673 matches
-
propriile lor contradicții și incoerențe flagrante. Pe scurt, ideologiile de succes trebuie să fie mai mult decât iluzii impuse și, date fiind inconsistențele pe care le conțin, trebuie să comunice subiecților o versiune de realitate care să fie suficient de recognoscibilă pentru a nu fi respinsă"340. În fapt, astfel de considerații nu vin decât să argumenteze în favoarea rolului epistemologic pe care ideologia în sens larg, desigur îl joacă în procesul de cunoaștere a complexelor dimensiuni ale socialului. Trebuie subliniat, pe
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și subiectiv reale; întreaga societate istorică și întreaga biografie a individului sunt văzute ca având loc în acest univers"350. Capitolul III Ideologia ca instrument al cunoașterii politice În planul general al realității sociale, spațiul delimitat de politic este îndeobște recognoscibil prin referire la fenomenul puterii. Nu întâmplător, din momentul în care i-au fost conferite conotații politice, ideologia a fost asociată relațiilor asimetrice pe care se presupune le instaurează în societate, construind apoi reprezentări al căror rol este cel de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
referință rară în naratologia anterioară) și recunoaște că personajele sînt "în parte modelate” după oameni reali. Indiferent de ce spun unele teorii, cititorii încă interpretează personajele din roman ca indivizi (fie aceștia plasați într-o lumină difuză sau clară, fie ei recognoscibili, imprevizibili sau impenetrabili). Iar pe măsură ce se construiesc, se revizuiesc și se articulează aceste interpretări, sînt aduse în sprijin tot felul de cunoașteri extratextuale, inclusiv informațiile noastre despre personajele din lumea reală. Dacă e greșit să presupunem că mimesisul sau redarea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
oricare din articolele și eseurile sale descoperim imediat trăsăturile caracterizante amintite, întemeiate pe criteriul axiologic al judecății, străbătute de sensul unui militantism estetic asumat și consecvent, întro inspirată sinteză a tradiției și modernității și într-un stil elegant, elevat, imediat recognoscibil. 22 III CRITICUL LITERAR La o privire sintetică asupra operei lui Vladimir Streinu vom înțelege mai bine legătura indestructibilă dintre istoria și critica literară. Unei scrutări sincronice a fenomenului literar românesc și universal îi corespunde o privire diacronică, înscrisă pe
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
poet, liricul de propensiune cosmică, neliniștit și interogativ, creatorul de limbă, demiurgul modern al cuvântului, romanticul sfâșiat lăuntric de mari întrebări, poetul microcosmosului și al jocului infantil. Arghezi este un inovator prin material și expresie, creatorul unui univers poetic original, recognoscibil ca atare. Precizarea de principiu a criticului are claritatea și concizia aforismului: „Orice mare poet își creează un univers de teme, de obsesii, de incantații verbale, imposibil de sfărâmat în coeziunea lor internă.”2 Șerban Cioculescu, autor al cunoscutei monografii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Talentul romancierei este deplin în numirea detaliilor de epocă, fie că descrie ierarhii sociale stricte, fie veșminte, climate, interioare somptuoase sau taverne, mânăstiri și catedrale, ateliere artizanale, războaie de țesut sau grădini. Un univers narativ limpede, un decupaj istoric perfect recognoscibil imaginației cititorului de azi; cele șapte personaje ale romanului se autonarează prin relaționare, dar și în propria oglindă, purtând fiecare un fir al urzelii și deznodământului într-o perfectă interdependență a caracterelor și destinelor. În rolul licornului este distribuit Nicolas
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
limpezime principială și luciditate creatoare fac din P. cel mai de seamă romancier modernist român și, în rivalitate declarată cu E. Lovinescu, teoreticianul sincronizării literaturii noastre cu spațiul spiritual occidental. Egal semnificativă, apoi, este accepția autenticității ca denunțare a estetismului. Recognoscibile în opera camilpetresciană sub înfățișările argumentative cele mai diverse, incidențele condamnării estetismului european al sfârșitului de secol XIX - proiecții ideologic-literare ale experienței copleșitoare a războiului („Cei întorși din tranșee încă palizi au arătat că jocurile cu vorbe sunt ridicole și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
a „discursului masculinizat”, caracterizată prin invazie de personaje și recursul la fabulă (Apa, Păsările și, ca treaptă superioară de realizare, Racul), obsesia lui Ivasiuc este inventarea aceleiași „mitologii a autorității”, motivată psihanalitic ca deghizare a terorii resimțite în fața figurii paterne: recognoscibilă în prima etapă prin profilul special al personajelor, prin măștile născocite de aceștia pentru a se apăra de reverberațiile propriei individualități și prin predilecția pentru discursul de „un platonism proustianizat” (descoperirea sinelui ultragiat prin comentarea îndelungă a „ideilor” obsedante pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
imaginilor „reale“ ale lucrurilor lumii care, combinându-se și potențându-se reciproc, le oferă acestora din urmă un chip. Astfel, chipul constituie spațiul intermediar dintre realitatea materială a lucrului și privirea subiectivă care se oprește asupra sa. Mundus imaginalis, chipul recognoscibil al lui mundus realis, reprezintă și miza conceptului de „experiență“ despre care a fost vorba până în acest moment. Având ca instrument „descrierea“ fizionomică, experiența urbană suprapune orașului anonim un chip care îl transformă într-un univers familiar și recognoscibil. Chipul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
chipul recognoscibil al lui mundus realis, reprezintă și miza conceptului de „experiență“ despre care a fost vorba până în acest moment. Având ca instrument „descrierea“ fizionomică, experiența urbană suprapune orașului anonim un chip care îl transformă într-un univers familiar și recognoscibil. Chipul orașului însă nu se identifică unei reprezentări (Vorstellung) a acestuia. Reprezentarea ține de aproprierea tehnică a metropolei, de funcționarea sa și de găsirea acelor repere, scheme, hărți care să eficientizeze această funcționare. Reprezentarea este, prin urmare, un instrument atemporal
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Säulen sind. Und hinter einer Türe ist es selber Tür, ist mit ihr angetan als schwerer Maske und wird als Zauberpriester alle behexen, die ahnungslos eintreten““. În materialitatea lor, lucrurile adăpostesc spirite, sunt măști jucate pe o scenă și sunt recognoscibile după chipul lor originar (sau numele, după cum voi încerca să arăt, plecând tot de la un comentariu al lui Gilloch). Amintirea copilăriei, astfel, nu are sensul unei simple rememorări a eveni mentelor trecute, ci a parcurgerii unui traseu către tărâmul Mume
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
o recunoaștere „reciprocă“, se petrece în penumbra feli narelor și în indecizia direcțiilor. Ia naștere astfel ceea ce Benjamin numește, într-o conferință radiofonică, Berlinul de monic (das dämonische Berlin), descris de E.T.A. Hoffmann: unul în care suprasensibilul (Übersinnliches) este recognoscibil doar plecând de la urmele pe care le lasă pe suprafețele lucrurilor. Experiența labirintului nu se reduce însă la cea a străzilor întortocheate. Pentru Benjamin, ea se înrudește cu una despre care a mai fost vorba, aceea a pragurilor. Din punct
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
creației sale: "Walt Whitman are răgazuri de poet burghez individualist, cu tare de egoism minor, alături de vaste atitudini de profet al progresului cosmic, al fraternității universale". Desigur el este apreciat de gruparea de la Cadran pentru cea de-a doua tendință recognoscibilă în opera sa. Nu trebuie să uităm că și cei de la grupul Albatros îl apreciau pe scriitorul american și că îi sunt tributari. În cel de-al doilea număr al Cadranului, pe lângă articolul de pe prima pagină amintit mai sus, W
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sau context cultural, ci pe imanența textului, pe caracterul său autotelic. Harold Bloom a reușit să stârnească, alături de un alt Bloom, deloc legat de el (ci mai ales de Saul Bellow, vezi cartea sa Ravelstein, un roman în care este recognoscibil Allan Bloom), o amplă discuție în mediile universitare americane în legătură cu canoanele tradiționale și cu abordările literaturii. Cu câțiva ani înaintea cărții lui Harold Bloom, The Western Canon: The Books and School of the Ages (1994), Allan Bloom scrisese un volum
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
lui, felul în care Bell analizează pictura lui Cezanne poate ilustra acest lucru. În Lac d’Annecy castelul plasat lângă spațiul deluros este văzut de dincoace de deschiderea acvatică a lacului. Deși formele sunt simplificate și abstractizate, subiectul tabloului este recognoscibil. Pictura este vibrantă, dominată de planuri vizuale încărcate dens cu albastru și inserate discret cu verde. Pentru a fi apreciată, această imagine: „ar trebui privită în formele ei, fără asocieri cu peisajul descris sau cu informații despre viața pictorului”, ar
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
sau tranziție) nu face altceva (cu puține excepții) decât să cultive un sentiment românesc al mahalalei. Emisiunile TV propun un fel de râvnite arhetipuri (pilduitoare! - în sensul de adaptate la noile vremuri) din mitocan, șmecher, țoapă, țață și vampă (cu toții recognoscibili în tipologia VIP-ului de astăzi): aceste erijate arhetipuri trebuie să le demonstreze telespectatorilor accesibilitatea la „lumea bună” (a bogaților, dar și a oamenilor simpli și norocoși sau a „artiștilor”), inculcând ideea (falsă, de altfel) a unei comuniuni și împărtășanii
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
ființă toate lucrurile, Dumnezeu atotțiitor. El strînge apele în mîna Sa, cuprinde în Sine toate creaturile înzestrate cu inteligență pentru ca toate lucrurile să stea în ființă, îmbrățișate în puterea lui atotcuprinzătore Ca omnitenens, divinul nu mai are strălucirea comună, imediat recognoscibilă a puterii, fastul ei afirmativ. Are o prezență radicală, aproape insesizabilă în evidența ei, asemenea luminii care nu poate fi văzută decît prin lucrurile pe care le luminează. Dacă laicitatea a desprins divinul de analogia cu sfera puterii, dacă l-
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
prin asumarea responsabilității: 1. memorizarea victimelor, 2. memoria necritica a Mișcării Legionare cu două subcategorii, eroizarea liderilor politici și a militanților și cea a elitei culturale extremiste și 3. minimalizarea memoriei victimelor prin "etnicizarea" memoriei Holocaustului. Prima categorie este ușor recognoscibila de către majoritate. Am în vedere dezvoltările în spațiul public a manifestărilor inaugurate odată cu gestul politic simbolic al statului român de asumare a responsabilității Holocaustului. Raportul final al Comisiei "Elie Wiesel" (2004), Memorialul Victimelor Holocaustului din România (2009), discursuri publice oficiale
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
luxul, petrecerea timpului liber și notorietatea constituie regulile de aur93. Parizienii se caracterizează prin singularitate existențiala. Există, cu certitudine, un univers parizian o lume coerentă, cu o ideologie, o metafizica și cu strategii de acțiune specifice fiecărui domeniu, toate fiind recognoscibile dincolo de numeroasele contradicții sau paradoxuri prin care aceasta lume își manifestă particularitățile. Asemănările parizienilor se datoreaza valorilor și gusturilor comune, plăcerii de a participa la existența urbană. Apartenența la mediul parizian determina formarea unei identități socioculturale specifice, cu itinerarul sau
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
se schimbă succesiv forma obiectului luat din realitate, întocmai ca în cazul halucinației voluntare, dar cu particularitatea de ordin mai grav, în sensul distrugător, că diversele forme pe care poate să le ia obiectul cu pricina vor fi controlabile și recognoscibile pentru toată lumea" (2005a: 153). Autorul insistă asupra forței cu care imaginile subconștiente se impun percepției și nu vede rațiunea drept un paliativ al automatismului interpretativ al privirii: gândirea rațională intervine a posteriori, nu pentru a corija, ci pentru a explicita
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
-se succesiv forma unui obiect luat din realitate, întocmai ca în cazul halucinației voluntare, dar cu particularitatea de ordin mai grav, în sensul distrugător, că diversele forme pe care poate să le ia obiectul cu pricina vor fi controlabile și recognoscibile pentru toată lumea de îndată ce paranoicul le va fi indicat. (2005a: 153) Dalí avea să găsească confirmarea pentru aceste idei în cartea lui Jacques Lacan, De la psychose paranoïaque dans ses rapports avec la personnalité (1933), dar și în seria de articole publicate
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În partea a doua, se efectuează o adevărată operație de depistare a particularităților preromantice ale poeziei românești de până la 1840, urmărindu-se cum a fost receptat modelul occidental. Sunt relevate câteva motive poetice tipice, recognoscibile și în literatura română, care le preia, uneori însă convertindu-le, așa cum se întâmplă cu poezia ruinelor, care în spațiul nostru semnifică nu o dată patriotismul. Oricât de scrupulos și de bun cunoscător al materiei, A. nu poate depăși treapta identificării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285371_a_286700]
-
Labiș, îi dăm afară de la Luceafărul, le arătăm noi! E drept că ne-au cam arătat"9. Deși articolul purta semnătura "L", simbol care indica adeziunea întregului colectiv la ideile redactorului-șef, stilul gazetăresc al lui Eugen Barbu era ușor recognoscibil în ironia înțepătoare a pledoariei pentru integritatea morală și intelectuală a colaboratorilor Luceafărului. Neuitând subiectivitatea tinerilor critici literari, Eugen Barbu dădea în vileag ceea ce el considera a fi o conspirație din lumea scrisului românesc, pusă la cale de mai mulți
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
copacul), dar și amprenta viziunii filosofice blagiene. Metaforele, surprinzătoare prin ineditul lor („cu un minut mai albă, mai iarnă decât mine/ Tu, seara plângi cărunt, îmbătrânind potopul” - Povestea), alăturate sensibilității, dar și încărcăturii ideatice, reușesc să contureze un univers liric recognoscibil la nivelul fiecărui volum. I. a surprins prin publicarea în același an, 1999, a plachetei Necuprinsele și a două cărți de proză, Pașaport pentru Orașul de Sus și Doctorul de pe comoară, ultimele fiind literatură „de sertar”. În Pașaport... impresionează modul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
bucurat de o poziție privilegiată. De la bun în ceput, te lăsa perplex printr-un an samblu de calități pe care puține colege le aveau: frumusețe fizică, temperament teatral, muzicalitate și un timbru întunecat de o calitate cu totul per sonală, recognoscibil instantaneu. Descoperită publicului odată cu Marele Premiu obținut la Concursul de Canto de la Toulouse din 1964 și cu spectacolele Samson și Dalila și Carmen interpretate în anii următori la Théâtre du Capitole, Cortez a fost rapid adoptată de Franța, mai ales
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]