907 matches
-
Europeană, Consiliul Europei, ale diferiților actori politici occidentali, ale presei occidentale. Orice comentariu negativ al mediilor occidentale este preluat de mass-media internă cu o satisfacție nedisimulată. O asemenea atitudine a mass-media corespundea așteptărilor colectivității. Pentru aceasta, strategia reprezenta un cadru referențial deasupra mișcării haotice și dezamăgitoare. În lumina modelului de acțiune și a suportului occidental se contura o perspectivă optimistă. În plus, reprezenta un temei de continuă critică a guvernării și a actorilor puterii. Vom fi, cândva, în stare să realizăm
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
se petrece altundeva decât în teritoriul de vizibilizare al intenționalității conștiinței 4. În sistemul de opoziții pe care intenționalitatea le grupează, succesiv, raportul paradoxal al intenționalității cu sine e ocultat, atunci când nu este în mod eronat explicat prin clasica dublură referențială a celei dintâi către cea de-a doua etc. - după modelul criticat de Aristotel în „argumentul celui de-al treilea om”. Criza teoriei cunoașterii a lui Husserl, determinată de funcția pilot a intenționalității, nu a fost depășită, în opinia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lucrurile 2 el inaugurează, în fapt, arheologia imensei utopii a unui limbaj perfect transparent, prin intermediul căruia lucrurile ar putea fi numite fără confuzie. În mod similar, pentru Roland Barthes - ca și pentru întreaga estetică structuralistă - renunțarea la așa-numita iluzie referențială reprezintă un punct crucial. Problema reprezentării, cu întreaga ei carieră multiseculară, se reduce acum la convenția verosimilului care nu ar mai reprezenta decât un cod, împărtășit de autor și cititor, deopotrivă. Cu alte cuvinte, celebra întrebare „Cum reușește literatura să
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de realitate” („L’effet de réel”4), de pildă, Barthes, stăruie, după cum știm, asupra prezenței redundante a detaliului insignifiant (barometrul amintit de Flaubert în povestirea sa, Un cœur simple, ușița lui Michelet etc.), pentru a nega ficțiunii literare orice dimensiune referențială. Aceste notații nu ar avea alt rol decât acela „de a întrerupe înaintarea intrigii și de a conota prezența amorfă a realității”5: Reziduurile ireductibile ale analizei funcționale au în comun faptul că denotă ceea ce numim în mod curent „realul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
regiune recunoscută pentru clima sa schimbătoare 1. În al doilea rând, trecând la obiecții serioase, Compagnon remarcă faptul că Barthes se raportează la o teorie a referinței destul de simplistă și care a fost discreditată de multă vreme. Conform acesteia, iluzia referențială s-ar produce prin coluziunea dintre semn și referent (având ca pandant expulzarea semnificatului), realizându-se deci o trecere nemediată, de la semnificant la referent, fără nici o intervenție a semnificatului. De prisos să mai precizăm că, până și într-o asemenea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
realitate barthesian și halucinația. Pe bună dreptate s-a remarcat că Barthes contestă autenticitatea textelor realiste invocând ca argument tocmai incapacitatea lor de a provoca o veritabilă halucinație a obiectului. Confruntat cu o atare exigență, nici un limbaj nu poate fi referențial și nici tip de literatură, mimetică 1. Pentru M. Riffaterre, în schimb, iluzia referențială se sustrage, măcar în parte, paradoxului barthesian al efectului de realitate. Demersul său postulează, după cum se știe, un ecart între uzajul comun al limbajului și cel
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
textelor realiste invocând ca argument tocmai incapacitatea lor de a provoca o veritabilă halucinație a obiectului. Confruntat cu o atare exigență, nici un limbaj nu poate fi referențial și nici tip de literatură, mimetică 1. Pentru M. Riffaterre, în schimb, iluzia referențială se sustrage, măcar în parte, paradoxului barthesian al efectului de realitate. Demersul său postulează, după cum se știe, un ecart între uzajul comun al limbajului și cel literar: În limbajul cotidian, cuvintele par legate pe verticală, fiecare atașat de realitatea pe
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în capitolul „Metaforă și referință”, din Metafora vie105, unde remarca, printre altele că „suspendarea referinței reale este condiția accesului la referință la modul virtual”106. Cu alte cuvinte, că operele poetice s-ar raporta la lumea reală după un regim referențial propriu, abolind referința descriptivă (și mizând, într-o primă etapă, pe autoreflexivitatea limbajului), doar pentru a permite într-o etapă mai avansată, revelarea unor aspecte ale modului nostru de-a-fi-în-lume. Pentru Ricoeur, lumea este, așadar, ansamblul referințelor deschise de către toate felurile
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în textele de ficțiune, absența denotației literale îl incită pe cititor la activarea altor tipuri de relații referențiale, în special exemplificarea și exprimarea”144, sugerând că lipsa de denotație a unei opere nu o împiedică să aibă totuși o dimensiune referențială (chiar dacă aceasta capătă un grad de abstractizare ridicat, fiind considerată parte din structura referențială a sistemelor simbolice). O teorie mai nuanțată dezvoltă Toma Pavel în studiul Lumi ficționale 145, lucrare în care se recurge la o demonstrație prin etape (în cadrul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
tipuri de relații referențiale, în special exemplificarea și exprimarea”144, sugerând că lipsa de denotație a unei opere nu o împiedică să aibă totuși o dimensiune referențială (chiar dacă aceasta capătă un grad de abstractizare ridicat, fiind considerată parte din structura referențială a sistemelor simbolice). O teorie mai nuanțată dezvoltă Toma Pavel în studiul Lumi ficționale 145, lucrare în care se recurge la o demonstrație prin etape (în cadrul căreia prima este reprezentată de definirea ființelor ficționale). De un interes deosebit din perspectiva
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mod necesar o abandonare a funcției sale de evocare (și nici nu exclude proliferarea conotațiilor). Dimpotrivă, așa cum pe bună dreptate remarca Jovan Hristiæ206, distincția dintre formele intensiv-lirice și cele extensiv-epice este trasată în interiorul literaturii, înlesnind nu atât accesul către sfera referențială, cât mai curând apropierea poeziei de statutul prozei ficționale. Să ne amintim de oroarea pe care i-o stârnea lui Mallarmé arta evocării, produs al unei imaginații extensive, exersată cu consecvență de prozatorii naturaliști din speța lui Zola. Din această
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
reprezentare este una mediată (verba significant res mediantibus conceptibus, afirmau deja filosofii scolastici)220, atunci cu greu am putea susține că discursul transparent potențial, acela care lasă vizibilă semnificația, ar înlesni într-o măsură oarecare accesul la lucrurile înseși. Funcția referențială, deși nu mai este percepută astăzi ca o simplă „fantasmă” a teoriilor comunicării (argumentele lui Antoine Compagnon, menționate în capitolul precedent, stau, printre altele, mărturie în acest sens), nu se poate totuși debarasa cu totul de medieri multiple și subtile
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Circul de Stat”, de la intersecția „Doamna Ghica” la stadionul „Dinamo” și „Șoseaua Ștefan cel Mare”, de la „Bucur Obor” la „Piața Galați”, cititorul parcurge o întreagă odisee, alături de autorul-personaj al romanului în versuri. Însă toate aceste nume proprii, cu o încărcătură referențială considerabilă, nu fac decât să întrețină, asemenea „barometrului lui Flaubert”, de care pomenea Roland Barthes, „iluzia referențială”; ele par că ne atenționează, din când în când: „suntem realul!”. Evident, nu putem ignora împrejurarea că referința postmodernă diferă de cea realistă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Obor” la „Piața Galați”, cititorul parcurge o întreagă odisee, alături de autorul-personaj al romanului în versuri. Însă toate aceste nume proprii, cu o încărcătură referențială considerabilă, nu fac decât să întrețină, asemenea „barometrului lui Flaubert”, de care pomenea Roland Barthes, „iluzia referențială”; ele par că ne atenționează, din când în când: „suntem realul!”. Evident, nu putem ignora împrejurarea că referința postmodernă diferă de cea realistă în numeroase privințe, fiecare mizând pe convenții proprii 405, prima afirmând, de pildă, printre altele, inaccesibilitatea oricărei
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
atari opacizări a discursului, care, e drept, nu are nimic în comun cu încifrarea elitistă a mesajului din modernism, ci mai curând cu o anume ludicitate de desen animat, decodarea se dereferențializează luând calea sintezei conotative. Este negată funcția tranzitivă, referențială a limbajului, ceea ce echivalează, la un alt nivel, cu o slăbire a funcției perceptive, orientate spre real și cu suscitarea factorului intern, al închipuirii, al visării. Pe bună dreptate s-a afirmat că „ceea ce părea o succesiune de notații menite
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nu trebuie neglijată împrejurarea că spațiul acestei ciocniri erotice este din nou orașul (mai precis orașul București), așa încât mișcarea de apropiere fantastică, prin tragerea de firul telefonic, a celor două cartiere, aduce în prim-plan elemente cu o bogată încărcătură referențială (foișorul de foc, statuia lui c.a.rosetti, consiliul popular al sectorului doi, strada latină), facilitând așa-numita „priză la real”, despre care s-au scris deja multe pagini. La fel stau lucrurile în Fata de la instrumente muzicale - poem care
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
până la organismele transnaționale 30. În altă ordine de idei, dacă, în astfel de spații de investigație, dominația (prin muncă, accesul la bunurile materiale și logicile îndatorării) este cel dintâi nivel al lecturii, descifrarea ei semantică dezvăluie edificarea celuilalt ca figură referențială centrală și, ca un corolar, reconstruiește identitatea (la diferitele grade ale sale, care merg de la individul în conflict cu originile sale la grupul de apartenență și la națiune) în arhitectura sa politică, etnoculturală și religioasă. În această optică, procesele de
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
unor adevăruri morale incontestabile, ci ca pe materialul brut de analiză în științele sociale." Howard Becker, 1985, p. 232. Teoria acțiunii • Care raționalitate? Cum am arătat mai sus, raționalitatea actorilor este postulată în planul metodei ideal-tipice: pornind de la o figură referențială rațională, se încearcă înțelegerea realității. Totuși, autorii citați arată că analiza conduitelor ține de altceva decât de o raționalitate calculatoare. Astfel, Raymonde Moulin se întreabă la ce valori se pot referi colecționarii pentru a-și justifica propriile conduite (Moulin, 1967
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
evoluții curente observate în sistem. Etapa începe cu identificarea unui comportament problematic al sistemului, cum ar fi, de exemplu: descreșterea satisfacției clienților, scăderea vânzărilor, creșterea șomajului etc. Aceste evoluții problematice pot fi reprezentate în timp prin grafice care dau „modul referențial al comportamentului” și care vor fi utilizate pentru a compara ulterior efectele unor politici decizionale. Acest concept al „modului referențial de comportament” este central în întregul proces de construire a modelului. Unul sau mai multe astfel de reprezentări grafice vor
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
act psihic are un obiect. În cazul particular al ontologiilor sociale intenționalitatea joacă un rol fundamental În sensul că orice conceptualizare a oricărui tip de fapt social nu este posibilă decât prin limbaj iar limbajul la rândul său, În dimensiunea referențială mai ales, este determinat În profunzime de intenționalitatea actelor psihice În general. Prin urmare, limbajul determinat intențional decupează conceptual părți din realitatea socială pe care ulterior le integrează În construcții teoretice mai ample numite „ontologii”. Orice instituție socială, orice fapt
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
De regulă, el recomandă să se înceapă prin elucidarea convingerilor cel mai slab ancorate și va încuraja pacientul să caute și să exprime el însuși alte interpretări posibile. 1.2. Susținerea pacientului în a lua contact conștient cu "atitudinea sa referențială". Ea constă în modificarea proceselor care se instituie chiar înainte ca ideile delirante să-și dobândească plenitudinea forțelor. Pacientul este în acel moment în căutarea oricăror indicii care să-i poată confirma punctul de vedere. Ideea este de a ajuta
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
poată confirma punctul de vedere. Ideea este de a ajuta pacientul să descopere acele gânduri ce au precedat eclozarea delirului pentru a le putea modifica. Pacientul trebuie să-și dea seama că în momentul în care va adopta "atitudinea sa referențială", trăirea sa delirantă se amplifică. 1.3. Căutarea distorsiunilor cognitive ce au precedat acceptarea convingerilor delirante: centrarea asupra sa însuși (atitudine referențială) și principalele sale reprezentări prin personalizare (abordarea problemelor dintr-un punct de vedere strict referit personal), abstracțiunea selectivă
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
le putea modifica. Pacientul trebuie să-și dea seama că în momentul în care va adopta "atitudinea sa referențială", trăirea sa delirantă se amplifică. 1.3. Căutarea distorsiunilor cognitive ce au precedat acceptarea convingerilor delirante: centrarea asupra sa însuși (atitudine referențială) și principalele sale reprezentări prin personalizare (abordarea problemelor dintr-un punct de vedere strict referit personal), abstracțiunea selectivă (abordarea lucrurilor ân afara contextului lor) și inferența arbitrară (a trage concluzii fără dovezi). 1.4. Contradicția ipotetică a credințelor constând a
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
viziuni romantice a originilor Scopul fundamental Degajarea marilor modele culturale Înțelegerea unei societăți date Descoperirea formei originare (Urform) și a modurilor sale de transmitere Aria analizei Semantica textului Contextul prin text Variantele textului Decupajul (cea mai mică unitate) Mitemul Indicele referențial Motivul (unitate tematică) Întrebarea pusă povestirii Ce însemni tu? Ce ne spui despre mediul tău? De unde vii și unde te duci? Abordare generică Abordare morfologică Naratologia Retorica Pragmatica Psihanaliza Bédier Propp Todorov Bremond Genette Barthes Dundes Ben Amos Hendricks Fromm
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
o lume magic infantilă" (E. Morin, prefața la Cathelat și Cadet, 1976: 12). În epoca simulacrului și simultaneizării apare însă și o revenire postmodernă la funcțional, denotativ, fiabil în achiziționarea și utilizarea obiectelor (cf. G. Lipovetsky) și dublată de publicitatea referențială gen Daniel Ogilvy, de restituirea realului printr-o structură narativă și figurativă elocventă (cf. Super Glue și remake-urile sale: vecinul aspirat de un aparat electrocasnic super-performant). La polul opus se situează publicitatea oblică a paradoxului, jocului, imaginației, acuzată de intelectualism
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]