583 matches
-
deformate de o abuzivă tușă sociologizantă. Plin de rele umori, șarjând gros și într-o scriitură întortocheată, indigestă, păcate ale vieții de provincie, romanul Condicar de lume nouă (1935) nu poate ascunde o dorință de răfuială. Înveninări, răutăți, ricanări și ranchiune trădează sensibilitatea ulcerată a unui inadaptabil părăsit de iluzii. SCRIERI: Oglinzi aburite, Craiova, 1918; Galerii de ceară, Craiova, 1924; Amurg prin vitralii, în Eugen, Paul și Savin Constant, Poezii, Craiova, 1926; Cu dalta pe lespezi, Craiova, 1928; Punte peste veacuri
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
ne întoarcem într-o bună zi ca să-l luăm. Au traversat podul, au trecut pe lângă casa guvernatorului. Orașul siberian parcă se întindea deja într-un trecut straniu în care era ușor să ierți zâmbind... Da, exact privirea aceea lipsită de ranchiună au aruncat-o asupra Boiarsk-ului o dată stabilite din nou la Paris. Iar când, vara, Albertine avea să dorească iarăși să se întoarcă în Rusia (pentru a termina definitiv cu perioada siberiană din viața ei, credeau cei apropiați), Charlotte a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ei din timpul înmormântării mamei. Și pentru viața, atât de europeană prin bunul ei simț și prin curățenia ei, pe care o ducea la Saranza. Găseam în ea Occidentul personificat, Occidentul acela rațional și rece, căruia rușii îi păstrează o ranchiună nevindecabilă. Europa care, din fortăreața civilizației sale, privește cu condescendență mizeriile noastre de barbari - războaiele, în care muream cu milioanele, revoluțiile, cărora ea le-a scris scenariile pentru noi... În revolta mea juvenilă se regăsea o mare parte din neîncrederea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cântec foarte încet, suspinând din când în când, lăsând să se strecoare între două strofe din recitarea ei liniștea de nepătruns a stepei. Era cântecul căruia, încă de mic copil, îi descoperisem farmecul și care, acum, concentra asupra lui toată ranchiuna mea. Aux quatre coins du lit, Un bouquet de pervenches...1 „Da, tocmai, miorlăiala asta franțuzească care nu mă lasă să trăiesc!” m-am gândit eu cu mânie. Et là nous dormirions Jusqu’à la fin du monde...2 Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la câteva decenii după scrierea lui Mavrocordat) suedezul Carolus Linnaeus, el însuși un înrăit fumător, i-a dat plantei numele de Nicotiana tabacum (cf. Species plantarum, 1753). Mavrocordat preferă să sugereze că numele nikotiani ar proveni de la grecescul kotos, adică „ranchiună, ură” - sentimente pe care, chipurile, le-ar provoca tutunul prin inhalarea fumului degajat. „Denumirea [plantei] indică acțiunea însăși”, conchide Nicolae Mavrocordat. Domnitorul fanariot descrie în termeni apocaliptici „trăsăturile nocive” ale tutunului și efectele lui malefice nu numai asupra corpului, ci
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
divin al-Quddós indică puritatea se va strădui să se purifice de orice întinare, cine a inteles ca al-sal"m înseamnă :ó-s-sal"ma, „fără cusur”, se va strădui să aibă și el o inimă „fără cusur” (sal"m), adică lipsită de ranchiuna, de ură, invidie etc. Numele sunt cele din lista lui Wald, în aceeași ordine, numai că înlocuiește ra≤m"n și ra≤m cu il"h și huwa. • Abó ′"mid al-Ghaz"l (m. 505/1111), al-Maqsad al-’asn" f
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
bogați. Aceste legi se referă și la o bună educație care să îi îndrume spre cumpătare și în general spre cultivarea virtuților. Se creează astfel grupuri de bogați deveniți săraci, „o mare mulțime de bondari și de cerșetori” care poartă ranchiună cârmuitorilor care le-au răscumpărat averile. Cei bogați vor fi tot mai nepăsători față de tot ce nu ține de bani; astfel, nu vor mai practica nici exerciții pentru trup, devenind „oameni molateci ce sunt și leneși”, semn de slăbiciune față de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
un defect, ci dimpotrivă un farmec al acestei opere. Asemenea porniri pasionale, asemenea vindicte platonice și asemenea aluzii revendicative găsim și la Iorga. Ele au, la amândoi, ceva debonar și naiv, dezarmant, simpatic, lipsit de acrimonie (chiar dacă nu și de ranchiună). Bineînțeles că Marino nu are dreptate să disprețuiască în bloc cronica literară, foiletonismul, faptul de a scrie, bunăoară, despre Ileana Mălăncioiu, și în genere aplicația la operă ca fenomen concret și actual. În ce mă privește, nu sunt deloc de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
din Torino 1 și la relatările despre modalitățile de cercetare, Cancrini pare că vrea să-și mascheze exasperarea în spatele unui comportament lingvistic absolut inexpresiv, alcătuit numai din fapte și informații. Faptul că lucrarea este de fapt tendențioasă, pasională, furioasă până la ranchiună apare limpede imediat. Și totuși, continuă cu încăpățânare să dorească să se prezinte ca o cercetare științifică și, prin urmare, imparțială. Tabelele, statisticile, listele, datele, toate o demonstrează. Tinerii toxicomani, abordați de Cancrini și de echipa sa, potrivit normelor unei
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Însă este vorba despre o simplă supraviețuire. Deși încă mai deținem acest organ misterios „cu fulgere în ochi” care este corpul, „suntem tot săraci și orfani”. Această poezie atât de tragică are un echivalent într-un alt poem, cu titlul Ranchiuna 2. Și aici, concluzia (perfectă din punct de vedere expresiv) nu lasă nici o speranță. Poetul dialectal și popular (în sensul dat de Gramsci) adună sentimentele săracilor, „ranchiuna” lor, mânia, explozia lor de ură: se face, pe scurt, interpretul și mediatorul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
poezie atât de tragică are un echivalent într-un alt poem, cu titlul Ranchiuna 2. Și aici, concluzia (perfectă din punct de vedere expresiv) nu lasă nici o speranță. Poetul dialectal și popular (în sensul dat de Gramsci) adună sentimentele săracilor, „ranchiuna” lor, mânia, explozia lor de ură: se face, pe scurt, interpretul și mediatorul lor; dar el, poetul, este un burghez. Un burghez care se bucură de starea sa privilegiată; care vrea să aibă pace în casă pentru a uita războiul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
concluzie „fără ieșire”, perfect lucidă și sadică, întregul corp al poeziei se bazează pe reticență ca figură retorică ce spune ceea ce neagă. Dar ce neagă Buttitta, în mod repetat, ba chiar anaforic? Neagă că el, poetul, este cel încercat de ranchiună, ură, mânie, conștiința nedreptății în legătură cu clasa aflată la putere. Toate aceste sentimente le încearcă poporul, poetul fiind doar mediatorul lui. Însă, prin ele, Buttitta nu face decât să afirme contrariul. De ce? Deoarece cartea sa este dominată de figura retorică a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Oare Luke Își dă seama de asta? Dacă și-ar da... dacă ar Înțelege ce face... — Rebecca! Ridic ochii, ca În transă. Elinor pare că mai are un pic și face plici. — Vai, Elinor... Îmi pare rău, zic, uitînd orice ranchiună. A fost foarte drăguț din partea ta că ai trecut pe la mine, Însă acum sînt destul de obosită. Te rog treci odată pe la mine, pe la un ceai. Elinor s-a dezumflat brusc. Cred că tocmai Își aduna forțele pentru un conflict cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
jignirea altora. Aș adăuga că orice fel de comportament care atentează la demnitatea semenului Înseamnă agresivitate. În mediul școlar conduitele agresive sunt des Întâlnite, așadar nu neapărat În forma acută (violență fizică), ci și sub formă de calomnie, injurii, dispreț, ranchiună, amenințare, răspândire de zvonuri. La tinerii cu comportamente agresive antisociale apar frecvent Încălcarea legilor și a normelor sociale (hoție, consum de droguri). Importantă este și vârsta În ceea ce privește modul de manifestare al agresivității. Astfel, la vârsta preșcolară prezintă o frecvență ridicată
COMPORTAMENTUL AGRESIV ÎN ŞCOALĂ: CAUZE, INTERVENȚII. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
dumnezeiești; pe bogat nu‑l prețuiește mai mult decât pe sărac; pe sărac nu‑l disprețuiește pentru sărăcia sa; pe barbar nu‑l rănește făcându‑l nepriceput; pe eunuc nu‑l dă deoparte, ca nefiind bărbat; femeii nu‑i poartă ranchiună pentru nesupunerea ei de la începuturi; de bărbat nu se scârbește fiindcă și‑a încălcat [legământul]; ci de toți se milostivește și pe toți vrea să‑i mântuiască. Pe toți vrea să‑i facă fiii lui Dumnezeu și pe toți sfinții
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Focșani, unde se așezase de la un timp. Odată cu urcarea pe tron a lui Mihail Sturdza, cât și în vremea domniei lui Grigore Alexandru Ghica, ascensiunea ambițiosului boier, avid de înalte cinuri, încetează. Socotindu-se persecutat, dospind în el nemulțumirea și ranchiuna, paharnicul pune la cale - sau este doar complice al fraților săi, paharnicul Costache și spătarul Antohi - o copioasă mistificare, Izvodul lui Clănău sau Cronica lui Huru (ce se tipărește în 1856), atribuind neamului Sion o obârșie legendară, cu aparențe de
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
facă un nume: N. Batzaria, N. D. Cocea, St. O. Iosif, I. Popovici-Bănățeanul, Nuși Tulliu, Gh. Țițeica, viitorul matematician ș.a.); atribuiri, în cazul unor scrieri nesemnate. Curiozități, filiații destul de îndrăznețe (Petru Albulescu-Albastru, „un precursor al lui Urmuz”), ipoteze convingătoare (motivul ranchiunei lui Caion împotriva lui I. L. Caragiale), câte un flash surprinzător (Take Ionescu scriitor) colorează suitele de comentarii cărora supunerea canonică la obiect nu le diminuează elasticitatea. O măsură justă păstrează și succintele analize propriu-zis literare, Z. îndărătnicindu-se să nu
ZASTROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
obiectivitate), el se manifestă în gazetărie ca un cronicar și comentator ce nu își ascunde subiectivitatea. Mereu impecabil articulată, fraza lui devine adesea caustică, flagelantă, mușcătoare. Umorul de stil academic coexistă cu polemica acidă, chiar cu virulența pamfletară, generată de ranchiună, de erupții ale orgoliului rănit. Prin obiectul preocupărilor, scrisul jurnalistului e orientat constant spre actualitatea literară, muzicală și teatrală, iar în anii primului război mondial și în cei imediat următori este modelat de angajarea politică. Punctul de sprijin al judecăților
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
în toată urâțenia lor, după cum insul social este dezgolit de veșminte și măști, iar râsul devine astfel, voluntar sau involuntar, un mijloc de consemnare activă, de protest. La fel sunt urmărite și scăderile vieții literare: veleitarismul (aici se află sursa ranchiunei lui C. Al. Ionescu-Caion, detractorul de mai târziu), exagerările moderniștilor (nici Caragiale nu este scutit de îngroșări, mai ales când săgețile lui vor fi îndreptate împotriva poeziei lui Al. Macedonski), relațiile necamaraderești existente între aleșii muzelor, spiritul de coterie, lipsa
MOFTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
vechilor culpe să apară într-un mediu care aprofundează zilnic taina pocăinței și misterul iertării. În fața acestor așteptări, decepțiile au fost legiune. Riscul ipocrizieitc "Riscul ipocriziei" În același timp, discursul purgativ al societății civile s-a dovedit adesea vulnerabil la ranchiună și ipocrizie. În decorul mizerabil al dezbaterii noastre publice, acolo unde călăii se amestecă vesel cu victimele, acuzațiile insistente de colaboraționism - nu întodeauna făcute pe baza unor probe irefutabile (vezi alegația lui Mircea Dinescu despre „arderea dosarelor” în decembrie 1989
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
va „traduce” automat juxtapunerea în relație cauzală. Poate că asta a și vrut „Chick”. În concluzie: e normal ca Bellow să-l condamne pe Eliade pentru episodul său legionar și pentru tăcerea sa, indicată și în roman; să-i poarte ranchiună pentru faptul că românul l-a folosit drept alibi; să nu-și ierte că, poate influențat de Alexandra, nu l-a presat destul pe Eliade să-și explice „păcatele tinereților”; dar nu e normal să facă trecerea de la acuzația morală
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de orbi, apoi împroșcarea cu schije, durerea, dar, înaintea durerii, priveliștea acelui trup tăiat pe din două, care continua să se târască: soldatul cu care, cu un ceas mai înainte, vorbea despre diferitele șmecherii ale pescuitului... La spital își rumegă ranchiuna împotriva comandantului. Când fu în stare să se ridice și să iasă pe coridor, află că între timp, în cursul unei ofensive prost începute, divizia lor fusese îngropată de artileria germană. Nu simți nici bucuria de a fi scăpat, nici
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
În cazul Martinei, acțiunea de a-și ucide cumnata poate simboliza, mai mult ca sigur, dorințe morbide sau agresivitate față de ea. Cu alte cuvinte, Martine nu vrea să o ucidă pe cumnata sa, dar nutrește vizavi de ea o anumită ranchiună, sentimente ostile, care se exprimă în coșmar printr-un gest violent și criminal. Însă cumnata poate fi și un simbol, adică expresia simbolică a unui alt personaj, ce îi este psihic asociat. La fel, cuțitul poate fi un simbol, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Isus. Vorbește-mi despre imaginea lui Iuda de la Evanghelii până azi. CB: Tocmai scriu un studiu pe acest subiect și sunt fascinat de peripețiile personajului de-a lungul secolelor. Nuanțele Încep chiar de la evangheliști. Marcu Îl prezintă detașat, fără nici o ranchiună, neacordându-i, de altfel, mare importanță. Matei adaugă episodul căinței și al sinuciderii. În fine, Luca, dar mai ales Ioan, care-l detestă fanatic, Îl echivalează pe Iuda cu diavolul. Câteva Întrebări trebuie ridicate aici și trebuie să spun că
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Mâine mergem la mormântul lui. Raluca: Miki, te iau cu mine dar jură că acolo te împaci cu Grivei. Miki: Mă împac de dragul tău. Și...și...pentru că mi-a salvat viața de două ori. Raluca, îți mulțumesc. Ana: Bravo Miki, ranchiuna nu ajută pe nimeni, aduce doar necazuri, izolare... Tabloul III Lupul și Vulpea se întâlnesc în pădure, pe o cărare; amândoi sunt hămesiți de foame Vulpea: Bună! Unde-ți sunt manierele, Lupule? Lupul: Le-am lăsat în curtea pădurarului. Coană
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]