484 matches
-
pe lângă Tramvaiul Trist și nu putea să mai urce. *** Așteaptă, dacă este nevoie, Încrede-n timp, Nu te-a purtat el oare, Peste tot, până astăzi? Întreabă profesorul, Dar el știe că-n suferință Bufnițele se ascund. In deșert se reculeg Cei asupriți de propriile gânduri, Dar ceilalți unde se vor duce? Întreabă profesorul, Dar el știe că nici un deșert Nu poate adăposti suferința. Există uși tainice prin care Mai degrabă ajungi la capăt, Dar cine, oare, și-l dorește? Întreabă
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
o înșeli tu? - Nici una, nici alta, răspund. E mai grav! - Mai grav decât să plece cu altul? Ce poate fi mai grav? - Decesul. Amuțește. E atât de surprinsă încât scapă paharul din mână. Are noroc că paharul e gol. Se reculege însă repede. - Tu vorbești serios? Îi relatez despre accidentul Mariei ( într-o variantă aproximativă! ), eliminând partea cu copii și soțul ei. - Necazuri! - Abia acum înțeleg! zice și mă mângâie pe obraji. Condoleanțe! Te rog să mă ierți! - Mulțumesc. - Te pot
DRUMUL APELOR, 36 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376315_a_377644]
-
care ne manipulează lumina considerându-se părtași la echilibrul balanței lor favorite când și așa nimeni nu-ți întinde paharul cu apă. Fără să-i rămâi dator. Irisul meu se închide De atâtea ori, de atâtea ori Ochiul cuvântului se reculege. ------------------------------------ Bianca MARCOVICI Haifa, Israel octombrie, 2016 Referință Bibliografică: Bianca MARCOVICI - PERIPLU PRIN LUMEA VIRTUALĂ (POEME) / Bianca Marcovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2118, Anul VI, 18 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Bianca Marcovici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PERIPLU PRIN LUMEA VIRTUALĂ (POEME) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375243_a_376572]
-
bătrânule frumos !... Acum plec; te las cu bine Până când ne-om revedea Știu că singur,fără mine Tomisul îl vei veghea Din a ta mută chemare Te știu tot,te văd întreg Îndreptându-mă spre mare Mă duc sa mă reculeg. foto: internet antologia "Lyrics et prosa" vol 1 editura NATIUNEA Referință Bibliografică: LA STATUIA LUI OVIDIU / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2148, Anul VI, 17 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Bertoni Albert : Toate
LA STATUIA LUI OVIDIU de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372709_a_374038]
-
motive să te vaieți. A crescut 13 copii, nu i-a fost ușor, fapt pentru care era imposibil să nu greșească. Îți fac bagajul... și dacă vrei să mai ai trai cu mine, mâine pleci la Slobozia. Vasile s-a recules, și-a dat seama că Alexa avea perfectă dreptate, așa ca a luat bagajul și a plecat la Slobozia. Au venit toți, cam în aceeași zi.S-au strâns în jurul patului pe care era așezat Mache. Palid și cu voce
MOȘ MACHE..EPILOG de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379693_a_381022]
-
bucuria era de partea noastră, a tuturor! Suflet trecător Într-un oraș cu mult soare, azi, simt palpitînd inimi într-un tempo democrat. Un trecător banal balansează într-un colaps, spulberîndu-mi gîndurile, politizate și ele, pentru salvarea unui vis prăbușit. Reculeg materia din cer și o preschimb în cosmos anesteziat. Aici, într-un spațiu poetizat, nici nu ți-ai dori să iradiezi între glorie și epos. Așteptîndu-mi întîrziat pașii, azi, spre un final de mîine, rostesc idei, evolutiv, într-un cosmos
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE RENATA VEREJANU, UNICUL PRODUS SĂNĂTOS AL POEZIEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379233_a_380562]
-
locul de refugiu pentru creștinii care nu puteau să-și manifeste liber sentimentele religioase. Mai mulți “comuniști”, aderând la partid pentru a obține privilegii, dar fără să împărtășească doctrina marxistă, veneau la mănăstire pierduți în anonimatul mulțimii pentru a se reculege sau a se confesa. În prezent, când România trăiește o teribilă criză economică, juridică și socială, mănăstirile și bisericile creștine cunosc o reînnoire fără precedent. Secularizarea dorită de propaganda atee comunistă n-a putut să-și atingă scopul, ci, dimpotrivă
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
ar fi pure" [158]. Alte moduri de eliberare de rău sînt teribile penitențe ale inzilor, penitențe care merg împreună cu reîntoarcerea în sine însuși. În general, Brahma este acest Unul, absolut abstract, acea ființă supremă în limbajul intelectului. Cînd indul se reculege în rugăciune, se retrage în gîndurile sale, se concentrează în sine însuși; momentul acestei concentrări pure este Brahma; atunci eu sînt Brahma. Această retragere în gînd există în religia índică, la fel ca și în filozofia índică. Filozofia vrea să
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ce e rațiune, moralitate și subiectivitate nu poate ajunge însă la o conștiință de sine pozitivă decît lăfăindu-se fără măsură într-o orgie a imaginației, în care, asemenea unui spirit dezlănțuit, nu-și află liniște și nu se poate reculege, dar nici nu-și poate găsi satisfacere decît în felul acesta este ca și omul, cu trupul și sufletul total minate, care-și anihilează existența devenită de nesuferit și care nu dispune decît de opiu, cu ajutorul căruia își creează o
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Brahman. Dacă întrebi pe un brahman ce înseamnă Brahman, el va răspunde: dacă mă retrag înăuntrul meu și zăvorăsc toate simțurile ce mă leagă cu exteriorul, pronunțînd în sine silaba OM: acesta este Brahman" [332]. "Cînd, în timpul meditației, indianul se reculege în sine, aplecîndu-se asupra propriului gînd, momentul acestei concentrări pure este Brahman, unicul, în afara senzorialului, ființa supremă, cum îl numește omul: atunci eu sînt Brahman. Această retragere în cuget se verifică atît în religia, cît și în filozofia indienilor, care
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
întuneric. Acum, chipul celui care a modificat structural starea țării, chip îngîndurat, dar și lucid vizionar, e mîngîiat de cele două lampioane cu lumină caldă, băncile de sub el sînt gata oricînd să-i primească pe cei ce vor să se reculeagă întru vrednică istorie. Ne-a fost dat să trăim o minune. Sîntem privilegiați. Colț de atelier, dedicat (altar și memento) pictorului de rasă H.H. Catargi, căruia puteam, aveam acest privilegiu, să-i calc pragul atelierului din Pangrati, în anii șaptezeci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că Rusia este, în toate privințele, tot atât de îndepărtată ca și America. Diplomatul se înșela amarnic, încât e de presupus că misiva sa i-a stârnit lui Bismarck un zâmbet îngăduitor. Este adevărat că și în 1859, Rusia continua „să se reculeagă”, dar „mai activ”, urmărind cu cea mai vie atenție desfășurările internaționale în așteptarea momentului modificării tratatului de la Paris din 1856. „Maniera splendidă” în care era informat, de exemplu, Lobanov la Constantinopol suplimenta invidia lui Thouvenel. Deși nu s-a ajuns
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1/ Auto-da-fè înseamnă în limba spaniolă act de credință. El constituia un ritual de pedepsire de către Inchiziție a ereticilor, cel mai adesea prin ardere pe rug. Actul V O galerie din Mănăstirea Sân Giusto. Elisabeta, sosita prima la întâlnire, se reculege în fața mormântului Împăratului Carol al V-lea, care el însuși și-a găsit pacea sufletească aici (Tu che le vanità conosce). Carlo sosește și își ia adio de la ea: el va pleca în Flandra și după toate probabilitățile nu va
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
odată. E nevoie de o scânteie de iluminare (survenită uneori după dureri sau nemulțumiri), de revizuirea țintelor, de revalorizarea priorităților, de un efort volitiv, de răbdare și persistență. Îți așterni viața (trecută și prezentă) În fața ta, Îți judeci faptele, te reculegi, te Îmbărbătezi și mergi mai departe. Te lupți cu Întunericul din tine, Îl stârpești și te lași purtat de fluvii de lumină. Nimic din ceea ce e trainic și valoros nu vine de la sine. Până și suferința, resemnificată cum trebuie, devine
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
caracterul sincretic al comemorării: dominante sunt riturile de tip cult al stămoșilor (Întemeietori), rituri Întemeiate pe aducerea de ofrande (directe prin coroanele de flori, indirecte prin „sacrificarea” timpului liber În favoarea unor activități productive) și prezentarea omagiilor (oamenii simpli care se reculeg, pionierii care „dau raportul” pentru a arăta strămoșului că Îi respectă și Îi continuă opera). De asemenea, numeroase activități rituale specifice riturilor În mișcare sunt acum activate: parada diferitelor categorii de oameni care vin dinspre „periferii” către centrul sacru și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
întrebuințau necontenit tactica că-o rupeau de fugă îndată după începutul luptei și-naintea unei ciocniri serioase, lăsîndu-se urmăriți cu și mai mare necumpătare de cătră aprinzăcioșii latini; dar după o fugă de vro două mile, se-ntoarseră repede, se reculeseră și ademeniră pre nesocotiții cavaleri, greu împlătoșați, alergând pe cai grei ce-și pierduseră sufletul și osteniți, și-i atraseră tocmai în locul unde li se pusese cursa. De aci izbucni Ioannițiu; un nuor negru și greu de dușmani învăluie din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
problema artei și a artistului. Din nenorocire numai că vorbele lui Iarno sunt încă și azi dogma unei mari părți ale actorilor, care se confesă de adepți ai acestei doctrine prin atitudinea lor față cu artea. {EminescuOpXIV 248} {EminescuOpXIV 249} reculege în contră-i și de-a-i rezista. Asta trebuie să devie onoare a profesiunei. Asta însă e posibile numai atuncea când membrii acestei activități artistice nu vor mai apărea, ca în mare parte astăzi încă, ca o mulțime risipită și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se distinge iarăși înăuntrul său, căci espresiunea unei cugetări de-o valoare generală e or productul observării unui obiect singuratec și [o] reflexiune care apoi se contrage într-o sentință, or e concluziunea unei pasionate mișcări a sufletului, care se reculege într-o reflexiune și în intuițiunea ei își 409r privește oarecum obiectiv starea sa proprie. În cazul întîi tempoul sentinței și a reflecțiunii generale va crește neapărat față cu pasajele ce-i preced, pentru că în ea sufletul își ia un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Însă dacă afectul trece (se preface) într-o reflexiune și se sfârșește cu o sentință atunci aceasta pretinde relativ cu mișcarea precedentă a sufletului un tempo retardiv, pentru că omul prin acea generalitate a cugetării se recheamă din afect și se reculege. Tempo mai repede sau mai încet e firește totdeuna numai relativ, pentru că, trebuind a fi comparat cu cel ce precedă și cu cel ce urmează, trebuie să se amăsure acestora. E evident că această schimbare din afect în reflexiune or
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dar plin și de silința de-a o ascunde. Beaumarchais vrea să pară liniștit, însă privitorul trebuie, prin această liniște simulată, să simtă turburarea în care se află Beaumarchais. Această turburare trebuie să coloreze tonul întregei sale narațiuni. Beaumarchais se reculege la liniște; el, după cât îi permite turburarea lui, narează fără afect, deși trebuie să se simtă osteneala ce-l costă de-a se reculege în rolul unui narator liniștit. Neliniștea internă ce-l animă pe Beaumarchais să se vadă cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în care se află Beaumarchais. Această turburare trebuie să coloreze tonul întregei sale narațiuni. Beaumarchais se reculege la liniște; el, după cât îi permite turburarea lui, narează fără afect, deși trebuie să se simtă osteneala ce-l costă de-a se reculege în rolul unui narator liniștit. Neliniștea internă ce-l animă pe Beaumarchais să se vadă cu deosebire în pauzele și întreruperile pe cari le conține narațiunea; aceste pauze sânt totodată espresiunea lucrărei interne a sufletului și espresiunea silinței de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
s-apropie de sfârșit cu-atît mai liber se va descărca mișcarea sufletească a lui Beaumarchais, cu-atît mai puternic va pătrunde din narațiunea sa afectul ce-l domină; afect care la finirea narațiunei își ajunge culmea. E clar că Beaumarchais se reculege, nu fără silință, la o liniște care-i face posibil ca să povestească narațiunea relațiunei dintre Clavigo și Maria. Înainte de toate Beau marchais are să nareze simplu. Diferitele pauze el le întrebuințează spre a se reculege și a se liniști. Și tempi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
culmea. E clar că Beaumarchais se reculege, nu fără silință, la o liniște care-i face posibil ca să povestească narațiunea relațiunei dintre Clavigo și Maria. Înainte de toate Beau marchais are să nareze simplu. Diferitele pauze el le întrebuințează spre a se reculege și a se liniști. Și tempi[i] trebuie să fie colorați de-această silință internă a lui. Ultima întorsătură a narațiunei: "trădătorul ești tu, și fratele sânt eu! " trebuie să izbucnească ca un trăsnet din gura lui Beaumarchais. Cu cât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
răsturnare pe care-a esperiat-o sufletul lui s-o vedem în fața lui posomorâtă, pe care lucrul sufletului a tras deja brazdele sale, s-o vedem manifestîndu-se în[tr-un] ton din care să nu ne vorbească decât un spirit ce se reculege cu greu. Actorul care n-ar putea să facă asta ar rumpe firul acestei vieți. [În] Wallenstein, după acea ducă a lui plină de-o eroică conștiință {EminescuOpXIV 356} de sine spre-a readuce la supunere trupele revoltate, când se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
neștiința în cutare sau cutare parte, ci în privirea tuturor întrebărilor posibile de un anume soi, și toate acestea critica nu le presupune, ci le conclude din principii. Astfel scepticismul e numai un popas pentru rațiunea omenească, unde ea se reculege din (drumul) îmbletul ei dogmatic și-și poate face planul încunjurului în care se pomenește, spre a putea pe viitor să-și aleagă drumul cu mai multă siguranță, dar nu este o locuință în care s-ar putea așeza pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]