469 matches
-
Bivolaru, Surugiu, după cum scrie Costin Merișca, în lucrarea ""Castelul Miclăușeni în cultura română"" (Ed. "Cronica", Iași, 1996). Locuitorii satului Miclăușeni trăiau în bordeie sărăcăcioase pe moșia boierului și pe gârla din preajma parcului boieresc. În anul 1752, vornicul Ioan Sturdza a reclădit conacul boieresc, construindu-l cu demisol și parter și în formă de cruce. Conacul avea 20 de camere, câte zece pe fiecare etaj. În grajdurile conacului erau adăpostiți cai de rasă, pregătiți pentru întrecerile manejului din cuprinsul domeniului. Preocupat de
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
pe sfetnicul său, cardinalul Jean de la Balue, descoperit trădător, îi dărui în aprilie fratelui său Carol, în semn de reconciliere, ducatul Guyenne în apanaj și în anul următor declară tratatul cu Carol Temerarul nul și neavenit. El începu să-și reclădească oastea, dorind să distrugă puterea Burgundiei și să pună capăt odată pentru totdeauna unui conflict care dăinuia deja de trei generații, de la asasinarea lui Ludovic de Orléans în 1407. Războiul a urmat să reizbucnească în 1472 și să se încheie
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
construit actualul turn de poartă. Gardul actual are parapet din piatră și grilaj metalic și urmează traseul fostului zid de incintă. În secolul al XVI-lea a fost construită o poartă de acces în incinta curții domnești. Aceasta a fost reclădită în anul 1714 de episcopul Sava, cu sprijinul domnitorului Nicolae Mavrocordat și refăcută de episcopul Sofronie Miclescu în 1849, odată cu zidul de incintă. Pe locul vechii porți de acces în incinta Episcopiei, episcopul Nifon Criveanu (1934-1939) a construit în anul
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
episcopal actual a fost construit între anii 1771-1792, la inițiativa episcopilor Inochentie și Iacov Stamati, pe ruinele fostului palat domnesc (sec. XV-XVII), înglobând și pivnițele din vremea domnitorului Ștefan cel Mare. Reședința episcopală a ars în 1813 și a fost reclădită de episcopul Sofronie Miclescu în 1849. Fațadele au suferit unele transformări în 1890 și 1934-1938, când au fost modificate cerdacele de pe laturile de nord și de sud. A funcționat ca muzeu eparhial (1926-1949, 1983-2004) și ca muzeu municipal (1960-1982). Începând
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
însă nu a reușit să tranșeze soarta conflictului și a durat șase ani până să-l învingă pe ultimul combatant rămas în luptă, Augustus al II-lea al Saxoniei și Poloniei. În acest timp, Petru I al Rusiei și-a reclădit armata într-o formă modernă, bazată în principal pe infanteria pregătită să utilizeze corect tactici liniare și arme de foc moderne. Apoi, el a obținut o mare victorie de imagine, fondând orașul Sankt Petersburg pe teritoriu suedez, în Ingria. Într-
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
față de creditorii musulmani din oraș. Au ajutat la aceasta un număr de filantropi, între care mai ales baronul Edmon James de Rothschild, care a plătit tot restul datoriei ce rămăsese neachitată. În acest fel la mijlocul secolului așkenazii au reușit să reclădească Sinagoga Hurvá, al carei nume oficial a devenit „Beit Yaakov,” după numele tatălui baronului Rothschild. După încă un număr de ani evrei așkenazi hasidimi, au înființat marea sinagogă „Tiferet Israel”, iar comunitatea așkenază a devenit treptat mare si dominantă, ca
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
iunie 1967 majoritatea caselor, abandonate, s-au prăbușit și distrus. În Războiul de Șase Zile Israelul, respingând atacurile Iordaniei, a reușit să preia controlul asupra întregului Ierusalim și a Cisiordaniei. La scurt timp după aceea, guvernul israelian a hotărât să reclădească și să renoveze Cartierul evreiesc și să-l repopuleze cu repeziciune. Între altele s-a decis crearea în cartier a câtorva locuințe destinate miniștrilor. În cele din urmă singurul politician israelian care s-a mutat în cartier a fost ministrul
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
inaugurată la 2 iunie 1957. Cu ocazia inaugurării muzeului a avut loc și dezvelirea bustului dedicat romancierului, operă a profesorului Ioan Nichifor Someșan. Pe fațada nordică a casei este montată o placă de marmură cu următorul text: „ÎN ACEASTĂ CASĂ RECLĂDITĂ ÎN ANUL 1957 PRIN MUNCA LOCUITORILOR DIN PRISLOP-NĂSĂUD, A TRĂIT ÎN MIJLOCUL EROILOR SĂI DIN ROMANUL ION, MARELE SCRIITOR LIVIU REBREANU”. Sunt expuse biroul de lucru, fotografii de familie, alte obiecte aparținând prozatorului, ediții din opera lui Liviu Rebreanu (1885 - 1944
Muzeul Memorial „Liviu Rebreanu” () [Corola-website/Science/331321_a_332650]
-
obligației de a plăti daune de război. Rata șomajului va crește, inflația va atinge cote nebănuite, violența stradală va instaura o stare de asediu. Pentru celelalte state situația nu va fi cu mult mai bună, toate fiind nevoite să se reclădească după război. Statele Unite vor accepta un val de imigranți, în special italieni. Anii '20 vor fi dominați de luptele între bandele de gangsteri, din cauza prohibiției. De asemenea, epoca interbelică a fost una de emancipare culturală, marcându-se o schimbare a
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
deveniți bizantini prin creștinare (timpurie aici, cum o dovedesc cercetările arheologice, începute în 1915 de Vasile Pârvan). Cetatea, însă, este distrusă odată cu năvălirea popoarelor migratoare din secolele VIII și IX, din ea rămânând o simplă așezare de pescari. Este parțial reclădită în secolul al XI-lea odată cu reintrarea Dobrogei sub stăpânirea bizantină, dar este distrusă din nou în 1225, arsă de data aceasta de tătari, care își stabilesc aici tabăra, cresc cai și oi și sunt stăpânii unui mic grup de
Mangalia () [Corola-website/Science/296976_a_298305]
-
clădită cu sprijinul evreului convertit Iosif din Tiberiada (Yossef Hakomes, „Comitele Iosif”, ca 285-356) în jurul pietrei care se vedea în fața altarului. Se pare că această biserică a fost distrusă de un cutremur de pământ în anul 419. Ea a fost reclădită, apoi mărită în mare măsură pe la anul 480, din inițiativa patriarhului Martyrios al Ierusalimului (478-486), făcând loc unei bazilici bizantine cu trei nave și cu orientarea schimbată. O parte din piatra sfântă a fost transferată la începutul absidei noii biserici
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
bronz, iar în albia pârâului Brețcu un topor de piatră aparținând culturii "Coțofeni". Pe o terasă de la poalele dealului Stejar în nord-vestul satului, în locul numit "Cetate", se găsește castrul roman Angustia, construit în anul 102, de pământ cu palisadă, apoi reclădit în piatră, cu porțile pe cele patru laturi flancate de turnuri patrulatere și turnuri rotunde de luptă la colțuri. În interiorul castrului s-au găsit fragmente de ceramică autentică de factură dacică, modelată cu mâna sau lucrată la roată, o monedă
Brețcu, Covasna () [Corola-website/Science/300373_a_301702]
-
pantă, pe o distanță de 289 m și coborâtă pe verticală cu 6,2 m, până pe malul Dâmboviței, unde a fost ascunsă vederii, după niște blocuri, pe strada Sapienței. Restul clădirilor de pe deal au fost demolate, inclusiv "Palatul Arhivelor Statului", reclădit în anii 1900-1916, după planurile arhitecților Petre Antonescu și Cristofi Cerchez, iar situl arheologic cu vestigii din epoca bronzului, aflat în curtea mănăstirii, a fost și el distrus. Lângă mănăstire se aflau vestigiile "Curții Noi" (denumită și "Curtea Arsă", după
Parcul Izvor () [Corola-website/Science/327689_a_329018]
-
ulterior în secolul XVI-lea a devenit o fortăreață prusacă însemnată. Ca rezindență princiară a fost clădită prin anii 1000 în stil baroc, în anul 1801 în timpul revoluției franceze fiind distrusă de francezi. În forma ei actuală cetatea a fost reclădită în timpul lui Frederic cel Mare între anii 1817 și 1828 de inginerul prusac Carl Schnitzler. Cetatea a fost sediul garnizoanei prusace făcând parte din sistemul de fortificație Koblenz pentru apărarea Cursului mijlociu al Rinului. Azi fortificația aparține landului Rheinland-Pfalz fiind
Cetatea Ehrenbreitstein () [Corola-website/Science/309575_a_310904]
-
fost întemeiată în 529, pe locul unei foste fortărețe romane "Municipium von Casinum", de Sfântul Benedict de Nursia (480-547). După distrugerea mănăstirii în anul 577 de longobarzi, Petronax de Brescia a fost însărcinat de Papa Grigore al II-lea să reclădească mănăstirea în anul 717. Aici au fost prezente personalități marcante din timpul Evului Mediu ca saxonul Willibald (700-787) și Sturmius (715-779). Carol cel Mare a acordat mănăstirii mai multe privilegii. În anul 883 mănăstirea este jefuită și incendiată de sarazini
Monte Cassino () [Corola-website/Science/320441_a_321770]
-
apărare al orașului Münster. În timpul domniei Täufer (1534-1530) a fost folosit zwingerul ca punct strategic de apărare împotriva principelui-episcop Franz von Waldeck, care înfrânge în mod sângeros regatul Täufer numit și „Noul Ierusalim”. Episcopul după victorie lasă zwingerul să fie reclădit în oraș servind astfel numai la apărarea orașlui împotriva acelor care traversau râul Ăă, un afluent al Emsului. Prin anii 1619 zwingerul este folosit că moară, în caz de nevoie cu posibilitatea de a instala o artilerie. Din anul 1619
Zwinger (Münster) () [Corola-website/Science/310348_a_311677]
-
zidit și biserica din Agârbiciu între anii 1720-1730. Se spune că o parte a bisericii, altarul și pronaosul, au fost construite în jurul anilor 1550-1600, în parohia Finciu și aduse în prima jumătate a secolului al XVII-lea pentru a fi reclădite în Straja. Starea proastă a acoperișului a dus la degradarea în timp a valoroasei picturi murale. Recent a fost reacoperită cu draniță pe cheltuiala credincioșilor, la stăruința epitropului Costea Ioan. Aceiași meșteri maramureșeni din Bârsana care au executat lucrarea au
Biserica de lemn din Straja () [Corola-website/Science/312912_a_314241]
-
care ar fi amintit in mod detaliat si recladirea Templului din Ierusalim. Cirus a permis așa numita Întoarcere în Sion (Shivat Tzion) - întoarcerea în exilaților iudei din Exilul Babilonean în Țara Israel (Eretz Israel). După cum povestește Biblia, evreii repatriați au reclădit Templul (prin 516 î.Hr.), care a devenit cunoscut ca Cel de-al Doilea Templu. Clădirea acestuia a fost de dimensiuni relativ mai mici decât Templul lui Solomon, dar asemănător acestuia, a devenit centrul principal, religios-spiritual, public, juridic și economic al
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
schimbate denumirile de străzi. Astfel Țarski Prospekt devine Bd. Alexandru cel Bun (azi Ștefan cel Mare și Sfânt ), fiind renominalizate și majoritatea celorlalte străzi. Acestea însă vor fi schimbate din nou de regimul sovietic (Alexandru cel Bun devenind Stalin), care reclădește orașul, acum capitala unionala, în stilul "blockhaus" specific comunismului (vizibil, bunăoară, în palatul guvernului său la Ciocana), dar construind și monumente de stil tradițional rusesc. Sub regimul sovietic Chișinăul ajunge la 700.000 de locuitori (în majoritate sosiți din alte
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
și batjocurile făcute de tătari în urma cărora Bârladul a fost prădat și ars cu desăvârșire". În anul 1802, după cutremurul cel mare, consemnat de documente, au fost dărâmate cele mai vechi monumente din oraș, unele dintre ele trebuind să fie reclădite din temelii. Calamitățile s-au repetat de mai multe ori în decursul anilor, culminând cu marele cutremur din 1940 care a distrus jumătate din clădirile orașului. În anul 1822 Bârladul a fost ars și jefuit de turci după înăbușirea răscoalei
Bârlad () [Corola-website/Science/296970_a_298299]
-
luptători pentru independența Greciei), cu care moldovenii au simpatizat, iar în anul 1826 o parte a târgului este mistuită de un puternic indendiu. Cu toate aceste vicisitudini, în a doua jumătate a secolului XVIII și începutul sec. XIX orașul se reclădește și se repopulează, reluându-și locul de centru comercial și creându-și premizele viitoarei sale dezvoltări economico-sociale. Revoluția de la 1848 deschide un nou capitol în istoria Bârladului. Ideile revoluționare care au răscolit întreaga Europă la mijlocul secolui și-au găsit un
Bârlad () [Corola-website/Science/296970_a_298299]
-
Cenad). Bazilica descoperită în coltul de nord al cetății Capidava (Jud. Constanța) aparține primei jumătăți a secolului al VI-lea d.Hr., arătând influențe ale arhitecturii religioase din spațiul syro-palestinian.După retragerea romano-bizantină din Dobrogea (circa 600), biserica a fost reclădită de bizantini în secolul X. Incendiul provocat de pecenegi în 1036 a dus la abandonarea definitivă a Capidavei. Bazilica se suprapune peste ruinele unei bazilici mai mici din sec. al IV-lea. Din secolul a IX-lea datează bisericuțele săpate
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril" a fost construită în anul 1759, în localitatea Fâșca, pe terenul familiei lui Ungur Petru. De acolo a fost adusă și reclădită în anul 1873, pe vatra actuală, în mijlocul câmpului cu flori. După numai 60 de ani, biserica a fost din nou reparată, pereții fiind tencuiți cu lut amestecat cu pleavă de secară. Până în anul 1954 a fost acoperită cu șindrilă, înlocuită
Biserica de lemn din Fâșca () [Corola-website/Science/318011_a_319340]
-
de Canallis (1412) la Severin. Aceștia nu locuiau în orașele episcopale, iar titlul lor era mai mult onorific. O mănăstire catolică, purtând hramul Sf. Maria, a existat și la Târgoviște, însă a fost distrusă de turci în 1395. Mircea a reclădit-o, astfel că aceasta mai exista încă la 1417. A fost pomenită și în 1640, de către misionarul Bakšič. Un lăcaș catolic se pare că a existat și la Râmnicu Vâlcea, pe locul bisericii ortodoxe Sf. Dumitru de mai târziu. La
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
se află exilații iubitori de cărți. Ajuns la aceștia, Montag descoperă un grup de oameni care au memorat pe de rost cărți întregi pentru a le putea transmite mai departe din generație în generație și care speră să reușească să reclădească societatea învățând din propriile greșeli. În general, romanul este considerat o critică a cenzurii statale, dar Bradbury a contrazis această interpretare. Într-un interviu acordat în anul 2007, el declara că romanul explorează efectele televiziunii și mass-mediei asupra citirii cărților
451º Fahrenheit () [Corola-website/Science/307745_a_309074]