1,577 matches
-
a fost publicată într-o broșură editată în cadrul Bibliotecii Lumea în anii 1930. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată de mai multe ori. Traduceri noi au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată de mai multe ori. Traduceri noi au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Gândacul de aur” în volumul "Gândacul de aur", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). „Cărăbușul de aur” include un cifru care utilizează substituirea polifonică. Deși el nu
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
țară". Lumea satului rămâne doar un element de fundal”, completează Ioan Adam. Romanul "Tănase Scatiu" a fost tradus în limbile maghiară ("Tănase Scatiu", în vol. "Falusi életképek. Tănase Scatiu. Két kisregény", Editura pentru Literatură, București, 1965; traducere de Béla Jánky; reeditată de Editura Kriterion din București în 1989), germană ("Tănase Scatiul", în vol. "Das Leben auf dem Sande; Tănase Scatiul; Im krieg", Editura pentru Literatură, București, 1967; traducere de Thea Constantinides) și rusă ("Tănase Skatiu", în vol. "V derevne; Tănase Skatiu
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
care i-a încredințat conducerea baroanei Solange de La Baume. "Revue de Paris" a fost suspendată în 1940, a reapărut în mai 1945 și a disparut definitiv în 1970. Pentru perioada 1829-1854, există variante belgiene contrafăcute ale acestei reviste care au reeditat versiuni piratate ale textelor literare și articolele apărute în "Revue de Paris", dar și din alte reviste pariziene: "La Revue des deux mondes, Revue nouvelle" etc.
Revue de Paris () [Corola-website/Science/335303_a_336632]
-
unui trădător. Frații Strugațki au publicat, în 1967, povestirea "A doua invazie a marțienilor", care, deși nu este o continuare a "Războiului lumilor", trimite prin titlu și prin acțiune la ideea expusă în romanul lui Wells. "Războiul lumilor" a fost reeditat în Statele Unite în 1927, înaintea Epocii de Aur a SF-ului, de către Hugo Gernsback în Amazing Stories. John W. Campbell, alt editor marcant al perioadei și, pentru scurtă vreme, scriitor, a publicat în anii '30 câteva povestiri despre invazii extraterestre
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
ediție americană a apărut în 1889, fiind editată de G. Munro din New York. Prima traducere în limba română a fost realizată de Constantin Ghica și a fost publicată în anul 1925 la București sub titlul "Drumul gloriei". Ea a fost reeditată în anii 1990 de către Editura Agora din Iași, cu același titlu. O nouă traducere a fost realizată de Traian Fințescu și a fost publicată în 2003 de Editura Corint din București, cu titlul "".
Drumul Franței () [Corola-website/Science/320038_a_321367]
-
autohtoni lacomi și cruzi care-și jefuiesc propria țară și-și sărăcesc proprii supuși. Romanul "Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă" a fost tradus în mai multe limbi străine: slovacă ("V znameni Raka", Slovenský spisovatel, Bratislava, 1960; traducere de Jindra Hušková; reeditat în 1983 și 1985), spaniolă ("El Zodiaco del Cancer o en tiempos del Principe reinante Duca", Editura Meridiane, București, 1963; traducere de Alexandru Popescu-Telega), franceză ("Le signe du Cancer", Editions Meridiane, București, 1963; traducere de Aurel George Boeșteanu; reeditată în
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Hušková; reeditat în 1983 și 1985), spaniolă ("El Zodiaco del Cancer o en tiempos del Principe reinante Duca", Editura Meridiane, București, 1963; traducere de Alexandru Popescu-Telega), franceză ("Le signe du Cancer", Editions Meridiane, București, 1963; traducere de Aurel George Boeșteanu; reeditată în 1981), engleză ("Under the sign of the crab", Editura Meridiane, București, 1963), germană ("Im Zeichen des Krebes", Editura Meridiane, București, 1968; traducere de Thea Constantinidis; reeditată în 1968 și 1972 de Verlag der Nation din Berlin) și bulgară ("Зодия
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Le signe du Cancer", Editions Meridiane, București, 1963; traducere de Aurel George Boeșteanu; reeditată în 1981), engleză ("Under the sign of the crab", Editura Meridiane, București, 1963), germană ("Im Zeichen des Krebes", Editura Meridiane, București, 1968; traducere de Thea Constantinidis; reeditată în 1968 și 1972 de Verlag der Nation din Berlin) și bulgară ("Зодия рак или времето на княз Дука", Narodna kultura, Sofia, 1980; traducere de Spaska Kanurkova). Romanul a fost dramatizat de Valeria Sadoveanu și Constantin Mitru pentru Teatrul Național
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
4, pp. 12). Povestirea a fost tradusă apoi de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas și a fost publicată sub titlul „Faptele în cazul domnului Valdemar” în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Traduceri noi au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Faptele în cazul domnului Valdemar” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
fiind reeditată și de alte edituri. Traduceri noi au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Faptele în cazul domnului Valdemar” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Adevărul în cazul domnului Valdemar” în volumul "Prăbușirea casei Usher", editat în 2013 de Editura MondoRo din București). Poe folosește în special descrieri detaliate și niveluri relativ ridicate de
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
titlul "Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian". [[Mircea Zaciu]] a caracterizat discursul epistolar din "Corespondența lui Alexandru Papiu Ilarian", publicată de C. împreună cu [[Iosif Pervain]], drept un câmp de manifestare a “marilor patimi romantice”, precursoare de expresie literară. A reeditat sau editat postum lucrările unor scriitori ardeleni de la mijlocul secolului al XIX-lea: [[Ioan Rusu]], Vasilie Pop, Constantin Alpini, [[Timotei Cipariu]] sau [[Nicolae Pauleti]]. Cel din urmă a făcut obiectul unei ediții masive realizate în 1980. I. Volume independente. "Corespondența
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
vrei să desparți o familie, cheamă o femeie”. Povestea „Dănilă Prepeleac” a fost tradusă în mai multe limbi străine: rusă („Danila Prepeliak”, în vol. "Moldavskie skazki", Editura de Stat a Moldovei, Chișinău, 1957; traducere de Grigori Perov; volumul a fost reeditat de Editura de Stat a Moldovei în 1964, 1965 și 1967 și de Editura Lumina din Chișinău în 1972 și 1973; traducerea lui Perov a mai fost publicată în vol. "Grozdia radosti: Stihi, rasskazî, skazki", Editura Literatura artistică, Chișinău, 1986
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
vol. "Grozdia radosti: Stihi, rasskazî, skazki", Editura Literatura artistică, Chișinău, 1986, și "Moldavskaia literatura: Hrestomatia dlia srednih spețialinîh ucebnîh zavedenii", Editura Lumina, Chișinău, 1988), germană („Dănilă Prepeleac”, Editura Tineretului, București, 1963, 24 p.+il.; traducere de Rudolf Lichtendorf; a fost reeditată în vol. "Die Märchentruhe. Zusatzlektüre für kleine Schulkinder", vol. 6, Editura Ion Creangă, București, 1976), maghiară („Karó Dani”, Editura Tineretului, București, 1963, 24 p.+il.; traducere de András Sütő) și engleză („Dănilă Prepeleac”, în vol. Kurt W. Treptow (ed.), "Selected
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
ale timpului. Observă, ascultă, adună impresii și anecdote, și scrie mai ales, în secret, pregătindu-se de o înfruntare violentă cu lumea de care nu se voia anexat: micul univers frivol și exclusivist al celebrităților americane. Scriitorul este tradus și reeditat masiv; în continuare, îi apare „Lătratul câinilor”, antologie de texte inedite sau reluate din publicații. Orice text cu semnătura sa este devorat de admiratori. Sunt anii în care Truman Capote e tot mai prezent în conștiința publicului. Participă la diverse
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
este un album al lui Al Bano & Romina Power publicat în toată lumea în 1986. Albumul a fost reeditat și în 1987 iar la track list a fost adăugată și melodia "Nostalgia canaglia" cu care s-au clasificat pe locul 3 la Festivalul Sanremo. În Spania, America de Sud și America Latină albumul a fost publicat cu titlul Siempre siempre și conține
Sempre sempre () [Corola-website/Science/335930_a_337259]
-
Husserl și onto-fenomenologia heideggeriană. Schițează în lucrarea "Despre limită" o fenomenologie existențiala definită de ideea transcenderii determinărilor generale și a necesității istorice, înspre o responsabilitate individuală obținută prin alegere, proiect și hotărâre. În calitate de conducător al Editurii Humanitas, Gabriel Liiceanu a reeditat după Revoluția din 1989 o multitudine de autori români interziși (în totalitate sau parțial) în perioada comunistă. Spectrul acestora acoperă diferite domenii, precum filozofia (Emil Cioran, Mircea Eliade, Nae Ionescu), literatura (Eugen Ionescu, Lucian Blaga) și istoria (memoriile lui Constantin
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
masă a lui Bossy, oferind fiecăruia șanse egale de a beneficia de nemurirea oferită de mașină, cu condiția ca aceștia să renunțe la modul lor de gândire. Cartea a apărut în limba română la editura Cristian în anul 1993, fiind reeditată în 1994. Deși a câștigat premiul Hugo, romanul nu a fost ferit de critici. În 2008, Sam Jordison l-a descris ca fiind "înspăimântător, cel mai prost câștigător (al premiului Hugo) din toate timpurile", precum și ca "un exemplu concret în
Mașina eternității () [Corola-website/Science/323347_a_324676]
-
anii 1930 de ziarul "Curentul", în colecția „Lectura pentru toți”, anul II. O nouă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată de mai multe ori. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. Profesoara Zoe Dumitrescu-Bușulenga
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată de mai multe ori. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. Profesoara Zoe Dumitrescu-Bușulenga scria că această povestire conține "„o nuanță de critică socială sau morală, o undă de etică și umanism. Iar în Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană, schiță în care Poe se arată
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
Dan Romalo încă nu apăruse. În toamna aceluiași an a apărut cartea inginerului Dan Romalo, „Cronică apocrifă pe plăci de plumb?”, care valorifica, într-un studiu pertinent și inedit, o parte din fotografiile executate de autor după război. Cartea este reeditată în 2005, sub titlul „Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?”. Aurora Pețan a început cercetările imediat după apariția primei ediții a cărții lui Romalo. În noiembrie 2003, a prezentat o primă comunicare pe această temă la institutul unde lucra
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
de oro”, Buenos Aires, 1908), turcă („Altin adam”, Millî Eğitim Basimevi, Ankara, 1947), bulgară („Zlatnyijat Csovek”, Narodna kultura, Sofia, 1955), slovacă („Zlatý človek”, Slovenské Vydavatel’stvo Krásnej Literatúry, Bratislava, 1955) și slovenă („Zlati človek”, Pomurski tisk, 1964). Unele traduceri au fost reeditate sau revizuite. Mai multe traduceri au fost publicate în timpul vieții autorului. Jókai scria într-o postfață a romanului că știa de apariția deja a unei a doua ediții în limba engleză. Prima încercare de traducere a romanului în limba română
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
aur" într-un volum de 637 de pagini tipărit în anul 1959 de Editura Tineretului din București. Ea a fost republicată în două volume tipărite în anul 1972 de Editura Minerva din București, în colecția Biblioteca pentru toți, și apoi reeditată de mai multe ori. Prima dramatizare a romanului a fost realizată de însuși Jókai și pusă în scenă în anul 1884. Alte persoane au scris apoi variante teatrale care erau inspirate într-o măsură mai mare sau mai mică din
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
despre noi și s-a vândut în peste 50.000 exemplare. Primul concert în noua componentă a fost pe 1 Martie, la Pitești. În același an, împreună cu copiii Școlii Americane, formația lansează single-ul “Mama Terra”, ocazie cu care se reeditează albumul “Mi-ai luat inima” într-o ediție specială, având această piesă bonus track. Un album cântat cap-coadă, atât de trupa, în concert, cât și de publicul deja obișnuit cu piese bine scrise și bine cântate, într-o perioada în
Proconsul (formație) () [Corola-website/Science/320520_a_321849]
-
puțin doi grefieri. Membrii rămân oulipieni chiar și după deces, absența lor la ședințe fiind consemnată prin formula consacrată: "absență motivată prin deces". ambele scrise sub numele colectiv de « Oulipo », fiind publicate întâi în colecția "Idées" a editurii Gallimard, apoi reeditate în Folio essais. toate trei scrise sub numele colectiv de « Oulipo ». Există și alte ateliere, cum ar fi atelierul de muzică potențială (Oumupo) și atelierul de bandă desenată potențială (OuBaPo), toate bazate pe principiul Ou-X-Po. De Georges Perec : De Raymond
Oulipo () [Corola-website/Science/320599_a_321928]