1,378 matches
-
cealaltă, prezicătoarea. Esmé are în jur de 40 de ani, păr negru, lung, o coroană pe cap și, în general, arată ca o clarvăzătoare care apare la posturi de televiziune regionale. Lângă ea, un pitic - Edy -, care o ajută cu recuzita show-ului. Comunicarea între cele două compartimente ale rulotei se face prin microfoane și difuzoare. Totul este foarte high-tech. Transferul banilor și al obiectelor de la clienți la ghicitoare - pardon, la clarvăzătoare - se face printr-un sertar glisabil, ca la casieriile
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Bufonule, tu ești nebun! Ce spune povestea despre noi doi? BUFONUL: Așezați într-o barcă de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului... CEZARA: Stai! Din ce-i făcută barca asta. Făt-Frumos? IERONIM: De unde să știu eu? Din "pefele", probabil. Recuzită, ce vrei? CEZARA: Apoi nu așa! Dânsul zice că-i de cedru! IERONIM (cu disperare): Nea Costică, cedru, n-auzi? NEA COSTICĂ (vine, evident plictisit, cu o altă pancardă, pe care scrie Fluviu și Barcă de cedru. O înfige în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mergeam și pe stadionul Doftanei Bănești. Spun stadion și mai să mă bufnească râsul. Un stadion unde pășteau oile lui Vasile Bou, iar în apropiere se afla un cimitir unde mai sărea mingea și spărgea candele și alte chestii de recuzită bisericească. De obicei, jucam pe latul terenului, că, na, eram și noi mici și nu puteam să alergăm atâta. Dar când ne strângeam 11 contra 11 sau ceva de genul ăsta, jucam pe întreg terenul și ieșeau niște meciuri caraghioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
privighetori D.Solomon, Duelul -M.Badjiev, S-a sfîrșit cum a-nceput - S.O’Casey, Leonce și Lena Buchner, Rinocerii Ionesco, Vreau să număr stelele Ion Sava, Crăiasa fără cusur G.Călinescu ș.a.m.d. Am folosit mult masca, animația recuzitei și marioneta supradimensionată. De altfel, un bun cunoscător al teatrului universal, știe că sunt piese (și nu puține!), În realizarea cărora nu poți evita asemenea mijloace. Am avut, În lumea teatrului pentru copii, cîteva izbînzi, niște premii la festivaluri, am
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
stroboscop , mașină de baloane etc.). Scenografia surclasează, nu o dată, regia și textul. Banii obținuți de montări, lămuresc și clasamentul. Nu e foarte rău, bre, dar nici nu-i bine!... Nu că-s rău, dar Întreb : dacă se pierde lada de recuzită și orga de lumini a unor montări, ce se mai alege de ele? Se suspendă, evident! Mda... Am vorbit, nu o dată, despre jurnalul popularului actor Dumitru Furdui, apărut la Paris, nu de mult. Ei bine, Sebi Ștefănescu Îmi spune că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
învățământ, nu? La Casa de Cultură, deși eram angajat ca administrator, trebuia să fac tot ceea ce mi se cerea, adică “să halesc” într-un cuvânt, orice mâncare se ivea, fie în lăcașul de cultură, chiar la curățenie și la aranjarea recuzitelor, fie să trudesc chiar și prin gospodăriile grangurilor de la Primărie. De regulă, electricianul Valy Vasilco, priceput la toate, mă lua cu el ori de câte ori era nevoie. Făcea ironic: Hai să vezi și d-ta cum e să practici meseria de holoangăr
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
partid nu se lăsau înduplecați, Gicu Sima îi amenința cu tot felul de mustrări cu avertismente pe linie de partid, cu definiția socialistă a sarcinii, etc. Pe la începutul lui februarie, directorul primește confirmarea de la județ că putem merge să preluăm recuzita pe care o solicitaserăm în urmă cu două săptămâni de la Teatrul de Stat. Tovarășului Sima îi plăcea în primul rând, să se dea mare. Îl și prindea de minune. Privirile și întreaga lui față aproape imberbă și extrem de lată, cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lui era obligatorie, cum era de știut, forțat de împrejurări, cu un zâmbet searbăd, tovarășul Sima, nici una nici două, îi dă lui Valy, cheile automobilului, ne dă delegațiile ștampilate și ne poruncește să purcedem la reședința de județ ca să aducem recuzita. Așa a fost să fie: să călătoresc numai eu cu Valy, unul din cei mai vechi salariați din toată Primăria orășelului. Omul potrivit la locul potrivit. Nici dacă ar fi avut studii, doctorate în psihologie, etc, electricianul acesta între două
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vindecat? “Așadar, după cum spunea tovarășul contabil-șef, urma să vină de la județ și un supervizor al piesei noastre de teatru, tot cam pe când ar fi premiera. De fapt, cu ceva timp înainte de aceasta. Așa că, la vreo trei săptămâni de la preluarea recuzitei de la Biblioteca Orășenească, apare pe postul de bibliotecar secundar o tânără ca de 26 de ani, de meserie, zice-se, învățătoare, care de fapt era însuși supervizorul piesei. Blondă și ea, precum Iozefina (dar un blond mai spălăcit imitând pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la replică-Ce să caut eu printre oameni cu studii? Abia am terminat, spre rușinea mea, liceul seral, domnul meu. Dar teatru ai mai jucat, nu? În multe piese am jucat. Am fost și sufler. Am răspuns și răspund și de recuzită. Eu confecționez printre altele, și afișele. Vezi deschizătura aceea din podeaua scenei? Peacolo își scotea suflerul pe vremuri, capul și sufla la spectacole. Azi nici deschizătura aceea nu și mai are rostul. Nu-i mai nici teatrul ce-a fost
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
panouri și draperii, cu mult calm, ca să nu i se pară coridorul un labirint greu de pătruns, așa cum îl sfătuise Valy cu o zi înainte. Clarobscurul, draperiile prăfuite după care puteai găsi în orice moment, alte și alte obiecte de recuzită, unele dintre ele extrem de vechi, și ideea că după fiecare obiect ar putea exista câte o ușă secretă care ar duce undeva, în altă încăpere secretă, în vreun canal sau tunel subteran, constituiau suficiente motive ca noul venit în acel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pregăti-o, chipurile, colegul de serviciu (Oricum, știa că cu Iozefina n-avea cum să se mai vadă. Simțea asta, așa ca odinioară, între ei interpunându-se nu numai cutremurul, mai ales că și la reprezentația piesei se renunțase și recuzita fusese de asemenea returnată. Parcă de la repetiții trecuse un veac.) S-ar fi blindat cu cele mai puternice replici anume pregătite pentru colegul Valy, ca să nu creadă acesta că el e chiar fraierul lor, dar nu mai avea chef nici măcar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a le ascunde de vederea primului venit. Ar fi putut spune: Vai, scuze. Nu știam că vei veni chiar acuma sau... Într adevăr, desuurile parcă erau abandonate ostentativ, a provocare sau pur și simplu, a batjocură. De după un paravan destinat recuzitei, apăru Valy ca prin minune, cu freza harcea - parcea. O, castelane! Tu erai? Ce m-ai speriat! Replica lui Valy lăsa se înțeleagă ușor, că mai erau așteptate și alte persoane. Gerard nu mai suporta apelativul castelane, nu numai pentru că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
descotoșmănate de posibile reziduuri, ca și cum fuseseră înghețate și încercă să râdă forțat, dar nu reuși decât parțial: I-auzi! Formidabil! Așa e, tovarășe Gerard? - se auzi totuși vocea directorului, parcă ajunsă fără el, pe coridoarele aglomerate și gemânde de povara recuzitei. Gerard se simți ca la un examen extrem de dificil. Decise să-i răspundă ceea ce credea de cuviință, fără menajamente, și cu o intenție de a zâmbi: Exagerează, șefule. 11. Deși știa că lui Sima nu-i prea plăcea să audă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
noi decît în 2006, cînd Mircea Platon a publicat și a prefațat o selecție din textele britanicului. Iar dacă opera lui Hulme, așa puțină și necizelată cum ne-a rămas, trădează un spirit rebel pentru care încălcarea convențiilor intră în recuzita obligatorie a unei minți libere, în schimb viața îi depășește cu mult opera. Prin intensitatea cu care și-a risipit anii și prin dezinvoltura cu care și-a acoperit numele de indignarea crescîndă a breslei filozofilor, Hulme te silește să
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
doct, rezumate de lectură; uneori onești, citându-și sursele; alteori, deseori, fără să o facă. Așa că, dacă i se reproșează lui Nae Ionescu faptul că materialul cursurilor nu-i aparține la propriu, vina e mai generală și face parte din recuzita academică; universitățile medievale o și promovau parțial ca procedură. Pe plan spiritual mai larg, este vorba de un fel de manipulare automată, de un reflex inconștient, frecvent răspândit în cultura intelectuală a indivizilor: mulți cred că vorbesc inocent în numele lor
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
Într-o situație de inferioritate) și de aceea Își cumpărase o masă de biliard pe care o montase În camera de zi, tot acolo unde Își ținea la Îndemînă bicicleta, binoclul, aparatul de fotografiat și alte elemente logistice nelipsite din recuzita oricărui spion competent. Jocul de biliard nu numai că Îl relaxa, dar În timp ce juca, Îi veneau tot felul de idei neașteptate, cu deosebire atunci cînd Îi reușea vreo lovitură mai deosebită. De această dată, Îi veni ideea să o spioneze
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
totul cu ochii tăi, completă Croitorașul. Degeaba am încerca noi să ți explicăm tărășenia, că n-o să ne crezi. Numai hotărăște-te repejor, că sîntem deja în întîrziere și nimeni n-o să aștepte după noi. Nimeri într-un ascensor de recuzită fără lumină, care semăna cu o cușcă. Pe măsură ce urca, auzi tot mai clar zgomotul făcut de troliu, apoi șfichiurile cablurilor de oțel care se frecau de colțurile coliviei. Abia după ce se opri și trase într-o parte ușa glisantă ca să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mizerii, a sărăciei care nu mai are nume, ci numai schelete umane pe care le-a implantat definitiv În murdărie și promiscuitate. O ,,grădină,, uriașă de gunoaie și ea cenușie, la fel ca cenușiul din sufletele lor, Întinsă ca o recuzită macabră, e drumul prin care Înoată zilnic, se zbat, acești paria, ca să ajungă la limanul pustietății și morții. Înăuntru, În Încăperile ca niște orbite sinistre, igrasia și boala se bat ca să ocupe locurile cele mai confortabile În puțina viață care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care urcă și coboară incontinuu pe scările de acces, peroanelor Înțesate de oameni În așteptarea trenurilor, cerșetorul le adaugă Încrederea În puterea lui de așteptare. Când vin Marile Sărbători, situația se complică, cerșetorul trebuind să muncească dublu, chiar triplu, iar recuzita este aleasă cu grijă. Antoniu Îl privește pe țigănușul murdar, cu ochi șașii, care duce În spate, legat bine de trupul lui, cu o bucată de pânză, ca pe un balot, un prunc de câteva luni, la fel de murdar, pe femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
intrat În cavou, a fost fotografia, sepia, ovală, Încastrată Într-unul din pereți. Din ea, un bărbat privește fix obiectivul, surâzând, cu o țigară Între degete, instantaneu tipic al perioadei interbelice, când țigara și ceasul de la mână, deveniseră obiecte de recuzită . O figură simpatică, luminoasă care-i dă lui Antoniu sentimentul că nu e singur. Într-un vas de ceramică ciobit, au rămas din vremea În care cineva se mai Îngrijea de soarta cavoului, niște flori uscate, peste care par să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a vocii abia șoptită, vibrînd în tăcerea nopții pe străzile pustii, aurite de luna plină. O noapte întreagă a avut impresia că a regăsit-o pe Doamna Ana, femeia din anul întîi de facultate, matamorfozată, cenușăreasă care lăsase ascunsă undeva recuzita de femeie de serviciu a teatrului iar acum îl însoțea prin Sinaia, fără să-i mai impună program strict de lucru, ore de lectură, seri de concerte ("dacă vrei să te mai primesc în mansarda mea"), fără ambiții de-a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din epoca modernă a provinciei. Figurinele acestuia sunt simple și naturale, cu caracter mai mult decorativ. Personajele din teatrul de umbre au, în general, contururi clare și linii grațioase și dau senzația de mișcare reală. Atât ele cât și vestimentația, recuzita și decorurile sunt nu doar impecabil realizate, fiecare în parte putând fi considerat un obiect de artă în sine, în fapt formând un ansamblu ce prezintă toate elementele unei piese artistice privite ca întreg. Teatrul de umbre din provincia Shanxi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
îmbrăcat în armura sa de paradă făcută din cioburi de sticlă, un costum cu paiete ca al unui matador mort. Apucă stâlpul parbrizului cu mâinile. Zăpăcit și zguduit de moartea cascadorului și de etichetele hainelor actriței de film - ele însele recuzite ale unei coliziuni calculate - încă împrăștiate în jurul mașinii, l-am urmat pe Vaughan printre spectatori. Acesta începu să se plimbe cu un aer absent în jurul Mercedes-ului argintiu, cu ochii fixați asupra petelor de sânge care mânjeau scaunul și tabloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în pat. — Lot. Ordilj, zic. Serta ish ka alt. Serta ish ka alt! — Ține, zice tata în vreme ce vocea i se îndepărtează. Leslie, zi-le tu vreo două. Receptorul ca un saxofon de aur pare greu și artificial, o piesă de recuzită, de parcă apelul ăsta ar avea nevoie să fie mai dramatic. Din dulapul cu haine, Seth țipă: — Te rog. Nu suna la poliție înainte să vorbești cu Evie. Apoi din telefon: — Alo? Și e mama. Lumea e destul de mare să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]