252 matches
-
de construcție narativă întâlnit de altfel și în romanele anterioare, și ilustrând invariabil configurația "schizoidă" a psihologiei eroului lovinescian -, Șerban Cioculescu îl consideră un "viciu tehnic" ce ar conduce la acea gravă "eroare psihologică", de care au făcut caz majoritatea recenzenților (chiar dacă nu toți s-au referit la același lucru): "Lovinescu a scris romanul scenă cu scenă (și nu printr-o "creștere organică", după cum afirma el n.n.), împărțindu-și logic materialul acțiunii, și a pus apoi capitolele pe seama visării eminesciene, fără
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
reprezintă un fel de mimetism spiritual menit să constituie proba înțelegerii vieții intime a poetului de către E. Lovinescu și totodată efortul său de a arăta sugestiv regimul cu totul particular de viață sufletească al eroului său". Până aici, nimic neobișnuit. Recenzentul reproșează însă prozatorului un fapt mult mai grav, și anume că "reveria sinuoasă a poetului e redusă la o schemă lineară, la o succesiune organică de imagini și amintiri" procedeu psihologic "mult prea simplist și ineficient". De aceea, romanul lovinescian
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
memorialistică, un roman precum Bizu dezamăgește din cauza clișeelor "sămănătoriste" și a pauperității informațiilor legate de viața spirituală a protagonistului, individ fără voință și fără personalitate (în care cititorii nu-l puteau regăsi nicidecum pe "marele" Lovinescu). Apoi, pe lângă carența "documentară", recenzenții au sancționat lipsa de talent a prozatorului, incapabil să depășească nivelul literaturii lui Duiliu Zamfirescu sau Brătescu-Voinești, cu personaje de nuvelă veche (parvenitul, inadaptatul) și intrigă senzațională. La fel, romanele din ciclul eminescian ar provoca "supărarea estetului de a nu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Din acest motiv, ca romancier el ar fi un scriitor mediocru sau, oricum, inferior lui Ibrăileanu, Sebastian, Călinescu sau Camil Petrescu. 46 Octav Șuluțiu, "E. Lovinescu, Firu'n patru", în Axa, an II, nr. 23, 7 dec. 1933. În opinia recenzentului, romancierul Lovinescu "uzează de o dialectică proprie aparatului critic" (apud E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. IV, ed. cit., p. 297). 47 Ligia Tudurachi, Cuvintele care ucid. Memorie literară în romanele lui E. Lovinescu, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010, vezi capitolul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Alex. Ștefănescu căruia i se cere să modifice un articol despre Incognito. Criticul se întreabă de ce despre anumiți autori nu se poate scrie sincer, de ce referirile la valoarea artistică sunt inexistente, de ce interpretările sunt trunchiate. În câteva rânduri rezumă drama recenzentului: "pe de o parte își spune el mereu, cu dinții strânși, în timp ce scrie să am grijă să nu-l supăr cu ceva pe autorul respectiv; este un om influent; pe de altă parte își aduce imediat aminte, încruntându-se nici
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
autoanaliza. A rezultat o carte brianta, premiată de Secția de sociologie a emoțiilor din cadrul Asociației Americane de Sociologie: Misery and Company: Sympathy în Everyday Life (1997Ă, elogios prezentată în revistele de specialitate. Profesorul John M. Johnson (2001, 47Ă - unul dintre recenzenții lucrării - apreciază că Misery and Company este o „opera strălucită”, o „lucrare de magistru”. Că și Arlie Russell Hochschild, care vorbește despre o „cultură a emoțiilor”, Candace Clark susține că există o „cultură a simțămintelor”, ce constă din ansamblul credințelor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
volum, Ape și pământuri, comentat de Lionello Fiumi, de Montale în 'Pegaso', de Elio Vittorini în 'Îl lavoro', de Adriano Grande în 'L'Ambrosiano', de Salvatore Pugliatti, de Aldo Capasso, pentru a-i enumeră numai pe cei mai de seamă recenzenți. Acest volum cuprindea un număr mare de poezii eliminate de Quasimodo din următoarele ediții. În Și pe data e seară, publicat în 1942, ce a beneficiat mai târziu de nenumărate reeditări, si care conține secțiunea Ape și pământuri în varianta
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sau leopardiene nu au știrbit originalitatea vocii lui Quasimodo; dimpotrivă, trebuie repetat, grație abilității de care autorul dă dovadă în procesul de reelaborare și filtrare, ele compun un mozaic interesant, atât pentru cititorul cult cât și pentru criticul erudit. Afirmațiile recenzentului De Robertis, care enumeră apoi o serie de elemente preluate de Quasimodo de la sus-numiții autori, ne fac să constatăm o anumita grabă de a-l cataloga drept imitator, neobservând priceperea cu care sicilianul integrează și îmbină în propria țesătura poetica
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rodul unui fericit fragmentism și că se desprind de ariditatea și asprimea intelectualista a unor strofe din Oase de sepie prin limpezimea lor muzicală.224 Cuvintele se asociau într-o rețea de rezonante, procedeu ce amintește de poezia lui Ungaretti. Recenzentul admitea ascendentă versurilor în discuție în anumite poezii de Montale, dar accentua componentă de indiscutabila originalitate, care le transformă în continuatoare, iar nu în imitatoare. Hrănindu-se cu operele mai marilor literaturii și grație stilului sau original Quasimodo începea să
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și indirect, cu modulații, idei și imagini romantice. Cu toate ca depistarea ascendentelor din paginile următoare se bazează pe abilitatea lui Quasimodo de a deschide propriul atelier de creație pentru temele, motivele, elementele de poetica venite din afară, așa cum istoricii literaturii și recenzenții din epoca au arătat în repetate rânduri, trebuie subliniat din nou și anticipat faptul că în cazul preluărilor din Leopardi nu avem de a face cu împrumuturi nemeditate, neelaborate, ci cu veritabile rescrieri ce poartă, incontestabil, marca stilului quasimodian. Considerând
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
al melodramei/ biografiilor romanțate, cu stereotipiile și clișeele aferente. Observația se vede confirmată atât de numeroasele însemnări din "agende"148, cât și de propria metodă de lucru descrisă în câteva rânduri foarte detaliat, probabil din dorința de a preîntâmpina reproșurile recenzenților neîncrezători în puterea creatoare a criticului, condamnat (zice-se) la sterilitate prin chiar natura propriei îndeletniciri. Ca atare, Lovinescu recunoaște a fi compus toate cărțile sale, critice sau literare, "din fragmente scrise fără ordine", "după inspirația momentului", pentru ca abia mai
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
urmă faci nota. Îți place, nu-ți place, te privește. Dar și grasului îi sticleau ochii sub lentilele groase ale ochelarilor, între timp Untaru o și citise, răsfoia ultimele pagini. De-atunci am aflat că ești pierdut dacă forțezi mâna recenzentului; poetul statistician făcuse această imprudență, transmițîndu-le prin bondocul gras care o tipărise că trebuie să se scrie despre ea. Asta rămâne totdeauna de văzut dacă trebuie, și ai mai multe , șanse să fii bine primit dacă lași libera opinie să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pasul ca un cuvânt, geam deschis Câmpul între coaste plug sau pian. (Almanah) Cum a observat încă Octavian Șuluțiu la apariția Invitației la bal, „Ilarie Voronca exprimă mișcarea prin static. Sau ascunde mișcarea”. Dinamica n-a dispărut însă, cum susține recenzentul, „o dată cu ritmul și anumite legături gramaticale”. Căci dacă apelul la verb e oarecum redus pe mari porțiuni ale textului, sugestia mișcării e totuși foarte puternică, datorită deplasării „obiectivului” de pe un element pe altul, de la un orizont la altul. Criticul însuși
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
jumătate și mai bine de secol. Elementele amendate privesc - dacă le recapitulăm sumar - cu precădere „barochismul” sui generis resuscitat, după necesități proprii, de scriitura avangardei, cu bună știință „expusă contradicției” și tensiunii, deplasând în mare măsură atenția pe jocul combinatoriu (recenzentul I.I. Cantacuzino remarca deja că, în Incantații, „imaginea, izolată, devine joc”) și pe ingeniozitatea descoperirii (creării) asemănării, întemeiate, cum s-a spus, pe date accidentale și de suprafață. Ne-am putut da seama însă că o atare practică corespundea tocmai
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
intelectualii iluminiști, semnat de data aceasta de Alexandru Duțu, liderul celeilalte școli istorico-filologice angajate În studierea originilor culturale ale modernității românești, cea bucureșteană. De altfel, pentru a Întregi profilul unei remarcabile generații de cercetători (În situația fericită În care curtoazia recenzentului se poate Întâlni cu obiectivitatea), să remarcăm În acest volum, alături de semnăturile lui Marino sau Duțu, și prezența lui Alexandru Zub, mentorul școlii ieșene de istorie a istoriografiei. Cu altă ocazie, istoricul moldovean producea și el o lucrare consacrată imaginii
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
chiar de inferioritate etc. Este evident că lucrurile, într-o serie de cazuri precise, cel puțin, sunt complet diferite. Imposibilitatea, indiscutabil sinceră, autentică, de a percepe în mod real, obiectiv, reacțiile estice este vizibilă îndeosebi în sfera ideologică. Cercetătorul și recenzentul occidental, format într-o societate democratică, de tip liberal, unde aceste realități sunt instaurate de mult și trăite în chipul cel mai firesc din lume, nu poate pur și simplu înțelege cum, în Est, mai este (sau a fost) posibilă
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
seama că, în 1981-1982, deci în plin regim comunist restrictiv, a face elogiul comunicațiilor libere, a cetății universale a literelor, a cosmopolitismului și celelalte reprezenta cel puțin în intenție un act de independență, dacă nu chiar de rezistență spirituală antitotalitară. Recenzentul meu, total desideologizat, n-avea însă cum asimila și acest tip de reacție, specific și epocii, și locului. Alt exemplu, de alt tip, și tot în legătură cu un critic român, stabilit în S.U.A., Matei Călinescu, autorul celor Five Faces of Modernity
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
se acordă suficientă atenție într-o lume mică și mozaicată, în care ne pare că diseminează mediocritatea agresivă, publicitatea deșănțată, falangele în jurul unor idei revolute, indiferența (dacă nu furia...) în fața erudiției și analizelor profunde și aplicate. Prea arareori comentatorii ori recenzenții se apleacă asupra unor cărți "complicate", ce-și propun să impună concepte noi, să schimbe paradigme, viziuni asupra lumii (și) artelor. Pe de altă parte, e adevărat că circulația ideilor și textelor este destul de precară în societatea românească postdecembristă. Sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai economicoasă și cu accente distribuite mai vizibil pe interpretare, ar fi ajutat mai eficient pe începătorii în probleme de istorie a Balcanilor și ar fi costat mai puțin, atît pe sponsori, cît și pe cumpărători. S-ar putea ca recenzenții să aibă dreptate, dar cartea în forma în care a apărut are destinul ei, iar cititorului de limbă română nu-i stau la îndemînă celelalte volume ale autoarei, din care s-au preluat texte pentru Istoria Balcanilor. Acest cititor poate
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
din partea unui fost director de teatru ceea ce înseamnă că, instinctiv, orânduiește vânătoarea prin preajma artei. Asta fiind generoasă temă de eseu; păi, numai Odobescu, în "Pseudokinegheticos", să "bată câmpii cu grație" (cum zicea Călinescu), prefațând manualul de vânătoare al numitului Cornescu? Recenzentul de astăzi, din păcate, nu mai trage cu pușca, intrând în categoria foștilor vânători. Semn de bătrânețe: am devenit sentimental. De ce să împușc bietele viețuitoare? Un amărât de iepuroi alergând prin pădure ori pe arătură mi se pare, în veacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
demonstrații de verb din literatura noastră critică. Nu avea focul întunecat al lui Călinescu și nici asociațiile acestuia atât de originale, dar artileria tăcută purta în ea însăși o regalitate de stil ce poate fi tot mai rar întâlnită la recenzenții grăbiți de azi care scriu jurnalistic și nu artistic, gata să te facă praf prin concluzii paradoxale, ignorând sau neputând să facă demonstrații. Vladimir Streinu era un avocat al substantivului în fața căruia era o plăcere chiar să pierzi procesul, într-
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Articolul a fost republicat de autor în volumul Cărți, autori, tendințe (Editura pentru literatură, București, 1967, p. 264269Ă 2. Recenzia se organizează ca o rețea fină de rezerve și laude - caracteristică scrisului lui Regman. În Clasicii noștri - admite cu zgârcenie recenzentul - „un anume zel unificator pare a străbate paginile cărții, 1 ibidem, p. 407 2 Vladimir Streinu interpretat de ..., București, Editura Eminescu, 1984, pp. 86-90 108 identificat în intenția de a descoperi la fiecare din acești „clasici” drumul de jăratec interior
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
n-a răspuns nici la epigramele (e drept omagiale) ce i s-au dedicat. însă - cum am spus și-n altă parte - absența din anumite locuri și reticențele îl caracterizează la fel de pregnant ca și prezențele și afirmările în altele. Cu excepția recenzenților primului volum, critica l-a cruțat pe Bacovia de observații stilistice și lingvistice severe de felul celor pe care René Doumic (Hommes et idées du XIX-e siècle, Paris, Librairie académique Didier, 1903) i le-a făcut lui Paul Verlaine: „Verlaine
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Sebastian, Mihail" , tradus și recenzat în America în locuri proeminente, a avut un impact. Și nu vorbesc de paginile amare ale lui Sebastian XE "Sebastian, Mihail" despre prietenul său de care s-a simțit trădat, ci de comentariile editorilor, prefațatorilor, recenzenților. M.I.: Da, ai dreptate, dar asta se întâmplă abia acum, e ceva recent. Iar recenziile și toate celelate nu sunt adevăruri afișate pe toate gardurile. În America se scriu miliarde de lucruri, iar oamenii nu țin minte nimic și nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
timp. 2007 C. Rogozanu A fost un an ciudat prin previzibilitatea lui. Multe dintre marile întâmplări ale anului puteau fi lejer prevăzute încă din 2006. Cărtărescu a dominat cu ultimul Orbitor din trilogie. A dominat, de fapt, modestă lume a recenzenților arondați pe la diverse reviste. A existat o falanga pro, una contra. Eu m-am autoinclus în rândul celor care au săpat la statuia Orbitorului cu destulă finețe, sper, cât să nu-l rânesc pe autor. Apoi, au fost titluri din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]