335 matches
-
plecat destul de nemulțumită, știind că va trebui să se ocupe și ea de „chiriașii” mâncători de frunză de dud. Îngrijirea viermilor de mătase era o treabă migăloasă, ce-mi ocupa cea mai mare parte a zilei. Trebuiau mutați de pe un rastel pe altul, trebuiau hrăniți, supravegheați să nu se îmbolnăvească. Mare atenție trebuia acordată și iluminatului sălii care trebuia să fie difuz, să nu bată soarele. Cu o săptămână înainte de îngogoșire, era necesară mutarea pe rastele curate. Trebuia să avem grijă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
zilei. Trebuiau mutați de pe un rastel pe altul, trebuiau hrăniți, supravegheați să nu se îmbolnăvească. Mare atenție trebuia acordată și iluminatului sălii care trebuia să fie difuz, să nu bată soarele. Cu o săptămână înainte de îngogoșire, era necesară mutarea pe rastele curate. Trebuia să avem grijă să nu perforeze gogoșile sau mătasea să se întindă pe stelaje și nu în gogoașe. Când viermii au început să crească și să se albească erau înfiorători. Apoi s-au transformat în gogoașe albe. Când
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
umede, alunecoase, mirositoare, în care oamenii intrau și ieșeau nervoși, se împărțeau în patru sectoare: în primul sector te dezbrăcai într-o nișă; în al doilea îți încuiai hainele într-un dulăpaș; în al treilea agățai cheia dulăpașului pe un rastel cu căsuțe numerotate, iar în al patrulea sector beneficiai și de un duș, înainte de a te duce la bazin. Alex nu avea nici o încredere în securitatea sistemului și prefera să se dezbrace în cabină și să-și pună hainele într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
luase cu el pe cea pe care o călcase în picioare. Sufrageria arăta moartă, ca un pretențios birou oficial. Avea o înfățișare artificială, de încăpere nefolosită, în ciuda bogăției de ornamente de bun-gust (gustul Stellei): stampe japoneze, cristaluri, farfurii vechi și rastele. Totul era acoperit de praf, până și capătul neocupat al mesei. — Te-ai întors. — Da. — Și George unde-i? Nu știu. Dar e bine? După câte știu eu, da. — L-ai văzut? — Da. — Îl aștepți să se întoarcă? — Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de pe latura din stânga ușii, cunoscându-le acestora, pe dinafară, conținutul: în primul fișet, stivele de imprimate necesare muncii, câteva coduri, monitoare împrăfoșate și colecții de legi, gârbacele (patru pulane de cauciuc), șase perechi de cătușe, două centiroane precum și un mic rastel, pentru pistoale și pentru muniția aferentă; în cel de-al doilea fișet, în jumătatea de sus, erau vrăfuite dosarele care se puteau, totuși, soluționa, în nu contează ce mod și în ce interval de timp: cauzele așa-zicând amorțite; în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lacătul se Încăpățînează să nu cedeze cînd se lasă pe el cu tocul bocancului. Îmi ia două conserve de șuncă și una de pateu, două pachete de țigări și hîrtia igienică. Dimineața, la deșteptare, bocancii mei nu mai sînt În rastelul de la intrarea În dormitor. Mărimea 45, sînt o marfă rară, am bănuiala că tot el mi i-a furat cîndva În timpul nopții, așa cum părea cuprins de un paroxism maniacal. Caporalii se miră, deși toată lumea știe că o astfel de captură
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pur și simplu eram hipnotizat de priveliștea compartimentului ofițerilor. Compartimentul principal al acestui bou-vagon de pasageri pare versiunea de lux a celui care ne găzduiește pe noi. Din cauză că spațiul e mai generos, amenajările ating rafinamente, paturile improvizate presupun saltele, de rastelele de bagaje atîrnă umerașe de sîrmă cu uniforme și alte dispozitive ingenioase făcute tot din sîrmă și din săculeți de pînză, funcționînd ca niște dulăpioare suspendate. E clar că e produsul unei experiențe Îndelungate, acești militari știu ce fac. Dar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
funcționînd ca niște dulăpioare suspendate. E clar că e produsul unei experiențe Îndelungate, acești militari știu ce fac. Dar probabil că cea mai interesantă reușită o reprezintă televizorul, care e atîrnat și fixat cu un sistem de chingi de aceleași rastele metalice de bagaje, astfel Încît să nu se clatine În timpul mersului. Ba chiar, pentru că e pus la o Înălțime greu accesibilă din poziția orizontală, e prevăzut cu o jordea despre care Înțeleg că e folosită pentru a-l aprinde și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
zile. Poate că totuși azi reușesc să fac dușul ăla, Îmi zic. Chiar și așa, somnambulic, din pricina programului de somn-veghe complet anapoda, pot să-mi dau seama că am atins performanțe rușinoase de murdărie. După ce-mi las armamentul În rastel și colegii de tură În dormitor, ajung la boilerul din baie mai mult zombi decît om, cu intenția de a-mi lăsa și jegul aici, Înainte de a pleca acasă. Boilerul masiv de fontă e rece, deși sînt urme că cineva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sunt foarte largi, cu particularități de la un produs la altul. Dintre aceste modalități sunt: depozitarea pe rafturi; depozitarea prin stivuirea directă a unităților aflate pe paletă; depozitarea prin stivuirea paletelor cu montanți sau a paletelor-ladă: depozitarea pe palete simple în rastele metalice; depozitarea pe palete simple pe stelaje. c. stabilirea și respectarea unor cerințe referitoare la formarea încărcăturii pe paletă: aceste cerințe sunt: înscrierea în perimetrul paletei; asigurarea stabilității coletelor, pachetelor, lăzilor, navetelor care compun unitatea de încărcătură. d. optimizarea transportului
[Corola-publishinghouse/Science/1492_a_2790]
-
care ezită dacă să-i ofere ospitalitate, cel în care se ridică din scaunul său, se apropie de oaspete, se ocupă de cai, îl ia de mână pe oaspete, îi urează bun venit, îi ia lancea și o așează în rastel și îl conduce în casă. Această grilă care se vrea sintaxa standard a scenei de ospitalitate homerică este în același timp foarte prezentă dar și foarte flexibilă. Prezentă pentru că este bine cunoscută contemporanilor lui Homer care apreciază ordinea bine stabilită
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de toate va avea tot ce-i trebuie"328. Un bătrân, străin de oraș, fiindcă era și el de prin munții Efraim, le oferă ospitalitate: "Îi duse la el acasă, porunci să li se descarce animalele, să le fie acestora rastelul plin și el după ce spălă picioarele oaspeților le dădu o masă patriarhală, simplă și fără fast dar îmbelșugată. În timp ce stătea la masă cu oaspeții și fata lui logodită cu un tânăr de prin partea locului și le mai trecea osteneala
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în panică, s-ar apropia de adevăr.) Camuflaj total! Brusc vine depeșa de la Marile Puteri: "Terminați cu tâmpeniile! Vi s-a urât cu binele!? Nu acum este momentul!" Luminile se aprind, republicile frățești își reiau viața, armele se reîntorc în rastele, finala campionatului este urmărită cu mult interes. "Bravo! vine a doua depeșă de la Marile Puteri. A fost un exercițiu reușit. Nici nu știți când o să vă fie de folos!" 127. Experimentul J.B.R. Doctrina pragmatismului general a Președintelui Buddenbrook, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
grase. Tot timpul s-au făcut confuzii intenționate între secția Informații- contrainformații și secția ,,torționari “ a Securității pentru ca populația să nu mai înțeleagă nimic. Tot timpul s-a spus în acele zile de decembrie că ,,securitatea a pus armele în rastel “. Nici pe departe ! - Securimea torționară este cea care a omorît oameni, este cea care a reprezentat teroriștii (chiar teroriști în fapte ) de care regimul Iliescu a avut nevoie. Iată cum se transformă oamenii, acei oameni nevoiași la început care spuneau
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
capului. Colegii care erau de față la executarea acestei pedepse, l-au amendat pe instructor că, mânios ar fi zis: Mai dăi un Z.B.. M-ai dăi și o mitralieră. Pune-i și afetul în spate. Dă-i tot rastelul, să învețe minte. În dormitor aveam paturi suprapuse. Iarna nu puteam să dorm din cauza frigului. Deasupra mea era un pat liber. După ce s-a dat stingerea, am tras pătura de pe el și astfel m-am acoperit cu două pături. Dimineața
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
pârâu, mergeam amonte, informați că în stânga noastră se află linia de apărare a românilor. în realitate, românii se retrăseseră, iar armata pe care o priveam noi în stânga noastră, era a ungurilor. Era ora 13,30-14. Vedeam în stânga arme puse la rastel sau făcute piramidă și oameni dezbrăcați de cămăși făcând plajă. Noi credeam că aceia sunt ostași români, dar ei erau ostași unguri, în repaos. Deci, noi mergeam cu compania încolonată pe plotoane, pe linia de luptă.(?!?ă Cei din stânga noastră
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
era secretarul Comitetului comunal (primarul) al Partidului Comunist, iar evidența membrilor participanți era ținută de comandantul Companiei. Armamentul și muniția formațiunii de gărzi patriotice erau păstrate la postul de miliție, într- o cameră special amenajată. Cele două chei de la rastelele de armament și muniție stăteau una la șeful postului de miliție, iar cealaltă la comandantul companiei. Echipamentul era distribuit, pe bază de semnătură la luptători, atunci când aveau loc activități specifice de instruire. Ședințele de pregătire se desfășurau lunar și de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
nu mai făceam acest serviciu. Administrația a admis cererea și a trimis în colonie 4 arme Manlicher, vechi, cu cartușe oarbe. Noaptea, din când în când, se trăgea câte un foc pentru a speria eventualii îndrăzneți. Ziua, armele ședeau în rastel în corpul de gardă. Dar nu de puține ori gardienii ne dădeau armele lor să vânăm iepuri, care erau din abundență prin vii. Prin 1955-56, în anchetele în legătură cu „reeducarea” ne acuzau că, vrând să dezarmăm milițienii și să evadăm, nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Ca să ne liniștească, au găsit o soluție: Intrați în altă cameră, care vreți, ne vorbea acum reverențios. Am cerut să elibereze o cameră alături, magazia cu efectele militare ale milițienilor. Pentru că era ciment pe jos, ca favoare, ne-au lăsat rastelele de lemn să le transformăm în priciuri. Cu un ciocan și câteva cuie am înjghebat niște priciuri și ne-am organizat reședința pentru iernat. Aici va avea loc o altă etapă de viață duhovnicească intensă, care ne va pregăti pentru
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
plachetele cu instrucțiuni pentru alarmă!" Dar, degeaba, că o etapă importantă era scoaterea echipamentelor de la magazia de lângă dormitor. Iar magazionerul (Ștefan Marian - Fane îi ziceam noi) era plecat la concert. La fel, unii agenți. După ce mi-am scos armamentul din rastel, am plecat la magazia din poziție pentru a aduce lăzile cu alte echipamente. Dar nu aveam cu cine, din lipsă de efective. Așa că m-am dus în PC, aproape de magazia din poziție, pentru a aștepta să vină camarazii de la concert
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
la instrucție pușca mitralieră. Aveam în față pistolul mitralieră și în spate, pușca. Eram răspunzător de ea, o aveam în inventarul meu de militar în termen. Au urcat pușca mitralieră cât eram eu în planton în Comandament. Pușca rămăsese în rastel. M. M.: În clădire. S. B.: Da. Au urcat-o apoi pe clădire și au spus: "Să vină cine-i posesorul!" Adică eu. M-au scos din planton și m-au trimis pe clădire, căci s-a creat un post
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Antonescu din a VIII-a C nu-i plăceau deloc cărțile de la „lecturi obligatorii“, iar cele de la „lecturi libere“ și mai puțin. Le citea fiindcă era un școlar silitor, dar când se ducea la Biblioteca Municipală și se pierdea printre rastelele burdușite cu cărți, era copleșit de un sentiment de frustrare. Știa că unul dintre rafturi se găseau precis niște romane și povestiri care l-ar fi făcut fericit, dar care era acesta nu-i spunea nimeni. „Ce cauți tu, măi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
unul dintre rafturi se găseau precis niște romane și povestiri care l-ar fi făcut fericit, dar care era acesta nu-i spunea nimeni. „Ce cauți tu, măi, băiețel?“, îl întreba supraveghetoarea când îl vedea că rămânea ca hipnotizat în fața rastelului cu autori clasici. Codin Antonescu se uita la romanele groase și în mai multe volume, convins că unul dintre ele era exact ceea ce căuta. Ce ciudată e viața! La paisprezece ani, Codin Antonescu gândea la fel ca un bătrân de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mâncat fiecare oul, Labiș a gustat, cred, și un pahar cu vin, și am privit la spectacol, inclusiv la scenele terifiante dintr-o bodegă. Corul a plecat, proprietarii covoarelor cu care fusese ornată scena au început să le tragă de pe rastele ca să și le ia acasă, camionul cu brigada de agitație a demarat și el. Convoiul de căruțe ce ne-a preluat dimineața din gară intrase în pământ. Nu întâlneam decât oameni pleoștiți de băutură care nu ne înțelegeau întrebările și
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
plachetele cu instrucțiuni pentru alarmă!" Dar, degeaba, că o etapă importantă era scoaterea echipamentelor de la magazia de lângă dormitor. Iar magazionerul (Ștefan Marian Fane îi ziceam noi) era plecat la concert. La fel, unii agenți. După ce mi-am scos armamentul din rastel, am plecat la magazia din poziție pentru a aduce lăzile cu alte echipamente. Dar nu aveam cu cine, din lipsă de efective. Așa că m-am dus în PC, aproape de magazia din poziție, pentru a aștepta să vină camarazii de la concert
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]