430 matches
-
de halca lor de mal și nu-și scapă din ochi semizeul înfipt în mijlocul apei. Porcușori, lapițe, albișoare, scobărei, mrenuțe, clenișori. Pe sub maluri, deplin conspirate mișcări de bizami, prin aer, săgetări razante de pescăruși albaștri. Bercuri dese exală miresme de reavăn, ale căror întrupări par să fie libelulele, aceste elicoptere cu lucit electric din scufundate ere geologice. Căldura crește vertiginos și plutele se plimbă nepișcate. E vremea pentru o bălăceală în apa încă recișoară: trei percopuri în bulboană, pe care Liviu
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
am lăsat mai mult zghihuitului căci de iarba din iesle rar s-atinge. E încă crud, abia face cinci săptămâni. Pe gardișorul din fața chilerului, înfipte în stinghii, stăteau aliniate câteva oale de lut ca țestoasele la soare pe-un trunchi reavăn de copac. Moșul apucă două, le scutură de urechelnițe apoi le șterse în interior cu-n ștergar. Le așeză pe măsuță din chiler, căutând din priviri strecurătoare. Era ascunsă în sertar printre tacâmuri. O potrivi pe gura vasului de lut
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
se folosea și varianta șitar, fără al doilea ș. ibric, ibrice, s.n. - în cazul de față denumire atribuită unei căni de tablă, de jumătate de litru. ciuvei, ciuveie, s.n. - obiecte casnice ; în cazul de față: șiștarul, ibricul, moșoaica, strecurătoarea etc. reavăn, adj. - 1. v. jilav. 2. răcoros, rece, (înv.) răcoare. (sursa D.E.X.)
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
ora unu către doi ce să însemne poezia pe viață dacă nu un sfat supraviețuitor transă spartă în auricol a ține seama de fluier și când nu-i mai auzim sunetul și când nu mai suflăm * cine începea judecata arătura reavănă mai mărunțită prin trecere alibiul poeziei în fața represiunii și a morții sororale muzicalitate sintactică transferate penaje oceanului zăvoi de sălcii grâu mustăcios ca-n avatarul trifoiului numai nebunia iubește afinitățile podesc întomnări de stil lupasciene fiară semantică poetul Alcandoriei ideal
POSTHIND (1) – SCRISUL ÎN SINE (POEME) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340072_a_341401]
-
a Ta turmă, Măcar și mintea-i de pe urmă . Fă-i buni și iubitori să fie, Legați de casă și de glie Și de Credință-n Veșnicie!” . . . =20 APRILIE 2003=O dimineață limpede și clară, aburi se ridică din pământul reavăn scăpat de zăpezi. Îmi persistă în amintire chipul țăranului din Bucovina noastră, cu multe riduri pe față și palmele pline de bătături. Îl vedeam primăvara când se încălzea puțin, cât de nerăbdător ieșea în câmp să-și vadă pământul, să
ŢĂRANUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340865_a_342194]
-
în carapace de plumb Pe care nimic nu-l atinge. Prin odaia unde cândva înflorea nebunia zâmbetelor Doar timpul se-ndoaie De dorul tău. RESEMNARE Câtă răbdare sau câtă minciună Poți să înfiezi când nici amintirile Nu mai au miezul reavăn, Când se usucă glasul plânsului Și cad dorințele una câte una, Muguri otrăviți de pojarul brumei. Când înserarea nu mai miroase A tanin, nici plecările nu se mai Jupoaie din carne Nemiloase ca talazul năprasnic. Ce curaj îți trebuie să
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
să nu uiți. Căci, „Credința ne ctitorește, ne susține în ceea ce suntem și ne ajută să dobândim ceea ce dăruim trecând de la știință la conștiință. Viața scrisă a unui om scapă printre degete trăiri simple date de mirosul primăvăratec al pământului reavăn, de stingerea zăpușelii zilelor de vară în apa unui râu, de înfruptarea din fructele luate din pom, de foșnetul pașilor prin covorul de frunze, toamna, de bucuria fulgilor sturlubateci de nea și atâtea altele aflate într-o continuă remodelare într-
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – NICHOLAS BUDA ŞI ANASTASIA (ANA) BUDA, MITROPOLITUL ANTONIE AL ARDEALULUI. RUGUL APRINS AL CONŞTIINŢEI NEAMULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 769 din 07 februari [Corola-blog/BlogPost/341392_a_342721]
-
SFÂNTĂ PRIMĂVARĂ Să vină primăvară cu sclipiri de soare Cerul să-și arunce albastru-n viorea Vălurească grâul precum o mare Ghioceii aibă străluciri de nea Să danseze, vesel, frunzele în vânt, Păsările cânte triluri săltărețe Să miroase a proaspăt reavănul pământ Eu cu bucurie să le dau binețe. Doamne, ca pe lume nu-i nimic mai sfânt Că o primăvară, cănd învie toate, Parcă-s ale mele, cele care șanț, Să le strâng în brațe, aș vrea, dacă se poate
RUGĂCIUNI DE PRIMĂVARĂ (POEZII) de TITINA NICA ŢENE în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341528_a_342857]
-
SFÂNTĂ PRIMĂVARĂ Să vină primăvară cu sclipiri de soare Cerul să-și arunce albastru-n viorea Vălurească grâul precum o mare Ghioceii aibă străluciri de nea Să danseze, vesel, frunzele în vânt, Păsările câte triluri săltărețe Să miroase a proaspăt reavănul pământ Eu cu bucurie să le dau binețe. Doamne, ca pe lume nu-i nimic mai sfânt Ca o primăvară, cănd învie toate, Parcă-s ale mele, toate câte șanț, Să le strâng în brațe, aș vrea, dacă se poate
POEME ÎNSINGURATE de TITINA NICA ŢENE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341530_a_342859]
-
Către cer, privind ponciș Cum vremea e capricioasă La început de april Un frig nemilos se lasă Din senin, venit tiptil. Deși are crengi ciuntite Pădurea-i plină de viață De sub straturi putrezite Răsar smocuri de verdeață Se simte pământul reavăn Freamăt surd mișcă crenguțe Cupidon trezit din leagăn A vânat trei vrăbiuțe. ZI DE CRĂCIUN Cer de plumb în ziua mare Chiar ziua lui Moș Crăciun Care stă în așteptare Să primească un zăbun Un zăbun de nori cu ploaie
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
familiei Oprea începe înainte ca ei să existe. Părinții lor, găinile și cocoșii care fac ouăle din care ies puii, trăiesc într‑o fermă din satul mureșean Șincai, pe‑o coamă înălțată între zări burtoase, unde diminețile de toamnă sunt revene și miros a frunze arse. Ferma e un lego de hale roșii petrecut cu tot soiul de instalații și e împărțită în două: sectorul de tineret, unde găinile și cocoșii stau separat, și sectorul de adulte, unde păsările sunt mutate
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1733 din 29 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Răsare luna obosită, În capul satului, pe deal, Albind fâneața părăsită De sunetele de caval. În noaptea tristă -ici și colo- Doar liliecii mai cutreier. Din iarba reavănă, tremolo, Mai risipește câte-un greier. Haotic clipele măsoară O cucuvea cobind anost. Un câine bate către moară, Smucindu-și lanțul fără rost. Aleargă umbre peste brume Prin dimineața ponosită, Și, plictisită să le-ndrume, Adoarme luna obosită. *** Referință Bibliografică
LUNĂ OBOSITĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343929_a_345258]
-
Atingere-n taină de roua Învierii- lumină Sfântă *** Livada cu meri- aripi de bondari sclipind printre petale *** Primul Mărțișor- în liniștea casei gângurit de prunc *** După furtună- printre crinii în floare singur motanul *** S-au dus Babele- miros de pământ reavăn sfințește livada *** Picuri de ploaie- pisica vecinului stând sub o scară *** La geamul casei- florile magnoliei în zori de Prier *** Surâsul de prunc- aripi de barză fâlfâind peste casă *** Printre narcise- Doar un gândăcel grăbit Căutând locul *** Cais înflorit- dulceața
HAIKU PRINTRE PETALE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344031_a_345360]
-
nou alfabetul. Prin gene nezvânte de plâns; zăresc albi coconi ai luminii. - Să fie miraj! Să fie părere! Să fie a sufletului meu tainică vrere!? Aud susurând un izvor ce'n curgerea'i lină'mi adapă'ntristarea și simt miros reavăn din verdele fraged... al ierbii covor! - Cum am putut uita toate acestea, cum m'am lăsat pacălită, legată fedeleș , schingiuită, în minte siluită; de a ego'ului ispită!? Încerc să mă recompun culegându'mi cu răbdare mici cioburi din vise
CAPCANELE MINŢII de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343342_a_344671]
-
prinse-n covor, o creangă de măr apăsată trosnește, tot parcu-i strivit sub povara din nor. și iar glasuri iuți mai încearcă solie, spre Eol prin cioară trimis-au cuvânt, să-mprăștie norii și soarele vie, omăt să topească în reavăn pământ. aleile triste azi gânduri îndreaptă spre astru s-adune tot albul decor, mai bine-i în Mai când flori albe așteaptă, să cearnă spre ele în zbor de cocor. *** Referință Bibliografică: aleile triste în parcuri așteaptă / Ovidiu Oana Pârâu
ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AŞTEAPTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343141_a_344470]
-
Eu cred că le vom atrage atenția și că vor învăța așa cum e Voia Tatălui nostru ceresc. - Bine, Cuvântule, facem cum spui tu, cântă Muzica. - Bine, facem așa, spuse și Desenul, în timp ce desenă un cerc pe un petic de pământ reavăn. Cercul pe care l-am desenat acum e forma planetei Pământ, unde locuiesc ei. Și le voi desena litere, cifre, hieroglifele și toate desenele pe care eu le știu, peste tot, pe copaci și pe pământ. Oamenii vor veni în urma
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
CÂND VOI FI LA TINE Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016 Toate Articolele Autorului De-atâta plâns, ochiul îmi căzuse, atârna pe gene, era îngrozitor, nu mai vedeam steaua cu lumini apuse, eram pământ reavăn și răscolitor, ce nu-și găsea locul și nu avea tihnă, vulcanul din mine cu greu scânteia, palma aspră a morții, fără de odihnă, o simțeam cu ochiul, când mă pipăia. Nu vedeam nimica, doar aveam un gând, mă rugam fierbinte
CÂND VOI FI LA TINE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378523_a_379852]
-
2016 Toate Articolele Autorului Cine sunt eu? Să nu mă-ntrebi, Ghicește din priviri: Eu sunt și muză, și poet, Trăiesc din amintiri. Din amintiri țesute-n vise, Ca pânza de păianjăn, Din anotimp în anotimp, Pe lut uscat, și reavăn. Din primăvară-am luat candoarea Și gingășia unei vieți, Cântată de un menestrel, Și scrisă-n versuri de poeți. Din vară-am luat căldura firii, Miros de flori îmbietor Și zborul lin de rândunele, Plutind deasupra unui nor. Din toamnă
ȘI MUZĂ, ȘI POET de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379144_a_380473]
-
Nistor , publicat în Ediția nr. 2335 din 23 mai 2017. NOI POLENIZAM PĂMÂNTUL.. autor Nicolae Nistor În aceea toamnă se terminaseră copacii, prea multe frunze împărțite! Cine mai poate replanta o desțelenire mutată nu știu unde ce ploi inutile într-un suflet reavăn acoperit de lacrimi a îmbătrânit vulturul de așteptarea unei prăzi negre o cioară uitată de timp cuibul în care puii strigă după mamă în aceea toamnă noi polenizam pământul prin frunzele-scrisori apoi rugam soarele să nu ne ardă din lipsa
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
oamenii păreau să nu fi aflat. Curând, guguștiucii începură din nou să-și brodeze motivul molcom al cântecului lor peste tăcerea rece a dimineților și, în scurtă vreme, scatiii începură să le țină isonul. Smaranda trase adânc în piept aerul reavăn și mutându-și greutatea pe celălalt picior, aruncă o privire nerăbdătoare spre panoul electronic ce afișa ordinea venirii în stație a autobuzelor. Firește, pe el din nou totul era complet aiurea, pentru că timpii afișați, pe care îi observase la venirea
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
prinse-n covor, o creangă de măr apăsată trosnește, tot parcu-i strivit sub povara din nor. Și iar glasuri iuți mai încearcă solie, spre Eol prin cioară trimis-au cuvânt, să-mprăștie norii și soarele vie, omăt să topească în reavăn pământ. Aleile triste azi gânduri îndreaptă spre astru s-adune tot albul decor, mai bine-i în Mai când flori albe așteaptă, să cearnă spre ele în zbor de cocor. *** Ciclul "Iarna" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: aleile triste
ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AŞTEAPTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382079_a_383408]
-
Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2027 din 19 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Natura este în schimbare Căci primăvara a sosit. Afară-i cald,iar mândrul soare, Pe cer, în zori a răsărit. Cu raza lui strălucitoare Pământul reavăn va-ncălzi, Iar triluri de privighetoare, Mă vor trezi în zori de zi. Prin iarbă vreau s-alerg desculță, Să simt pe tălpi roua din zori, Așa cum alergam fetiță În curtea casei, printre flori. S-admir din nou cu încîntare
APRILIE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382085_a_383414]
-
Atingere-n taină de roua Învierii- lumină Sfântă *** Livada cu meri- aripi de bondari sclipind printre petale *** Primul Mărțișor- în liniștea casei gângurit de prunc *** După furtună- printre crinii în floare singur motanul *** S-au dus Babele- miros de pământ reavăn sfințește livada *** Picuri de ploaie- pisica vecinului stând sub o scară *** La geamul casei- florile magnoliei ... Citește mai mult Atingere-n tainăde roua Învierii-lumină Sfântă***Livada cu meri-aripi de bondari sclipindprintre petale***Primul Mărțișor-în liniștea caseigângurit de prunc***După furtună-printre
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
amândoi deodată anul trecut în sâmbăta Paștelui. A rămas gospodăria lor ... XV. GABRIELA GENȚIANA GROZA - HAIBUN (3) - MIEII ȘI ZĂPADA LOR, de Gențiana Groza, publicat în Ediția nr. 811 din 21 martie 2013. S-au dus Babele- miros de pământ reavăn sfințește livada În urmă cu doi ani, primăvara, eram la Gurbediu, în Bihor, împreună cu soțul meu, la mormântul părinților săi, aflat în cimitirul satului, la marginea unei pășuni. După ce ne-am recules și am lăsat la căpătâiul lor zambile, ne-
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
aș ascunde în desișul pădurii,/ printre crengi uscate,/ m-aș aciui/ ca o ciută fugărită de glonț/ încolăcindu-mă în juru-mi/ mi-aș acoperi fața cu părul/ m-aș face una cu frunzele,/ una cu viețuitoarele speriate/ una cu lutul reavăn/ cu zăpada căzută/ cu liniștea.../una cu pădurea/”. (Una cu pădurea). Volumul se încheie cu un frumos colind: “Colindă-ne Doamne/ fă bolta senină/ pătrunde-ne-n suflet/ adu-ne lumină/ Maria cea sfântă la noapte te-o naște/ în
EDITURA SEMNE 2015// AUTOR DORINA STOICA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380496_a_381825]