675 matches
-
și concentrarea sau, dimpotrivă, semnale după care profesorul trebuie să-și adapteze scenariul didactic). Eficiența în interpretarea și înțelegerea mesajelor se poate măsura ca o funcție a redundanței acestora. Redundanța definește ceea ce este predictibil sau convențional într-un mesaj, opusul redundanței fiind entropia. John Fiske (2003) afirmă că limba engleză este redundantă în proporție de 50%. Un mesaj entropic solicită o introducere (care este de natură redundantă) care să deschidă receptorul spre interpretarea mesajului. Astfel, profesorul care dorește să transmită un
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
va fi complet neașteptat pentru elevii lui îl va introduce într-o modalitate precum: „Ceea ce vă voi spune acum vă va surprinde cu siguranță”, care va avea drept efect creșterea interesului elevilor pentru mesaj. Putem vorbi despre trei tipuri de redundanță: (1) redundanța necesară (volumul minim de informație care poate menține comunicarea; astfel, dacă întreb pe cineva: „Îți place să participi la conferințele organizate de Ionescu”, și el răspunde: „Da”, acesta este volumul minim de informație, care nu nuanțează însă comunicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
complet neașteptat pentru elevii lui îl va introduce într-o modalitate precum: „Ceea ce vă voi spune acum vă va surprinde cu siguranță”, care va avea drept efect creșterea interesului elevilor pentru mesaj. Putem vorbi despre trei tipuri de redundanță: (1) redundanța necesară (volumul minim de informație care poate menține comunicarea; astfel, dacă întreb pe cineva: „Îți place să participi la conferințele organizate de Ionescu”, și el răspunde: „Da”, acesta este volumul minim de informație, care nu nuanțează însă comunicarea); (2) redundanța
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
redundanța necesară (volumul minim de informație care poate menține comunicarea; astfel, dacă întreb pe cineva: „Îți place să participi la conferințele organizate de Ionescu”, și el răspunde: „Da”, acesta este volumul minim de informație, care nu nuanțează însă comunicarea); (2) redundanța acceptată (reprezintă volumul optim de informație, care nuanțează înțelesul mesajului și nu este atât de mare pentru a împiedica comunicarea; la aceeași întrebare, persoana chestionată poate răspunde: „Da, pentru că aceste conferințe sunt interesante” sau: „Da, pentru că doar aici o pot
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
chestionată poate răspunde: „Da, pentru că aceste conferințe sunt interesante” sau: „Da, pentru că doar aici o pot întâlni pe domnișoara Popescu” - observăm că avem același răspuns bazal „Da”, cu nuanțări care fac cele două răspunsuri să însemne lucruri total diferite); (3) redundanța superfluă (când volumul de informație este atât de mare, încât comunicarea este împiedicată). Măsurarea informației prin redundanță devine astfel un factor extrem de important referitor la forma mesajului. În același timp, toate aceste perspective trebuie armonizate în funcție de un număr de alte
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
pe domnișoara Popescu” - observăm că avem același răspuns bazal „Da”, cu nuanțări care fac cele două răspunsuri să însemne lucruri total diferite); (3) redundanța superfluă (când volumul de informație este atât de mare, încât comunicarea este împiedicată). Măsurarea informației prin redundanță devine astfel un factor extrem de important referitor la forma mesajului. În același timp, toate aceste perspective trebuie armonizate în funcție de un număr de alte caracteristici, cum ar fi contextul, elementele de adresabilitate etc. Importanța adresabilității este consemnată de Joel de Rosnay
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
individ la individ: „Dacă spun cuiva «va ploua», această informație are o semnificație complet diferită, în funcție de interlocutorul meu, care este fie cineva aflat în vacanță și în căutarea soarelui, fie un agricultor amenințat de secetă” (apud Lohisse, 2002, p. 34). Redundanța oferă astfel o formă a mesajului, iar vorbitorul (fie el cadru didactic ori alt tip de vorbitor public) se va centra pe folosirea unui nivel optim de redundanță pentru ca atât înțelegerea mesajului, cât și captarea și menținerea interesului să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
soarelui, fie un agricultor amenințat de secetă” (apud Lohisse, 2002, p. 34). Redundanța oferă astfel o formă a mesajului, iar vorbitorul (fie el cadru didactic ori alt tip de vorbitor public) se va centra pe folosirea unui nivel optim de redundanță pentru ca atât înțelegerea mesajului, cât și captarea și menținerea interesului să fie conjugate în acțiunea sa. Există la nivelul mesajelor două efecte importante, aparent contradictorii, însă foarte utile în structurarea comunicării educaționale (Steers, 1988, p. 97; DeVito, 1988, p. 50
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
audiența trebuie să-l înțeleagă din prima clipă în care l-a auzit, deoarece este probabil să nu îl mai fi întâlnit niciodată în aceeași formulă. Pentru a ne asigura de acest fapt, trebuie să folosim un cuantum suficient de redundanță (concept care a fost tratat atunci când am vorbit despre mesaj) în planul a trei axe: să-i spunem audienței despre ce vom vorbi în prezentarea noastră, apoi să facem efectiv prezentarea și, la sfârșit, să-i rezumăm ceea ce am spus
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
un copil mic de care trebuie să aibă grijă etc. Tendința notării mai indulgente a ultimului este consemnată și într-o eroare de evaluare; ceea ce vrem să subliniem însă este faptul că în orice mesaj apar elemente care definesc o redundanță a lui. Aceste elemente sunt importante pentru conținutul mesajului respectiv sau adiționale, câteodată complet nepotrivite în interpretarea corectă a mesajului. Pentru a putea dezvolta mecanisme optime de direcționare a ascultării eficiente la elevii/studenții noștri, trebuie să includem în cadrul exercițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în discurs in actu. Delimitând atent teritoriul în care este operantă opoziția "realitate" "aparență" ( ori adevăr vs. fals), Camil Petrescu conchide o pragmatică a discursului verosimil 382, tranșând în favoarea sa raportul dintre invenție și repetiție, tradiție și inovație, unicitate și redundanță, constrângere, libertate. În ciuda controlului evident asupra discursului, Camil Petrescu imprimă atât valoare impresivă, cât și expresivă creației sale. După cum se cunoaște, întreaga problemă complexă de metodă în tehnica romanescă este dominată de punctul de vedere sau relația pe care naratorul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
necesar ca, înainte de aborda cu strictețe problematica influenței factorilor ereditate, familie, școală și mediu socio-cultural asupra creativității copilului cu dizabilități, să prezentăm cât se poate de succint opiniile specialiștilor (dar și ale subsemnatei) cu privire la respectivele aspecte, evitând în acest mod redundanța asocierii caracteristicilor, precum și departajarea inechitabilă a copiilor doar pe considerente de restricții de participare și limitare de activitate. Istoria, trecută și prezentă, ne ajută să susținem că deficiența, dizabilitatea, nu sunt condiții menite să condamne persoana la inutilitate și nerealizare
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
teoria unităților de învățare, care după cum am văzut, era cea care formula pentru prima dată necesitatea proiectării bazată pe obiective, nu este considerată și tratată special, ca un element de adevărată noutate, despre aceasta vorbindu-se accidental, poate pentru reducerea redundanței terminologice, cf. unitatea instrucțională, (p. 132), utilizându-se pentru unități interpuse între conținuturile anuale și cele ale unității didactice fundamentale, lecția cu precădere temă și capitol. Ea beneficiază ca factor distructiv și de o hipocodificare, în această etapă, din partea unor
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
realizează prin intermediul documentelor școlare (planuri de învățământ, programe analitice și manuale școlare) și prin activitatea de planificare a lecțiilor de către educator. De asemenea, mai ales în cazul elevilor cu deficiențe mintale, la sistematizarea conținuturilor se va ține seama și de redundanța/reluarea anumitor categorii de informații și cunoștințe (multe reveniri/repetiții pentru asimilarea și consolidarea de noi cunoștințe și deprinderi). Principiul integrării teoriei cu practica - acest principiu exprimă necesitatea stabilirii unei legături directe între însușirea cunoștințelor teoretice și aplicarea lor în
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
memoriei sunt, Într-un fel, stereotipuri. Dacă le numim arhetipuri, ele trec Într-un spațiu de reverberație metafizică, ceea ce mi se pare destul de mult, dar nu imposibil. Dacă le zicem stereotipuri, ele trec Într-un banal cotidian, tern chiar, În redundanță. Locurile memoriei mi se pare că se plasează În intervalul acesta de du-te-vino Între arhetip și stereotip. Corin, din decență, nu a pomenit despre anarhetip. Corin Braga: Dacă m-ai provocat, am să o fac, dar În felul următor: reluând
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mai complexe: producția literară, vrând-nevrând, se bazează pe semne de "literaritate", pe termeni (străveziu, de abanos...), pe construcții, pe anumite întrebuințări ale timpurilor etc. marcând apartenența la un anumit uzaj al limbii. Dacă epitetul de natură se bazează pe o redundanță, plasarea înaintea substantivului devine greoaie atunci când nu putem conta pe redundanța dintre substantiv și adjectiv: în afara contextului, negrele speranțe sau palidele roșii par ciudate. Spunem "în afara contextului" pentru că, în lipsa unei redundanțe prestabilite în cultură, doar universul creat de text poate
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pe termeni (străveziu, de abanos...), pe construcții, pe anumite întrebuințări ale timpurilor etc. marcând apartenența la un anumit uzaj al limbii. Dacă epitetul de natură se bazează pe o redundanță, plasarea înaintea substantivului devine greoaie atunci când nu putem conta pe redundanța dintre substantiv și adjectiv: în afara contextului, negrele speranțe sau palidele roșii par ciudate. Spunem "în afara contextului" pentru că, în lipsa unei redundanțe prestabilite în cultură, doar universul creat de text poate să legitimeze asemenea poziționări. Într-o povestire în care mieii ar
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
limbii. Dacă epitetul de natură se bazează pe o redundanță, plasarea înaintea substantivului devine greoaie atunci când nu putem conta pe redundanța dintre substantiv și adjectiv: în afara contextului, negrele speranțe sau palidele roșii par ciudate. Spunem "în afara contextului" pentru că, în lipsa unei redundanțe prestabilite în cultură, doar universul creat de text poate să legitimeze asemenea poziționări. Într-o povestire în care mieii ar fi mereu prezentați ca distrugători, o sintagmă de tipul sălbaticii miei ar fi perfect naturală. Avem de-a face cu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
îndoială roșiatica partitură muzicală era complet diferită de alba sonată... . cele două adjective par să fie corect plasate. Roșiatic nu este un adjectiv impresionist, el este un adjectiv de culoare a cărui poziționare presupune, în mod normal, o formă de redundanță semantică alături de substantiv. Nici redundanța lui alb alături de sonată nu este mai potrivită. Dacă eliminăm ideea de a transcede, deloc pertinentă în cazul de față, atunci nu ne rămâne decât să găsim explicația în context. În general, opera lui Proust
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
complet diferită de alba sonată... . cele două adjective par să fie corect plasate. Roșiatic nu este un adjectiv impresionist, el este un adjectiv de culoare a cărui poziționare presupune, în mod normal, o formă de redundanță semantică alături de substantiv. Nici redundanța lui alb alături de sonată nu este mai potrivită. Dacă eliminăm ideea de a transcede, deloc pertinentă în cazul de față, atunci nu ne rămâne decât să găsim explicația în context. În general, opera lui Proust se bazează pe teoria explicită
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în discurs indirect liber, cinci versuri în discurs direct. Există o legătură între cele două fenomene: posibilele treceri trebuie realizate doar în măsura în care unitățile textuale sunt reduse. Dar cum acest lucru nu trebuie făcut în detrimentul clarității, autorul apelează la mai multe redundanțe ale semnalelor: replicii nevăstuicii (v.9-17) îi sunt asociate două verbe de comunicare (răspunse și spuse), pe când răspunsul iepurelui este deschis prin invocă și punctat prin incidenta el spuse. 5.4. Acest text, în afara părților de discurs direct, indirect și
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
altora) sau obiecte concrete (modele, machete, prototipuri). Este o aptitudine esențială implicată în orice activitate de concepție, de conducere, în general de anticipare. Elaborarea este cu atât mai performantă cu cât elementele descriptive sunt mai variate, mai reprezentative și cu redundanța mai mică. Proba 1. Obiecte cu însușiri comune. Se vor realiza următoarele exerciții: Numiți toate lucrurile rotunde. Numiți toate lucrurile care fac zgomot. Numiți toate lucrurile pătrate. Numiți toate lucrurile care se mișcă pe roți. Timp pentru fiecare exercițiu: 3
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
ideea scopului moralizator revine obsesiv: "...să ne îndrepteze obiceiurile prin luarea-n râs a haracterilor și în sfârșit, să ne fie model de purtare și de elocvență."235 După cum se observă, din cele trei exemple date anterior, există o anumită redundanță a ideilor, care, însă, este justificată de o epocă în care arta, în general, trebuie să devină o modelatoare a spiritului colectiv al publicului. Aceste impulsuri teoretice care au elogiat rolul esențial al actului dramatic, care au exprimat ambiția atingerii
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
despre o temă de interes, dar în a cărei caracterizare predomină portretele contrastante, în alb și negru, expresie a unei puternice polarizări a curentelor de opinie. Informațiile referitoare la globalizare nu sunt restrictive prin raritate, ci prin abundență și chiar redundanță. Identificarea informației relevante la un moment dat sau în anumite situații este restricționată nu atât de disponibilitate, cât de timpul și efortul necesar pentru selecție, verificare, interpretare. Pentru a înlesni conturarea unei opinii și eventuale decizii, în lucrare s-au
GLOBALIZAREA Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
iar rezultatul acestei dezinvolturi este un discurs îndrăgostit care, din când în când, lasă locul unui exercițiu de admirație. Situându-și raționamentele într-o răscruce cu vizibilitate interdisciplinară (printr-un loc comun al filosofiei, retoricii și literaturii), Minodora Sălcudean refuză redundanța, inflația lingvistică, focalizează judecata pe sensuri cu adevărat esențiale, desprinde concluzii relativ greu de clintit, atinge de multe ori, apăsând pe nuanțe, liziera unor admirabile formulări, chiar dacă, alteori, demersul pare inevitabil tensionat de o prea ambițioasă densitate conceptuală. Încercuite și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]