857 matches
-
1925 o consemnează în aceeași plasă, având 2841 de locuitori în satele Fauri, Traian și Zănești. În 1950, comuna a fost transferată raionului Buhuși și apoi (după 1964) raionului Piatra Neamț din regiunea Bacău. În 1968, a revenit la județul Neamț, reînființat; tot atunci, satul Fauri a fost desființat și comasat cu satul Zănești. Singurul obiectiv din comuna Zănești inclus în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca monument de interes local este situl arheologic de pe „Dealul Fântânilor”, lângă satul Traian, sit
Comuna Zănești, Neamț () [Corola-website/Science/301698_a_303027]
-
Reginei-mamă Elena și a ministrului de Interne, Dumitru Popescu. După intrarea în faza defensivă a războiului antisovietic participă și el la eforturile de mijlocire între autoritățile române și guvernele occidentale a unei eventuale ieșiri a României din alianța cu Germania. Reînființează (17 septembrie 1945) Consiliul Evreiesc, care urmărea restabilirea drepturilor și averilor confiscate în timpul regimului antonescian. Deranjează noile autorități comuniste, fiind arestat de câteva ori în 1945, tot de atâtea ori eliberat la intervențiile SUA. "Curierul Israelit", la care scria articole
Wilhelm Filderman () [Corola-website/Science/303698_a_305027]
-
Activitatea Societății este suspendată, din nou, pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar nu mai este reluată după terminarea acestuia, deși Societatea nu este dizolvată legal. Încetându-și activitatea în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Societatea a fost reînființată la 1 ianuarie 1990. Membrii săi au depus eforturi însemnate pentru continuarea tradițiilor Societății, reeditând revista "Spitalul" - "Spitalul SSMB" pentru o perioadă, adminstrând o bibliotecă pentru studenții mediciniști, dar mai ales realizând legături foarte strânse cu organizațiile studențești din țară
Societatea Studenților în Medicină din București () [Corola-website/Science/306594_a_307923]
-
fost locul în care aceste idei s-au născut și au evoluat. Susținătorii independenței Islandei și-au dat seama că un Reykjavík puternic este esențial pentru acest obiectiv. În 1845, Alțingi, adunarea populară înființată de islandezi în 930, s-a reînființat la Reykjavík; ea fusese suspendată cu câteva zeci de ani în urmă, după ce fusese localizată în Țingvellir. Atunci, ea funcționa doar ca adunare cu rol consultativ pentru Rege în ce privește afacerile locale islandeze. Amplasarea adunării Alțingi în Reykjavík a făcut din
Reykjavík () [Corola-website/Science/297771_a_299100]
-
aducător de pace și liniște lăuntrică. Simțămînt firesc, cîtă vreme pămîntul acesta era îmbibat de sîngele sfințit al martiriului acelor călugări. Așa se face că în anul 1991 un colectiv de fruntași evlavioși ai comunei Cârțișoara ia inițiativa de a reînființa vechiul schit. Cu binecuvîntarea Înalt Prea Sfinției Sale Dr. Antonie Plămădeală, mitropolitul Transilvaniei la acea dată, cu aprobarea Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, mânăstirea s-a reactivat după 1991, ca mânăstire de maici. La data reînființării mânăstirii pe acest loc
Mănăstirea Cârțișoara () [Corola-website/Science/312351_a_313680]
-
Tribunalul a dobândit, în acest context, noi competențe că instanța de recurs. După 1989, sub impulsul noilor realități, viața juridică a cunoscut o extindere fără precedent în cadrul societății românești. Prin noua lege de organizare judecătorească din anul 1992 s-au reînființat curțile de apel și un mare număr de judecătorii. Tribunalele și-au păstrat vechile competențe dar și-au lărgit treptat atribuțiile că instanțe de prim grad. Tribunalul Botoșani a fost arondat, prin noua lege, Curții de Apel Suceava. Și-a
Tribunalul din Botoșani () [Corola-website/Science/314514_a_315843]
-
1047 de locuitori în satele Căuești, Păuleni, Rădeni și Roșcani. În 1931, comuna a fost desființată, satele Rădeni și Păuleni trecând la comuna Hermeziu, iar satele Roșcani și Căuești la comuna Bivolari. După al Doilea Război Mondial, comuna a fost reînființată, fiind inclusă în raionul Iași din regiunea Iași. În 1968, ea a fost din nou desființată și inclusă integral în comuna Trifești, de această dată fiind desființate și satele Căuești (comasat cu Roșcani) și Păuleni (comasat cu Rădeni). Comuna a
Comuna Roșcani, Iași () [Corola-website/Science/301304_a_302633]
-
inclusă în raionul Iași din regiunea Iași. În 1968, ea a fost din nou desființată și inclusă integral în comuna Trifești, de această dată fiind desființate și satele Căuești (comasat cu Roșcani) și Păuleni (comasat cu Rădeni). Comuna a fost reînființată în 2004 în forma ei actuală. Trei obiective din comuna Roșcani sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Toate trei sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica de lemn „Sfinții Voievozi” (secolul al
Comuna Roșcani, Iași () [Corola-website/Science/301304_a_302633]
-
satul Făurei s-a separat, formând o comună separată împreună cu satul Zimbru. În 1950, comunele Făurei și Ulmu au fost transferate raionului Călărași din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București. În 1968, au revenit la județul Ialomița, reînființat; tot atunci, comuna Făurei a fost desființată și satele ei incluse din nou în comuna Ulmu, iar satul Boșneagu a fost transferat la comuna Dorobanțu. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași. Cinci
Comuna Ulmu, Călărași () [Corola-website/Science/301130_a_302459]
-
În perioadele dintre aceste date, comandamentul Corpului VI Armată a fost desființat. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Corpul VI Armată avea următoarea ordine de bătaie:<br> Corpul VI Armată În vara anului 1917, Corpul VI Armată a fost reînființat ca o mare unitate mixtă, româno-rusă, sub comanda generalului român Eremia Grigorescu. Ordinea sa de bătaie era următoarea:<br> Corpul VI Armată Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Corpul VI Armată a avut următorii comandanți:
Corpul VI Armată (1916-1918) () [Corola-website/Science/335933_a_337262]
-
multe ori cu ajutorul mituirii autorităților, dezvoltarea culturii ucrainene a fost stopată temporar. După înfrângerea revoluției din 1905, Academia Imperială de Științe a recomandat ca restricțiile impuse de ukazul de la Ems să fie ridicate. A reînceput publicarea ziarelor ucrainene, s-au reînființat societățile culturale, la Universitatea din Kiev un număr de profesori și-a ținut cursurile în ucraineană, iar în cadrul bisericilor ortodoxe a fost permisă ținerea slujbelor în limba locuitorilor. În 1910, ministrul de interne Piotr Stolîpin a reintrodus restricțiile vechiului ukaz
Ukazul de la Ems () [Corola-website/Science/309170_a_310499]
-
de "Văleni-Dâmbovița", și având componența actuală (cu satele Văleni și Mesteacăn). În 1950, comuna a fost devenit parte a raionului Muscel al regiunii Argeș, iar în 1968, la revenirea la organizarea administrativă pe județe, județul Muscel nu a mai fost reînființat și comuna a fost transferată la județul Dâmbovița.
Comuna Văleni-Dâmbovița, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301195_a_302524]
-
Oeștii Pământeni și Oeștii Ungureni de la comuna desființată Oești. În 1950, comuna a fost transferată raionului Curtea de Argeș din regiunea Argeș, satul Cicănești separându-se pentru a forma o comună de sine stătătoare. În 1968, ea a revenit la județul Argeș, reînființat; satele Oeștii-Pământeni și Oeștii-Ungureni au trecut la comuna Corbeni; iar comuna a primit numele de "Albeștii de Argeș" pentru a o deosebi de o altă comună cu același nume, transferată cu această ocazie la același județ. În comuna Albeștii de
Comuna Albeștii de Argeș, Argeș () [Corola-website/Science/300600_a_301929]
-
documentare datază din secolul XV. O diplomă maghiară de la 1427 menționează pe această locație satul "Ohaba ". Conform conscripției din 1717 apare cu numele "Hoaba", avea 11 case și aparținea districtului Lipova. Administrația habsburgică a susținut însă că satul s-a reînființat în secolul XVII întrucât satul a fost dat drept moștenire ereditară unui sârb. Din acest motiv a fost numită "sârbească" însă acest adjectiv este impropriu, întrucât satul a fost din totdeauna unul românesc. Cu toate acestea numele vechi s-a
Ohaba Română, Timiș () [Corola-website/Science/301383_a_302712]
-
fost anexat de Regatul Unit al Țărilor de Jos, în 1816 s-a înființat Universitatea de Stat de la Louvain, care a existat până în 1835. În 1834, la câțiva ani după ce Belgia și-a obținut independența, Universitatea "Catolică" Leuven a fost reînființată. În 1968 secțiile francofone ale universității s-au despărțit și au înființat campusul Louvain-la-Neuve, în Valonia, unde își are sediul Universitatea Catolică din Louvain-la-Neuve, de limbă franceză. În secolul al XV-lea, orașul Leuven, cu susținerea ducelui Ioan al IV
Universitatea Catolică din Leuven () [Corola-website/Science/324478_a_325807]
-
fost desființat și el prin Decretul nr. 7738 din 26 mai 1952. Începând din anul 1952, Biserica Greco-Catolică Ruteană din România și-a încetat existența. După Revoluția din decembrie 1989, Parohia greco-catolică ucraineană "Sf. Dumitru" din Câmpulung Moldovenesc a fost reînființată la 19 februarie 1995. Prima slujbă religioasă din filiala Vatra Dornei s-a celebrat la 24 iunie 1999 de către preotul paroh Ilie Veneciuc. Ca urmare a faptului că bisericile greco-catolice din Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei se aflau în folosința
Biserica Sfântul Ilie din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323572_a_324901]
-
noul nume de "Erbiceni", în aceeași plasă și având 3194 de locuitori și aceeași structură (cu satul Bârlești separat în Bârlești-Români și Bârlești-Unguri). În 1931, comuna a fost desființată temporar, satele ei trecând la comuna Podu Iloaiei, dar a fost reînființată la scurt timp. În 1950, comuna a fost transferată raionului Iași din regiunea Iași. În 1968, a revenit la județul Iași, reînființat. Șapte obiective din comuna Erbiceni sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes
Comuna Erbiceni, Iași () [Corola-website/Science/301276_a_302605]
-
ales în Biroul Marii Adunării. Odată cu instituirea puterii Consiliului Dirigent în Transilvania, Partidul Național Român (și din cadrul acestuia în special Iuliu Maniu) s-a opus inițial din motive politice, remobilizării "Corpului de Voluntari". Cu toate acestea "Corpul Voluntarilor" a fost reînființat la 1 noiembrie 1918, moment în care s-a hotărât și remobilizarea acestuia. Unitățile sale au fost puse ulterior la dispoziția Consiliului Dirigent din Sibiu, la 3 decembrie. Pe lângă Președinția acestuia s-a înființat la 11 decembrie 1918 "„Serviciul Corpului
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
componenți ai grupului participă la diverse proiecte. Dintre cele mai dintre cele mai fructuoase colaborări, amintim: chitaristul Ritchie Blackmore și formația Rainbow, vocalistul David Coverdale si formatia Whitesnake. După o perioadă de opt ani, timp în care Deep Purple se reînființează în 1984 în formula ei „clasică”. Estetica grupului este adaptată muzicii rock a momentului, căutând în același timp să se îndepărteze de scena metal dezvoltată între timp. Albumul "The House of Blue Light" (1987) include cântece care s-au bucurat
Deep Purple () [Corola-website/Science/307885_a_309214]
-
și prima uniformă specifică a ordinului. De-a lungul timpului, atât forma cât și condițiile de acordare au fost modificate de mai multe ori. După sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, ordinul a fost desființat de autoritățile comuniste, fiind reînființat începând cu anul 2000. Anterior intrării în Primul Război Mondial, la 27 august 1916, cadrul legal existent permitea decorarea militarilor care se distingeau pe câmpul de luptă doar cu însemnele de război ale ordinului Steaua României în gradele de cavaler
Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul” () [Corola-website/Science/309348_a_310677]
-
Viteazul” cu spade". Noul ordin a fost acordat doar pentru fapte de arme săvârșite după 23 august 1944. Modelul are pe avers cifra încoronată a regelui Mihai iar pe revers, central, anul „1944”. După 1989, Ordinul Mihai Viteazul a fost reînființat, făcând parte din categoria „decorațiilor militare de război” așa cum au fost acestea definite prin "Legea nr. 29/2000 privind sistemul național de decorații al României". În anul 2003 este adoptată legea specifică de funcționare a ordinului - "Legea nr.327/2003
Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul” () [Corola-website/Science/309348_a_310677]
-
se mută la București, unde devine director de departament în Ministerul Cultelor și, din noiembrie, profesor al catedrei de istorie și literatură română la Universitatea București, fiind o vreme și decan al Facultății de litere și filosofie. În anul 1865 reînființează, împreună cu C. Esarcu, revista și societatea "Atheneul român", după ce acest proiect a fost un eșec la Iași din lipsă de membri. În același an publică "Femeia română, dupre istorie și poesie" și "Balul mortului". Contribuie în anul 1866 la înființarea
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
ea fiind atunci desființată, satul ei trecând la comuna Budești. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei Budești (împreună cu satul Crivăț) la județul Călărași. Comuna Budești a devenit oraș în 1989, iar comuna Crivăț a fost reînființată în iunie 2006, când satul Crivăț s-a desprins pentru a forma din nou o comună de sine stătătoare. Două obiective din comuna Crivăț sunt înscrise în lista monumentelor istorice din județul Călărași ca monumente de interes local. Unul este
Comuna Crivăț, Călărași () [Corola-website/Science/301109_a_302438]
-
este singurul album de hard rock și heavy metal semnat Voltaj, apărut înainte că formația să își schimbe radical stilul muzical, îndreptându-se către un pop rock electronic, cu puternice valente comerciale. În 1995, chitariștii Gabi Constantin și Cristian Luca, reînființează Voltaj-ul (care își încetase activitatea în 1992), cu scopul de a înregistra primul album al trupei. Alături de cei doi muzicieni șunt cooptați: Vali Ionescu (fostul băsist din perioada 1988-1990), Nicky Dinescu (primul toboșar al grupului, din anii 1982-1983) și
Pericol de moarte () [Corola-website/Science/320490_a_321819]
-
iar biblioteca, adăpostită de impunătoarea clădire a Casei Naționale (astăzi dispărută), a fost închisă, inventarele fiind pierdute. Au urmat șase ani (1944-1950) în care biblioteca nu a funcționat iar fondul de carte a fost „purificat” ideologic, distrus, furat. A fost reînființată în 1950, purtând succesiv titulaturile: raională, centrală, regională, municipală (1968-1974) și județeană (începând din 1974). Din anul 1993 poartă titulatura de Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”. În decursul timpului, biblioteca a funcționat în mai multe localuri din Suceava, azi dărâmate, după
Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” din Suceava () [Corola-website/Science/327004_a_328333]