452 matches
-
zise Razman, în timp ce studia cu atenție peretele neted, negru și lucitor, ce se asemăna cu zidul unui castel de ciclopi. Chiar ai de gând să te cațeri pe-aici? Gacel încuviință în tăcere, sări jos și începu să îndese în ranițele soldaților mâncare și muniții. Descărcă puștile, se asigură că nici una nu avea vreun glonț rămas în culată și studie puștile regulamentare, alegând-o pe cea mai bună, în vreme ce pe-a lui o lăsă pe scaun: — Mi-a făcut-o cadou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să vadă fumul și or să vină să te caute. Făcu o pauză. — îmi dai cuvântul că o să aștepți să ajung sus? încuviință în tăcere și privi, fără să se miște de pe scaunul lui, cum targuí-ul își punea în spate ranițele, ploștile, gerba și armele. Nu păru să simtă greutatea și, când se îndepărtă, o făcu fără să-i pese de căldură, cu pași siguri, repezi și hotărâți. Era deja la peste o sută de metri când Razman claxonă îndelung, obligându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
concentrare de la Coltano, unde aveau să fie Închiși cei ce luptaseră pentru Republica din Salò. Distracția principală a băieților din Fundătură era să adune tuburi goale de cartușe și felurite resturi, care după 8 septembrie nu lipseau: caschete vechi, cartușiere, ranițe, uneori cartușe Încă neatinse. Pentru a utiliza un cartuș Încă bun, se proceda așa:. ținând tubul În mână, se introducea proiectilul În gaura unei broaște de ușă și se strângea bine; glontele ieșea și ajungea să facă parte din colecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Chiar În seara aceea, la nouă. A fost o după-amiază târzie, văratecă și vlăguită, cu mare agitație. Toți ne-am pregătit cu marafeturile cele mai Înfricoșătoare căutând bucăți de lemn ce puteau fi apucate mai cumsecade, umplându-ne cartușierele și ranițele cu pietre de diferite mărimi. Câte unul, dintr-o curea de flintă, Își făcuse un bici, strașnic dacă-l mânuiai cu hotărâre. Cel puțin, În orele acelea de amurg, ne simțeam cu toții niște eroi, eu mai mult decât toți. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
stabili vârsta. Era îmbrăcat cu o robașcă de soldat sovietic și cu pantaloni de doc. Purta în picioare niște cizme scofâlcite, iar pe cap avea o caschetă de ofițer slinoasă și pe margini mai mult ferfenițită. În spate avea o raniță militară în care avea, probabil, ceva de mâncare și vreo cămașă de schimb și, poate, nici el nu mai știa ce avea. Coborâse pe cărarea ce străbate imașul aflat între dealuri, ca un amfiteatru. În mijlocul imașului se află cimitirul satului
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mașini și femei. Totul pe un ritm senzual de om căruia îi place mai mult, de fapt, să se bucure de viață decît să se lupte pentru ea. Ce-ți mai trebuie atunci ca să simți și tu, ascultîndu-le, succesul în ranița ta de soldat ? Aș vrea să vină cineva și să-mi spună, în cunoștință de cauză, că mă înșel... Piua și grătarul Cît timp a trecut de cînd nu îmi mai încep „pilulele” cu „eram la o bere cu amicul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
moară. - Ar fi păcat, că acum înțelege, spuse Iliescu, și dacă ar mai duce-o un ceas, două, până în sat, poate ne binecuvântează... Câinele se oprise la vreo zece metri, în preajma porumbiștii, așteptîndu-i. Îl purtau pe carabine. Darie le luase ranițele și le atârnase de carabina lui, pe care o proptise pieziș pe umeri. Rănitul tremura, gemând înfundat, închizînd și deschizând necontenit ochii. La răstimpuri, Zamfira îi striga: - Binecuvîntează-ne, Ivane, că te ducem acasă!... Nu te-am lăsat să mori pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-și tragă răsuflarea, dar nu-și lăsară povara din mâini. Rănitul încerca, scâncind, să se zvârcolească. Își pironise privirile, rugător, în ochii lui Zamfira. - Vorbiți-i dumneavoastră, domnule elev. Spuneți-i ceva, că-i vrem binele... Darie își săltă ranițele în spate cu un gest scurt, de furie și deznădejde. - Ce să-i spun? Pe ce limbă să-i vorbesc? Dacă nu știu rusește, cum o să mă înțeleagă? - Vorbiți-i orice, îl încurajă Zamfira. Numai să vadă că ne dăm
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
locuri nepotrivite... Se opri brusc și-și trecu, tremurând, palma pe față. - Ziceți-i înainte, domnule elev, șopti Zamfira, dar mai rar, mai rar, ca să vă înțeleagă... Darie îl privi zâmbind, parcă l-ar fi recunoscut deodată, și-și săltă ranițele pe umăr cu o tinerească deznădejde. -... S-o luăm deci de la început, Ivan, s-o luăm de la 13 martie. Căci de-acolo a început tot începutul. Dacă aș fi murit la 12 martie, aș fi fost un om fericit, pentru că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și strămoșii noștri. Căci ei se duceau unde le era scris, unii în Cer, alții sub pământ, alții la marginile Pământului, dar, înțelegi, ei se puteau odihni. Dar noi, Ivan, ce se va întîmpla cu noi?... Își săltă din nou ranițele pe umăr și grăbi și mai mult pasul. - ... Și acum, dacă te-ai hotărât să rupi jurământul tăcerii, fără îndoială că m-ai întreba: dar după 8 noiembrie, ce s-a întîmplat după 8 noiembrie? Și pentru că legea războiului ne
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vedeți de tinerel și de slab, e greu, reluă Iliescu, și am obosit. Ne-am gândit să ne odihnim aici, la umbră. Că satul tot nu se vede. - Poate că își vine și el în fire, adăugă Zamfira. Darie așezase ranițele pe iarba arsă, prăfuită, și îngenunchease lângă rănit, ascultîndu-i încordat răsuflarea grea, precipitată. - Mă întreb cum de mai trăiește, vorbi târziu. De-abia își mai trage sufletul. Întinse brațul, apucă una din ranițe și începu să caute. Rănitul îl urmări
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
el în fire, adăugă Zamfira. Darie așezase ranițele pe iarba arsă, prăfuită, și îngenunchease lângă rănit, ascultîndu-i încordat răsuflarea grea, precipitată. - Mă întreb cum de mai trăiește, vorbi târziu. De-abia își mai trage sufletul. Întinse brațul, apucă una din ranițe și începu să caute. Rănitul îl urmări cu privirea, tresărind la răstimpuri din tot trupul, parcă ar fi fost scuturat de friguri. Darie întoarse capul spre Zamfira și-l întrebă, coborând glasul: - Ce facem cu el? Că nu-l mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ușor obraz, îi scutură brațul. - Dumnezeu să-l ierte! rosti făcîndu-și cruce. O să-l ierte Dumnezeu, pentru că ne-a binecuvântat, și asta o să ne poarte noroc. - Asta făcea când își mișca buzele adineaori, spuse Iliescu. Ne binecuvânta... Darie își săltă ranița în spate și privi obosit drumul pe care apucase cîinele: - S-o luăm din loc, spuse. Am întîrziat destul. - Îndurați-vă încă puțintel, domnule elev, șopti timid Zamfira, desprinzând din raniță o lopată scurtă. Nu-l putem lăsa aici, să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
buzele adineaori, spuse Iliescu. Ne binecuvânta... Darie își săltă ranița în spate și privi obosit drumul pe care apucase cîinele: - S-o luăm din loc, spuse. Am întîrziat destul. - Îndurați-vă încă puțintel, domnule elev, șopti timid Zamfira, desprinzând din raniță o lopată scurtă. Nu-l putem lăsa aici, să-l sfârtece corbii. Până mai fumați dumneavoastră o țigară, i-am săpat groapa... Darie îl privea uluit, parcă nu l-ar fi înțeles. - Îndurați-vă, domnule elev, interveni Iliescu. Că e
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
retrage și ce-a mai rămas din divizia lor... Mai bine le trimiteau alaltăieri, la pod, adăugă întorcînd capul și scuipând cu necaz. N-ar mai fi fost atâta măcel... Cu un gest scurt, Darie se aplecă și își apucă ranița. - Și acum, începu Zamfira ajutîndu-l să și-o salte în spate, cum o vrea Dumnezeu. Că dacă au schimbat rușii direcția, ne-au tăiat drumul, și trebuie să ne strecurăm tot prin spatele lor, până dăm de batalion. - N-avea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu pătrundea de nicăieri nici o adiere, și văzduhul era încă încins, și din foile uscate de porumb pe care le atingea se ridica o pulbere înecăcioasă, amăruie. Încerca să se strecoare printre porumbi fără să-i scuture prea violent, dar ranița și carabina îl încurcau și se lovea necontenit de bulgări uscați de pământ, și uneori bocancul îi rămânea prins în vreo buruiană cu multe lujere, subțiri întortocheate, și smucindu-și piciorul, smulgea buruiana din rădăcini, clătinând puternic porumbul, și-l
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atât de grav, încît nu se mai putea mișca și abia dacă-și mai putea mișca buzele? Și cum de nu pierduse mai mult sânge, căci lângă el pământul era abia umezit? Și unde îi era pușca, unde îi era ranița? Nu avea, în buzunarul pantalonului, decât un revolver, și acela fără gloanțe. Altceva nimic, pentru că l-a căutat Zamfira. Spera să găsească ceva, un act de identitate, vreo scrisoare, vreo fotografie. Cum era sigur că ne binecuvântase, voia să-i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de căruțe, șerpuind, zdrențuit de gropi, printre lanurile de porumb. Se auzi din nou, izbucnind parcă din toate părțile odată, larma greierilor. Acum, că scăpaseră din porumbiște, își scoseseră căștile; Darie o ținea în mână, și ceilalți le atârnaseră de ranițe. Cerul începuse să sticlească, dar nu se simțea încă răcoarea nopții. - Nu mai spuneți nimic, domnule elev, vorbi Zamfira. Trebuie că sunteți ostenit... - Acum, că a trecut de miezul nopții, putem vorbi mai cu curaj, adăugă Iliescu. Până om da
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trecut și nu putem face jăratic să-l coacem, dar e bun și așa. Ține de foame. Darie se hotărî să-și vâre batista în buzunar, tocmai când bocancul i se afundă într-o groapă. Era gata să cadă, cu ranița alunecîndu-i brusc pe ceafă, când îl prinse de braț Zamfira. - Doamne-ajută! că dacă vă scrânteați piciorul tocmai acum, nu era bine. - Când aluneci într-o groapă și nu cazi, se spune că e semn bun, își aminti Iliescu. Darie își
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu surprindere, aproape cu spaimă, că i se face dintr-o dată frig. Încercă să grăbească pasul dar aproape nu-și mai dădea seama cât de repede înaintează. Se trezi că fuge, cu carabina în mâna dreaptă, și cu stânga ținîndu-și ranița, să nu-i salte în spate. Se opri obosit; respiră adânc de mai multe ori. - De ce v-a fost frică, domnule filozof? se auzi întrebă în șoaptă. Întoarse speriat capul și dădu cu ochii de Pricopie. Îl aștepta lângă pom
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lui de intervenție în cazul Spiridon. Atâta s-ar fi cuvenit să facă odată ce l-ai rugat ! mi-a spus Sophie, în clipa când bietul lungan s-a desprins din brațele mamei sale și a luat-o spre poartă cu ranița în spate, bocănind pe peron cu greoii lui bocanci soldățești. Cu toate diligențele ce am mai făcut, nu am putut afla nimic despre el. Atmosferă maussade la cină, lipsind Margot, pedepsită. Neîndurându-mă să-i iau plăcerea jocului cu stegulețele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pichetul cu două fantome. — Terminați, mai bine să se ducă cineva după gustare, ne-o taie caporalul, care și-a recompus expresia acră. La ora 11 se distribuie gustarea, la bucătărie; cineva trebuie să vină să o ia cu o raniță, pentru toată bateria, și să o ducă la locul de instrucție. Dacă e o conservă de pește, ai șansa să mănînci ceva. Dar, dacă e pateu sau parizer, e mai bine să faci fericit un cîine, dacă ai unul la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
povestește despre vărul unui vecin de-al lui care a fugit din țară prin Iugoslavia, acum e În Germania, lucrează ca administrator la o fabrică de vopsea, Își poate permite vacanțe În Spania, are un Volkswagen. Ne Întoarcem cu o raniță plină de conserve de pește și pîine. Măcar peștele nu are păr. — Nu are păr pe dracu’. Ai uitat ce-a zis orbu’ În piața de pește? Bună ziua, doamnelor. RÎdem, urcînd drumul ce duce spre punctul de observație. E seară
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Prin fereastra aburită se vede un șir de lumini albastre care emit o lumină intermitentă, hipnotică, undeva afară, pe aleile care leagă clădirile unităților militare. Le privesc și Încerc să răzbesc cu mintea cuvintele, În timp ce bucătarul Îmi Îndeasă pîinile În raniță. Nu pare speriat și mă Întreb dacă nu cumva Își bate joc de noi. Luminile de alarmă care se văd prin fereastră Îmi spun că nu. Îmi cîrpește o palmă peste umăr să mă trezească, apoi țipă: — Ieșiți... Acum, ieșiți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
treaba e serioasă totuși... Se pare că vorbesc singur, Moise e deja În căruță și-l Împunge cu degetul În spinare pe Barbu, să mîne calul. Sar În vehiculul rustic din mers și rămîn așezat pe muchia din spate, cu ranița plină cu pîini În spinare. SÎnt mut și teama Începe să mă ajungă și pe mine. Pe aleile cazărmii trec În pas alergător plutoane de soldați Înarmați, care urlă toți același lucru: să eliberăm drumul. Nu, e clar că nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]