495 matches
-
domnul Ștefan Popescu și pe domnul Ion Vicol. Mulțumesc că m-ai vizitat. Te rog să fii prudent. Răutatea nu face concesii. Ne-am despărțit cu lacrimi în ochi. La 68 ani, în 1979, a decedat. De câte ori am ocazia, mă reculeg în fața mormântului său din Viișoara. Așa erau mai toți profesorii noștri. Plini de duh pedagogic, pregătiți profesional, moral și social, împărtășeau lumină și orientau pe drumul adevăratei cunoașteri generațiile de dascăli ai neamului. În anii de detenție am rezistat încercărilor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
un Sfânt Părinte că „Încercările prin care treci nu te fac nici mai bun, nici mai rău, ci te arată așa cum ești”. Era Duminică, 19 iulie 1951, spre seară. Toată ziua încercasem să mă scap de asaltul lor ca să mă reculeg, dar n-am reușit. Ne înconjuraseră pe fiecare câte 10-20 de inși și ne asaltau cu tot felul de întrebări, fără să aștepte răspuns; unii făceau larmă artificială printr-un du-te vino, alții închizând și deschizând ferestrele, alții cântând
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dotate genetic cu această cumințenie funciară. Depresia și sentimentul zădărniciei ne asaltează mai adesea, uneori, cum e cazul meu acum - suntem gata să le cedăm... În ce mă privește, se pare că va mai dura un timp până mă voi reculege și reîntrema În vederea altui proiect. De aceea am toată admirația pentru tonusul dvs. și, cu toate că sunteți conștient de osteneala pe care o presupune prezența În actualitate, nu doriți cu nici un preț s-o ratați. Vă urez să treceți cu brio
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de care dispune, spre a-și menține locul fruntaș pe care a situat-o strădania generațiilor anterioare. Cu această convingere și cu certitudinea că geografia ieșeană a rămas pe mâini bune, a venit timpul să mă retrag și să mă reculeg întru cele veșnice. CUPRINS O viață de om / 5 I. Ținutul de origine Colinele Tutovei / 8 II. Județul Vaslui Comuna Voinești / 26 III. Satul natal Stâncășeni / 39 IV. Familia Barbu / 77 V. Copilăria / 114 Primii ani (1924-1931) / 114 Școala generală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Vitezomani“ „M’a pus dracu’ să mă gândesc la secolul vitezei“, sună În telefon vocea blondei amfitrioane, care continuă: „Ești În stare?“. Simt că-mi cade În cap cerul; al naibii de alunecos subiect; nu’s În stare, dar Încerc. Și mă reculeg: păi viteza e derivata Întâia a spațiului. Adică un soi de - grosier vorbind - raportare la timp. Timp? Altceva care caută să-mi scape printre degete, dar pe care-l prind de coadă și-i reproșez că nu e altceva decât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aclamat. Primul-ministru Gh. Tătărescu a subliniat semnificația evenimentului: „Azi, când moștenitorul Tronului primește în urările însuflețite ale Senatului și ale Țării locul ocupat de Augustul Său părinte, sunt 25 de ani (de atunci), putem mai bine ca oricând să ne reculegem pentru a prețui valoarea așezământului monarhic și valoarea continuității dinastiei... Destinele neamului nostru se împletesc cu destinele Dinastiei noastre”, conchidea șeful guvernului. Mihai a răspuns cu următorul discurs: „Adânc pătruns de însemnătatea acestei zile, Vă asigur că voi urmări cu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
acel ceas al zilei de 29 iunie 1940 a început calvarul familiei mele și a miilor de familii refugiate sau rămase sub cizma bolșevică. Astfel, la 14 ani am început să am responsabilități, să înțeleg viața, să mă maturizez. Mă reculeg un minut în fața crucii și rămășițelor pământești ale eroului Cpt. Boroș Ioan, unul din primii căzuți în crâncenul război pentru apărarea pământului strămoșesc. În secundele următoare, ca într-un film mi se derulează frânturi de viață din cei 68 de
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Mihail Malaşincu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1690]
-
neașteptate și fără a fi fost întrebate, supuse ale țarului drept-credincios, iar până atunci vor fi fost oarbele lui unelte. Și aceste cuceriri ale Rusiei se vor face repede, spre a fi desăvârșite înainte ca Germania să se fi putut reculege. Este, oare, de admis că, în caz de izbândă asupra Germaniei, Rusia să tolereze, în coastele ei, un stat român sănătos, puternic și independent, stăpân pe acea cetate naturală care se numește Ardealul ? Dintr-această cetate, statul român ar putea
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
odată. E nevoie de o scânteie de iluminare (survenită uneori după dureri sau nemulțumiri), de revizuirea țintelor, de revalorizarea priorităților, de un efort volitiv, de răbdare și persistență. Îți așterni viața (trecută și prezentă) În fața ta, Îți judeci faptele, te reculegi, te Îmbărbătezi și mergi mai departe. Te lupți cu Întunericul din tine, Îl stârpești și te lași purtat de fluvii de lumină. Nimic din ceea ce e trainic și valoros nu vine de la sine. Până și suferința, resemnificată cum trebuie, devine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
vreo câteva romane, un volum de poezii, studii asupra lui Creangă și Sadoveanu etc. Îmi exprim speranța că voi putea trece într-o zi la realizarea unei micromonografii închinate fostului meu profesor. Deocamdată trebuie lăsat un răgaz doamnei, să se reculeagă după pierderea suferită. 221 În clipa de față, lucrez la monografia Dv. (în colaborare cu prof. V. G. Popa), fiind destul de avansat cu cercetarea publicațiilor. Paralel mă documentez asupra operei lui N. Gane și a prof. V. Ciurea, ca dascăl
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
ființa spre propriul abis sufletesc dinspre care, apoi, se ridică întru revitalizarea conștiinței sale, la înălțimea întâlnirii cu templul. Dar actul reculegerii, adesea, nu se intersectează sau însoțește cu valențele experienței religioase. Astfel și un necredincios ne spune că se reculege la mormântul celor dispăruți, iubitorii artei se reculeg în fața unei capodopere iar mulți dintre semeni aleg, chiar dacă preț de câteva momente tranzitorii, retragerea în prospețimea tonifiantă a naturii pentru a se reculege. Cel care respinge existența sufletului dincolo de stingerea corporalității
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se ridică întru revitalizarea conștiinței sale, la înălțimea întâlnirii cu templul. Dar actul reculegerii, adesea, nu se intersectează sau însoțește cu valențele experienței religioase. Astfel și un necredincios ne spune că se reculege la mormântul celor dispăruți, iubitorii artei se reculeg în fața unei capodopere iar mulți dintre semeni aleg, chiar dacă preț de câteva momente tranzitorii, retragerea în prospețimea tonifiantă a naturii pentru a se reculege. Cel care respinge existența sufletului dincolo de stingerea corporalității rezumă viața la un parcurs inserat temporalității ce
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Astfel și un necredincios ne spune că se reculege la mormântul celor dispăruți, iubitorii artei se reculeg în fața unei capodopere iar mulți dintre semeni aleg, chiar dacă preț de câteva momente tranzitorii, retragerea în prospețimea tonifiantă a naturii pentru a se reculege. Cel care respinge existența sufletului dincolo de stingerea corporalității rezumă viața la un parcurs inserat temporalității ce poartă spre și întru moarte. Pentru el amintirea celor dispăruți și conținutul timpului consumat se instituie drept repere unice evoluția ființei individuale peste și
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
orizontalități adesea zbuciumate, conștiința celui înnsingurat la țărm pare a prelua din vastitatea acestei degajări de ceruri și ape, din saltul mereu peste sine al depărtărilor ce poartă aici stigmatul unui orizont deplin revelat sub nuditatea distanțării sale. A te reculege la marginea acestui peisaj de enrgii dezlănțuite în ampla lor împletire înseamnă a oferi propriei concentrări a sinelui, rechemat întru interioritate, melancolia unei transfigurări sufletești încă posibile. Această transfigurare nu reprezintă o mutație radicală, îmbrățișarea unei stări de conștiință total
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fapt, în formula rostirii locașul zeilor se dorește indicarea unei locuiri nu a Divinității în adăpostirea rostuită de om, ci invers, a omului sub adăpostirea Divinității oferită în cadrele zidirilor umane investite cu rangul funcționalității religioase. În templu credinciosul se reculege, se restrânge concentrat din răsfirarea pierderii în cotidian pentru a deschide atomul interiorității și a primi ocrotirea catharsică oferită de plenitudinea transcendentă revărsată odată cu lumina crepusculară a zeului ce stă să apară. Dacă în afara templului, semne și ecouri ale chemării
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
registrele - muzical, iconografic, imnografic și coregrafic - implicate în slujbele din Joia, Vinerea și Sâmbăta Mare ne impresionează prin extraordinara lor sobrietate estetică. Chiar și îndolierea totală din cântarea Prohodului se face după ritmul transfigurat al unei bune-cuviințe cerești. Corul adunării se reculege în rostirea lamentațiilor care, deși păstrând un pregnant aer folcloric, emană o imaculată frumusețe. De la cântările Deniei mari până la sfârșitul Canonului de Sâmbătă, un fir continuu, abătut din textura Evangheliilor, subîntinde imnografia Bisericii. Ca un freamăt abia recunoscut, lumina Învierii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ar fi pure" [158]. Alte moduri de eliberare de rău sînt teribile penitențe ale inzilor, penitențe care merg împreună cu reîntoarcerea în sine însuși. În general, Brahma este acest Unul, absolut abstract, acea ființă supremă în limbajul intelectului. Cînd indul se reculege în rugăciune, se retrage în gîndurile sale, se concentrează în sine însuși; momentul acestei concentrări pure este Brahma; atunci eu sînt Brahma. Această retragere în gînd există în religia índică, la fel ca și în filozofia índică. Filozofia vrea să
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ce e rațiune, moralitate și subiectivitate nu poate ajunge însă la o conștiință de sine pozitivă decît lăfăindu-se fără măsură într-o orgie a imaginației, în care, asemenea unui spirit dezlănțuit, nu-și află liniște și nu se poate reculege, dar nici nu-și poate găsi satisfacere decît în felul acesta este ca și omul, cu trupul și sufletul total minate, care-și anihilează existența devenită de nesuferit și care nu dispune decît de opiu, cu ajutorul căruia își creează o
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Brahman. Dacă întrebi pe un brahman ce înseamnă Brahman, el va răspunde: dacă mă retrag înăuntrul meu și zăvorăsc toate simțurile ce mă leagă cu exteriorul, pronunțînd în sine silaba OM: acesta este Brahman" [332]. "Cînd, în timpul meditației, indianul se reculege în sine, aplecîndu-se asupra propriului gînd, momentul acestei concentrări pure este Brahman, unicul, în afara senzorialului, ființa supremă, cum îl numește omul: atunci eu sînt Brahman. Această retragere în cuget se verifică atît în religia, cît și în filozofia indienilor, care
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
odată cu ea au încetat și ceilalți. Întro tăcere ca de plumb am stat toți cu gândul la acela care n a mai venit și a cărui amintire am trezit-o eu prin întoarcerea mea. Ziua era pe sfârșite. Ne-am recules cu toții și ridicându-ne de pe lemnele de lângă casă, cu pași ușori, ca după un mort, am urmat pe mama, acum liniștită și împăcată cu destinul ei. Odată cu căderea serii am ieșit din curte. Nu mai era mișcarea de altădată. În
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
acest fapt a iscat o oarecare panică. Ea se vedea dată la o parte și nu se putea ușor resemna, văzându-se alunecâd de pe o poziție pe care a stat mai bine de o sută de ani. Curând s-a recules și a început să se apere cu cele mai disperate arme ale politicianismului și ale intrigii. Mișcarea Legionară, ieșită din ultima prigoană cu pierderi incalculabile, trebuia acum să fie antrenată în politicianism și măcinată în certuri inteme, iscate pe motive
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
e forma solitară a creșterii care, în sine, nu reprezintă nimic. Cum am putea însă vedea nimicul acesta dacă el nu și-ar proiecta risipa pe ecranul poemului, în imaginalitatea unui altfel cu putință la care toate vin să se reculeagă? Perspectiva inversă în poezia lui Adrian Maniu Cum am putea surprinde în plină desfășurare "limbajul poetic articulându-se tocmai pornind de la figuri și imagini închegate în lacul transparent al unui interval, sesizate prin intermediul unei distanțe, date înțelegerii în miezul unui
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în jurul anului 320, la Tabennisis, pe malul răsăritean al Nilului, o mănăstire în care se imita exemplul său de viață. Pachomius fusese soldat, iar după lăsarea la vatră s-a retras vreme de 12 ani în pustiu pentru a se reculege și a-și reconsidera, pe temeiuri creștine, viața pământească. Întemeierea mănăstirii a atras mii de călugări, pe care a trebuit să-i organizeze. Se înțelege că a recurs la principii și metode militare, cu care era obișnuit. Așa se face
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
având drept reper manierele în care comunitatea s-a dezvoltat, s-a adaptat, s-a armonizat noilor condiții, inclusiv dezvoltării gesellschaft, urbanizării ș.a. Unii strigă: Comunitatea a murit! și o introduc într-o nișă a istoriei la care se mai reculeg uneori, când ajung în unghere ale analizelor în care ignorarea comunității îi condamnă să rămână. Ceilalți, ca pe vremuri, când un rege se stingea dar flacăra regalității era continuă, strigă Comunitatea a murit!, reluând fără ezitare: Trăiască Comunitatea! Pentru aceștia
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
a duetului îndrăgostiților. Secretul se camuflează în acte ce-i închid într-un tainic budoar "muzical": "înapoia storurilor dese și ușilor ermetice, în umbra îndoliată care făcea apartamentul mai tainic, se auzeau suntete de orgă sau plîngeri de arcuș, discrete, reculese". Exaltarea muzicianului are resorturi clare, ce-l împing spre expresia dublă, a lecției de taină, intimitate amoroasă și discurs muzical. Este comparabilă împrejurarea cu "lecția de filosofie" a lui Ștefan Gheorghidiu, ținută Elei, cu disertațiile lui Sandu despre Racine, în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]