390 matches
-
nici cu cel al reflecției conștiente, nici automat, nici logic. Ele nu mai pot fi exprimate decît într-o manieră ilogică. Rupte de exprimarea automată a inconștientului și de cea conceptuală a conștientului, dorințele acestea sînt refulate. Ele pot fi refulate pe două căi: descărcarea lor este blocată, iar înțelegerea lor este SIMBOLIC VOALATĂ. Dar tocmai din cauza faptului că aceste dorințe ilogic exaltate nu încetează să se manifeste energic din adîncul subconștientului, mijlocul de refulare a energiei lor împrumută pentru a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
exaltate nu încetează să se manifeste energic din adîncul subconștientului, mijlocul de refulare a energiei lor împrumută pentru a se exprima simbolismul acestora și rămîne susceptibil la o traducere în limbaj conceptual și conștient. Grație acestei traduceri care ridică dorința refulată la nivelul conștientului blocajul este compromis. Odată restabilită continuitatea înțelegerii logice, dorințele pot în sfîrșit să regăsească ieșirea spre descărcarea reală, cu singura condiție, totuși, ca acest control conștient să reușească în final să înlăture nu numai forma simbolică, ci
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
specifică a instanței supraconștiente. Ea se vede obligată să explice simbolul lui "Dumnezeu" cu ajutorul simbolisticii sub-conștiente. Termenul de "subconștient" nu este însă decît un mijloc de localizare a intențiilor motivante, în măsura în care acestea evită controlul conștient: fantasmele rătăcirii, iluziile pseudo-consolatoare, care, refulate datorită faptului că sînt supraîncărcate cu culpabilitate, reclamă obsesiv satisfacerea lor ireală, căutată în jocurile vane ale imaginației exaltate patologic. Este oare simbolul lui "Dumnezeu", așa cum pretinde Freud, un produs al refulării, al unei imaginații patologice, o iluzie pesudo-consolatoare? Luarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
analiza făcută de el "divinității", ceea ce îl obligă să nu vadă în ea decît o iluzie fără viitor. Trebuie neapărat să subliniem că în fazele ulterioare "A SUBLIMA" ARE SENSUL DE A RESTABILI ARMONIA DORINȚELOR MATERIALE ȘI SEXUALE, IAR "A REFULA" A DISTRUGE ARMONIA, A REFULA CU AJUTORUL FALSEI AUTO-JUSTIFICĂRI VANITOASE ANGOASA CULPABILĂ A SUPRACONȘTIENTULUI, avertisment salutar legat de motivațiile perverse în vederea împiedicării realizării lor. Aceste definiții și constatări prealabile se află în acord perfect cu simbolismul mitologiilor. Divinitățile mitice reprezintă forțele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ceea ce îl obligă să nu vadă în ea decît o iluzie fără viitor. Trebuie neapărat să subliniem că în fazele ulterioare "A SUBLIMA" ARE SENSUL DE A RESTABILI ARMONIA DORINȚELOR MATERIALE ȘI SEXUALE, IAR "A REFULA" A DISTRUGE ARMONIA, A REFULA CU AJUTORUL FALSEI AUTO-JUSTIFICĂRI VANITOASE ANGOASA CULPABILĂ A SUPRACONȘTIENTULUI, avertisment salutar legat de motivațiile perverse în vederea împiedicării realizării lor. Aceste definiții și constatări prealabile se află în acord perfect cu simbolismul mitologiilor. Divinitățile mitice reprezintă forțele armonizante ale supraconștiinței. Forțele subconștientului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
imaginative, dar ea nu este totuși abolită. Ea conferă o insatisfacție culpabilă dorinței fals valorificate pentru a obține de la conștient revalorificarea ei rațională. Dar conștientul se poate dovedi rebel, în loc să revalorifice dorința sub controlul supraconștiinței, el se încă-pățînează să o refuleze pentru a o sustrage controlului. Sancțiunea se agravează. Dorința refulată este încorporată în dizarmoniile ambivalente ale subconștientului și suferă deformarea patogenică, cae poate ajunge pînă la renașterea energiei refulate, simbolic deghizată în simptom psihopatie. Justiția supraconștient imanentă persistă. Energia pervers
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Prin intermediul culpabilității, supraconștiința etică avertizează conștientul, a cărui funcție este alegerea ezitantă, cînd justă, cînd vital falsă. Conștientul poate auzi apelul supraconștient și poate să renunțe la proiect, la dorința inculpată. Dar conștientul poate să dea și un răspuns fals, refulînd fie dorința vinovată ca să se dezvinovățească astfel în mod fals (moralism), fie culpabilitatea. Refularea culpabilității provoacă banala lăcomie, descărcarea fără scrupule a dorinței perverse (amoralism), în ceea ce privește dorința, ea reușește să transforme angoasa culpabilă a supraconștiinței într-o angoasă frizînd fobia
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
deformarea spiritului; ea este însuși spiritul sub aspect deformat, orbirea afectivă a funcției clarvăzătoare reprezentată de spirit. Vanitatea împiedică spiritul să-și îndeplinească sarcina esențială, cea de a sesiza sensul vieții, care nu poate fi găsit decît în lumea interioară. Refulînd necesitatea acestui efort, vanitatea împiedică spiritul să-și extindă cercetarea pînă la limitele lumii interioare, pînă în punctul în care elucidarea introspectivă se confruntă cu misterul. Vanitatea are raporturi cu misterul și cu spaima provocată de acesta. Ea reprezintă spaima
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
banală făcînd din om dușmanul omului. Culpa individualizată, vanitatea culpabilă a fiecăruia, rezidă în neîncetatele autojustificări false ale propriei noastre culpe vitale, ale propriilor noastre exaltări imaginative ale dorințelor, fie că aceste invenții sînt realizate banal sau ascunse cu ipocrizie, refulate cu ajutorul moralismului fariseilor. Ceea ce scoate la iveală mitul creștin este sancționarea imanentă a vinii comune: fiecare sentiment de culpabilitate este proiectat prin falsa autojustificare vanitoasă sub forma unei acuzații împotriva altuia, care, ce-i drept, fiind la rîndul lui un
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în visele noastre nocturne noi trăim în afara temporalității. Cel care visează nu utilizează numai simbolurile cele mai ancestrale, toate detaliile de mult timp uitate ale propriei lui vieți trecute fiind și ele prezente în visele sale. Tot ceea ce a fost refulat este demascat de privirea introspectivă. Spectator al înfrîngerilor lui și cunoscînd motivele cele mai ascunse ale acestora cel care visează este vinovatul judecat și în același timp propriul său judecător, executant al prevederilor legilor justiției imanente. Dacă așa stau lucrurile
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
AUTOJUSTIFICA-TOARE a acestei erori vitale care este evaziunea imaginativă. Această falsă justificare cu nenumărate nuanțe operează conform celor patru categorii tipice: vanitate, culpabilitate refulată, acuzație dușmănoasă și sentimentalism tîngui-tor. Cu alte cuvinte autodisculparea vanitoasă a sinelui prin tendința de a refula orice greșeală, agravată de inculparea vanitoasă a celorlalți, a lumii, a vieții. Ambivalenta dintre disculpare și inculpare constituie legea funcționării dizarmo-nizante a subconștientului. Imaginația evazionistă, constă într-un spectacol interior în care sîntem în același timp protagonist și spectator, cînd
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
exclusivă la această persoană anume. 0 conștiință doar personală accentuează, cu o anumită timorare, dreptul de proprietate și paternitatea asupra conținuturilor proprii, încercând astfel crearea unui ansamblu. Însă, toate aceste conținuturi inadecvate acestui întreg, sunt fie ignorate și uitate, fie refulate și renegate. Și acest fenomen reprezintă un anumit gen de autoeducare; însă unul arbitrar și violent. Imaginea ideală, spre care tinde automodelarea, pretinde sacrificarea unui material general omenesc mult prea mare. De aceea, astfel de oameni "personali" sunt întotdeauna sensibili
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nimic. Sunt exclus de la toate posibilitățile vieții. Ca să merg pe stradă trebuie să cheltuiesc un capital de energie și atenție cu care alții pot citi un volum."89 Se înțelege că o asemenea multitudine de complexe nu se pot ușor refula sau uita, conform schemei consacrate de Jung. Autoeducarea, de care vorbește psihanalistul, este, la Camil Petrescu, tocmai dezideratul livrescului, al nostalgiei de a fi unic în tot ceea ce scrie, expune și argumentează. Da, luat ca entitate, el este un timid
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vii în amfiteatru... / Grădinile Semiramidei, lateral, / Din răsărit pân' la apus, în sus de val.//"104 Din unghiul de vedere al psihanalizei, conjuncția vis-operă nu trebuie să surprindă pe nimeni, din moment ce ambele transpun anumite dorințe care, în viața cotidiană, sunt refulate de varii constrângeri sociale sau deziderate morale. Acel "cifru al existenței", prin care Doubrovsky definea visul, își relevă concretețea în anumite aspecte ale creației. În plus, C.G. Jung explică de ce o persoană oarecare este capabilă să realizeze dacă visul său
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
redactării romanului întrezărește certitudinea unui viitor dacă nu opulent, oricum, decent și se ambiționează să aștearnă un văl al uitării peste un trecut în care intransigența lui morală îi adusese deopotrivă privațiuni materiale și inamiciții literare. Ladima, ca personae, trebuie refulat în subconștientul său, fiindcă îi amintește de prima parte a vieții, marcată de vicisitudini și umilințe. În multe privințe, Patul lui Procust se aseamănă cu romanul Negura al lui M. de Unamuno: creatorul își ucide personajul, cu observația că, la
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
stadiul de dezvoltare a conștiinței. Cu cât conștiința este mai matură, ajunsă la vârsta deplinelor limpeziri, cu atât proiecția diadelor va fi mai dificilă. Ca urmare, prima perioadă a copilăriei se dovedește definitorie în supraevaluarea imaginilor mamei și tatălui, ulterior refulate din cauza obsesiei incestului, ce devine tot mai acută pe măsura înaintării în vârstă. Bazându-se pe cercetări psihologice riguroase, Jung aproximează că imaginea părinților se conturează în inconștient în primii patru ani ai vieții, sprijinindu-se pe considerentul că, acum
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a acesteia se poate desluși prin definiția cea mai puțin oțioasă a conceptului de Anima, mai precis a uneia din cele trei straturi ale sale: "Alt strat al Animei are o sursă diferită. Este chiar feminitatea bărbatului. Trăsăturile feminine sunt refulate și se acumulează în inconștient. Bărbații își vor alege ca parteneră femeia care corespunde cel mai bine feminității lor inconștiente, cu alte cuvinte, femeia "care poate să preia fără dificultăți proiecția sufletului său.""118 Pentru ușurința demonstrației, să admitem că
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o doză de feminitate, pe care, parțial, o acceptă, dar o și recuză. Anima suferă de un proces de eterogenizare, creatorul d-nei T. își vede proiecția sufletească inconștientă preluată de eroină. După un timp însă, același arhetip al feminității este refulat, datorită relației de cauzalitate stabilită cu instinctul matern (izvor originar al Animei) și reminescențele reprobabile ale complexului incestuos. Este util să amintim, în această logică a faptelor, că scriitorul nu a încetat niciodată să-și caute mama naturală, a sperat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
factură psihanalitică are în vedere raportul Anima Persona, despărțirea fiind urmarea unei duble refulări (a feminității excesive a scriitorului și a tentației incestuoase). În ordinea firească a întâmplărilor mitice, apreciem că explicația își are originea chiar în reprimare. Cine își refulează Anima renunță, voluntar sau nu, la o anumită componentă a propriului psihic, își repudiază imaginea ideală pe care sufletul său a proiectat-o asupra unei femei. Interpolând în opera ficțională conceptul de imaginar, care, între altele, se definește ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
reflectă în opera sa. Atât în proză, cât și în poezie se remarcă absența figurii tatălui biologic. Suntem la antipodul creației lui Camil Petrescu, în contextul căreia am demonstrat necesitatea reabilitării paterne. Printr-un fenomen de transfer, inconștientul personal eminescian refulează chipul tatălui și defulează către eul poetic figura înțeleptului, care în operă evoluează gradual de la demon spre monarh și mag288 sau, după o altă interpretare, de la Poet spre Călugăr și Monarch.289 La toate aceste personae ale lui Eminescu 290
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mei cred sincer că nu am inimă. .. Și citează cazuri de autentică insensibilitate pe care aș fi dovedit-o adeseori, refuzând de a crede celor în nenorocire...Cei cu adevărat în stare să sufere sufletește au și orgoliul de a refula totul..."337 Iată cât de puternic, intens, fără "castitate" stilistică, ci, dimpotrivă, cu accente realiste, învecinate cu naturalismul, mărturisește Fred dragostea pentru femeia unică a vieții lui: "Astăzi încă unul din sentimentele mele de orgoliu e că femeia aceasta, care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pe cele de autoconservare, opoziția dintre ele devenind factor determinant n conflictul psihic. Pulsiunile eului reprezintă un tip specific de pulsiuni, a căror energie se află În serviciul Eului. In conflictul psihic, elementul principal Îl constituie faptul că sexualitatea este refulată de o instanță defensivăEul. Pulsiunile morții sunt acele impulsuri profunde ale ființei, care tind să reducă pulsiunile vieții cu scopul de a le suprima pe acestea, readucând viața la formele ei anorganice. La Început, pulsiunile morții se Îndreaptă spre interior
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
apa. Există diverse subvariante cu sau fără amestecarea aerului, cu funcționare continuă sau discontinuă. Prerăcirea cu aer forțat se face fie printr-un tunel de ambalaje stivuite, fie prin răcire individuală la un panou unde aerul rece este aspirat sau refulat prin masa de produse ambalate. Instalațiile cu funcționare continuă dispun de benzi rulante perforate, sub care circulă aerul de răcire. În România există și un agregat mobil AMP10 pentru prerăcirea vagoanelor de cale ferată, în vederea transportului. Prerăcirea cu apă rece
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
în absența acestor elemente, viziunea sa asupra lumii ar fi fost mai săracă. Din păcate, Heldenkult-ul pe care se fundamentează cultura europeană ne-a indus un sentiment insidios de rușine față de temerile noastre, pe care ne-am grăbit să le refulăm sau să le deghizăm într-o galerie ridicolă de pretexte cu aromă religioasă. Totuși, trebuie observat că, în absența spaimei, ne-ar dispărea orice instinct de conservare și deci orice rezistență la thanatic. Jean Delumeau observă cu justețe că "frica
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
după trecerea atâtor ani, dar readus în actualitate de noi, prin descoperirea unor documente aflate în fondurile DJAN Vaslui. „Festivalul” cu pricina a fost un nou prilej pentru acest dibaci și viclean orator cu fustă de americă, de a-și refula în public frustrările de orice fel. Dar, cum misiunea acestor sectanți politici era aceea de a îndobitoci cât mai mulți oameni (în special tineri), treceau repede la compunerea unor discursuri sforăitoare, profund mincinoase și demagogice pentru a trezi în unele
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]