928 matches
-
interpretare a rezultatelor cu 75%. Programul Syngo.via simplifică munca radiologilor și îi ajută să prelucreze mai rapid datele, iar pachetul de aplicații software Sygno.via General Engine asigură un nivel ridicat de automatizare și standardizare. Imaginea este prelucrată și recompusă fie 3D, fie 2D. De exemplu, softul este capabil să identifice regiunile corpului care trebuie scanate și să analizeze rezultatele, ajutând medicul să structureze raportul diagnostic. Radiologii aveau nevoie de un astfel de ajutor mai ales în condițiile în care
Computerul rezolvă criza de medici radiologi by Ion Voicu () [Corola-journal/Journalistic/62377_a_63702]
-
mult, aș spune că Horia-Roman Patapievici scoate la lumină încheieturile unui sistem care nu este vizibil și perceptibil cu aceeași claritate în opera lui Ioan Petru Culianu. Horia-Roman Patapievici găsește modul în care poate da glas lucrurilor spuse și nespuse, recompunând pentru noi, mai transparent poate decât Culianu însuși, imaginea a ceea ce savantul magician a exprimat divers, prolix, complex și complicat, în cadrul unor interpretări aplicate și modelate după contexte variate. Primul capitol: Teoria „ultimului" Categoria „ultimului" se înscrie în viziunea, nuanțat
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
aprins sau un sex, se lasă absorbit în interior străbătând vertiginos spații tubulare pentru a cădea în inflorescențe carnivore desfăcute mandalic-pulsatil. Revenirea obsesivă asupra acelorași evenimente are sensul acestei căderi absorbante în spirală către vidul care dezintegrează totul și care recompune granula de viață imprimându-i impulsul vital. Cei doi orfani trăiesc într-o somnolență vegetativă, undeva există fragmente dintr-un menaj sordid, însă totul este nevertebrat într-o existență descentrată, vidată de orice perspectivă, larvară, urmând pulsiunile orașului, mișcările lui
Plonjând în abis by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6127_a_7452]
-
pus în scenă în perioada 5-8 decembrie la Miami, în cadrul expoziției anuale Art Basel Miami, una dintre cele mai importante evenimente din calendarul cultural și artistic internațional. La ultimul etaj al 1111 Lincoln Road, arhitecții studioului Herzog & de Meuron au recompus spațiul într-un parc auto deschis, unde mașinile au fost transformate în sculpturi de către mari artiști moderni și contemporani din întreaga lume, inclusiv Damien Hirst, Keith Haring, Cesar și Kenny Scharf. Spectacolul, numit "Piston Head: Artists Engage the Automobile", nu
Inedit. Mașini transformate în sculpturi-VIDEO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62894_a_64219]
-
dată/ a făcut infecție și-au trebuit să repete” (p. 27). Așa și cu poezia. Trebuie „operată” de două ori. Întâi în felul acesta, care-i stoarce ca într-un teasc energiile concrete (atâtea câte sunt), apoi în sens invers, recompunând-o în ce are ea cu adevărat specific. Să fie limpede, Însemnările din ținutul misterios nu conțin, de la un capăt la altul asemenea mostre de tranzitivitate. Unele eșantioane din carte (cum sunt, de pildă, M-am pregătit sau Iar am
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
nu întreaga literatură ar fi personală și subiectivă” - vezi Dilema veche, 371, din martie 2011). Opera de ficțiune (pură, era să zic, uitând o clipă că puritatea e un atribut străin interpretării) alege, selectează din magma trecătoare a zilei și recompune sensuri, structuri coerente. Adeseori pomenita independență a eroilor dintr-o carte e o simplă figură de stil; ea numește aparenta ușurință și părelnica autonomie cu care par să se miște aceștia atunci când „scena” a fost bine articulată. Când Henry James
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
tragediei, astfel încât desenele, de la o lucrare la alta, dau conturul măștii antice, sub care regăsim sentimentul amintit. Aceasta ar fi o variantă de citire hermeneutică a textului plastic. Putem însă reface și în sens invers întreaga structură epică a discursului, recompunând, sub desenul chipului din primplan, ceea ce pare să fi fost pierdut, bătălia cu timpul. Dar și această refacere este una tragică, pentru că chipul rămâne neschimbat, iar rememorarea sugerată poate fi un parcurs dureros spre sertarele memoriei, în care se închid
Niște succesori by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5172_a_6497]
-
în discuție, niciodată negociabil, dintre artist și operă. Inefabilul, de-nespusul, neștiutul, taina și stupoarea coexistă în această mică și deconcertantă mașinărie cu blană. Ea are adâncimea amețitoare a „secretului șascunsț între pleoape”, dar și puterea covârșitoare de a se recompune, miraculos, după fiecare salt între regnuri și ritmuri. Pe scurt, un produs de lux al moliciunii dominatoare și al lucidității îngenuncheate de propria sensibilitate.
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
parte, fotografiile artistului în lume formează și ele un zid de momente pe care liantul amintirii le pune împreună într-un ansamblu afectiv: arborele genealogic, fotografiile familiei și ale prietenilor, casa copilăriei, locuințele din Franța și Elveția, afișele expozițiilor personale, recompun sub ochii privitorului biografia artistului din țară și din străinătate. Apoi instantaneele luate de la diversele vernisaje, din expoziții și galerii, pe lângă valoarea documentară, ne pun în fața dualității condiției creatoare, pendulând între singurătate și nevoia confruntării publice, între asceză și dorința
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
Andreevna care l-a ajuns din urmă cu un tren privat închiriat în acest scop cu ușurința și înclinația spre risipă cu care-l exasperase dintotdeauna pe Liovocika al ei. De-a lungul ultimului an, până la acest sfârșit, Jay Parini recompune un portret antinomic al lui Tolstoi - între idealizare și demitizare - alăturând mărturiile celor care i-au stat cel mai aproape: Sofia Andreevna, secretarul Bulgakov, primejdiosul Certkov, medicul Makovițki. Întrerupte în răstimpuri de însăși "vocea" lui L.N. (Lev Nikolaevici), recepționată însă
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
din volumul Fervoarea Buenos Aires-ului (1923), pe care îl socotea definitoriu pentru creația sa, prefigurând tot ce avea să întreprindă ulterior. De timpuriu, a exprimat, prin poezie, extazul și teroarea existenței, îngemănate în sensuri ce par să rupă și să recompună, fără preget, experiența. Spațiul liric tutelar, cel al orașului Buenos Aires, schițează o mitologie vibrantă, iute contrabalansată însă de intrarea în tăcere: orașul necurmatei prezențe („anii pe care i-am trăit în Europa sunt iluzorii,/ eu am fost întotdeauna (și voi
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
în egală măsură la jocul imaginației. Faptul că povestea e proiectată într-un Paris în care timpul pare să fi stagnat, în ciuda faptului că ceasurile sunt întoarse cu precizie, îi conferă contururi de fantasy. Istoria celor doi copii orfani se recompune din citate livrești și filmice, care plutesc asemeni foilor desprinse din sertarul ascuns al lui Papa Georges, foile dansând ca niște cadre plutitoare pe care nostalgia le recompune într-un flux coerent. Să ne întoarcem la cele două tipuri de
Hugo (2011) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4737_a_6062]
-
precizie, îi conferă contururi de fantasy. Istoria celor doi copii orfani se recompune din citate livrești și filmice, care plutesc asemeni foilor desprinse din sertarul ascuns al lui Papa Georges, foile dansând ca niște cadre plutitoare pe care nostalgia le recompune într-un flux coerent. Să ne întoarcem la cele două tipuri de creator, regizorul magician și regizorul tehnician? Sigur că istoria din film privitoare la Georges Méliès este una contrafactuală, nu avem o docudrama, însă acest lucru contează mai puțin
Hugo (2011) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4737_a_6062]
-
refuză să germineze, putrezind de viu, atrage atenția asupra potențialului existențialist al poveștii acestui Everyman din Est. Crulic se impune atenției noastre cu forța absurdului care-i macină existența. Chiar și așa, el continuă să viseze la paradisul unei copilării recompuse după expresia desenelor naive care însoțeau Ulița copilăriei a lui Ionel Teodreanu sau Iarna pe uliță a lui George Coșbuc, un idilism stângaci. De fiecare dată, în cazul lui Crulic primează procedura, formularul, birocrația, formele cu care neantul parafează o
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
și cu o vagă ritmare sadoveniană, poematică a detaliului. Volumul 3 pune în pagină mai întâi Caietul pierdut al unei încercări de roman din anii ’60 și îl recuperează prin acumulări de detalii, tentând retră irea în timp real și recompunând, cu infinite detalii cinematografic picturale, atmosfera. Caietul de la Vadul Moților e o partitură colaterală, cu infuzii amoros-senzuale, iar Cadențe finale, mic raport despre Primul Congres al Scriitorilor, din 1956. Cele două par mai degrabă caiete de lucru, introduse pentru a
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
limbă străină; el chiar gândește în germană și, deseori, cuvintele pe care le rostește în somn sunt sunete din patria mea.” (p. 150) Alături însă de cele două autoare, care pun pe tavă dinaintea cititorului bucăți din intimitatea lor și recompun imaginea unei lumi de altădată, se află traducătoarea volumului, Grete Tartler, care a reușit să redea perfect atât stilul fiecăreia în parte, cât și subtilitățile frazelor, poate și pentru că biografia o apropie foarte mult de cele două autoare (femeie de
Luceafărul uitat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4790_a_6115]
-
în discuție, niciodată negociabil, dintre artist și operă. Inefabilul, de-nespusul, neștiutul, taina și stupoarea coexistă în această mică și deconcertantă mașinărie cu blană. Ea are adâncimea amețitoare a «secretului ascuns între pleoape», dar și puterea covârșitoare de a se recompune, miraculos, după fiecare salt între regnuri și ritmuri. Pe scurt, un produs de lux al moliciunii dominatoare și al lucidității îngenuncheate de propria sensibilitate.” Lucrurile stau întocmai. Cu greu s-ar putea aduce amendamente la concluziile lui Mircea Mihăieș. Dacă
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
treizeci și cinci - patruzeci. Reconstituie lumea de margine - provincia. Se va căsători - se va regăsi (va încerca să se regăsească) într-o familie a nordului. Romanul familiilor - a lui Gavril M., din Bucovina de sud, și a Katriei, din Bucovina de nord recompune un univers tradițional exemplar: primul al unei regiuni arhaice, al unui sat pe care îl regăsim și în alte cărți ale Bucovinei, al doilea, al unei zone de contact etnic. Se va căsători deci cu Katria, care are o biografie
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
pe larg, descrie/ cum e pe cale să le scrie/ într-un poem care transcrie,/ în șiruri paralele, ploaia,/ sau cum se așeza să ningă/ și fulgii ezitau în aer/ mai înainte să ne-atingă”. În volumul Caragialeta (2002), Șerban Foarță recompune, prin pastișe și parodii, lumea caragialiană în întregul manifestărilor ei senzoriale, într-un impuls hedonic și empatic clar, ilustrat de poemul La Dobrogeanu Gherea: „Cu ce rămîi din pulpa de vițel / pe care ai tranșat-o în folosul / clienților, și-
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
studenților, cât sie însuși, ample trimiteri livrești, împânzesc textul până la saturație. Romanul mustește de referințe mitologice sau biblice atât de transparente, încât pot fi doar cu greu luate în serios. Eroul central pe motocicletă actualizează figura centaurului, împreună cu prietenul Jesper recompune cuplul Castor - Polux, orașul Sodomei se numește Christiana etc. Toată istoria personală a lui Thomas se diluează într-o serie de conjecturi și ipoteze - previzibile și superficiale - cu privire la emergența fascismului. Thomas e bărbatul alfa care-și răspândește sămânța în întreaga
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
ei, a ambiguităților și anxietății care preced un fapt oribil, se amplifică cu ivirea clientului însoțit de gorilele sale într-un spațiu pustiu, de margine. Recuperarea lui Toma de la orfelinat deschide un alt episod colateral relevant pentru că toate aceste eschive recompun un tablou al anomaliilor. Privind un film de desene animate, un băiat fumează întins pe spate. Gestul denotă nu doar relaxare, ci și o anume trândăvie pe care marile carnasiere o au, o lene în așteptare, o detașare care ascunde
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
o țigară și fără nicio ezitare mama i-o aprinde și îl felicită că fumează ca un adult. Mamă și fiu fumează la fereastra de pe coridorul trenului, apoi se joacă suflând rotocoale de fum unul către celălalt. Legătura destrămată se recompune în acea solidaritate provizorie a refuzaților, a marginalilor, a dezmoșteniților sorții, solidaritate întemeiată pe o comunitate de destin și nu pe o legătură de sânge. Înainte de a înțelege relația de rudenie, copilul lipsit de ea, dar educat la „școala vieții
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
salvare” prin căință, o redempțiune care să-l alinieze tipului uman standard, ci o adîncire în izolarea crizei. Aidoma unui deținut care se străduiește a-și continua existența cu ajutorul unor mijloace precare, improvizîndu-și uneltele, perfec- ționîndu-și improvizațiile, Nicolae Coande își recompune fizionomia în condițiile de avarie a normalității mîntuite. Recurge astfel la minirealisme care-i disciplinează declinanta umoare: „Laptele dimineții scaldă picioarele tale”, „Un depozit de chibrituri se aprinde sub pernă”. Caută un refugiu în finitul modelării, în chietudinea artizanală experimentînd
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
și capul au o anumită linie, o anumită înclinare și poziționare aparte, după cum și unele mișcări au o alunecare specifică. Din acest motiv, oricât de conforme cu vocabularul clasic ar fi mișcările dansatoarelor, această conformitate nu este suficientă pentru a recompune atmosfera proprie acestei piese, dacă un impuls interior nu străbate corpul până la vârful degetelor, imprimând fiecărui gest o fervoare romantică. Stilul acesta se însușește cu oarecare har. Baletul Les Sylphides - alcătuit dintr-o suită de pas de deux-uri, pas de
Din nou împreună cu Oleg Danovski by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5472_a_6797]
-
apărător al scrierilor mai degrabă realiste, ocolind în proza pe care o face orice formă de artificiu postmodern, de construcție complexă, cu numeroase paliere de interpretare. Prozatorul american alege în schimb să picteze în culori vii personaje puternice și să recompună fidel locuri de care s-a atașat până la obsesie. Chicago-ul interbelic, căzut pradă derutei ce a însoțit Marea Criză, este adus în fața cititorilor cu o fascinantă ironie nostalgică în Un raport la prima mână despre Zetland: „În Chicago puteai
Micro-romane à clef din interbelicul american by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5512_a_6837]