674 matches
-
protestant de proveniență - discursul lui Marx apărea cu atât mai adevărat cu cât eventualii emuli își anulau instinctul critic și îi regăseau mesajul în propriile vieți 131. Paradisiac în intenții și utopic în materializări, milenarismul se remarcă mai ales prin radicalismul său. Dintre toate formulele antiistorice el este singurul care participă efectiv la istorie, însă la o istorie pe care urmărește să o distrugă o dată pentru totdeauna 132. Dacă Vârsta de Aur concretizează exacerbarea libertății, dacă Utopia este o ordine împinsă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
se lasă cuprins pot lua, în „preumblările” prin Transilvania, Banat, Bucovina, expresia indignării sau trădează o emoție ce îi umple ochii de lacrimi. Ghidușul se dă peste cap luând o înfățișare severă, încruntată, de cruciat al unor idei impregnate de radicalism. Câte „o fabulă de actualitate”, niște schițe după natură, evocarea unor „figuri dispărute” constituie antrenamentul lui de portretist. Cu o îngustă percepție a literaturii moderne (și, în genere, a curentelor noi în artă), el nu vede în gesturile necanonice decât
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
era o luptă cu un trecut repudiat În mod oficial de către partid, cu reziduurile unui trecut pe care nu-l mai cauționa nimeni - altfel spus, era o opoziție canalizată exclusiv pe un făgaș literar, cultural și estetic, fără să implice radicalismul politic, protestul sau disidența. Așa se explică faptul că nu am avut un Soljenițîn sau un Saharov, că am ratat cu seninătate toate evenimentele de solidarizare intelectuală pe care ni le oferea Timpul (1956, 1968, 1977 etc.), dar așa se
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
românească s-a zbătut să-și definească elitele, încercând să arbitreze un conflict ireductibil între elite ce propuneau moduri incompatibile de redistribuire socială, mecanisme economice la fel de ireductibile și ideologii ale „războiului total” între componentele societății. Asemenea ideologii au condus la radicalisme extreme, precum cele ilustrate de reluarea cultului mareșalului Antonescu, de „revolta” intelectualilor împotriva pensionarilor și a celor de vârsta a treia, de disprețul intelectualilor față de întreaga populație a țării, incompatibilă, desigur, cu democrația (cf. Miroiu, 1999). Cum confruntarea principală între
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
internațional, cât și celui autohton, pe măsură ce acesta din urmă se va dezvolta și va avea suficientă forță financiară. Această concepție a stat la baza primului mare proiect de privatizare și reformă a economiei. A fost un proiect radical, al cărui radicalism a fost însă aprig contestat de susținătorii paradigmelor alternative. Contestarea a avut succes, iar imaginea de ansamblu care a fost apoi consacrată cu privire la reformele acestor primi ani de guvernare a fost aceea a unei reforme șovăielnice și insuficient orientată spre
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
repudiata că totalitara, sau foștii fasciști reabilitați sub Ceaușescu și acceptându-i cenzură au fost marcați cu stigmatul «colaborării». Răsturnarea ordinii morale și politice «comuniste» a legitimat orice formă de rezistență și În mod special cele Înnobilate prin vechime și radicalism. Este situația paradoxala a lui Constantin Noica, principalul artizan al reconsiderării operei filosofice și culturale a reprezentanților «noii generații» din anii 30-40 și al legăturilor cu noile generații intelectuale din anii 70-80. Declinul popularității sale după moarte, survenita În 1988
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Nu vom exploata decât filonul anticristologic. Ipoteza pe care o susținem este aceea că Lactanțiu, în urma destinderii relațiilor dintre Imperiu și Biserică și a intrării sale în cercul puterii, trece printr‑o a doua convertire, de la un creștinism caracterizat de radicalism apocaliptic și antiimperialism roman, la un creștinism tolerant, katechonic, ușor proroman. Anticristologia fermă, expusă în cartea a VII‑a a Inst., dispare aproape cu desăvârșire în ultimele capitole ale Epitomei. Lactanțiu ne oferă, așadar, posibilitatea unui „studiu de caz”. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai puțin de două secole diferență de epoca sa. Anticristul, venit din Orient, va da lovitura de grație Cetății eterne, deplasând puterea în spațiul oriental. În Epitomă, rezumat redactat ulterior recunoașterii religiei creștine ca religio licita, Lactanțiu regândește în profunzime radicalismul său eshatologic și anticristologic: aproape întreaga problematică a sfârșitului Romei este deliberat omisă, iar ultimul tiran nici măcar nu mai poartă numele de Anticrist. Cu toate acestea, nici în Inst. Imperiul nu este vreodată confundat cu Anticristul (așa cum se întâmplă la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fragmentului din capitolul 14 înlătură o asemenea concepție ultraradicală, vecină cu maniheismul. Anticristul nu este decât o „parte” a „corpului diavolului”, un „organ” al său, fără a se identifica integral cu acesta. Cu toate acestea, chiar și în versiunea unui „radicalism moderat”, credința rămâne, după cum am văzut, relativ inedită în sânul tradiției creștine. Irineu, de la care Chiril preia mai multe idei teologice, distinge clar între cele două personaje malefice, stăruind asupra biografiei pământești a Anticristului. Acesta se va naște în tribul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de altfel, mai multe expoziții cu desene satirice, atrăgându-și prețuirea deosebită a lui Tudor Arghezi. Iar spectacolele pe care le-a montat poartă amprenta unui fel al său de a vedea, dominat de valențele plasticității. Intervențiile lui, de un radicalism ce nu se dezminte, apar în „Universul literar”, „Lumea” (Iași) „Opinia”, „Manifest”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Democrația”, „România”, unde a fost redactor și director tehnic, „Lumea”, „Veac nou”, „Jurnalul de dimineață”, „Teatrul” (Iași), „Rampa”; sporadic, semnează și în „Apărarea națională”, „Spectacolul
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
Benedetto Croce, al marilor poeți. Șerban Cioculescu saluta în T. pe „poetul cel mai înzestrat dintre tinerii iviți în ultimii cinci ani”. Dar tot atunci foarte tânărul Cornel Regman scria o cronică precumpănitor nefavorabilă; negația - ulterior pusă de critic pe seama radicalismului vârstei - se baza pe multitudinea influențelor care ar întuneca originalitatea. Peste decenii, când este publicată culegerea postumă Steaua Venerii (1969), Nicolae Manolescu vede în T. un autor care „repetă pe scurt experiența poetică” a generației războiului. Al. Piru îi suspectează
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
lui J.-K. Huysmans, Oscar Wilde și Mateiu I. Caragiale, scrisul lui V. se întoarce la rădăcinile obscure ale modernismului literar. Implicat în toate tendințele și mișcările de prefacere extrem-modernistă a artei, cochetând chiar, în manifeste și articole teoretice, cu radicalismul și nihilismul avangardelor, scriitorul a cărui conștiință stă sub semnul de-literaturizării literaturii își construiește ultima operă - schițată în paginile „Contimporanului” (Un escroc sentimental, 1930-1931) - în acord cu estetismul și decadentismul. Personajul central, Lucu Silion, rentier al unei averi scăpătate
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
tematice și retorico-stilistice în romantismul românesc (1830-1870) (1976), dar mai cu seamă substanțialele studii ce alcătuiesc cartea Din secolul romantic (1989) - epoca literară de strictă specialitate a lui Z. ca profesor -, unde binomul memorie vs imaginație, ideea de exil sau radicalismul ideatic al scriitorilor romantici sunt tot atâtea paradigme semiotice în configurarea și înțelegerea liniilor de forță caracteristice literaturii române din veacul al XIX-lea. Z. și-a încercat talentul și în literatura de ficțiune. Poveste de iarnă (1987) urmărește, pe
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
32, Lamm (1972)33 și Rogers (1972)34. Toți pledau pentru curriculumul „deschis”, „umanizat”, „spiritualizat”. Conceptul de revoluție culturală, împrumutat, se pare, din țările comuniste - în special din China maoistă -, nu s-a impus în America. El implica ideea de radicalism extrem, care nu se potrivea nici tradițiilor și nici situației obiective din școli. În 1975, John I. Goodlad a încercat o soluție mai moderată. În lucrarea The Dynamics of Educational Change el a propus un concept nou: „modelul sensibil” (responsive
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și chiar a trecut la fapte; în mod concret, a întors cursul catastrofic al evenimentelor militare, câștigând simpatia întregii omeniri. Însă nu a mai gândit la fel de radical în privința problemelor interne ale Uniunii Sovietice. (Metodele sale perestroika și glasnost mimau doar radicalismul gândirii postmoderne și a trebuit ca alții să contribuie decisiv la dezmembrarea Uniunii Sovietice și crearea unei noi realități în spațiul ocupat vreme de aproape un veac de experimentul bolșevic leninist.) „Gândire liberă” (free thinking, holist thinking), de tip postmodern
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cauză majoră, însă demersurile reconceptualiștilor au înaintat într-o direcție care s-a soldat cu noi teorii curriculare retorice și abstracte care nu au influențat decisiv școala și practica școlară. Curentul hiperraționalist modifică în mod radical accentele. Și tocmai acest radicalism îi conferă caracteristici postmoderniste. Cercetările hiperraționaliste nu mai sunt focalizate pe exigențele lui „cum să” (how to) dezvoltăm curricula optime, ci pe descrierea detaliată („punct cu punct”, „digitală”) de curricula apte să răspundă eficient la probleme, oricât de multe, oricât
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
întâi care nu sunt autentice. Autenticitatea presupune neapărat substanțialitatea și de fapt amândouă atributele nu sunt decât moduri de existent ale obiectului.” În perspectivă istorico-literară, conceptul construit de P. comportă două aspecte majore. Întâi, autenticitatea, așa cum o demonstrează fără echivoc radicalismul ideatic din Noua structură..., este actul asumat, a cărui reușită nu mai trebuie argumentată, al despărțirii de modelul tradițional al literaturii - distanțare a cărei limpezime principială și luciditate creatoare fac din P. cel mai de seamă romancier modernist român și
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
și materialismul dialectic, punând de aici înainte inconformismul lui moral și social pe alte baze. În această perioadă numele îi apare în revistele de stânga („Bluze albastre”, „Veac nou”, „Stânga”, „Viitorul social”, „Azi”, „Cuvântul liber”) cu articole vitriolante, de un radicalism moral și politic pe care autorul îl va păstra în toate cărțile sale. Publică, la început, semnând Petru Marcu Balș, apoi Petre Diacu (în „Viața românească”), Petre Albotă și Gaius (în „Adevărul”, „Dimineața” și „Dreptatea”), Petre Dragu, Dr. Petru Ionică
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
ar porni P. ajunge în cele din urmă la ideea de adevăr și la libertatea de a numi adevărul. E subiectul ce îl obsedează pe intelectualul din secolul nostru, om al interogației, cum îl definește André Malraux. Eseistul adaugă interogației radicalismul lui de preot laic, pornit din Făgărașul natal - spațiu al oamenilor drepți și încăpățânați, sugerează el - pentru a reprima balaurul minciunii. Pentru a da altă înfățișare confesiunii (care păstrează, în esență, accentul ei acut testamentar), inventează scrisori către marile spirite
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
contrajurnal) mexican. Nu are răbdare să țină o cronică a cotidianului, evadează mereu spre marile abstracțiuni morale. Polemici cordiale, o carte mai incitantă, este scrisă într-un stil fluent și are mai puțină erudiție mitologică. Aici se vede mai bine radicalismul său moral, firea lui de ideolog ardent și ceea ce Eugen Ionescu numea, prin anii ’30, cu referință la vocația diarismului, „epicismul interior”. Cu alte vorbe, capacitatea de a imagina ideile, de a le pune într-o narațiune și de a
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
care le reproșează naturalismul și freudismul. După 1989, când se reeditează romanul Monstrul, s-ar părea că receptarea prozei lui P. reintră într-o etapă favorabilă. Romanele și nuvelele prezintă, desigur, niște „cazuri”, dar ele se află departe atât de radicalismul maniheist al opoziției sănătos - bolnav din naturalism, cât și de morbiditatea și frecventa mohoreală a investigațiilor psihanalitice. Numitorul tematic comun al prozei lui P. îl formează relația dizarmonic - armonic/ rearmonizare și continua pendulare între patologic și normal, între care nu
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
între februarie 1991 și septembrie 1992 un „Supliment de direcție al revistei «Luceafărul»” intitulat „Nouăzeci”. În privința „direcției” susținute, sub titlul Un punct de plecare, editorialul primului număr afirmă între altele: „Generația NOUĂZECI și-a făcut ucenicia literară în perioada de radicalism etic și de reformism estetic impusă în anii ’80 de generația predecesoare”, iar accentul cade pe ideea de schimbare a paradigmelor: „Vrem să stabilim un alt raport între literatură și biografie. Dacă la moderniști literatura era supraordonată biograficului, postmodernismul optzecist
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
de gen Radu Cosașu, Mircea Ivănescu sau Marin Sorescu din poemele epice, precum și lipsa de aderență la formule estetice de tip Ana Blandiana, Ion Stratan sau Nichita Stănescu.” În altă ordine de idei, o trăsătură esențială a n. este considerată „radicalismul moral”, asumat și explicat de corifeii orientării. Revista „Nouăzeci” nu a fost totuși una teoretică, ci una cu deschidere predilectă către cotidianul vieții literare. Promovează texte publicistice literaturizate - după modelul caragialian -, dar și beletristică propriu-zisă (proză, poeme etc.). În afară de Cristian
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
Nego, APF, 1993, 3-4; Cornel Regman, O conștiință întemeietoare, APF, 1993, 3-4; Horia Stanca, Nego, APF, 1993, 3-4; Ștefan Borbély, Sensul culturii, APF, 1993, 3-4; Ion Vartic, O dată cu un mare critic moare încă o dată Eminescu, APF, 1993, 3-4; Petru Poantă, Radicalismul estetic, ST, 1993, 3-4; Dan Damaschin, La capătul exilului pământean, ST, 1993, 3-4; Ion Mușlea, Albatrosul, ST, 1993, 3-4; Ierunca, Subiect, 201-205; Virgil Nemoianu, Moștenirea lui Ion Negoițescu, LAI, 1993, 21; Papahagi, Fragmente, 11-16; Simuț, Incursiuni, 89-95; Ion Pop, Asistând
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
o fată legați de sentimente încă difuze, tatonante. O sensibilitate colțuroasă și frustă are și Fulga, tânăra din microromanul Cabana, ca și eroii din Reconstituirea. În această din urmă proză, combustia psihologică depășește observarea simplei agitații nervoase, a pripelii și radicalismului juvenil, caracteristice mai tuturor personajelor de prim-plan ale scriitorului, și evoluează abil, printre detalii speculate realist-cinematografic, către o tragedie anodină. Doi tineri sunt aduși de poliție să filmeze reconstituirea unui incident pe care îl provocaseră, la beție, într-un
PATRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]