386 matches
-
că iarăși ne întâlnim cu viile Iașului. Acum este vorba doar de o întărire a stăpânirii asupra unor vii dăruite mănăstirii de mai multă vreme. Sfinția ta are dreptate, fiindcă la 12 martie 1617 (7125) găsim cele scrise de „Io Radul (Mihnea) voievod” care spune că: „Am dat și am întărit rugătorilor noștri călugări de la mănăstirea Sfântul Sava, din târgul Iași, trei fălci de vie și cu crame, ce sânt în Dealul Iepurelui, în viile Iașilor, care... sânt danie... de la Manole
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
-i întreagă a lui, fiindcă spune: „Domnia mea m-am milostivit și am dat și am miluit sfânta mănăstire Sfântul Sava din mijlocul târgului Iași,... cu un iaz care este în hotarul târgului Iași, care iaz a fost făcut de Radul voievod”. E lăudabil faptul că recunoaște opera predecesorului său. Chiar mai mult, el spune: „Iar rugătorii noștri, călugării de la sfânta mănăstire să roage pe milostivul Dumnezeu pentru pomenire și pentru iertarea păcatelor lui Radul voievod și să-l scrie în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
care iaz a fost făcut de Radul voievod”. E lăudabil faptul că recunoaște opera predecesorului său. Chiar mai mult, el spune: „Iar rugătorii noștri, călugării de la sfânta mănăstire să roage pe milostivul Dumnezeu pentru pomenire și pentru iertarea păcatelor lui Radul voievod și să-l scrie în sfântul, marele și dumnezeiescul pomelnic; de asemenea să roage pe Dumnezeu pentru bună sănătatea și pacea domniei mele”. Îmi place vorba lui vodă, sfințite. Cum văd, îl iubești pe Barnovsci voievod. Nu este singurul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nu trebuie să fie trufaș. Intrăm în curtea mănăstirii și căutăm un loc potrivit pentru a ne așeza să stăm în liniște. Când toate au fost la locul lor, i-am amintit călugărului că la 6 noiembrie 1618 (7127) „Io Radul (Mihnea) voievod” spune: „Am dat și am întărit rugătorilor noștri... de la sfânta mănăstire care este în łarina Iașilor,... zidită de Aron voievod,... pe drepții lor robi țigani,... care sânt danie... de la unchiul domniei mele, Petru (Șchiopu) voievod și de la Aron
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
se întâmpla cu toate mănăstirile vremii - metoh al mănăstirii Dionisiate din sfântul Munte. Rezultatul? Îl aflăm de la Maria - fiica lui Petru Șchiopu voievod, care la 18 decembrie 1616 (7125) scria: „Când au vrut Dumnedzău... de-au dăruit pe măriia sa Radul (Mihnea) voievod cu domniia łării Moldovei, când am venit și eu cu măriia sa, aflat-am mănăstirea noastră de la Hlincea pustie și toate satele răshirate și pustiite, căci... de la mănăstiri de la Dionisiate, călugării n-au mai venit nici au mai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
au lucrat meșterii de vreme ce au terminat-o atât de curând! Când vodă vrea, supușii n-au încotro! Ar mai trebui încă să știi, dragule, că pe acest loc a fost „Beserica strămoșului mieu lui Ștefan-vodă Tomșii (1563-1564)” - cum spune „Ștefan Radul vodă” la 22 octombrie 1683 (7192). Nu știu cum se întâmplă, dar ca un făcut, la câțiva ani doar, adică în luna mai 1690 (7198), hopa și o neînțelegere între călugărițele de la Socola și mănăstirea Sfântul Ioan Zlataust - privind hotarul dintre moșiile
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și gresii au păstrat mai bine înălțimile, în timp ce argilele și marnele au construit la coborârea rapidă a înălțimilor. Conglomeratele de Brebu pot fi considerate ca fiind rocile cele mai dure din această regiune, ele apar în vf. Gurga (741m), Fața Radului, Pietriș (732m). Interfluviul între Prahova și Provița coboară cu cât înaintăm spre sud, păstrându-și totuși supremația asupra văii. Așa de exemplu, în nord, deasupra Beliei, depășește 750m, la vest de Breaza de Jos se menține la 743m, mai la
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
lui Radu cel Frumos și rău de târtiță: “L-am pus domn pe Laiotă în cealaltă Valahie, ca să ne putem înțelege între noi”. Frumos ai rostit: “Cealaltă Valahie”! Dar destui smintiți nu pricep acele vorbe nici azi, că în țara Radului îi modru să ai apucături pidosnice și poți să urci pe tron, să ajungi vel-vornic, drept pentru care Măria Ta i-ai scurta de capete, la fel ca pe toți boierii cei hicleni, vânzători de țară. A curs multă apă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
târgușorul cu acelaș nume, episcopie care ajunse abia atuncea strălucită și însemnătoare când mitropolitul Anthimios mută scaunul arhiepiscopal de la Severin la Râmnic, de când acest din urmă își păstră multă vreme numirea de Noul-Severin. După Radu-Negru rămaseră doi fii: Dan și Radul, dintre cari cel dentăi domni imediat după tată-său la anul 1333, iar Radul nu domni în persoană, ci numai prin fiii săi Dan II și Mircea I. Constituția Valachiei. Valachia era așadar întemeiată ca corp politic, iar noua comunitate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Anthimios mută scaunul arhiepiscopal de la Severin la Râmnic, de când acest din urmă își păstră multă vreme numirea de Noul-Severin. După Radu-Negru rămaseră doi fii: Dan și Radul, dintre cari cel dentăi domni imediat după tată-său la anul 1333, iar Radul nu domni în persoană, ci numai prin fiii săi Dan II și Mircea I. Constituția Valachiei. Valachia era așadar întemeiată ca corp politic, iar noua comunitate de stat se introduse în șirul statelor neatârnate, băgată oarecum ca o mai mică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de mult prin întemeierea multor mănăstiri, simțindu-se încurajat și pornit spre aceasta atât de spiritul timpului de atuncea cât și de pilda ce-i dedese părinții și străbunii lui. Mănăstirea Tismana cu hramul Maicei Domnului, începută de tatăl său Radul, apoi sfârșită pe deplin și dăruită c-o moșie cu același nume de cătră premergătorul său. Dan II, înzestrată altfel cu mare avere și de principele sârbesc Lazar, Mircea o patronă asemenea c-un zel deosebit, căci o dărui pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
te paraliza prin expresia sa de autoritate. Nu poate fi împiedicată, dar poate fi amânată." II După plecarea prințului, urmată îndeaproape de o primăvară secetoasă, un fel de vară grăbită care a îngălbenit înainte de vreme frunzele viței ce stăpînea Vladia, Radul Popianu a trebuit să se despartă și de Leonard Bîlbîie într-un fel care nu i-a făcut plăcere. Cu toate că lucrurile s-au petrecut cu șase ani în urmă, memoria sa le păstra atît de vii, încît, dacă socotea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un lădoi cu vinuri de Albi și Laon, cît despre Moselle, acestea veneau cu regularitate datorită unui aranjament făcut în numele firmei Mott de către Leonard Bîlbîie, aranjament despre care cei de la firmă habar nu aveau. De asta îi și plăcea lui Radul Popianu de Leonard Bîlbîie, putea și făcea mult mai multe decît arăta figura lui domoală și clăpăugă, timiditatea oarecum afișată, de asta își dăduse seama la timp, un aer de adormire care plutea în preajmă. Descoperise, nici nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi putut fi un semn, pămîntul se zvînta ca și cum l-ai fi avut în palmă și ai sufla peste el, se zvînta văzînd cu ochii și iarba ridicase colțul binișor, așa încît roțile puteau alerga fără a se înnămoli. Radul Popianu a auzit motorul în aceeași clipă cu toți ceilalți locuitori ai Vladiei, în aceeași clipă cu Leonard Bîlbîie și Hariton, dar, spre deosebire de ei, el abia atunci a înțeles, a aflat că prințul pleacă. Cînd l-a întrebat pe Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cramă: " Domnule adjutant, dumneata oricum nu crezi că ai avea vreo șansă să ajungi sublocotenent, după cum merg lucrurile la prefectura din Comana nici nu ai, așa că de ce să te fi zbătut să afli un fleac cum este data plecării prințului." Radul Popianu a simțit că obrazul străbătut de vinișoare subțiri i se congestionează, va trebui să aibă grijă, vinul oricît de curat ar fi urcă tensiunea, și-a încruntat sprîncenele stufoase și scurte ca două lipitori adunate cap la cap, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de autoritate răsturnîndu-se sub palma lui . "Voiam să știu dacă știai, dom'le! Pentru că eu eram la curent! Oricine din Vladia știe că adjutantul Popianu e la curent cu orice mișcare din tîrg. Nu pentru că vrea să avanseze, ci pentru că Radul Popianu șî-a făcut întotdeauna datoria." Pe măsură ce vorbea, se înfuria. Pe măsură ce cuvintele se făceau auzite de propriile urechi, imaginea sa se desena tot mai limpede, mai clar conturată pe fundalul așezării, al dealurilor acoperite cu viță care o înconjurau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
faliment! Nu știe, dom'le, nu știe că Mott n-are nevoie de vinuri, ci de poșirci. Șampania nu se face din vinuri. Nu iese, E o chestie dialectică, cum ar spune prințul. Tu crezi că prințul nu știe asta?" Radul Popianu s-a mirat sincer, "ce să știe prințul?". Atunci Leonard Bîibîie i-a explicat: "Șampania e viitorul, dom'le, toată lumea va bea numai șampanie, este, cum să-ți zic, împlinirea dorințelor, uite, chiar tu, care trăiești în inima vinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în politică și zboară în cercuri largi, din ce în ce mai largi, încît a ajuns ca el, aristocratul, să se amestece cu plebea, știi ce-i aia, nu?, plebea, proletarii? Proletarii, adică n-au altceva pe lume decît copiii pe care îi fac." Radul Popianu a așezat butoiașul pe masă, l-a șters cu grijă cu o cîrpă de bumbac, a început să umble la cep cu atenție, lovind ușor cu degetul arătător îndoit, "o să facă nixis Hariton cînd o să vadă ce i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
creștea de la o zi la alta, cărnoasă, iar potăile treceau, cu coada ridicată, în jos și în sus pe uliță, prin fața vilei Katerina! Atunci de unde scosese adjutantul părerea că prințul ar fi cam neputincios? De parcă i-ar fi ghicit nedumerirea, Radul Popianu îi făcu semn să scoată pahare, era doar în casa lui. Pahare nu avea, dar puse pe masă două borcane de muștar spălate bine, încăpătoare, de o formă ce te îmbia la băut, firma Voina știa ce face!; de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
n-are somn. Și bea dintr-o cană de tablă smălțuită șampanie Mott, clănțănind cu dinții pe buza cănii, simțind băutura cum îl înțeapă ușurel în cerul gurii și pe gingii. Zghihară nu băuse pînă atunci niciodată și nici cu Radul Popianu nu mai băuse în acea odaie. La crîșmă, în Cramă chiar, acasă la Hariton, chiar la Vila Katerina se întîmplase, însă în cămăruța lui, pe pereții căreia lipise afișele publicitare ale firmei, nu pentru că ținea la ele, ci pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zi și poate că ar fi murit dacă nu i s-ar fi făcut rău. Un rău îngrozitor, vomînd fără întrerupere, cîteva zeci de minute, simțindu-se întors pe dos și amar pînă în străfundul măruntaielor. Așa l-a găsit Radul Popianu, căzut cu fața în lichidul verzui, scîrbos, gemînd și tresăltînd de spasme. Adjutantul l-a ținut de frunte, l-a spălat, l-a șters cu un prosop aspru de cînepă, frecîndu-i pielea pînă cînd a crezut că-i va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adjutantul stătea la masă, țuguia buzele și sîsîia un cîntecel. "Ce-ai făcut, Leonaș dragule, te-ai apucat să bei de unul singur, să uiți de tine frățioare?" A bolborosit ceva, că n-o să mai pună în gură băutură, dar Radul Popianu a ridicat degetul lui păros și pistruiat, așa cum îi era și obrazul, "după ce ai făcut prostii nu mai și spune prostii. Doar știi că sînt cîteva reguli, hm, cîteva interdicții. Cum sînt cele zece porunci. Și vezi ce ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mic de tot. E în stare să susțină că afară plouă numai pentru că în mintea lui ceva bate darabana. Și cum o să arate raportul unui comis-voiajor către firma Mott cînd comis-voiajorul nu poate să știe pe ce lume trăiește?"' Atunci Radul Popianu i-a turnat iar în cana sa de tablă o jumătate de măsură și, după cum îi tot arăta cu degetul, se vedea că era foarte încîntat de ceea ce spunea. Iar a doua oară a fost la fel de mulțumit cînd Leonard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
l-a întrebat plin de uimire și neîncredere "de unde știi dumneata, dom'le adjutant, chestia asta cu suferința lui Pangratty?" Erau justificate uimirea și neîncrederea, deoarece dacă trebuia cineva să știe totul despre prinț acela era Bîlbîie și nu adjutantul. Radul Popianu trebuia să știe totul despre cei din Vladia, iar Bîlbîie numai despre prinț. I-a turnat în borcanul de muștar, și-a turnat și lui, a clătinat băutura să se vadă cum face "ochi", o lentilă uleioasă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Era satisfăcut de izbîndă. Niciodată nu-l prinsese pe comis-voiajorul firmei Molt atât de descoperit. În cele din urmă, pentru o asemenea clipă merita tot exilul din Vladia, era o victorie profesională și, dintre toate lucrurile legate de viața sa, Radul Popianu ținea cel mai mult la profesionalitate. Era un ins riguros cu pasiunea lucrului bine făcut, n-avea somn dacă nu-și făcea întocmai rondul, nu putea mînca dacă știa că hârtiile nu sînt în ordine, nu avea trai dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]