5,383 matches
-
un refugiat. N-aș schimba orașul acesta pentru nici un altul în lume. Dar ca artist, mă simt refugiat“, mărturisește Constantin Flondor, după o jumătate de veac petrecut în orașul de pe Bega. S-ar simți refugiat, de altfel, oriunde pe mapamond. Refugiul, la propriu, din copilărie, părăsirea Bucovinei natale l-a marcat, fără doar și poate. Ca spirit, Timișoara este aproape de Cernăuți, locul de baștină al pictorului. Poate cele două orașe sunt înrudite dincolo de capacitatea de a reda similitudinile în cuvinte. Relieful
Agenda2004-37-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282858_a_284187]
-
destinele și, pentru iubitorii de cercetare biografică drept explicație a creației ar putea lămuri iubirea de Eminescu, nostalgia după momentele de splendoare a istoriei românești), Constantin Flondor s-a refugiat, cu familia, în 1940 la București. În 1944 - al doilea refugiu, în satul Podari, lângă Craiova. Destinul îl aduce în 1950 la Timișoara, ca elev al liceului de arte plastice. Același liceu pe care avea să-l conducă, ani buni mai târziu, ca director. După studiul picturii, ca student al Institutului
Agenda2004-37-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282858_a_284187]
-
în căutarea sensurilor fundamentale ale existenței. Refugiat este, și se simte, pentru că și-a păstrat individualitatea între timișoreni, pentru că, având nostalgia grupului, a grupării căreia să-i aparțină, a găsi- t-o altfel decât în formele constituite, în sfârșit, pentru că refugiul i-a fost și îi este o stare de spirit care marchează raportarea la ceea ce consideră a fi „acasă“ și ceea ce percepe a-i fi mediul în care lucrează. De aceea face relativ ușor puntea între Timișoara, București și restul
Agenda2004-37-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282858_a_284187]
-
o primă variantă. În anul 1999, membrii trupei au conceput piesa „The Happy Eclipse“ („Eclipsa fericită“), o pantomimă cu tema destinului Universului și Umanității, iar la Festivalul de Teatru T4T din orașul nostru, echipa „The Hooleelogans“ a prezentat „The Refuge“ („Refugiul“), o piesă proprie a cărei temă a fost replierea într-o lume imaginară sau în propria interioritate. Urmează acum un alt moment important din istoricul elevilor-actori, și anume schimbul cultural cu Danemarca. Piesa „AinamoR“ (dacă citiți de la dreapta la stânga veți
Agenda2004-49-04-d () [Corola-journal/Journalistic/283119_a_284448]
-
românesc un singur rand și un sfert din editorialul de adio. (Adina Darian, "A fost un miracol...", Noul Cinema, nr. 12-1998). Este sfîrșitul ontologic al criticii clientelare și cameleonice. Numai sfîrșitul ontologic, fiindcă altminteri fenomenul va căuta supape de răzbunare, refugii în alte publicații, pînă la metamorfozarea cameleonismului în contrariul sau, în ceea ce Mircea Mihăieș numește în România literară "lupi în blană de oaie". Prorogarea mecanică în fruntea unui comitet de asociație sau în componență unui consiliu de administrație (tinicheaua obligă
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
solidaritatea că ferment al unei diferențieri măcar năzuite față de ordinea terna, suficientă și uniformizatoare a sistemului comunist și-a găsit în cultura terenul cel mai favorabil de manifestare. Cultură nu a fost atît (sau nu a fost doar) un himeric refugiu, o simplă posibilitate de evaziune cînd alte "oferte" mai tentante nu existau, cum spun micii, dar nu inocenții, zeloși ai "culturii de piață"; a fost, poate în primul rînd, urmărea înțelegerii instinctive că bătălia esențială împotriva comunismului era, în ciuda tuturor
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
Concursul Internațional de Interpretare de la Geneva. De la o perioadă la alta, de-a lungul anilor din ultimele două secole, peisajul patriarhal helvet, verdele întremător al pădurilor, măreția spectaculoasă a munților, claritatea lacurilor ce reflectă albul strălucitor al zăpezilor, au oferit refugiu multor spirite turmentate ale bătrânului continent european. Liszt și Wagner în secolul trecut, în deceniile din urmă mulți muzicieni originari inclusiv din România, au preferat și preferă anonimatul traiului cotidian rezervându-si pentru exterior agitația ce întreține tumultul marilor centre
Elvetia muzicienilor români by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17718_a_19043]
-
a reintegra - din perspectiva acestei alterități supreme - alteritatea-curentă a semenilor" (Andrei Pleșu, Minimă moralia, Editura Humanitas 1994, 121). Ideea că departe de toți, în deplină singurătate, acolo unde confruntați cu noi înșine fără putință de a ne feri privirile căutînd refugiu pe chipul altcuiva sîntem obligați să ne luăm cu adevărat în seamă, descoperind de fapt sensul unei vieți nu de pustnic, ci dimpotrivă, împreună cu ceilalți, este esențială în definirea unui cod occidental al vieții. Singurătatea te ajută să te găsești
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
mai diferită. Oare ce poate fi mai obositor decât toată această dialectica de Sisif? Ambivalenta presupune întotdeauna drumul între două idei și niciodată stabilirea la una dintre ele. Asemeni porturilor pentru un marinar, ele înseamnă nu doar un loc al refugiului, ci și unul al despărțirii de țărm. Te poti împăca, într-o viață, cu un asemenea travaliu? Și, mai întâi, te mai poți regăsi într-un vârtej neîntrerupt că slujbaș al obiectivității, în care tu, umanitate fremătătoare, rămâi doar ecranul
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
intrării în război nu mai era posibilă. Marele istoric descrie, cu asprime, eșecul nostru, de la început, în război, încît primul ministru ar fi fost pentru obținerea unei păci onorabile. (Să fie, oare, adevărat?) Era prea tîrziu și a urmat, imperativ, refugiul de la Iași, Iorga susținînd activ guvernul în efortul lui disperat. Iorga a rostit, atunci, în parlamentul de la Iași, un răsunător discurs, de toată lumea savurat, care a fost un îndemn la acțiune și speranța în izbîndă. E, își amintesc toți cei
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
și religioase doar intuibile, probabil, la Defoe. Retragerea din civilizație, absența societății nu înseamnă neapărat și regresiune. Refacerea micului confort necesar nu este altceva decît pregătirea fizică pentru căutarea aventurii propriului eu, căutarea și delimitarea singurătății din sine, este construirea refugiului pentru meditație și pentru descoperirea reală a raportului cu celălalt și cu Divinitatea. Autorul piesei de la Național se numește Dan Cojocaru. A debutat ca dramaturg cu acest text pe care cred că l-a pus în scenă și Mihaela Săsărman
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
atentă germenii nebuniei. Forța metonimiei e copleșitoare, oamenii sînt reduși la obiecte monstruoase de laborator, lizibile cu ajutorul unor aparate, gîndurile cele mai ascunse la leduri care sclipesc egal, iar lipsa lor de coerență la declanșarea unei alarme stridente. Știința, ultimul refugiu acolo unde filozofia, psihologia sau religia au eșuat în a oferi certitudini, se dovedește pînă la urmă și ea neputincioasă în a discerne între nebunie periculoasă și farsă, între real și aparență. Dezamăgirea - civică, în ultimă instanță - dă tonul de
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
fostul președinte emanat. Logica sa resentimentară de stirpe marxistă, mizînd pe ranchiună, pe instigarea la ură și la dictatura de clasă a fost atunci descalificată brutal. Aruncată de mai toate țările din Europa de Est la gunoiul istoriei, ea își mai caută refugii disperate în zonele gri ale tranzițiilor interminabile, în apele tulburi în care Ion Iliescu și cei ca el se bălăcesc cu plăcere, ca și cu profit. În acești zece ani, Ion Iliescu a reușit abil să compromită o serie de
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
generației de tineri critici. Biografiile noastre nu semănau. Născut la 26 ianuarie 1925, Nicolae Balotă, aflat astăzi la 75 de ani, nu avea încă, la data debutului său editorial, 45 de ani, se numărase printre studenții lui Blaga, în vremea refugiului la Sibiu al Universității clujene, și apoi printre asistenții filosofului, debutase în Revista Cercului Literar, tot de la Sibiu, în 1945, fusese arestat, în două rînduri, o dată, în 1949, pentru scurt timp, a doua oară, în 1956, pentru ani buni, șapte
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
cu tine se va hrăni" ( O altă descriere a ta). În cele din urmă, autorul se retrage din lumea organică în cea anorganica, precum într-o ironică rezervație în care incearca a-și suprapune dăinuirea peste cea a materiei imperisabile. Refugiu și protest înmănunchiate într-un gest unic, recuzita ce absoarbe într-însa agitația actorului, așa cum o sugativa ar absorbi o pată de cerneală: "eu sînt cel de la periferie/ sînt elefantul desenat de un copil nătîng direct pe banca/ fiindcă pe
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
public. Textul rostit, cu regizată lui bonomie, cu dicțiunea de histrion superior, hîtru și grav totodată, s-a publicat imediat. Dumnezeu știe însă, dacă, citit la distanță, mai produce aceeași impresie nepereche. Oricum, nu în litera tipărită voi căuta azi refugiu, ci în spiritul imortalizat cît de cît, odată cu vocea, pe discul imprimării la fața locului. Și am să dau la maximum difuzoarele pick-up-ului, să nu se mai audă zarva indecentă a contestatarilor de conjunctură. Cum se petrec cel mai adesea
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
cu sfiala ating liniștea/ cuibărita în lucruri/ transparente pe care le pot ușor numără/ în globuri albastre" (Gratii). Ori: "Reverberat în cristalul/ atîtor neîntîmplate întîmplări/ cu coaja lor amară asuprind/ trecerea/ ochiul povestind sărbători// goluri ne pîndesc/ pe altarul comun/ refugiu tocmit în ninsoare/ unde de o vreme împărțim/ aceleași cuvinte" (15 februarie). Relațiile predilecte pe care le stabilește sînt cu lucrurile-trăiri și cu trăirile-lucruri, într-o simbioza care e o viziune în spe, aidoma unor mărunte semințe pe care, privindu
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
apărînd misterioasă, intactă și splendida, din apă. Nici nu știu cum era în realitate. La Cernăuți cum ați ajuns? Ca studentă a Politehnicii "Gh. Asachi" din Iași, funcționînd însă la Cernăuți. Am facut chimie industrială. Sînt inginer. Am absolvit în 1946, după refugiu. Am o nostalgie cernăuțeana. Era un oraș occidental. Și comercial, și cultural. Influențele culturale erau românești și austriece. Se simțea încă, și din punct de vedere administrativ, amprenta austriacă. Mi-amintesc Teatrul... Național de acolo, străzile... V-ați gîndit vreodată
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
Și mi-am spus că asta e destinul meu. Mi-am luat diplomă cu Magna cum laudae, am fost numită asistență la Politehnica din Iași, dar n-am practicat nici o zi pentru că familia mea era deja mutată la București, după refugiu și după război. N-am putut trăi despărțita de ei. Și ce-ați făcut? La Iași, dar mai ales la București, am văzut foarte mult teatru. Era o explozie de teatru extraordinară în ^45, ^46, în capitală. Multe trupe, cei
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
ea în altă cabană . Vîntul rece, șuierător. Masă de lemn uscată, sura, avînd în ea ceva de lemn de troița . Topometri de pe acoperișul cabanei măsoară cu aparatele lor ina ltimile. Panoramă grandioasă . Culmile pleșuve, crăpate, cu șanțuri, ravine, stîne ori refugii ici și colo, părăsite. Drumul care urcă șerpuind prin păduri rare către Păduchiosul. Ce nume! Dar așa arată . Cu pa duchi nemișcați pe cap. Stația de meteorologie. Aparatele, catargele albe, înalte că de vapor, giruetele roșii învîr tindu-se înebunite de
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
simplă) modă, vor spune scepticii acri, în fine dumiriți. Este, li se poate răspunde. Ghinioanele noastre provin tocmai din faptul că nu știm să ne vedem prezentul și ne compromitem astfel trecutul și viitorul, prin locuirea lor promiscua, ca de refugiu. Desigur, unele cântece conțin versuri care frizează obscenitatea - ori chiar pactizează cu ea. Dacă simțul nostru estetic cade bolnav însă, nu același lucru se poate spune despre starea noastră de bine, oricât de ipocriți am reuși să fim: este absolut
A apărut o cultură a străzii by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18082_a_19407]
-
de publicare nu e bazată pe decizii competente, pentru care cunoașterea identității autorului e indispensabilă? Cu mulți ani în urmă am citit un roman găsit din întîmplare în podul casei bunicilor mei, laolaltă cu alte cărți care fuseseră distruse în timpul refugiului din al doilea război mondial. M-a fascinat enorm acel roman, poate în bună măsură datorită provenienței sale, ori pentru că nu avea nici început și nici sfîrșit, sau fiindcă nu-i cunoșteam autorul. Mai tîrziu am descoperit că bucuria îmi
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
alegoriilor, din care fac parte "Familia Adam", "Amandine sau cele două grădini" sau "Giulgiurile Veronicăi", cea a anecdotei-pildă, succintă și ironică, precum "Mătușa Crăciun", apoi cea a nuvelei elaborate, cu evoluție spectaculoasă și minuțios construită, "Cocoșul sălbatic", "Tristan Vox", sau "Refugiul Menuet", și, în fine, povestirile care glisează între categorii, nu neapărat pentru că prin complexitatea sau farmecul lor inefabil ar sfida o clasificare, ci mai curînd pentru că au o certă inconsistență, o ezitare de concept și de temperament narativ, care le
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
pedagogice" manifestate în afara școlii, pentru că mi se pare o gravă dovadă de aroganță să crezi că îi poți învăța pe alții. La Tournier, însă, acest pedagogism e semnul unei slăbiciuni a epicului, a unei crize resimțită de însuși autor. În "Refugiul Muguet", povestirea care e, după părerea mea, de departe cea mai frumoasă din toată cartea, cele mai valoroase momente sînt inutil explicitate. Personajele sînt doi camionagii de cursă lungă, care se plictisesc amarnic împreună și unul pe celălalt în călătoriile
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
se vrea normal și pragmatic, ancorat în realitatea anostă a vieții sale, dar de fapt el cade victimă nălucirilor morganatice ale deșertului autostrăzii. De la o vreme încolo, el vede o fată tînără și nebunatecă, dincolo de gardul de sîrmă al unui refugiu. Se oprește zilnic, tatonînd această stranie insulă de frumusețe și prospețime, pe care strategiile camaradului său zadarnic încearcă să o creeze din modeste tabieturi de celibatar. Cea mai frumoasă scenă din poveste este aceea în care tinerii, Pierre și fata
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]