514 matches
-
Era unică ripost... pe care regimurile strînse cu ușa au g...sit-o pentru a le conferi o nou... aparent... de legitimitate. Deși manifestîndu-se sensibil diferit În funcție de stat, ceea ce numim „național-comunism” Îmbrac... dou... aspecte caracteristice: reactivarea identit...ții naționale și radicalizarea proiectului comunist. Reactivarea identit...ții naționale Aceste regimuri comuniste trebuiau mai Întîi s... demonstreze c... nu erau rupte de istoria ț...rîi, ci dimpotriv..., c... se Înscriau perfect În ea. Nu, comunismul nu era un corp str...în grefat artificial
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
din 1989 s-a produs că un ecou la excepționalele rezultate obținute de opoziție la Varșovia și la Budapesta. Aceste succese au dat cu sigurant... aripi populațiilor vecine, așa cum decizia guvernului maghiar de a deschide frontierele a fost decisiv... pentru radicalizarea mișc...rîi est-germane. Explozia marmitei est-germane Revenind la Moscova la Începutul lui octombrie 1989, dup... o vizit... În RDG, Gorbaciov Își amintește, În Memoriile sale, c... a fost foarte Îngrijorat: „RDG, explic... el, te f...cea s... te gîndești la
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
mai tîrziu, pe 8 octombrie, o mie de delegați ai mișc...rilor ecologiste și ai asociațiilor culturale creeaz... la Riga un Front Popular leton care, dup... cîteva s...pt...mini, revendic... deja 250 000 de membri. Înființarea acestor Fronturi ilustreaz... radicalizarea poziției celor trei popoare. Într-un asemenea context, partidele comuniste se scindeaz... și mai mult Între naționaliști și pro-sovietici, dar cei dinții cîștig... repede teren. În iunie 1988, pro-sovieticul Karl Vaino, aflat În funcție din 1978 (care nici m...car
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
estonian... e considerat... atît de temerar... Încît Letonia și Lituania nu Îndr...znesc, la Început, s-o imite. Pus... pe neașteptate În fața faptului Împlinit, puterea moscovit... nu putea accepta aceast... decizie f...r... a repune În discuție existența Întregii Uniuni. Radicalizarea revendic...rilor (1989 - prim...vară 1990) În acest moment vedem foarte bine cum evoluția situației din cele trei republici depinde de cea a URSS-ului și a sateliților s...i. Nu e o Întîmplare c... mișc...rile baltice cunosc o
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
partidele comuniste baltice tergiverseaz... permanent și caut... o soluție la criza care, dup... redeșteptarea național..., Îl mineaz... din interior. Dac... În Letonia Partidul Comunist mai poate da dovad..., la Începutul anului, de un oarecare spirit ofensiv, Împotrivindu-se făt... de radicalizarea Frontului Popular și de ideea unei separ...ri de URSS, nu la fel se Întîmpl... În Lituania. Aici comuniștii, debusolați de succesul la alegeri al Sajudis, cred c... e mai bine s... supraliciteze propunerile Frontului Popular. În iulie, ei cer
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
o fort... de 14 000 de c...ști albastre, FORPRONU, menit... a fi desf...surat... În regiunile sîrbești din Croația. R...zboiul din Bosnia (martie 1992-decembrie 1995) Explozia Bosniei se prefigureaz... Inc... de la alegerile din noiembrie 1990, care marcheaz... o radicalizare net... a clivajelor etnice. Voturile sînt adjudecate de trei partide, În funcție de cele trei componente ale populației (17,3% croați, 31,3% sîrbi și 43,7% musulmani) și se ajunge la formarea unui guvern naționalist tripartit: SDA (Stranka demokratske akcije, Partidul
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
contopirea cu masa: „Țip pe uliți cu oamenii,/ În oaste cu ei azvârl suliți./ Să-mpuște toți dumnezeii mărunți./ Mă iubesc copiii desculți. Ei sunt fiii mulți ai pământului.” Marcată de momentul postavangardist, cu ofensiva prozaicului, demonetizarea lirismului, vidarea miturilor, radicalizarea opțiunilor sociale, poeta exersează formulele moderniste aflate în circulație. Mai definită decât amprenta vitalismulului expresionist al lui Lucian Blaga e tutela argheziană, sub care P. produce crochiuri gracile în linia miniaturalului infantil sau animă brutal peisaje; din stânga modernistă a insurgenței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
relativității valorilor clasice ale umanismului. Ca exemple concrete pot fi invocate rasismul (și conceptul de "rasă superioară"), eutanasia activă, eugenia, accentul pus pe diferențierea de clasă. În genere, aici putem vorbi de diferențieri contingente, iar contingența însăși înseamnă relativizare axiologică; − radicalizarea binomului valoric "bun rău": convergența dintre cele două noțiuni a devenit atât de acută, încât adeseori cele două valori au fost interșanjabile în ceea ce privește atât indivizii cât și națiunile, grupurile sociale sau organizațiile și instituțiile; − globalizarea conflictului armat și, ca relativizare
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
și pe coordonate nebănuite măcar în trecutul apropiat. Modernitatea reflexivă și modernitatea radicalizată reprezintă concepte fundamentale, deoarece așteptările Iluminismului conform cărora creșterea cunoașterii ar conduce la pace și certitudine au fost înlocuite de incertitudine și de o societate a riscului. Radicalizarea și reflexivitatea modernității constau tocmai în conștientizarea valorilor și expectanțelor modernității timpurii. Așa cum ar spune Giddens, modernitatea reflexivă se naște dintr-o societate conștientă că este supusă riscului. Iar creșterea cunoașterii prin erori mai degrabă decât prin certitudini, în termenii
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
rupt legătura cu tradiția precum diversele avangarde. Înainte, însă, de a trece la "biografia" abia înfiripată a transmodernismului, se cuvine a le inventaria și pe celelalte modernisme, măcar pentru curiozitatea cititorului. 2. Hipermodernismul. Stricta etimologie savantă ne trimite la o radicalizare a modernismului, o exacerbare a tendințelor accentuate, oscilând între radicalismul avangardelor și cel al postmodernismului, el însuși manifestându-se adeseori, după cum am văzut, ca neoavangardă, cel puțin în cultura românească, dar și pe alte meleaguri. Albert Borgmann (Crassing the Postmodern
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mai interesante probleme le ridică liberalismul, social și creștin-democrația. Liberalismul, doctrină ce are ca valoare fundamentală libertatea și autodeterminarea individului, este orientată de principii ce accentuează rolul inițiativei particulare, al reducerii influenței statului în societate și augumentarea perspectivei economice până la radicalizarea ei. Social democrația, spre deosebire de liberalism, pune accent pe relații reglate de stat, protecție socială și egalitatea șanselor. Creștin-democrația continuă perspectivele conservatorismului clasic prin principii cum sunt rolul valorilor tradiționale, ideea de pact social și importanța managementului local. Problema dificultății aplicării
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
o formă organizată odată cu înființarea Partidului Istiqlal în 1944, iar din 1953 îmbracă haina luptei armate. Măsurile de forță adoptate în acest context de autoritățile franceze (între care exilarea sultanului Mohammed al V-lea în Corsica și Madagascar) au determinat radicalizarea atitudinii protestatare a opiniei publice, culminând cu proclamarea independenței Marocului la 02.03.1956. Acest eveniment are o anumită importanță și pe plan internațional, întrucât apariția Marocului independent cu atuurile și aspirațiile sale regionale (marea stabilitate internă, pretențiile asupra Saharei
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
1864 în care se făcea referire la "emaniciparea românilor de rit israelit" nu mai era o surpriză. Apărea acum o întrebare interesantă, și anume în ce măsură încercarea de a normaliza situația evreilor de către regimul lui Cuza contribuise și ea la o radicalizare a elitei politce și culturale față de acesta, grăbind astfel lovitura de stat de la 11 februarie 1866587. În condițiile în care "domnitorul unirii" încercase să găsească o rezolvare "problemei evreiești", asistăm în perioada ulterioară anului 1864 la o proliferare a numărului
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
reflecția practică aristotelică întrucât Franco Volpi și-a formulat una dintre ele mai remarcabile teze în interpretarea gândirii heideggeriene tocmai cu referire la ea. Mai exact, este vorba de teza conform căreia analitica existențială heideggeriană constituie o continuare și o radicalizare a filozofiei practice aristotelice așa cum a fost ea expusă în Etica nicomahică. Originalitatea acestei interpretări, ca și cercetarea intensă a raporturilor Aristotel Heidegger i-a determinat pe unii dintre interpreți să considere că atenția deosebită acordată lui Heidegger se explică
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nihilism radical, pe de o parte, și abandonarea în brațele viziunii inspirate, dacă nu ale misticismului, pe de alta. Iată de ce, atunci când în receptarea învățăturii heideggeriene urmăm una dintre perspective, ne vedem confruntați cu problemele pe care cealaltă le deschide. Radicalizarea interogării filozofice, care investește și consumă totul, determină pe de o parte accelerarea dezagregării, potențarea nihilismului. Pe de alta, când o asemenea dezagregare are loc, gândirea se deschide așteptării a ceea ce este întru totul altceva, a ceea ce se se află
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
putea numi potențarea reciprocă, un fel de sinergie grupală la baza căreia stau trei factori importanți: a) în timpul discuțiilor se aduc argumente selective care amplifică și radicalizează pozițiile inițiale, omițându-se sistematic dezavantajele și riscurile, iar persuasiunea mergând în sensul radicalizării; b) prin compararea socială, ascultarea opiniilor celorlalți, indivizii constată o anume tendință a majorității, pe care unii vorbitori chiar o depășesc, ceea ce îi motivează ca și ei să fie curajoși, să se afirme; c) în timpul convorbirilor grupale, identitatea de grup
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
au presupus că între cele trei dimensiuni există relații directe, depersonalizarea mediind relația dintre epuizarea emoțională și autorealizarea scăzută. Mai târziu a început să se contureze ideea că epuizarea emoțională afectează realizarea personală, nu doar prin intermediul depersonalizării, ci și direct. Radicalizarea acestui punct de vedere este propusă de Leiter (1993). Pornind de la o serie de descoperiri făcute în cercetările empirice, precum: existența unor corelații între epuizarea emoțională și depersonalizare, marginalizate însă în raport cu realizarea personală, explicarea mai bună a relațiilor dintre autorealizare
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
experimentează și autoficțiunea, cu accente expresioniste remarcate de critica literară, în poeme seriale, a căror linie va fi prelungită în următoarele cărți. Complementare, Emblema (1980) și Aventuri fără anestezie (1983) pun în evidență o mai accentuată notă socială și o radicalizare a discursului. Atenția se întoarce de la un univers mai curând fantastic (în primele volume) spre cotidian, spre recuperarea biografiei, în consens cu optzeciștii, replică la poezia ideologică oficială. Dar, cum a sesizat critica, autoarea se teme de clișee, e în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
context, condiționările pe linia adoptării unor măsuri reformiste de ordin democratic și social, aplicate sub forma impunerii unilaterale a normelor unor modele exterioare, considerate a fi universal valabile, nu fac decât să multiplice riscul (re)alimentării curentelor/mișcărilor fundamentaliste și radicalizării sociale spre xenofobie și autarhie. 1.3.2. Habitatul în lumea arabă Nișa de locuire a comunităților umane a reprezentat întotdeauna principala coordonată pentru definirea și cartarea arealului ecumenei în spațiul arabofon, în condițiile coexistenței în acest spațiu și a
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
și le-a dăruit favoriților săi. Toate acestea au provocat un puternic sentiment de insecuritate socială, care avea să se amplifice după moartea lui Henric. În timpul domniei fiului său Edward al VI-lea, care era minor, a avut loc o radicalizare a reformei anglicane, sub influența miniștrilor protestanți care doreau o religie mai protestantă decât simplul catolicism național. Aceasta s-a realizat printr-o prigoană împotriva clerului catolic, prin uniformizarea ritualului și prin impunerea Common Prayer Book în toate bisericile. Domnia
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Război civil Sub domnia lui Carol I, încoronat în 1625, opoziția dintre rege și parlament s-a accentuat, atât pe linia conflictului religios, cât și pe linia conflictului de interese. Evenimentele dramatice care au urmat a fost consecința directă a radicalizării celor două tabere. Pe de o parte, puritanii, care deveniseră majoritari și doriseră implicarea în Războiul de 30 de ani de partea protestanților, erau furioși că expedițiile conduse de Buckingham pe continent sfârșiseră cu înfrângeri lamentabile 13. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a puritanilor, orchestrată de Biserica Anglicană condusă de arhiepiscopul William Laud, o figură importantă a arminianismului. Momentul culminant l-a constituit tentativa de a impune scoțienilor prezbiterieni ritualul anglican, ceea ce a determinat o puternică rezistență din partea prezbiterienilor scoțieni și o radicalizare a rezistenței puritanilor englezi. Carol a încercat, în 1639, să înfrângă rezistența Scoțiană prin forța armelor, fără să convoace parlamentul, ceea ce a constituit "prima dată, după 1323, când un monarh englez nu a convocat parlamentul în timp de război". După
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
analizează nu doar contextul imediat al filosofiei politice a lui Locke, ci un context mai larg, dedicând un capitol întreg problemei raportului dintre biserică și stat în secolul al XVII-lea (ibidem, pp. 44-77). 2 Trei evenimente au dus la radicalizarea politicii de stat conduse de lordul Cecil: masacrul protestanților din Franța în Noaptea Sfântului Bartolomeu (24 august 1572), excomunicarea reginei Elisabeta de către Papă, și înființarea unor agenții papale pentru recucerirea religioasă a Angliei. "A excomunica pe suverană însemna a dezlega
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de a frâna dezvoltarea puritanismului. Arminianismul s-a opus calvinismului în 5 puncte esențiale legate de liberul arbitru și de consecințele alegerii cu privire la condiționarea elecțiunii, mântuirea universală, acțiunea duhului sfânt și pierderea grației. În anglicanism aceste puncte au dus la radicalizarea episcopalismului și chiar la două Războaie ale Episcopilor pentru a impune anglicanismul în Scoția. 20 Maurois, History of England, p. 287. 21 "Complicitatea a devenit colaborare pe față după reunirea Parlamentului cel Lung, în noiembrie 1640. John Clotworthy, un membru
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
care problema imaginii a fost centrală și a reamintit de filosofia antică: disputa icoanelor și isihasmul. Conflictele dramatice iscate în jurul relațiilor dintre instituții și dintre viziunile lor asupra modului de a gestiona imaginea sacrului au dus la schisme și la radicalizări doctrinare ale centrelor ecclesiastice Constantinopol și Roma, dar și între basilëía și monahismul oriental. În cele din urmă, imaginarul colectiv a oglindit efectele acestor procese de transformare și, la rândul lui, s-a modificat în timp în raport cu sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]