3,182 matches
-
fi oaspete al luminii, o singură dată în istoria eternității, au făcut ca în poezia creată să se îmbine melancolia cu elanul înălțării, extazul cu tristețea metafizică, cultul realității cu năzuința de eliberare. Ca atare, poezia a fost dintru început reflexivă, o meditație asupra depășirii finitudinii și prizonieratului ontic. In fața muțeniei misterului a luat naștere prima formă concretă a gândirii, cuvântul care este numire prin dibuire, rezultat al privirii care nu vede, al atingerii de suprafețe și nu de esențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Este "instinctul metafizic" despre care vorbește Eminescu. Intuiția metafizică este văzul și impulsul, înariparea venind de undeva de dincolo, cum scria Platon, și care se află la originea marilor creații ale artelor în general înțelese ca poezie, și anume poezie reflexivă; dar și a filozofiilor care sunt gândire poetică, precum presocraticii, hinduismul, Platon, Nietzsche. Eul poetic ultima tentativă creatoare a spiritului poetic, scrie Hölderlin însemnează a capta individualitatea poetică originară cea a lui Dumnezeu "dacă poetul o poate realiza vreodată." Eul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu totul altă natură, un foc, fulgerul divin te-ai aneantiza. Filozofia un joc de cuvinte mari; poezia descriptivă o oglindă contemplativă; poezia gânditoare o creatoare de deschideri infinite ale spiritului, ale inimii deschideri active, vibrante, în mers continuu. Poezia reflexivă posedă suflu și suflet. În timp ce filozofia bâjbâie prin ceață adevărul, marea poezie creează un adevăr nou, propriul său adevăr, adevăr al conștiinței transmundane umane. Dacă filozofia încearcă să descopere adevăruri și creează aproximații mereu și mereu reluate în istoria filozofiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
existând un schimb continuu în dublu sens: chaosul devine ordine, sinteză armonioasă, ordinea se dizolvă și redevine chaos. Arta este organizarea unui chaos de semne și date într-un "cosmos", o structură organizată a imaginarului cu efect estetic dar și reflexiv pentru ca Dasein-ul omului să-și poată locui ființarea, Casă a Ființei, afirmă Heidegger. Imprevizibilitatea interacțiunii dintre cele două stări determină bogăția și impredictibilitatea în receptarea unei creații de artă. Modelul ontologic al lumii umane, însemnând formă, corporeitate, frumusețe este vegheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu este un copil al naturii ca cel al artei? își zice Avito; nu este natura aceea care face arta, ceea ce echivalează cu a spune că arta este cea care face natura? Că nu este fericirea consorțiul reflexiei instinctului, instinctul reflexiv în pereche cu reflexia instinctivă? Să ni se demonstreze, căci eu gândesc asta la persoana întâi plural a prezentului conjunctiv, sau a imperativului dacă se dorește, să ni se demonstreze partea sa de natură, de instinct, de inconștiență; nu e
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
zice n-are importanță! Ca specie, individul trebuie să treacă prin fetișism; eu mă însărcinez cu el. Acum, în timp ce este un nevertebrat psihic, un suflet fără vertebre, nici creier, la fel ca el, mama sa, dar așa cum îi semnalează conștiința reflexivă, așa cum între vertebrate, așa cum mi se prezintă amfiaxus pshic, le iau în contul meu. Marina, de partea sa, somnambulează, suspinând: Ce lume e asta, Fecioară Preasfântă!, și-și adoarme copilul cântându-i: Dormi, dormi, copilul meu, dormi îndată, dormi, pentru că
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
piedica întregului progres...! abia dacă născocește... Face ce simte... Este un bărbat avortat... Este anti-supra-bărbat... Și continuă cei doi, până în final când exclamă don Fulgencio, gândind în el Socrate al dialogurilor platoniciene: Nu ne rămâne, Carrascal, decât că bărbatul este reflexivul, iar femeia instictivul? Rămâne. Nu pare a fi femeia tradiția și bărbatul progresul? Așa pare. Nu rezultă că femeia este memoria, iar bărbatul inteligența speciei? Așa rezultă. Nu zicem că femeia reprezintă natura, iar bărbatul rațiunea, Avito? Așa zicem. Apoi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
conștiință. Cred că nu este vorba doar de un modele teoretic, ci de existențe reale, numeroși oameni trăind sub această formă, cel puțin în unele dimensiuni ale vieții lor. Dacă vom considera că zombie acționează la comandă, lipsindu-i elementul reflexiv, propriile acțiuni trecând pe lângă el fără a fi văzute, atunci vom putea identifica multe persoane manifestând aceste caracteristici. În special cred că putem vorbi de zombie mai ales în dimensiunea politică, acesta fiind cumva modelul alegătorului ideal pentru politicieni, singura
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de greaua sarcină de a-i urmări pe cei din jurul nostru pe perioade îndelungate pentru a afla trendul; acum avem Statistica, cu diferitele ei forme, care ne arată ce trebuie să facem: cum ne îmbrăcăm (acest "cum ne" nu este reflexiv, ci comunitar), ce să cumpărăm (chiar dacă a dispărut "ne"-ul, într-o bună măsură nu cumpărăm pentru că dorim, ci pentru că "se cumpără"). De ce vremea mohorâtă ne induce somnolență? Poate că este o rămășiță a hibernării strămoșilor: organismul nostru simte apropierea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Sartre. În mod concret: telecomandă ... televizor ... calculator ...mașină. Toate acestea creează un circuit în care se desfășoară existența noastră (aproape o existență de utilizatori). Ne mulțumește acest sens în care ne închidem? Sartre indică soluția de ieșire ca fiind "revelația reflexivă" . Fuga după nemurire a fost înlocuită de alergarea de la ustensilă la ustensilă, într-o perspectivă ce pare finită (împlinirea este așteptată odată cu următorul, întotdeauna următorul, ustensil), dar care este dispusă într-un orizont infinit. Obiectivitatea este simbolul democrației în domeniul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
expresiilor, puținătatea cuvintelor; durere ce indică o inadecvare: a mea față de mine! În universul de discurs deschis de filosofia lui Sartre nu putem spune că femeile au mai puțină conștiință de sine, ci doar că sunt mai puțin orientate către reflexiv, baza fiind non-reflexivitatea; deci, au mai multă conștiință (de) sine. Ceea ce, printre altele, înseamnă că își trăiesc corpul mai bine decât bărbații, aceștia fiind mai înclinați să-l gândească. Într-o epocă dominată de imagine ne este imposibil să avem
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ideologiile e dată de asemănarea lor cu sistemele metafizice, ambele încercând să explice Totul. Deseori ne definim pe noi înșine mai curând în sfera a ceea ce am vrea să fim decât în cea a ceea ce suntem; asta deoarece orice act reflexiv intră în constituția Eu-lui, fiind deci egoist. Aceeași tendință de a asigura creșterea Ego-ului intervine și atunci când îi caracterizăm pe ceilalți încercând să vedem nu atât ceea ce ei sunt cât care ar fi cea mai potrivită imagine (o potrivire ce
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
care nu-i dureau și organe pe care nu știau că le au. ٭ Feminismul a golit de conținut expresia "soția lui..."; am uitat ce tip de ordonare a lumii alcătuia contextul acestui mod de-a fi. Putem vorbi de dispoziții reflexive: există momente în care suntem total transparenți pentru noi înșine; dar și altele în care opacitatea pare să predomine. Spațiul matematic ne dă ghes să facem media. Dar nu asta e soluția. Atenția cred că ar trebui să ni se
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
deveni, în special prin intermediul medicinei, mai tânăr și mai frumos. Iată forma sub care a supraviețuit speranța în nemurire! Aceleași dorințe turnate în alte forme. Uneori prea multă cunoaștere conduce la o diminuare a eficienței: riscăm să fim mult prea reflexivi tocmai când trebuie să acționăm. Conceptul de supraspecializare, cu atitudinile pe care le antrenează, ne demonstrează asta. Avem nevoie de o cercetare a simbolurilor cauzalității existente în limbajul nostru precum și a altor forme în care aceasta ar putea fi prezentă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Barbu, în fine, de la analiza cu totul originală a raporturilor dintre specificul național și tradiție la o lungă și prea tehnicistă descripție a picturilor de la Biserica Domnești din Curtea-de-Argeș, Alexandru Paleologu trece parcă fără efort, cu o mobilitate asociativă și reflexivă ce dă, și ea, farmecul volumului. Acesta e în mod vizibil unul compozit și inegal, reunind eseuri în toată regula și articole scurte, ocazionale, provocând însă constant cititorul, ținându-l în priză, extrăgându-l din acel confort intellectuel în care
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
pubertate; că nu face din Letiția un personaj întru totul avizat asupra contextului în care e prins. Diferența față de romanele politice autohtone este deci importantă și din acest punct de vedere. Gabriela Adameșteanu, fără să echivaleze protagonistul cu conștiința sa reflexivă, radiografiind Sistemul ideologiei totalitare, păstrează conturul realist al unei fete sau al unei mame văzute la scara reală. Personajele nu au o funcție exponențială (ca în Racul lui Alexandru Ivasiuc, de pildă) și nu vehiculează teorii uitând să mai trăiască
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
Porumboiu e un regizor curajos, năzuind foarte sus, până acolo unde experiența vieții și cea estetică vor atinge noi valori, punând pe primul plan suferința profundă a oamenilor în istorie, ajungând la acel intens "J^accuse", semn de înaltă "morală reflexivă", trezind conștiințele din interior, căci numai de acolo pornește drumul sincerității și al artei. Pentru realizarea acestei admirabile comedii negre, au mai fost necesare și mari calități tehnice și o finețe picturală de zile mari. Mă gândesc la imaginile splendide
Comedie neagră despre Revoluție by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9907_a_11232]
-
al verbelor formate de la un nume etnic poate fi cel de "a impune o limbă, o cultură: a asimila" (în construcția tranzitivă) - sau - din perspectiva cealaltă - a adopta limba, cultura, obiceiurile unei alte etnii sau grupări umane (în construcția intranzitivă, reflexivă și eventivă). În legătură cu diferite evenimente politice, apar uneori și sensuri efemere, lansate de stilul jurnalistic și frecvente la un moment dat în discursul politic. În ziarele românești de la sfîrșitul anilor '90, cel mai frecvent cuvînt din categoria "derivatelor politice" pare
Balcanizarea si europenizarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9995_a_11320]
-
115-116). Dincolo de aceste excelente pagini de observație socială și micile anecdote cotidiene, jurnalul lui Alex Ștefănescu surprinde oarecum prin rolul modest acordat in-trospecției și comentării dezbaterilor de idei. Fiind vorba de jurnalul unui critic, așteptările vizau o mai apăsată atitudine reflexivă. Or, cum spuneam, jurnalul pare a fi mai degrabă scris de un prozator. Ceea ce, firește, nu este un reproș, dar presupune o grilă de lectură diferită de cea spre care ar fi trimis în mod normal numele lui Alex Ștefănescu
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
Marian Victor Buciu , Ana Blandiana începe prin a scrie și publica proză nonfictivă. Susține rubrici în revistele "Contemporanul", 1968-1973, și România literară, 1974-1988. Textele diferă, în formă și substanță, de la eseul apoftegmatic la jurnal (sau antijurnal), note de voiaj, reportaj reflexiv și narativ. Omogenitatea scrisului său rămâne evidentă, fie că acesta este referențial sau autoreferențial, factual sau ficțional. Descoperim minime operații de travesti comunicațional între genuri și specii literare ori paraliterare. Cu menținerea unei dominanțe a poeziei. Ori doar a unui
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
luciditate, alienare uimită și plăcută, spre ideala și inefabila tăcere. Din Calitatea de martor, 1970 (volum reeditat și augmentat în 1972, apărut și în noul regim), urma lui Blaga, prezentă în neoexpresionismul poetic, se constată că rămâne și în proza reflexivă. Ea persistă în încrederea în taina adevărului ori adevărul tainei. Încrederea se fixează printr-o înțelegere emoționată și adesea emoționantă. Voința de inteligență o subordonează pe aceea de persuasiune directă și concretă. Autoarea nu leagă îndeajuns finalitatea de cauzalitate, în
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
între diarism și jurnalism. Avem aici, în fapt, un diarism filtrat, autocenzurat, prin jurnalism. În texte se insinuează și o cochetărie stilistică supracontrolată, care produce o pierdere a vibrației comunicării. Tabletele-eseuri apar supralicitate retoric pentru a fi pe deplin licitate reflexiv. Orașe de silabe, 1987, continuă, într-un sistem politico-social al aservirii totale, un mod de a fi implicat moral, artistic, uman. Tematica diversă este extrasă și urmată din dominantele trăirii. O sensibilitate înțelegătoare, cu noi accente de fundamentare reflexivă și
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
licitate reflexiv. Orașe de silabe, 1987, continuă, într-un sistem politico-social al aservirii totale, un mod de a fi implicat moral, artistic, uman. Tematica diversă este extrasă și urmată din dominantele trăirii. O sensibilitate înțelegătoare, cu noi accente de fundamentare reflexivă și expresivă, poate invoca și aroga credibil autenticitatea. "Tot ce povestesc s-a petrecut...", asigură autoarea. Fapt lăudabil, dar și previzibil, în postcomunism (Geniul de a fi, 1998, Ghicitul în mulțimi, 2000, Cine sunt eu?, 2001, A fi sau a
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
făcea cruce cu limba în gura închisă în timpul ședințelor de învățământ marxist-leninist. Reportaj este o proză a diluviului concret și alegoric, a calamității nestăpânite într-o lume obsedată și posedată de curgerea ei autocontrolată. Proiecte de trecut este o narațiune reflexivă, realistă, nimbată alegoric, despre așa-zisele greșeli recunoscute ale comunismului din faza provocării și instaurării luptei de clasă: exilul intern, concret, nu doar exercitat asupra conștiințelor, impus prin deportarea în Bărăgan. Lecția de teatru poate fi citită prin comparație cu
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
afirmau în termeni favorabili că Richard Wagner este un scriitor cu "temă" într-o perioadă în care destui scriitori par a duce lipsă de teme. Aș adăuga și constatarea, poate mai puțin măgulitoare din perspectiva "literarității" dar productivă în plan reflexiv - că din cînd în cînd Wagner uzează cu abilitate și de "teze". în cazul de față, teza ar fi demonstarea mitului occidental al multiculturalității, pornind de la povestea de dragoste a două ființe finalmente "incompatibile". Demistificarea utopiei multiculturaliste prinde contururi ceva
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]