402 matches
-
împrumuturi. Nu mai vorbesc despre comportamentul vicios al băncilor comerciale și dezastruos al Guvernului. Altădată. Iar ca să închei, îl voi cita tot pe laureatul nostru Guvernator: "E greu fără bani, dar e greu și cu bani". Adînc. 4.8. ECONOMISM REDUCȚIONIST Perpetuăm în analiza noastră economică o serie de marote și de sintagme reducționiste ce nu ne fac cinste. Spre pildă, de sute de ani utilizăm în cursuri, lucrări de doctorat, de licență etc. opoziții clasice cum sunt: liber-schimb versus protecționism
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Guvernului. Altădată. Iar ca să închei, îl voi cita tot pe laureatul nostru Guvernator: "E greu fără bani, dar e greu și cu bani". Adînc. 4.8. ECONOMISM REDUCȚIONIST Perpetuăm în analiza noastră economică o serie de marote și de sintagme reducționiste ce nu ne fac cinste. Spre pildă, de sute de ani utilizăm în cursuri, lucrări de doctorat, de licență etc. opoziții clasice cum sunt: liber-schimb versus protecționism, sau liberalism versus dirijism. Prezentăm, separat, fiecare dintre aceste politici și, eventual, le
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cale" este regula, doar proporțiile diferă și aici putem întîl-ni, de asemenea, o anumită ciclicitate. Cu toate acestea, noi continuăm să analizăm extremele, seduși de un Smith, Hayek sau Keynes, fără să ținem seama de realitate. Altă sintagmă utilizată inadecvat, reducționist, de către economiștii noștri cantitativiști, este cea de "capital uman", vorbindu-se chiar în termeni de "stocuri de capital uman" și "capital social". În primul caz, ar fi vorba de un ansamblu de cunoștințe, abilități și capabilități umane utilizabile în procesul
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
într-o formă de capital. De aceea e bine ca economiștii să nu uite că disciplina lor s-a desprins din filosofia socială și să continue să învețe filosofie, sociologie și antropologie, pentru a nu mai pro-duce astfel de barbarii reducționiste la adresa ființei umane. Există o metodologie și o epistemologie comună științelor sociale și nu e cazul să ne ascundem în spatele unor nume ca J. Mincer, Th. Schultz, G. Becker sau G. Stiegler, pentru a reinventa concepte și noțiuni fără nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
altele de acest tip. Sigur că societatea sau comunitatea umană este altceva decît suma indivizilor care o compun, dar nu poți transforma și acest ce societar tot într-o formă de capital, fără riscul de a fi tratat drept economicist reducționist. Se merge pînă acolo cu zăpăceala încît se analizează chiar posibile "interferențe între capitalul uman și capitalul social", ceea ce pentru mine e deja prea mult. Iar pînă la urmă se demonstrează o tautologie de toată frumusețea, anume că, cu cît
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și hazardată. Fizica, știința în general nu cred că pot explica totul. Iar a echivala omul cu o mașinărie și sufletul cu un organ al acesteia, comandat de creier, care e computerul de bord, mi se pare iarăși cel puțin reducționist. Pînă la urmă această teorie e interesantă, dar ipotezele formulate suplimentar față de arsenalul fizicii, în special cele împrumutate din domeniul teologiei, nu o fac nici mai credibilă și nici mai științifică. Păcat de un astfel de efort din partea autorului, care
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
pot explica de ce s-a produs totul astfel. Teistul vede evenimentul ca un moment al creației și ca început al timpului. Oricum, în interpretarea istoriei cosmice, religia și știința trebuie să se întîlnească. Fizica clasică s-a dovedit deterministă și reducționistă. Dimpotrivă, fizica cuantică e ho-listică și acceptă incertitudinea. Lumea cuantică e impredictibilă, plină de interconexiuni și ne dezvăluie limitările cunoașterii umane. Teiștii pun nedeterminările fizicii cuantice în seama lui Dumnezeu, iar orientalii găsesc în holismul cuantic o recunoaștere a credinței
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
convenție destul de abstractă și chiar și prin asta se arată a fi neconformă cu semnificațiile bifurcației materiale spre pierdere sau spre câștig. Nici nu ar putea să fie altcumva atâta timp cât ideea de bifurcație pe care o avem în vedere este reducționistă, la sensul extrem, de obiectivare absolută, pentru că se scoate subiectivitatea faptelor din ecuația cunoașterii. Cumva răsturnat (dar ca acțiune de revenire la poziția normală!) pentru Economie sunt esențiale nu stările de a fi, ale faptelor, substanța lor ca atare, ci
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
dintre consecințe și așteptări). O tendință este orizontală, iar alta verticală, spațialitatea economică având și vocația lărgirii orizontului intențiilor și pe cea a înălțării așteptărilor, fiecare trăgând după ea consecințele într-o formulă pe care nu o poate explica fizica reducționistă la imposibilitatea circulară a sensului. Economia este o sumarizare de procese transformaționale în sens convectiv extins, ca transmitere a efectelor pe verticală și pe orizontală, fără să se producă omogenizarea. Deși ca sumarizare sunt convective, comportamentele diferențiale au o împrăștiere
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
scoatem omul din ecuația economică. Sistemul economic are, în măsura în care derivă din natura nevoilor, o omogenitate simbolică, și de substanță și de scop, care are forma stabilității reprezentante de media statistică a consecințelor specifice comportamentelor subiective în jurul bunului-simț. Acest aspect este reducționist fără să falsifice și predictibil fără să elimine intersubiectivitatea. Mai mult de atât nu se poate face în materie de predicție economică. Evenimentul așteptat să se întâmple, raționalizat cu predicție prin calcul este cel al corecției exceselor sistemului. Inventarul exceselor
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de știință exactă doar pentru că a reușit, imitând mecanica, să generalizeze un mod elegant de a simplifica lucrurile pe care lumea l a acceptat ca fiind real. Eroarea a devenit regulă în afara modelului explicativ și mai ales în afara modelului matematic reducționist, abstract, nonantropic. Cheia erorii constă în expulzarea din raționamente a inefabilității și a failibilității naturii umane, imprevizibile și impredictibile. Limitarea la condiția umană din universul materialist al unui homo œconomicus (singurul adaptat la raționalitatea și omogenitatea abstractă a microeconomiei), cu
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Ele recomandă mijloacele, în timp ce ideologiile pot doar să comande selecția lor în baza propriilor rațiuni de natură exclusivă. Cumva temeinic, evitarea soluționării ideologice a problemei mijloacelor trebuie să țină de răspunsul categoric la invitația de a ieși din presiunea metodologică reducționistă, a simplificării excesive pentru a face posibilă manipularea, preferată de ideologii. Economia este, în bună măsură (a bunului-simț), spațiul lucrurilor intermediare sensului vieții, dar și al lucrurilor intermediate pentru a deveni scopuri sau a atinge scopuri. Ea însăși nu ajunge
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
prin simplificarea excesivă, prin abstracție sau prin credință. Căile cognitive ale contingenței, arhetipului și transcendenței elimină din natura (sau măsura) lucrurilor materiale sau spirituale rolul naturii umane sau cel puțin reduce acest rol la destin. Ele sunt căi ale cunoașterii reducționiste, mânate de criteriile purității logice și ale randamentului absolut. Toate explică fie partea, luând întregul ca asumpție fondatoare infailibilă, fie dezvoltă proceduri de obținere a întregului prin însumarea mecanică a părților. Toate aceste căi au mizat pe metafore explicative apte
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
care privesc demarcațiile temporale, spațiale, istorice, de esență etc. Provocarea recentă este aspectul global și al globalizării ca un context al complexității obiectului de studiu, evident că și în privința extensiilor sale societale. Se știe deja că Economia are o perspectivă reducționistă asupra timpului, o înțelegere limitată a spațiului (mai degrabă tratat funcțional), o abordare de natură ciclică a istoriei, o indiferență sau neutralitate față de esență (omul este asimilat resurselor energetice), după cum are o viziune mecanică față de sinteze, de globalizare. În plus
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
care ne leagă de divin, de ceresc, opus altuia care ne leagă de trivialitatea terestră, nici o parte nemuritoare legată de divin opusă unei părți muritoare, sensibile, ci doar o entitate constituită din atomi și demnă ca atare. Departe de dualismele reducționiste, Democrit utilizează totuși expresiile „suflet” și „trup”: sufletul și trupul țin de artificii ale limbajului care permit pur și simplu semnificarea, desemnarea și caracterizarea a două instanțe corporale, așa cum capul și corpul exprimă două părți ale aceluiași tot, independente în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de înțeles tăcerea lui Protarh, care asistă la un curs emfatic, sub forma unei demonstrații de putere verbală formală și de eficacitate sofistică. Tâmp, naiv, prost și tăcut, Protarh trebuie să se împace și cu apărarea - virtuală! - a unei teze reducționiste și caricaturale. El reprezintă imperativul categoric hedonist: plăcerea se identifică cu binele. Astfel încât el depune mărturie în favoarea vieții fericite. Aici, plăcerea apare ca fiind altceva decât suprimarea sau dispariția durerii. După Philebos, plăcerea nu este negativă, conform modelului exploatat mai
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
să alegi între două imposibilități (o viață de plăceri fără reflecție, o viață de reflecție fără plăceri), un hedonist autentic, un veritabil adversar al lui Platon, pe o scenă filosofică reală, și nu trucată, ar recuza maniheismul, ar respinge dualismul reducționist și ar revendica pentru sine această opțiune a unei terțe vieți. El n-ar lăsa să i se fure ideea uitându-se cum o șterge șmecherul zeflemitor și flecar: ar angaja niște discuții asupra părților ce ar trebui lăsate plăcerii
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
total dezacord cu lumea reală. Se înșală, pentru că numeroase figuri angajate în politica politicianistă a Romei se reclamă de la epicurism sau suferă influența lui. Cicero, căruia îi datorăm acest gen de simplificare, avea numeroase motive să întrețină acest maniheism simplist, reducționist și eronat. Printre altele, pentru că Piso, protectorul lui Philodem, nu l-a susținut într-o afacere de promovare politică. Și a văzut trecându-i pe sub nas guvernarea Macedoniei, la care râvnea, atribuită unui dușman al său. De atunci, el începe
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
despre leadership-ul organizațional sunt în general independente de context. Studiile de până acum s-au axat pe lider, trecând cu vederea alte elemente semnificative cum ar fi subalternul și contextul. În viitor, cercetările privind leadership-ul trebuie să renunțe la strategia reducționista și să îți dea seama că „liderii sunt doar un element dintr-o rețea interactivă, care este mult mai mare decât ei. „(cf. Marion și Ulf-Bien, 2001Ă. B.J. Avolio propune o nouă abordare în leadership, aceea concentrată pe subaltern. Dacă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
politice ridicate în legătură cu ambiguitatea controlului și a puterii. Un alt reproș atribuit curentului cyberpunk îl constituie neglijarea abordării femininului în egală măsură cu abordarea masculinului. Astfel, cyberpunkul, chiar dacă are o orientare subversivă în raport cu continuitatea om-mașină, este interpretat ca o orientare reducționistă a problematicii masculin-feminin. Concluzia sa este că imaginarul cyborgic, departe de a explora un ideal postgender, cultivă crearea de corpuri puternic masculinizate. Acest punct de vedere al lui Judith Springer se întâlnește cu perspectiva Claudiei Springer (2000Ă. Aceasta din urmă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
nu e emergență nu e viață. Pentru mine, cel mai simplu exemplu de emergență e de a amesteca sodiu și clor și de a obține clorura de sodiu. B.C. Noțiunea de emergență se dezvoltă ca reacție la anumite concepții prea reducționiste? J.S. Problema reducționistă vine din faptul că, atunci cînd analizăm ceva, rupem niște le-gături pe care uităm să le punem la loc atunci cînd refacem sinteza. Cu alte cuvinte, uităm că legăturile sînt la fel de importante ca elementele pe care le-
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
nu e viață. Pentru mine, cel mai simplu exemplu de emergență e de a amesteca sodiu și clor și de a obține clorura de sodiu. B.C. Noțiunea de emergență se dezvoltă ca reacție la anumite concepții prea reducționiste? J.S. Problema reducționistă vine din faptul că, atunci cînd analizăm ceva, rupem niște le-gături pe care uităm să le punem la loc atunci cînd refacem sinteza. Cu alte cuvinte, uităm că legăturile sînt la fel de importante ca elementele pe care le-am separat. Le
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
am separat. Le facem să dispară și nimeni nu mai ține cont de ele. B.C. Cercetătorii din domeniul vieții ar-tificiale și al realității virtuale folosesc aceste ar-gumente pentru a-i critica pe biologi, spre exemplu, pe care îi găsesc prea reducționiști pentru că folosesc o metodă analitică neadecvată și pentru că nu știu să abordeze problemele de manieră globală. Dar nu înseamnă, oare, asta subestimarea muncii biologilor pentru a se pune ei înșiși în va-loare? În toate domeniile există întotdeauna mai multe niveluri
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
din domeniul biologiei sau al bioinformaticii. În 1969, fuseseră emise critici severe ca reacție la aspectele mecaniciste prezentate de unii ciberneticieni și, la simpozionul Alpach, organizat de Arthur Koestler pe tema Dincolo de reducționism, numeroase obiecții au denunțat știința mecanicistă și reducționistă, concepția despre creierul văzut ca un computer, biologia moleculară, behaviourism-ul, psihanaliza. Acest simpozion a pus în valoare știința generală a sistemelor; gîndirea sistemică era reprezentată aici, printre alții, de Ludwig von Bertalanffy, iar tema auto-organizării era dezvoltată și folosită pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
o dublă fecunditate: aceea a unei înnoiri metodologice (recurgînd la noțiunile de "structuri finalizate", de "niveluri de organizare", de "bucle retroactive", spre exemplu) și cea a refuzului împărțirii în fenomene biologice și fenomene sociologice (nu pentru a ceda vechilor tentații reducționiste, ci pentru a introduce continuitatea într-un loc unde a existat prea multă discontinuitate...)". Jack Baillet prezenta după aceea proiectul Grupului celor Zece de a lega știința și politica, introducînd metoda experimentală, dar și exercițiul bănuielii și "conștientizarea multiplelor determinisme
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]