1,183 matches
-
de o importanță în fața căreia până și credința sa tremura ca o frunză în vânt. ― Singura mea grijă, Aloim, este ca nu cumva să scapi asemenea vorbe și în alte împrejurări decât cele în care împărțim chilia. ― Fii fără grijă, Rade! ― Mi-aș dori să pot fi cum zici. Semnele însă sunt fără putință de tăgadă și mi-e teamă să nu înșel încrederea pe care Domnul Dumnezeul nostru se pare că a investit-o în mine... Aloim făcu doi pași
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
prezent. Abatele știa că în acest punct al discuției, un spirit mai ascuțit decât cel al lui Aloim ar fi putut reconstitui cele mai intime resorturi ale funcționării Abației. Era însă liniștit, fiindcă îl cunoștea bine pe tânăr. ― Nu înțeleg, Rade. Mi-ai dat cărți în care am citit că un om poate căpăta în multe feluri puteri dumnezeiești asupra supușilor săi. Faraonii vechiului Egipt au fost primii care au descoperit... ― Da. Dar întotdeauna aplicarea forței brute pentru a controla viețile
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
te întreb. Abatele se întoarse și plecă cu pași repezi din încăpere, urmat îndeaproape de suita sa, în care se amestecase și Aloim. Când ajunseră în micul său cabinet de lucru, Radoslav se întoarse spre Aloim cu priviri acuzatoare. ― Minte, Rade. A mințit cu seninătate. Se gândea exact la ceea ce ai spus tu. ― Și atunci de ce... a zis ceea ce a zis. ― Pentru că, așa imorali cum ne considerăm, se pare că suntem niște heruvimi pe lângă un quint. Ne-am făcut jocurile greșit
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Etete... Și cine o să-l împiedice? Încă puțin și îl am la degetul cel mic. Gîndește-te că încă nu l-am... ― Să taci! tună Abatele. Glasul său răsună atât de tare, încît femeia încremeni și căpătă brusc o paloare cadaverică. ― Rade, ce te-a apucat, glumeam... ― Ceea ce vei vedea nu poate fi nici măcar pentru tine subiect de glumă. Vino! Strîngîndu-și sutana în jurul trupului, Abatele ieși din cabinetul său și porni pe coridoare ca p furtună. Abia dacă îi aruncă o privire
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ceea ce Maria credea că trebuia să fi fost, pe vremuri, sălile tezaurelor. După ce își obișnui privirea cu simetria strălucitoare a încăperii, femeia văzu că, de-a lungul zidurilor goale, se mai găseau câteva zeci de postamente negre, care păreau inutile. ― Rade, ce sunt astea? ― Ouăle... Nedumerită, Maria îi aruncă o privire întrebătoare. ― ...celelalte... Fără un cuvânt, Abatele atinse un mic panou de lângă intrare și obiectele despre care femeia crezuse că sunt postamente își adeveriră menirea. Deasupra lor înfloriră hologramele în mărime
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să vibreze. Rim își duse mâna instinctiv spre lama de accun. Gestul ăsta aproape că-l făcu să fie bucuros. Era încă quint imperial. Atunci când Maria nu se afla lângă el, era Rimio de Vassur, soldatul temut în tot Imperiul. ― Rade, Rade, am crezut că vrei să mă pedepsești, dar tu, în schimb, îmi dai putere. Nu știu ce mi-ai făcut, dar... N-am mai simțit niciodată așa... O, ce deasă e mintea ta, câte gânduri se învîrtesc în ea! Hehehe, credeam
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vibreze. Rim își duse mâna instinctiv spre lama de accun. Gestul ăsta aproape că-l făcu să fie bucuros. Era încă quint imperial. Atunci când Maria nu se afla lângă el, era Rimio de Vassur, soldatul temut în tot Imperiul. ― Rade, Rade, am crezut că vrei să mă pedepsești, dar tu, în schimb, îmi dai putere. Nu știu ce mi-ai făcut, dar... N-am mai simțit niciodată așa... O, ce deasă e mintea ta, câte gânduri se învîrtesc în ea! Hehehe, credeam că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
da niciodată. ― Zeți... Ăștia ce-s? Amintirile despre ei sunt foarte puternice... Și recente... mamă, ce urâți sunt! Dacă împăratul tău te-a trimis să stai printre ei atâta vreme înseamnă că eu unul, care am suportat doar violurile lui Rade, am fost norocos... Dar de ce au șase picioare? Mamă... Și barajul ăsta tot de ei e construit? Și câmpurile astea cui... ― Taci! tună la rândul său Rim, incapabil încă să-l omoare pe tânăr. ― Bine. Cu tine nu mă mai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
birou i se răsturnă Abatelui în poală. ― A, uite că pot să fac și asta, spuse Aloim pe un ton de copil care tocmai descoperise o jucărie nouă. Oare unde-și ține quintul ăsta lama? Lasă. O să-mi spui acuma, Rade... Da, da, tu o să-mi spui, că n-am chef să caut prea mult prin amintirile tale... Cine știe peste ce femei scârboase mai dau acolo... O să-mi zici ce e cu Alambicul ăla de Dumnezei? Dacă înțeleg și asta
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
uiți asta nici o clipă. De pe monitorul sondei dispăru mai întîi banca, apoi câmpul de flori și, într-un târziu, și fetița. Operatorul dădu câteva comenzi și, urmărind câteva cifre, le spuse celorlalți că Stin dormea adânc. ― Ai fost tare bun, Rade. Pentru o clipă era să mă convingi și pe mine, zâmbi Pertus. Abatele se înclină primind laudele cu modestie. ― Eu tot nu înțeleg de ce a trebuit să ne zici chestiile alea la început. Ce anume te face să crezi că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
înăuntru și spuse pe un ton aproape vesel: ― Bună dimineața tuturor. Patru frați-ostași se repeziră spre el. Kasser știa cum luptau quinții. Văzu obișnuita ceață și apoi, în doar două secunde, privi cum podeaua se umple de sângele atacatorilor. ― Ei, Rade, parcă aveam o înțelegere. Dacă mă mai ataca cineva, asta înseamnă că îmi negi Favoarea istorică. Ce să înțeleg din eroismul nesăbuiților ăstora? ― Ce vrei, spionule! înțelege ce vrei, rosti Abatele pe un ton stins. Oricum nu mai contează. Fără
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
parte din categoria lucrurilor pe care nu le avem, spuse Radoslav cu o voce aspră. - Atunci ce forță te face să crezi cu atâta ardoare încît să îmi asiguri singur energia cu care am nimicit o hoardă întreagă de policorni, Rade? întrebă Kasser pe un ton împăciuitor. - Eu... Eu cred că Dumnezeu va aranja toate lucrurile astea și că e de datoria mea să vă atenționez că nu trebuie să-L pierdeți din vedere când vă croiți planurile. Fiindcă simt că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de domnie. - Airam, te rog să mai rămâi... îngăimă Abatele. Femeia se conformă, așezîndu-se în genunchi lângă fotoliul adânc. Când ușa se închise, degetele ei poposiseră în părul lung și alb al bătrânului, netezindu-l cu gingășie. - Îmi pare rău, Rade. N-am vrut... Cu multă greutate, Abatele își ridică mâna stângă și-și așeză un deget pe buzele ei. - A fost o coincidență. Un semn de la Dumnezeu. Dincolo de asta însă, să știi că inscripția aceea mă pune pe gânduri. - Nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de când părăsise Abația. Auzi pașii Mariilor și își dădu seama că trec pe lângă colțul coridorului întortocheat care unea cele mai importante părți ale adăpostului lor. Șobolan. Am devenit un șobolan. Sfinte Augustine, de ce lași toate astea să se întîmple? - Bună ziua, Rade, intră zâmbind Adam. - De unde știi? - Ce anume? - De unde știi că e ziuă? Și, mai ales, ce te face să zici că e bună? Ariam sesiză dispoziția proastă a bătrânului și zâmbetul i se lăți. - Aaa, păi e simplu. De vreme ce Dumnezeu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cel Nou. - Să mă ia naiba dacă n-are dreptate, strigă Airam spre sora ei. Dacă puștiul este un fel de Stin, a doua infecție îi va trezi în minte amintirile Sfântului Augustin cel Nou! Da, asta este. Ai dreptate, Rade! Maria nu trăda entuziasmul celeilalte femei. - La fel de posibil e însă ca în el să se trezească amintirile quintului... ale lui Rim. Și-ți dau trei încercări să ghicești cine vor fi primii oamenii care se vor întîlni cu Dumnezeu, dacă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Suntem acum la o răspântie dumnezeiască: fiindcă El însuși are de ales, viețile noastre se vor schimba. - Asta e o problemă care depășește puterea noastră de înțelegere, zâmbi Maria. Poate că, de aceea, nici nu putem încă să te înlocuim, Rade. - O să trebuiască, șopti bătrânul, care-și puse la loc fiola în punguța de piele pe care o ascunse în sân cu un gest furișat. Femeile ieșiră din camera Abatelui și pe coridor se întîlniră cu quinții, care nici măcar nu încercară
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Desigur, aprobă blând Abatele. Gîndește-te că majoritatea dintre noi nu avem nici măcar șansa asta. Strîngîndu-și mantia în jurul corpului cu un gest scurt, Xtyn plecă fără să-i mai adreseze Abatelui nici un cuvânt. - Nu prea înțeleg ce ai vrut să faci, Rade, zise Kasser cu blândețe. Mare minune că nu te-a omorât pe loc. - S-ar fi simțit vinovat și v-ar fi ascultat apoi orbește, murmură sfârșit Abatele, care tremura acum din toate încheieturile. Oricum, quinții tăi m-ar fi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
este dărâmată din interior, murmură N'Gai Loon. Am văzut întîmplîndu-se asta de multe ori. * * * Cele două Marii vegheau la capul Abatelui, pe care surescitarea discuției cu Xtyn îl istovise. Fața lui palidă trăda o slăbiciune extremă. - Ai riscat mult, Rade... - Sunt oșteanul Domnului Dumnezeului nostru. A venit bătălia în care El trebuie să-și înfrunte nemărginirea. Nici eu nu sunt departe de momentul când voi vedea infinitul, murmură Abatele. Femeile tăcură, netezind ușor cu podul palmei mantia care acoperea cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
apăreau în Satul de Clone. Abatele știuse cu siguranță că vorbele lui aveau să trezească în mintea tânărului aceleași sentimente pe care Maria le născuse în sufletul lui Stin, ultima dintre clonele care se jertfiseră în Alambic. - Ești foarte viteaz, Rade. Nu mă așteptam, zise Airam, mângâind părul lung și moale al Abatelui. - Palma aceea era singura soluție. Nu ne puteam permite să răspândim virusul prin aer și să-i trezim și pe ceilalți. Trebuia să îl infectez numai pe el
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Trebuia să îl infectez numai pe el. Altfel... Daca eu nu o să pot... dacă voi o să rămâneți, să vă închinați lui și să îi spuneți că l-am slujit... Maria puse mâna pe buzele tremurânde ale bătrânului. - O să-ți revii, Rade, nu-ți fa griji. O să-ți revii și o să te închini tu însuți, vei pleca genunchiul în pământ și îi vei mărturisi că l-ai ferit după puterile tale pe Dumnezeu să-și întîlnească propria nemărginire. Femeile plecară spre adâncul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
după ureche, Îți trebuie metodă. Hait. Stai că iar Începe. Înainte de facultate, Suze a studiat actoria un trimestru și e convinsă că știe meserie, cel puțin cam cît Judi Dench. (Și nici măcar nu era o școală serioasă de actorie, ca RADA. Ci una privată, unde taică-tu plătește și după-masa ai și cursuri de gătit. Dar despre asta nu vorbim niciodată.) — Ridică-te, Își intră ea imediat În rol. Fă niște exerciții de relaxare... Își răsucește capul În toate direcțiile și-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
GHIȚĂ, Florea (28.IV.1931, Tătărăștii de Jos, j. Teleorman), istoric literar. Este fiul Radei și al lui Petre Ghiță, țărani. A absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universității din București (1953), unde și-a luat și doctoratul în filologie în 1972 cu o teză despre Gib I. Mihăescu. După absolvire, devine cadru didactic la aceeași
GHIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287271_a_288600]
-
STĂNOIU, Damian (3.IV.1893, Dobrotinet, j. Olt - 8.VII.1956, București), prozator. Este fiul Radei (n. Oancea) și al lui Dumitru Stănoiu, țărani; la naștere primește prenumele Dumitru. Urmează cinci clase în comuna natală, dar își întrerupe învățătura, având diverse ocupații în aceeași localitate (telefonist, cântăreț la biserică, secretar la primărie), apoi intră la școala
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
Alexianu, Mode și veșminte din trecut, vol. I, București, Editura Meridiane, 1971, p. 206. 270. Carmen Laura Dumitrescu, op. cit., p. 57. 271. Ibidem, pp. 57-59. 272. Ibidem, p. 52. 273. Carmen Laura Dumitrescu (op. cit., p. 60), trimite, între alții, la Rada Teodoru, Mănăstirea Tismana, ed. II, București, Editura Meridiane, 1968, p. 24. 274. Nicolae Iorga, Istoria românilor în chipuri și icoane, ediția a II-a, București, Editura Humanitas, 1992, p. 70. 275. Constantin Rezachevici, Cronologia domnilor din țara Românească și Moldova 1324-1881
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
strop de apă. Pe malul său drept e un zid Întins, dincolo de care se află un stabiliment al Artileriei. Planșa 16 Jerah, sau Jerrah, sau Jurrah (chirurg), sau Nai (bărbier), sau Hajam (cel care ia sânge). Bărbierul e reprezentat cum rade În cap un client. Lângă el se află instrumentele necesare. Condus de un gust Înțelept, regele neîndurător Al animalelor doar din sânge și ucidere trăiește; Tigrul, asemenea deprins cu carnea crudă, Ar muri de foame În iesle; de stirpe blândă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]