454 matches
-
tu ce pățiși mînca- ți-aș de sameni așa tare c-o mumie? Ia vino la baba să-ți ghicească.) Se mai vede cum mă sui În primul tren spre Craiova În același timp cu un caporal care are o raniță plină cu pîine de țară - tipul are o figură familiară, e din Craiova, e curier la o unitate de tancuri, l-a trimis un căpitan cu ordin de serviciu să-i facă un comision, prilej cu care o să-și petreacă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
somn, ceea ce nu e foarte plăcut, prin urmare ar bine să ne cruțăm unii pe alții. Stau drept ca bradul, mi se mișcă numai ochii, urmărind cît de liberă poate să fie deodată societatea românească În ostășie. Cristian trece cu ranița flască În spate și mă pocnește cu un ziar făcut sul peste ceafă: — Pe loc repaus, răcane, strigă el rîzÎnd. După 5 minute, cînd iese, Îmi lasă ziarul Înfipt Între două scînduri ale acoperișului pichetului. — Ia-l pînă nu se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sub un sac de nailon transparent - În care se văd cîțiva miei tranșați pentru grătarul anterior Încărcat și niște mănunchiuri verzi de ceapă și usturoi; cu cîteva brațe de lemne și un sac de cărbuni pentru același grătar; cu o raniță din care ies vîrfurile cîtorva undițe telescopice. Acest bagaj aparține colonelului și celorlalți comandanți de baterii. SÎnt lucruri care aparent nu au legătură cu scopul călătoriei noastre, dar fără de care un militar serios nu pleacă de-acasă - se vede treaba
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Marea se zbate. Fumăm, facem bancuri și ne pasăm o sticla pe care Cristian a produs-o de la un chioșc local. — Nu vă imaginați că e chioșcul pentru soldați, de-acolo v-am cumpărat biscuiții. Teachers-ul, a zis scoțînd din ranița de curier o sticlă, e de la Duty Free-ul de alături, pentru ofițeri. Theachers-ul e de fapt o sticlă de rachiu albanez. Ne lucesc ochii În cap, nu neapărat din cauza alcoolului. Briza foșnește prin ziarele aruncate pe nisip În jurul nostru și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În seamă, iar el Își cam dăduse seama că nemții știau că au În față un inamic și nu un aliat. Aveau puse la uscat țoalele pe o motocicletă neagră cu ataș. Îl puseseră să se descalțe, să le dea ranița și centura de piele, apoi Îl Împinseseră cu spatele la peretele drept ce se ridica deasupra izvorașului. Degeaba le spunea Întruna că e o greșeală: soldații se pregăteau să-l Împuște. Norocul Locotenentului fusese o patrulă rusească, nimerită cine știe cum, ca și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ni se par plecați în noapte, pe lumea cealaltă... Priveliștea apărută din evaporarea nopții e nouă ca de la facerea lumii. O moară... lângă ea câteva căpițe de fân și pe urmă apa tulbure, cu șuvoaie puternice, a Oltului blestemat. Mantale, ranițe și ici-colo cadavre și răniți... Și neîntârziat intrăm, fugind mereu, în apă. Valurile împing puternic, dar nicăieri apa nu trece de gât. Dincolo, în luncă, același spectacol. Mantale omenești... ranițe... câțiva răniți, câteva cadavre..."50 Și participarea, ca voluntar în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
urmă apa tulbure, cu șuvoaie puternice, a Oltului blestemat. Mantale, ranițe și ici-colo cadavre și răniți... Și neîntârziat intrăm, fugind mereu, în apă. Valurile împing puternic, dar nicăieri apa nu trece de gât. Dincolo, în luncă, același spectacol. Mantale omenești... ranițe... câțiva răniți, câteva cadavre..."50 Și participarea, ca voluntar în război, a lui Gheorghidiu are o semnificație oedipiană. Tensiunile tot mai agresive în relația de cuplu, cauzate de repudierea maternă, îl transformă pe erou într-un tip compulsiv, iar nevroza
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
plat. Romanul unui vis, București, 1979; I.M.N. (Impresii, microsioane, notații), București, 1981; Oglinda nepieptănată, Craiova, 1982; Cavalerii de pe coastă, București, 1982; Pluta meduzei, Craiova, 1982; Roata și soarele, București, 1982; Sub cerul umbrelei mele, București, 1984; Limpezirea fântânii, București, 1984; Ranița grea a iubirii, București, 1985; Plecarea cavalerilor, București, 1986; Recucerirea dragostei, București, 1987; Nevăzutele războaie, București, 1989; Acești scriitori minunați și conștiințele lor zburătoare, București, 1992; De la regina muncii la regina moartă, București, 1994; Noaptea Mokshanalei, București, 1995; Mierea din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285618_a_286947]
-
Țepeș, fiul Dragonului, București, 2000; Monografii istorice, București, 2003. Repere bibliografice: Dimisianu, Prozatori, 145-146; Popa, Modele, 143-145; Dimisianu, Valori, 116-118; Titel, Pasiunea, 77-78; Dimisianu, Lecturi, 196-203; Odangiu, Romanul, 30-32; Alex. Ștefănescu, „Sub cerul umbrelei mele”, RL, 1985; 3; Dumitru Micu, „Ranița grea a iubirii”, CNT, 1985, 13; Grigore Smeu, „Ranița grea a iubirii”, RL, 1985, 30; Lucian Raicu, „Limpezirea fântânii”, RL, 1985, 41; Tudorel Urian, „Plecarea cavalerilor”, O, 1986, 50; Mircea Iorgulescu, „Plecarea cavalerilor”, RL, 1987, 15; Nicolae Manolescu, Un personaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285618_a_286947]
-
Repere bibliografice: Dimisianu, Prozatori, 145-146; Popa, Modele, 143-145; Dimisianu, Valori, 116-118; Titel, Pasiunea, 77-78; Dimisianu, Lecturi, 196-203; Odangiu, Romanul, 30-32; Alex. Ștefănescu, „Sub cerul umbrelei mele”, RL, 1985; 3; Dumitru Micu, „Ranița grea a iubirii”, CNT, 1985, 13; Grigore Smeu, „Ranița grea a iubirii”, RL, 1985, 30; Lucian Raicu, „Limpezirea fântânii”, RL, 1985, 41; Tudorel Urian, „Plecarea cavalerilor”, O, 1986, 50; Mircea Iorgulescu, „Plecarea cavalerilor”, RL, 1987, 15; Nicolae Manolescu, Un personaj devenit autor, RL, 1992, 42; Dicț. scriit. rom., I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285618_a_286947]
-
fi înțeles ce voiați de la el? Și, până la urmă, vă va fi binecuvântat?"841), de Darie (care se miră "ce căuta acolo Ivan"842, cum ajunsese să fie rănit într-un loc unde nu avuseseră loc lupte, unde îi erau ranița și pușca, cum de nu avea niciun act sau lucru care să-l poată identifica) sau de cei doi soldați, Iliescu și Zamfira, care, convinși că binecuvântarea unui muribund aduce noroc, îl duc pe carabinele lor. Identificarea lui Arhip ("E
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care, pornind de la experiența și revelațiile anterioare, R. își concentrează atenția asupra condiției poetului, pusă și ea sub semnul unei duble identități (derivată din prima): privilegiul și nefericirea. Astfel, „poet al uriașilor” este în același timp „grăjdarul” sau „soldatul fără raniță”, este Hercule, eroul și sacrificatul. Lirica erotică din Baia de nori (1973) pune accentul pe condiția însinguratului care își caută perechea. Începând cu Lavă (1974), confesiunea și reflecția se strâng în jurul poeziei, văzută ca „forță” ce „nu mai păstrează nimic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
s-a dat voie de la stăpânirea comunistă, fiindcă, spre ghinionul meu, mi se agățase o... „tinichea de coadă”: „exclus din PCR”. După mai multe articole și scurte povestiri din viața copiilor orfani, am publicat în culegerea literară „Plaiurile Bistriței” nuvela Ranița, premiată în urma unui concurs regional, despre care scriitoare Lucia Demetrius, președinta juriului, scria în motivarea Premiului I următoarele: „Nuvela are calități serioase, o acțiune condusă cu precizie și socoteală, e dramatică și te ține încordat... Cu un final nu didactic
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
realizate mai ales prin interjecții și vocative, și analitice): „- Hai și tu cu noi, dacă vrei - zise Harap Alb - că doar n-avem a te duce de mână ca pe un orb.” (I. Creangă), „- Hai iute, și cât te văd; ranița-n spate, stânga-mprejur, pas gimnastic și înainte, marș!” (C. Hogaș), „-Ho, mă! ce vă este, zise Zaharia.” (I.Creangă), „- Ștefane, zise Luchi, fiindcă ea era.” (M. Preda), „Lasă-mă, toamnă, în prada furtunii Singur de mine să râd ca
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gălețile, zincul scoase un clinchet liniștitor, domestic. Era visul lui să aducă din război două găleți, lucru atât de util, pe care nu obosea să și le închipuie purtate pe o cobiliță de o femeie tânără, viitoarea lui nevastă. În ranița pe care o părăsise când dezertase era deja o găleată. Când se culca în mijlocul soldaților care umblau prin întuneric și al cailor care treceau printre trupurile adormite, își vâra capul în găleată pentru a se feri de o eventuală lovitură
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
oară capul și se uită la Nikolai cu o privire care în sfârșit înțelegea. Stătea așezată, cu brațele strânse în jurul pieptului, în mijlocul unei băltoace care scotea aburi în întuneric. Vru să-i pună niște întrebări, dar se răzgândi, scoase din raniță o cămașă nouă și începu să fricționeze trupul acela care se lăsa în voia lui, precum cel al unui copil... O îmbrăcă cu alte două cămăși, o ajută să-și tragă pantalonii, o culcă lângă foc, înfășurată în mantaua lui
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
trei companii, mai rămăseseră douăzeci și șapte de soldați... Pavel scoase cu greu trupul lui Marelst din grămadă. Fu nevoit să ridice alte corpuri, să înlăture sârma ghimpată. Dar, mai ales, degetele soldatului păreau că se agață de pământ. În ranița camaradului său, Pavel găsi două scrisori trimise din Leningrad, înainte de blocadă. Le păstră. În ciuda luptelor care aveau să reînceapă a doua zi și a infinitei diversități de trupuri mutilate, nu putu uita gestul lui Marelst: mâna aceea care avusese timp
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se simți negrăit de fericit, în trupul acela bătrân imaginat, în muribundul fără amintiri, fără dorințe. Avea douăzeci și cinci de ani, în vara aceea a anului l945. Timpul care-l separa de bătrân i de păru de o lungime inumană. Trase ranița mai aproape, mâna pipăi patul pistolului automat, înfășurat într-o cârpă... Părăsi satul înainte de ivirea zorilor. Mergând, se simți urmărit de propria privire. O privire de dispreț. Știa că, dacă îi lipsise curajul, era din pricina femeii cu mâinile pătate de
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
începură să alerge, ofițerul grăbi și el pasul... Din această încăierare fără ieșire îl smulse tânăra femeie. Încremenită lângă zid, păru că se trezește brusc și țâșni ca o săgeată spre trenul care înainta cu o încetineală somnambulică. Pavel apucă ranița și o urmă, ștergându-și de pantaloni mâna pătată de sânge. Se cățărară pe platforma unui vagon, săriră pe șine în partea cealaltă, se rostogoliră sub garnitura unui alt tren și, văzând că soldații îi dăduseră ocol tocmai pe la capăt
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Prizonierii aceștia, care vor fi în curând înregimentați printre milioanele de victime anonime. Dar în clipa aceea, nu există decât tăcerea din jurul mamei și a pruncului ei, înfășurat într-o tunică mare, curată, pe care ofițerul a scos-o din raniță. Mai există, la răspântie, prizonierul întins pe marginea drumului, mort, ținând pe antebraț o cutie în care se agită țânțarii ce sug sângele din trupul acela fără viață. Există femeia cu părul ras, cu ochi imenși pe un chip ca
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
smulse... Camionul a străbătut periferia încă adormită a unui mare oraș, s-a oprit pe o stradă învăluită în penumbră. Soldatul a sărit jos, și-a salutat camarazii, i-a însoțit cu privirea până la cotitura drumului. Apoi, și-a potrivit ranița pe umăr și a pătruns în interiorul unei case. În curte, în puțul acela de piatră cu ziduri sonore, a ridicat capul: un copac părea singurul element treaz în acea clipă de ivire a zorilor, iar pe deasupra crengilor lui cu frunze
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
emoțional să fie curățat și eliberat de toate tiparele negative care au produs blocaje. Trebuie să gândim și să fim siguri că rugăciunea noastră va fi ascultată, nu trebuie să ne Îndoim nici o clipă de acest lucru. Versuri găsite În ranița unui soldat mort În toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpații de Curbură "Nu plânge, Maică Românie, Că am să mor neîmpărtășit! Un glonț pornit spre pieptul tău, Cu pieptul meu eu l-am oprit.... Nu plânge, Maică Românie
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
liturgică și doxologică a Bisericii care ne in-formează ochiul minții în exercițiul martiric al confesiunii lui Hristos. Văduvit de lărgimea unei asemenea panorame, militantul de serviciu se împovărează, pe sine și pe alții, cu toate armele duhurilor răutății, burdușindu-și ranița cu rechizitorii, antrenându-și camarazii prin teste grilă, oferindu-și maniacal certitudini printr-un debit excesiv de răspunsuri la orice întrebări. Dimpotrivă, depășind nivelul relatării doxografice și pătrunzând în sfera problematizării hermeneutice care definește condițiile de posibilitate ale întrebărilor teologice, un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
adăpost. Acolo, am descoperit pe sub cetinile de brazi oasele albe a sute de soldați și ofițeri români, pe care le mâncau fiarele sălbatice. Îngrozit și rușinat am luat hotărârea să fac un mausoleu în care să adun aceste oase și ranițele și cartușierele și hainele lor pline de sânge, pe care în unele locuri le-am găsit neputrezite. Am luat această hotărâre nu numai dintr-un sentiment de pietate, ci și de rușine. Pentru orice neam din lume, fie el chiar
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
că în vreo cinci-șase ore. S.B.: Ați ajuns deci pe 17. Vă aduceți aminte la ce oră? F.J.: Seara. S.B.: Odată ajuns, ce ați făcut prima dată? Care era rolul dumneavoastră în caz de alarmă? F.J.: Păi, îmi luam echipamentul: ranița cu tot ce are ea și armamentul, pe bază de semnătură, de la ofițerul de serviciu. Eu eram la grupa de transmisiuni, aveam șef de grupă tot un maistru, iar șeful de ARTM era un ofițer, domnul Gheorghe Iordan. Ne prezentam
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]