspunsul adus de individualismul raționalist înțelegerii lumii, ca definitivă, de neschimbat și clară, și refuzul, pe de altă parte, de a accepta această lume ca singura șansă și singura perspectivă a omului. Există o tensiune între primul răspuns al individualismului raționalist și exigența opusă a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
răspunsul adus de individualismul raționalist înțelegerii lumii, ca definitivă, de neschimbat și clară, și refuzul, pe de altă parte, de a accepta această lume ca singura șansă și singura perspectivă a omului. Există o tensiune între primul răspuns al individualismului raționalist și exigența opusă a unei noi scări de valori, credința într-un ansamblu de valori care transcend individul, ceea ce și face ca împotriva acceptării inițiale a primului răspuns pentru această viziune, lumea să fie în cele din urmă totuși ambiguă
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]