1,568 matches
-
În același timp, dornic să-i aud reacția printre bătăile puternice ale nimii. Dar tot ce-am reușit să disting a fost un țiuit sec, urmat de un clic. Îmi Închisese telefonul. Ziua următoare, cu fulgi de zăpadă plutind În rafale cum se Întâmpla În aprilie, am ajuns cu o jumătate de oră mai devreme - plin de dorințe nebune. Totuși, trecu mai mult de o oră, În ciuda faptului că minutarele ceasului montat deasupra barului păreau a fi bolnave de reumatism. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prin ritualul de la parter zac nemișcați sub câte un cearșaf alb, de zici că-s victimele unei catastrofe violente. Dacă n-ar răsuna din când în când bubuitul neașteptat al unei bășini sau câte un sforăit sporadic, sacadat ca o rafală de mitralieră, aș crede că ne aflăm într-o morgă și, din cine știe ce motiv bizar, ne dezbrăcăm în fața morților. Nu mă uit la trupurile celorlalți, ci țopăi în draci, ca un popândău, în vârful picioarelor, încercând să-mi scot cracii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
luminile intermitente ale semnalelor, fețele Îngrijorate, clinchetul de pahare și coloanele de cifre - pata neagră din mintea casierului. Vântul se opri pentru un interval de zece secunde, iar fumul care măturase Înainte și Înapoi cheiul și pogoanele de metal În rafale repezi rămase Încremenit În aer În tot acest interval. Ca niște nomade corturi cenușii i se păru lui Myatt fumul, În timp ce-și căuta un drum prin noroi. Uită că pantofii lui de piele Întoarsă erau ruinați și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Myatt deschise puțin fereastra și se aplecă În afară. Șiragul slab de becuri lumina pământul doar la câteva palme de linie. Zăpada deja era groasă de câțiva centimetri. Undeva, În depărtare, o scânteie roșie strălucea intermitent, ca un girofar printre rafalele albe. — Nu e o gară, spuse el. Doar un semnal care ne ține În loc. Încremenirea roților reduse noaptea la tăcere, cu excepția unui șuier intermitent de abur care o spărgea. Ici și colo se trezeau niște călători care scoteau capul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
el, dar instinctul Îi spuse să se Întoarcă la mașină și apoi Înapoi la tren. — Nu pe acolo, spuse santinela cea prietenoasă În urma lui. În cealaltă parte. Peste linii. Myatt Îi era recunoscător furtunii care urla și se strecura În rafale Între el și cei doi soldați. Unde stătea el nu bătea vântul, pentru că se canaliza În intervalele dintre clădiri și era trimis În vârtejuri pe după colțuri, În direcția opusă. Se minună el Însuși de propria-i insistență de-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spre echipa de muncitori. Le-a strigat să aștepte. A zis că ar putea să dea o mână de ajutor. Câinele era doar un hoit putred în niște zdrențe de blană. Bărbatul era tânăr, blond, cu plete blonde fluturând în rafalele stârnite de mașinile care vâjâiau pe lângă ei. Avea o țăcălie roșcată și cicatrice care îi brăzdau amândoi obrajii, chiar sub ochi. Cicatricele erau stacojii, iar tânărul a băgat mâna în sacul de gunoi unde era câinele mort și le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
discutat fecundarea in vitro, am impresia că m-a ocolit și nu-i loial. Încă o dată: drum bun! Jos, în holul de la intrare, Aura cheamă telefonic un taxi, apoi merge la poartă să aștepte. Pe aleea spitalului, din senin, o rafală de vînt, venită dinspre dealurile Ciricului, lovește o bucată de ziar, ridicînd-o sus-sus, spre nourii încă neclintiți. *** La ieșirea din cantină, Dorin își aruncă pardesiul pe umăr, ținîndu-l agățat cu degetul arătător, vînturînd cu mîna cealaltă mapa în care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bărbate îi spune nevasta, făcînd un gest de lehamite. Dar bărbatul rămîne în picioare, așteptînd, înfruntînd calm privirea tuturor, așezîndu-se abia cînd îl vede pe șofer că înțelege pericolul și-și înghite furia, coborînd să închidă oblonul la portbagaj. O rafală de vînt, cu cîțiva fulgi, pătrunde prin ușa deschisă. Căruța cu cai trece în sens invers pe lîngă cursă, auzindu-se galopul potcoavelor pe asfalt. Bătrînul a făcut din sacul de cînepă o glugă și a pus-o peste căciulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai multe invitații, să-și poată chema colegii, că, oricum, nu toți onorează invitațiile primite, ba cei mai mulți își trimit femeile de serviciu sau curierele. Trage puternic pălăria, să nu-i fie smulsă și-și ridică gulerul. În pauzele lungi dintre rafalele vîntului se oprește să privească cum ninge abundent, încărcînd brazii ce străjuiesc piața, făcîndu-i să semene cu pozele cărților de povești citite în copilărie, cînd încă nu știa cum arată munții, iar brazi văzuse doi, și-aceia ciuntiți, în curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Rodul muncii tale în ceasurile tîrzii, la masa de scris, aruncat de ea sub tufe, unde se ușurează cîinii." Înainte de a schița vreun gest, Mihai ezită: "La naiba! Poate fi și o coincidență, sau..." Vrea să se retragă, dar o rafală de vînt izbește fereastra mare, din spatele lui, făcîndu-i pe cei prezenți să-și întoarcă privirile. Ochii femeii revin calmi la borcanele cu dulceață, dar în indiferența lor percep imaginea revistei din coșul bărbatului de alături și coboară brusc într-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
da, dar de ce? De plăcere. Că numai drumul ăsta îmi lipsea mie azi. Cum rămîne cu Universul? Finit, au ba? N-am ajuns la cursul acela. Cînd ajungi, să-mi spui, poate-mi amintesc unde te-am mai văzut... O rafală puternică de vînt, cu fulgi mari, lovește parbrizul, întunecîndu-l. Luat prin surprindere, șoferul se pierde o clipă, volanul îi tremură în mînă iar cursa se scutură ca de friguri, trezindu-i pe toți. Pasagerii privesc un timp înainte, ori spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
priză și o aprinde, îndreptîndu-i fascicolul de lumină înainte, prin sectorul de cerc deschis de ștergătorul din fața sa. O mare albă se întinde, pierzîndu-se în întuneric, pornită chiar de la baza parbrizului. Deasupra ei cad fulgi mari și deși, învăluiți de rafalele scurte ale vîntului. În tăcerea din cursă, un "Doamne!" șoptit cu groază tremură pe buzele tuturor. Fascicolul de lumină se plimbă într-o parte și-n alta: întreg botul mașinii a pătruns în sulul de zăpadă. Șoferul lasă cu zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd abia poate redresa mașina pornită în derivă. După alți cîțiva kilometri, un nou val mare, alb, blochează drumul. Țăranul se ridică de pe scaunul ghidului, coboară și croiește o pîrtie, apoi urcă din mers. Zăpada adusă de el, ca și rafalele viscolului, pătrunse prin ușa deschisă, au răcit de-a binelea interiorul cursei. Pasagerii toți stau cu gîturile întinse și cu ochii măriți, privind înainte îngroziți de gîndul că ar putea rămîne troieniți în plin cîmp, pe șosea. La fiecare mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
A, nu! a intervenit femeia, temîndu-se de scandal. Vreau să văd pînă unde merge insolența clasei noastre muncitoare a șoptit spre cei doi -, apoi îl dau singură de urechi afară și vin la Operă. Sper să ajung la timp. O rafală puternică de vînt lovește geamul din plin, făcîndu-l să scoată un sunet de contrabas. Bătrîna se rotește cu scaunul, să se sprijine mai bine de masă. Privindu-l în treacăt pe profesor, bărbat robust, în plină maturitate, cu oarecare blazare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ea, Aura, afară, în viscol, plîngea și, din cînd în cînd, slobozea cîte un "Raduleeee" prelung, deznădăjduit. *** Cînd și cînd, viscolul suflă cu așa putere că Radu se înfige adînc în bețe, să nu fie dat peste cap. La ultima rafală, a căzut în genunchi, cu fața între schiuri, simțind cum pe lîngă urechile lui viscolul înalță zăpada. În spate, rucsacul mare și plin, îi apăsa haina, încălzindu-l. Un bocanc îl strînge puțin, dar speră să ajungă la Sălcii fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
contorsionându-se pe muchia metalică a propriei lui megalomanii - „faima mea a trecut granițele țării”... Göring spunea că, atunci când aude de cultură, îi vine să scoată pistolul. Pentru standartenführerul Pruteanu, cultura e pistolul. Un pistol-mitralieră. Îl și văd citind în rafale din Gabriel Liiceanu, cel care l-a numit „arheul Pruteanu”, unui grup de intelighenți care urmează să fie împușcați în ceafă. Înțeleg, în sfârșit, de ce beciurile Gestapoului erau numite secția culturală. Pruteanu e o specie deosebită de traseist. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nedespărțiți, tovarășii de nădejde ai copilăriei mele, Știm și Ștam. Nu am chiuit de bucurie și nu am chiuit nici de groază, becul nu a pâlpâit ca neonul din baie, fereastra nu s-a dat în lături deschisă de vreo rafală de vânt, iar câinii de pe stradă nu au scos nici măcar un scâncet când, de acolo, dinăuntrul borcanului de muștar a răsunat pentru prima oară în cartierul Drumul Taberei și poate și în tot universul (n-am de unde să știu) această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de așteptat. În sîmbăta următoare, Shine a părăsit prăvălia la ora cinci, sub cupola unei umbrele negre, de pe care se prelingeau picături grele. Și la un moment dat, după miezul nopții, cînd am pornit către Grădina Publică, ploaia cădea În rafale violente, deși asfaltul de sub mașini era Încă uscat și cald. Doar intersecțiile prezentau anumite probleme, fiind spații deschise ce trebuiau traversate În fugă. CÎnd ajungeam la una, zăboveam Îndelung - Încă nu-l uitasem pe bietul Peewee - și aproape se crăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
geamul spart. M-am tîrÎt În colțul În care fusese casa de marcat și am adormit. Pentru prima oară În ultimele săptămîni, nu am visat absolut nimic. După masa tîrziu, am fost trezit de o zduguitură puternică, urmată de o rafală de praf și tencuială căzută. Am deschis iar ochii. În peretele de deasupra mea se deschisese o fisură Îngustă. Mi-am băgat capul pe ea și m-am uitat la ce mai rămăsese din strada noastră. Aproape toate clădirile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
inteligent. S-ar fi zis că „inteligența“ este parola ce deschidea porțile unei elite restrînse și exclusiviste. Am știut din clipa cînd te-am văzut că n-ai spirit de turmă, urmă individul. Se opri Însă, tresărind nervos la auzul rafalelor trase de un tun antiaerian amplasat Într-un scuar din apropiere; Întreaga clădire se cutremură. Dinspre coastă, se auzi din nou huruitul unui avion. Tirul antiaerian răsună din ce În ce mai aproape, iar zgomotul monoton făcut de avion continua să se audă - „Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
curaj neobișnuit pentru un croitor... deși țin minte o poveste cu un croitor care a omorît un uriaș. Omul ăsta era mai degrabă un uriaș decît un croitor. Nu pricep de unde avea atîta curaj. În timp ce taxiul traversa parcul măturat de rafale de ploaie, domnul Prentice Îi spuse, pe neașteptate: — Mila e o pacoste. Se spune că dragostea e o pasiune. Ei bine, mila e cea mai groaznică dintre pasiuni, pentru că nu-i supraviețuim, așa cum supraviețuim bunăoară dragostei trupești. — La urma urmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
conducător a devenit Ion Iliescu. În acele zile copleșitoare, „Bucureștiul avea aspectul unui oraș în stare de război: tancuri, camioane militare traversau în viteză Capitala; la intersecții s-au format baraje pentru controlul autovehiculelor; în Piața Universității se auzeau continuu rafale de arme automate. În Piața Palatului se trăgea puternic, ținta părând a fi sediul CC al PCR. Focul armelor a declanșat un incendiu devastator care a cuprins Biblioteca Centrală Universitară, distrugând fondul de carte și o mare parte a clădirii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
jos pulovărul și i-am zis „stai, nu încă“. Am întins-o pe pat, tremura toată, avea un fel de convulsii, aproape că m-am speriat. Am întins mâna înspre ea și, când i-am atins piciorul, am tras o rafală de spermă în chiloți. „Nu face nimic, mi-am spus, noaptea-i lungă.“ Bon, am început să-i mângâi piciorul, adica laba piciorului, după aia pulpa, genunchiul, coapsa. I-am atins chiloții și a tresărit ca mușcată de șarpe, gemând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mai puțin Irinei și lui Valeriano, misiunea secretă ce mi-a fost încredințată: să descopăr cine e spionul infiltrat în Comitetul revoluționar, care pregătește cedarea orașului în mâna Albilor. În mijlocul revoluțiilor care, în iarna aceea vântoasă, măturau străzile capitalelor ca rafalele crivățului, se năștea revoluția secretă ce avea să transforme forța trupurilor și sexelor: Irina credea în asta și reușise să-l convingă nu numai pe Valeriano - fiu de judecător de district, licențiat în economie politică, discipol al unor guru indieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la o parte ceva ce considerai esențial, îți dai seama că poți să te lipsești și de altceva, apoi de multe alte lucruri. Iată-mă, deci, parcurgând această suprafață goală care este lumea. Un vânt la nivelul solului târăște în rafale de lapoviță ultimele resturi ale lumii dispărute: un ciorchine de struguri, cules parcă acum de pe coarda de viță, un ciorăpel de lână de nou-născut, o articulație cardanică bine unsă, o pagină smulsă parcă dintr-un roman în limba spaniolă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]