2,680 matches
-
mințit. Deci, În principiu, n-ar trebui să fiu pesimist. Dimpotrivă, s-ar cuveni să cred că, la un moment dat, „homo videns” se va speria de golul din el și va dori să-l umple cu ceva. Și va reîncepe să gândească. Poate că, atunci, Occidentul va Înțelege, că a decăzut prea mult, obsedat maniacal de „eficiență”, și va descoperi ce a uitat: că, la lumina stelelor, unele lucruri se văd mai bine decât luminate cu o lanternă. Nu mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la Întâmplarea hazlie. Te invit la mine la o cafea. Până ajungem acasă... am tot timpul din lume să te ascult. Același râs sănătos și cristalin răsuna ca o muzică pe aleile toamnei. „Eram În anul III de liceu, Își reîncepe Karina povestirea; Într-un final, am reușit să prind un loc la cămin și acum eram internistă. Regulamentul era următorul: note bune, bună purtare și aveai ocazia, În weekend, să pleci acasă, cu bilet de voie semnat de d-na
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și tristețe. Pe buzele avocatului Diaconescu zâmbetul inițial se amplifică, înflorindu-i întreaga figură ca un semn de izbândă. Voia să arate că prezumțiile sale se adeveriseră. După o pauză calculată, ca pentru un respiro, la îndemnul judecătorului, acesta își reîncepu pledoaria: - Onorată instanță, putem noi să ne opunem voinței celor doi copii? Ei au dat de fapt verdictul, care nu poate să-l conteste nici o lege. Părerea mea este că acest proces trebuie să înceteze spre binele ambelor familii, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de himere, coborî din pat, făcu vreo câțiva pași prin cameră, bău un pahar cu apă, deși nu-i era sete, și încercă să-și pună capul greu de gânduri pe pernă. Ațipi. Nu știu când și cum, visul întrerupt reîncepu. Era ca și cum cineva lipise banda de celuloid, punând din nou aparatul în funcțiune. Avea senzația că e treaz, că Își trăia visul cu ochii deschiși. La un moment dat, i se păru că draperia de la o fereastră lăsa să pătrundă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
copil îl făcu să nu dea prea multă importanță acestui lucru. Le zise și celorlalți țigani din preajma sa: - Mo, băiatul meu va fi singurul țigan din șatră blonduț, acesta e un semn mânca-i-ar tata toate întunecimile vieții... Apoi, reîncepu veselul tropăit, ca și cum s ar fi aflat în fața cortului, dar, amintindu-și că are o sticlă cu rachiu în mână, se opri și trase câteva înghițituri, ca un om însetat în deșert. Purtă sticla din mână în mână celor din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nimic extraordinar. În sfârșit, pe jumătate ațipit, am auzit scârțâitul ușii dinspre stradă, pașii doicii care, târându-și sandalele, se ducea să ia pâine și brânză. Apoi răsună vocea îndepărtată a unui negustor: „Dude negre, bune pentru fiere!“ Nu, viața reîncepea, istovitoare, mereu la fel. Lumina era mai vie. O rază de soare, reflectată în apa bazinului, pătrunsese în camera mea prin lucarnă și tremura ușor pe plafon. Visul din noaptea precedentă îmi părea atât de îndepărtat și șters, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să verse într o bună zi, tot ce are în pipotă. Tu încă n-o cunoști pe Karin... 8. O înecă plânsul. Se zvârcolea în plâns ca un copil naiv care ar fi primit mai puține bomboane decât fratele lui. Reîncepu firul, cu suspine: Era în cumplita iarnă a anului 1945... În vecinătatea lagărului nostru era tot așa, un lagăr cu soldați, prizonieri de război. Erau in jur de 900 de deținuți. Pentru soldați condițiile din lagăr erau mult mai aspre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ascultători: Stați numai să-mi ung mașinăria, că altfel mă lasă în drum când mi-ar fi lumea mai dragă și gurile voastre mai căscate... hă, hă, hă. După ce a tras de dușcă ce se mai găsea în ulcică, a reînceput povestirea: Vă spuneam că Vasile Căpitanu spunea: „Copchii nu avea, iar eu... învățam de zor... Într-o zi, mă strigă căpitanul: <Vasileee!, La ordin, domnule căpitan! > <Te duci acasă în galop, o iei pe Catrina bucătăreasa și la piață cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Mai cerea să i se umple și ulcica cu vin. Apoi până gusta el din ulcică puteai să ajungi la târg, iar cât timp mai trăgea din lulea, ca să se sature, puteai să te întorci și nimereai taman când el reîncepea povestitul. Așa că nu pierdeai nimicuța... Pe măsură ce Cotman povestea despre năravurile lui Pâcu, fețele cărăușilor se luminau tot mai mult. În cele din urmă, au început să râdă așa ca altădată. În acest timp, Măriuța, atrasă de râsul cărăușilor își făcea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de afaceri, asta se cheamă a te băga În ciorba altuia, sublinie Freud. Am vrea să cădem cumva la pace. Ce părere ai? — Domnilor, o să vă dau răspunsul imediat ce... spuse Napoleon - căruia, după ce dăduse pe gât stacana de ceai, prostata reîncepuse să-i transmită semnale S.O.S. -, ridicându-se În picioare În dorința de-a se Îndrepta spre toaletă. Din nefericire, uitase că era Încins cu sabia, iar mânerul acesteia se propti În tăblia mesei, răsturnându-i lui Sigmund Freud
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fine, ca și cum ne-am fi aflat pe o pojghiță de gheață care se fisura. Acestea au prins treptat culoare, transformându-se Într-un fel de cârcei de culoarea șofranului, care se Încârligau și se Întindeau peste tot. — Vera, privește! A reînceput să scrie. Am sărit amândoi În picioare, urmărind cum, dedesubt, apărea o pajiște cu iarbă moale, punctată din loc În loc de floricele frumos colorate, printre care Își croia drum, susurând diafan, un pârâu. Câțiva copaci au izbucnit nu departe, iar niște
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se ucide diavolul/și în dosul lui apare stăpânul trusturilor chimice./ Toată lumea e mulțumită și nu mai șterge nimic./ Peste o săptămână chipul diavolului astupă iar pe proprietarul trustului/și peste o săptămână pata se face la loc. și se reîncepe./ Cu singura precizare că eu am devenit conștient de afacerea asta"(Casa). După cum viitorul militant beatnik se întrevede în poemul Pentru că respirăm: "Eu cred că m-am născut în ploaie pe un acoperiș/fiindcă-mi vine să mă înalț de
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
de oameni. Și În numele lui Hristos au fost uciși milioane de oameni, dar pentru asta nu Hristos este de vină, ci diavolul! Din cînd În cînd, cel care asculta probabil că formula moale, conciliant unele obiecții, și atunci vocea pro-comunistă reîncepea, pe un ton și mai arțăgos: „ascultă la mine“!... Era evident că la originea vehemenței sale stătea bănuiala că nu e luat În seamă - În definitiv, o problemă de comunicare. — Ascultă la mine, domnule, nu se poate altfel! Toată sărăcimea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
oficială, care au spus că nici în ruptul capului nu pot fi de acord cu un astfel de furt pe față și au făcut semn echipei să părăsească terenul în semn de protest. Unde ați mai pomenit așa ceva? Tribunele au reînceput să huiduiască, o parte abandonul Stelei, cealaltă parte pe jucătorii dinamoviști care zăceau trîntiți pe gazon. Pînă la urmă toată lumea a trebuit să-și ia tălpășița, cazul urma să fie rezolvat la comisii. Ei, și cînd spiritele păreau că se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Își iubise mama. Iubea În ea mai ales frumusețea fizică și faptul că nu fusese sufocat cu gesturi tandru-materne la tot pasul. Rămași singuri, tatăl și fiul s-au privit În ochi cu disperare mută, după care viața și-a reînceput clocotul ei firesc, dar Într-un registru modificat cumva-acela al unui autism auster. Erau doi bărbați ocupați, ce se vedeau rar, și asta numai pentru a da un scurt raport de activitate profesională și casnică. Antoniu mai avea puțin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Cum am putea scăpa? Ușa e Încuiată și fereastra e prea mică. — Foarte bine atunci. Doctorul Czinner Îl văzu plecând și se Întoarse cu un suspin trist spre ceilalți. — Acum, spuse el. Suspinul venea de la pierderea sentimentului de siguranță. Lupta reîncepea. Era dezagreabila lui datorie: să scape dacă putea. — Un moment, spuse Grünlich, scrijelind la broasca ușii. — Nu e nimeni afară. Soldatul e de cealaltă parte a liniei ferate. Când ieși pe ușă afară, trebuie s-o iei la stânga și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe masă trei dame. Te-am săltat la mustață îi rîde profesorul, arătîndu-i trei popi. N-ar fi rău să scoți și obiectele în chestiune. Lazăr descalță ghetele și o șosetă, pe care le pune pe masă, în fața profesorului. Jocul reîncepe. Lazăr face cărțile. Vă ajung cinci, domnule profesor? De ajuns. Și pentru că-mi place cravata ce-o ai, am să și deschid. Scump, dar face. Merg. Și mă întreb, domnule profesor, o cravată pe trei cam cît ar face? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Constat că nu mai rîdeți la glumele mele. Nu vi se mai pare amuzant ce spun ? Odată ce am avut acces la Lift, mi-am făcut un obicei din a coborî În librărie, ori de cîte ori Jerry era plecat. Am reînceput chiar să mă duc să văd cîte un film la Rialto. Era singurul loc din zonă care Încă funcționa normal. Bănuiesc că, dat fiind faptul că atîtea alte locuri se Închiseseră și locatarii Începuseră să plece, cei rămași nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ruginită de metal sau pianul de jucărie stricat al unui copil. Nu-mi păsa de găleată, fiindcă oricum n-aveam nimic de aruncat, Însă m-am bucurat enorm că au lăsat pianul. CAPITOLUL 14 Sătul de atîta pîine Sunshine, am reînceput să caut de mîncare la Rialto. Încă mai rulau aceleași filme, Însă acum erau mai puțini spectatori, dacă li se poate spune așa, și erau mai puține resturi aruncate pe jos. Oricum, nu prea mi-era foame, n-aveam chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
spuseră adevărul. „Da, sînt Arthur Rowe! exclamă el rezemîndu-se cu mîinile de masă. Dar eu nu sînt Conway! Nu mă voi sinucide!“ Redevenise Arthur Rowe, Însă cu o deosebire: se afla În pragul propriei sale tinereți, de unde urma să-și reînceapă viața. „În curînd, bezna se va risipi, Își spunea. Dar eu nu sînt Conway, și nici Stone. Am trecut prin destule Încercări grele și voi ști să Înfrunt adevărul!“ Nu era stăpînit doar de teamă: simțea În el și curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
doctoriței și amantei sale infirme. Eram bucuros că Helen Remington devenea și mai perversă, că-și găsea fericirea în cicatricele și rănile Gabriellei. După ce plecară, brațul lui Helen așezat pe umerii Gabriellei atunci când merse în marșarier, eu și Catherine am reînceput să ne plimbăm printre mașini. Mi-am dat seama că încă mai țineam sperma în mână. Întinzându-mă prin parbrizele și geamurile laterale sparte din jurul meu, am marcat cu ea tablourile de bord și consolele uleioase, atingând acele zone de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
proeminența tăioasă a coloanei de direcție, lance însângerată ițindu-se din bordul deformat. Dându-ne în spate, eu și Catherine am privit aceste vagi puncte de lichid cum scânteiază în întuneric, prima constelație a noului zodiac din mințile noastre. Apoi am reînceput să hoinărim printre epavele mașinilor, Catherine ținându-mă cu brațul de mijloc, iar eu apăsându-i degetele de mușchii stomacului meu. În clipa aceea am știut că defineam elementele propriului meu accident de mașină. Între timp, traficul curge într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
telefonul. Ce să fac acum? Sigur, aș putea chema poliția, pompierii, chiar de la telefonul ăsta, dar cum să le explic, cum să justific faptul că eu, în fine, cum să mă amestec, eu, care nu am nici o legătură cu asta? Reîncep să alerg, dau ocol casei, apoi îmi reiau drumul. Îmi pare rău pentru Marjorie asta, dar dacă s-a băgat în asemenea încurcătură e probabil implicată în cine știe ce istorii, și dacă încerc s-o salvez, nimeni n-o să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Dar dacă e cum spun ei? Dacă, în vreme ce eu cred că mă prefac, ceea ce scriu îmi este dictat într-adevăr de extratereștri? Degeaba aștept o revelație de la spațiile siderale: romanul meu nu înaintează. Dacă dintr-o clipă într-alta aș reîncepe să umplu o pagină după alta, ar fi un semn că galaxia îmi trimite mesajele sale. Singurul lucru pe care reușesc să-l scriu, însă, este acest jurnal, contemplarea unei tinere femei citind o carte, care nu știu ce este. Oare mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se întinde pe jos, ca o pisică gata de joacă. Acum, povestea trăită se întrerupe la momentul culminat: poate că de acum încolo îți va fi permis să urmărești până la capăt romanele pe care le vei citi... Alexandra-Sheila-Corinna, gânditoare, a reînceput să apese butoane. Și-a reluat aerul de fată silitoare pe care-l are în orice face. — Ceva nu funcționează - murmură -, la ora asta ar fi trebuit să fie totul gata... Ce se-ntâmplă? Îți dăduseși deja seama: e cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]