1,230 matches
-
În sensul introducerii unor elemente lingvistice pentru definirea unor componente din codul limbii Întrebuințate În text” (p. 7); e) funcția fatică, ce are În vedere potențarea legăturii dintre emițător și receptor; f) funcția poetică, ce se află la antipodul funcției referențiale și se referă la organizarea intrinsecă a unui text, care vizează cunoașterea poetică a lumii. Aceste șase funcții ale limbajului se Întrepătrund În actul de comunicare și cunoaștere a lumii. În funcție de predominanța uneia sau alteia, se cristalizează cele patru stiluri
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
În fondul pasiv al limbii, odată cu unele cuvinte vechi care Îl conțineau (ftorilogofăt), reapare În neologisme precum: ftalat, ftaleină, ftalic, ftiriază, ftizic, ftizie, ftiziolog, ftiziologie etc. 2.2. Nivelul morfematic - frecvența substantivelor și pronumelor nepersonale, ca urmare a predominării funcției referențiale; - frecvența substantivelor proprii, a substantivelor abstracte (mai ales În filosofie); - lipsa interjecțiilor, care pot apărea doar În varianta didactică a stilului științific; - predominarea persoanei a III-a. Persoana I se folosește doar ca marcă a pluralului autorității și modestiei: Încercând
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
iau câte ceva. Instruirea electronică sparge diada clasică a învățării, instaurând o structură stelară, multinivelară de instaurare a savoir-ului și de împărtășire a cunoștințelor. Comuniunea de învățare lasă în urmă relațiile didactice autoritare, asimetrice, de tip magistrocentrist. A apărut un nou referențial al învățării umane - cybercultura -, altfel generată, modelată, disipată. Spațiul cultural a „explodat” și are o nouă dinamică și configurație. Cultura umanității, altădată specializată și denivelată, „predată” pe felii de specialiștii profesori, a devenit acum un „bun” disponibilizat de către oricine și
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
la ivirea altei „fețe” a acesteia. Avem de-a face cu o înscriere expresă a formării sau a unor etape ale acesteia pe un palier explicit virtual. Înmulțirea liniilor de instruire deschisă și la distanță, includerea cyberculturii ca un nou referențial în învățare, atragerea internetului ca sursă și mijloc didactic, multiplicarea în timp real a legăturilor dintre partenerii educației mediate de calculator, raportarea la cyberspațiu ca mediu privilegiat și informatizarea educației în genere constituie exemple concludente ale evoluției enunțate. Nu înseamnă
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
căuta și a găsi noul și a-l transmite mai departe sunt moduri prin care se sparge vechea logică a predării în beneficiul unei logici a învățării. Educația virtuală pune accentul pe învățare, și nu pe predare. Constituirea unui nou referențial cultural obligă la o repoziționare a subiecților față de acesta, repoziționare ce, în parte, cade pe umerii școlii. Cyberlumea este un nou spațiu cultural ce generează constrângeri privind accesul și utilizarea suporturilor. Realul și virtualul se mișcă unul către celălalt, obligându
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
de formare virtual, aceste atribute se deplasează progresiv (nu total) spre educați. Toate aceste activități funcționează ca un prealabil și un stimulent pentru formarea unor competențe autoformative. Se-nțelege că spațiul informal dobândește un statut cu totul special, devenind un referențial complementar al autoformării. Capitolul 2. Mondializarea și informatizarea procesului educativ 2.1. Educație și mondializare Procesul mondializării constituie unul dintre fenomenele cele mai controversate ale lumii actuale. Înțeles uneori ca o cale de dispariție a particularităților și de impunere a
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
o cultură pe „măsură”, în concordanță cu gusturile, apetențele, posibilitățile publicului. Cybercultura actuală ne întoarce oarecum în situația oralității culturale, dar la o altă scară, întrucât interconectivitatea și dinamismul în timp real al ideilor puse în rețeaua Web formează un referențial nou, constituit dintr-un hipertext prin care fiecare element al culturii poate fi împărtășit simultan și total tuturor, oriunde pe Pământ. Cyberspațiul esteă Ăo rețea de rețele. O rețea fără însușiri. Teoretic, ar putea să corespundă tuturor viselor și dorințelor
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
domenii de interes pe care le construiesc, menținând astfel de apartenențe. Acest tip de comunitate se definește prin cooperarea și schimbul permanent de informații. Avem de-a face cu o comunitate epistemică, ce structurează o noosferă, un scop și un referențial al întemeierii ei. La nivelul acestui tip de solidarizare socială, se află următoarele componente (vezi Charbit, Fernandez, 2002): o componentă identitară: pentru a adera la o astfel de comunitate trebuie să te recunoști printr-un sistem de valori; o componentă
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
în comun. Internetul constituie un dispozitiv ce favorizează și întreține gustul pentru învățarea prin colaborare. Ușurința de comunicare, de consultare sau de verificare creează dorința de edificare a unui produs comun (un site educativ, de pildă), ce funcționează ca un referențial comun de învățare. Comunicarea este un mijloc de concretizare a muncii colaborative. Activitatea colaborativă presupune activități precum: schimbul de informații sau puncte de vedere între parteneri; circumscrierea unor obiective comune; planificarea și gestionarea în comun a timpului de învățare; organizarea
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
disponibilizarea cunoștințelor în rețeaua virtuală. Ele nu mai sunt forme de evidențiere a unei performanțe individuale, ci de manifestare a unui nou topos interactiv și cumulativ - inteligența colectivă. Mediul cultural virtual se constituie ca o realitate ce dublează sau înlocuiește referențialul tradițional al actului de formare. Ivirea acestei ipostaze a rețelei (identificată doar secvențial, într-o formă rudimentară și în formele clasice de realizare a educației, prin școli, universități, instituții culturale etc.) creează alte oportunități în gestionarea timpului (personal, instituțional, social
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
același timp emițători și receptori, autonomi în ceea ce privește derularea activităților, consumarea timpului, alegerea locurilor de accesare. Cultura de tip internet deschide calea comunităților virtuale, realizării unei afinități și solidarități autentice dintre cunoaștere și purtătorii acesteia. Internetul facilitează accesul imediat la un referențial de cunoaștere de ultimă oră, livrat din mai multe direcții, uneori autorizat sau validat. Și elevii, și profesorii s-au obișnuit cu acest mediu, au dobândit deja unele competențe de accesare sau de semnificare a informațiilor. Tehnologiile de informare și
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
altora ceea ce (crede că) știe, se îmbogățește, confruntându-și propriile idei cu cele ale altora. 4.5. Campusul și clasa virtuală În ultimul timp, se vorbește despre oportunitățile formative oferite de noile topografii virtuale. Campusul virtual devine din ce în ce mai mult un referențial de creare, de stocare și vehiculare a cunoașterii, inclusiv din punct de vedere didactic. Expresia campus virtual trimite la acele oferte educative on-line, prin opoziție cu serviciile clasice, realizate în condiții omogene, determinate din punct de vedere spațial și temporal
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
amplitudinii și gradului de dificultate, și structurarea non-lineară și deschisă a acestora, fiecare element de conținut putând fi reaccesat ori de câte ori este nevoie, dar și amplificat, atunci când candidatul la formare consideră necesar; - cooperarea în definirea conținutului informațional, interactivitatea funciară în delimitarea referențialului cunoașterii, ce se extinde necontenit în funcție de aporturile personale ale celor care învață; - flexibilitatea parcursurilor de formare, în sensul că acest dispozitiv permite intrarea și ieșirea permanentă a educaților; - respectarea ritmului individual de muncă, fiecare putând accesa bagajele informaționale cât, când
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
să semnifice cunoașterea - acesta pare a fi scopul noului parcurs educativ. Sugerăm, în continuare, câteva caracteristici ale conținuturilor instrucționale de tip e-learning. 1. O primă caracteristică a cunoașterii de acest tip rezidă în granularitatea și secvențialitatea acesteia. Cunoașterea didactică, principal referențial de accesat, este astfel structurată încât să existe o anumită independență a entităților care o compun, dar să propenseze și o anumită solidaritate a întregului. Elementele de conținut se decelează astfel încât să existe o suficientă autonomie a acestora, dar și
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
al realității virtuale este în același timp receptacol, actor și creator al lumii respective. Autonomia receptorului constă în raportarea individualizată la ceea ce oferă modelul, în co-construcția parțială a acestuia sau în continuarea căutărilor de unul singur a incitărilor induse de referențialul de bază. Cunoștințele ca atare nu sunt mai complexe decât cele transmise tradițional. În schimb, ele sunt mai strâns legate de altele, mai dependente între ele în rețeaua semantică ce pare că nu mai are sfârșit. Educatului îi revine responsabilitatea
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
stimuli greu de adunat în condițiile obișnuite de învățare. Sumarea digitală realizează un angrenaj cognitiv sincretic, polivalent, pluridirecțional și internivelar, cu totul inedit, cu efecte formative insuficient luate în seamă și studiate de psihopedagogi. Cunoașterea servită de calculator devine un referențial complex, sinestezic, ce se cere a fi conceput, dar și descifrat cu mult discernământ. Iată, așadar, un nou subiect de reflecție! 5.5. Criterii de evaluare a unui produs curricular digital Evaluarea unui site educativ sau a unui suport virtual
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
urmează, venim cu mai multe modele de valorizare, de la unul „clasic”, ce are în vedere conținuturile unui manual, până la modele construite în consens cu conținuturile digitale. Un model de circumscriere a relevanței acestui tip de conținut este dat de următorul referențial valoric, sugerat de Grupul Editurilor Educaționale Europene ce a încetățenit Premiul pentru cel mai bun manual (vezi North, 2005). Facem precizarea că sistemul evaluativ invocat mai sus se pretează, mai ales, la conținuturile unui manual clasic și deci, prin extensie
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
cicluri de învățământ. De asemenea, o astfel de materializare a unui parcurs poate deveni factor relevant pentru întreaga biografie a elevului, rămânând în viața sa ca un element cu reverberații emoționale profunde. Portofoliul ca dosar de evaluare va servi ca referențial al măsurării performanțelor elevilor. Uzanța portofoliului se înscrie în procesul de evaluare continuă, de parcurs, dar și sumativă, de final, prin strângerea unor elemente ce dau seama de performanțele elevilor după o etapă de învățare. În acest al doilea caz
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
realitate, noua strategie de securitate o lărgește pentru a include atât individul, comunitățile, statul, cât și instituțiile și organizațiile internaționale din care statul român face parte. Altfel spus, premiselor realiste ale strategiei din 2006 le sunt adăugate presupoziții constructiviste vizînd referențialul securitizării. Principalele interese de securitate sunt identificate ca fiind: „integrarea deplină În Uniunea Europeană și asumarea responsabilă a calității de membru al Alianței Nord-Atlantice; menținerea integrității, unității, suveranității, independenței și indivizibilității statului român; dezvoltarea unei economii de piață competitive, dinamice și
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
sunt, chiar dacă nu explicit, tot pe aceeași temă. Problema e că noi nu avem ce da jos. Avem niscai bogați de consum, băieții segregați lângă Băneasa, Snagov și pe la Corbeanca. Dar nu avem capitalism. Nici măcar n-avem concept pentru acel referențial difuz. Cum să-i spunem lui Jos? Poate de aceea personificăm tot ce mișcă: „Jos Radu Vasile!”, „Jos Iliescu!”, Josurile noastre sunt succesoare firești ale lui „Jos Ceaușescu!”. Pe vremea când băiatului meu îi creșteau dinții, plângea și spunea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
noi mai că nu existăm în cultura universală. Îmi amintesc de noi cei trei care scriam: România. Starea de fapt cum ajungeam uneori să ne zgărmănăm mintea după concepte, mai în glumă, mai în serios, inclusiv din fitotehnie ca să „acoperim” referențialul, fiindcă cele ale teoriilor politice standard (ale democrațiilor liberale) nu se potriveau deloc. Ca să nu mă copleșească jena luxului artificial pentru o estică în tranziție, m-am hotărât să țin seara un jurnal despre alte femei, cele față de care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se schimbă : nu de ce sîntem altfel ? și nici măcar de ce am devenit altfel ?, ci de ce - și prin ce - am rămas la fel ? Implicația este una crucială : problema nu mai este atunci fatalismul unui dat inițial, ci întîrzierea istorică a unor schimbări referențiale. Iar întîrzierea se poate recupera, modifica sau chiar valorifica, în timp ce „datul” rămîne dat. Pe scurt, în loc să ne jelim cu voioșie, vorba lui Cioran, blestemul originar și original, putem să ne asumăm cu responsabilitate schimbarea posibilă. Aceasta ar fi cu adevărat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
efectele secundare ale acesteia. Psihismul lor are o pondere clară în acest moment sacru, pentru că „credința trăită nu poate fi separată de condiționările cu caracter psihologic”. Acest fapt face ca, în spațiul sacramental al reconcilierii, să se conjuge trei elemente referențiale: celebrarea liturgică, lucrarea lui Dumnezeu și personalitatea celebranților: a penitentului și a confesorului. 5.5.1 Personalitatea penitentului și procesul dialogic Întâlnirea cu Dumnezeu în cadrul reconcilierii sacramentale (și nu numai) este percepută în mod distinct, de la persoană la persoană, în funcție de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
lumea literară și zona jurnalisticii. Să faci o istorie a prozei contemporane preponderent cu teoreticieni, comparatiști și istorici literari, disprețuind tot ce ține de critica de întâmpinare; să detectezi sistematic în gazetele literare aberații, erori flagrante, dezinformări, malformări sau vicii referențiale, iar tu - specialist în domeniul cu pricina - să taci suveran și să strâmbi din nas, decretând magnanim imbecilitatea fără leac a celor care, totuși, fac opinia; să deții o informație prețioasă, aptă să schimbe optica, verdictul și ierarhiile într un
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Nicolae Manolescu în ,,Arca lui Noe” ,,o ficțiune realistă”. Structural vorbind, romanul FILIGRAN al lui Alexandru Poamă este un exemplu concludent că genurile și speciile literare se întrepătrund spre folosul și nu dauna lor. Spațiul și timpul (cronotopul) sunt coordonate referențiale totuși într-o operă epică, nu putem face abstracție de ele, pentru că există acolo o lume, un Hinterland, cum îi zice același Nicolae Manolescu în opera citată mai sus, stând sub zodia curgerii (panta rei) și a stărilor conflictuale, ori
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]