361 matches
-
Aelia (19 ianuarie 399 - 453) a fost o regentă bizantină, fiica lui Arcadius și a Aeliei Eudoxia. Ca soră a lui Teodosie II a avut o mare influență în treburile de stat încă de pe când era copil, în 408, când e numită regentă datorită incapabilității fratelui său, iar în
Pulcheria () [Corola-website/Science/306601_a_307930]
-
eșec. Hanul a respins invitația lui Ludovic pentru convertire la creștinism, în schimb sugerându-i suveranului francez să i se supună. În 1254, Ludovic a terminat banii și în plus i se simțea lipsa în Franța, unde mama lui și regenta Blanche de Castilia murise. Deși cruciada sa nu a avut niciun rezultat notabil, în Europa a fost considerat un sfânt de mulți creștini, iar faima sa a crescut și mai mult. În 1270 el a încercat să se alăture unei
Cruciada a șaptea () [Corola-website/Science/306831_a_308160]
-
Coaliția împotriva lui Frederic a slăbit brusc însă când la Sankt Petersburg a fost descoperit un complot pentru înlăturarea țarinei Elisabeta și aducerea copilului țar la putere, Ivan al VI-lea, alături de mama sa, ducesa Anna Leopoldovna ce servea ca regentă pentru copil. S-a dovedit că un reprezentat austriac, Antoniotto Botta Adorno, a fi implicat în complot, apărând astfel denumirea de "Conspirația Botta". Botta a încercat să comită o lovitură de stat împotriva Austriei, Saxoniei și Angliei. Frederic a întâmpinat
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
regele spaniol Fernando VII și a pus pe tron în locul lui pe fratele său, Joseph Bonaparte. Două evenimente aparent contradictorii au urmat acestei intervenții: Apoi domnia reginei Isabela I a provocat numeroase lovituri de Stat si insurecții populare. Maria Cristina, regenta, promulgă la 10 aprilie 1834 o noua constituție, sub denumirea de Statutul Regal, prin care se instituie parlamentul bicameral; la 12 august 1836 restaurează Constituția din 1812 pentru ca in data de 16 iunie 1837 să promulge o altă constituție, care
Constituția Spaniei () [Corola-website/Science/307474_a_308803]
-
jumătate a secolului al XIV-lea, feudalii din sud-vest, reprezentați de familiile Taira, s-au ridicat împotriva conducătorilor din Kamakura și țara a fost scindată în două tabere. Sfârșitul shogunatului Kamakura a venit atunci când Kamakura a căzut in 1333 si Regenta Hojo a fost distrusă. Două familii imperiale, Go-Saga ramura superioară, si Go-Daigo ramura inferioară, au atentat la tron. Dupa ce a refuzat alternarea cu Go-Saga, ramura Go-Daigo a fost exilată. În jurul anilor 1334-1336 Ashikaga Takauji i-a ajutat pe Go-Daigo
Shogun () [Corola-website/Science/302867_a_304196]
-
anii 1687 și 1689 au ușurat presiunile exercitate de turci și tătari asupra aliaților Rusiei. Armata rusă nu a reușit să-și îndeplinească obiectivul securizării graniței sudice a principatului. Eșecul acestor campanii a fost unul dintre motivele principale pentru care regenta Sofia Alexseevna a fost îndepărtată de la conducerea statului și înlocuită cu fratele ei vitreg, Petru Alexeevici.
Campaniile din Crimeea () [Corola-website/Science/303333_a_304662]
-
Maat ka ra (sfârșitul secolului XVI î.Hr. - cca. 1482 î.Hr.) a fost al cincilea faraon din a 18-a dinastie, soție și regentă a faraonului Tutmes al III-lea. Ea îl ține în umbră până în anul 1482 î.Hr., când decedează. După moartea ei, numele îi este șters din istorie din ordinul faraonului Tutmes al III-lea (fiul său vitreg). Regina Hatshepsut a avut
Hatșepsut () [Corola-website/Science/303344_a_304673]
-
pentru a se urca pe tronul Egiptului. Într-un final s-a ajuns la un compromis, prin care tânărul rege se urca pe tron, dar sub regența reginei Hatshepsut care a fost obligată de răscoala preoților să accepte să devină regenta tânărului rege. Timp de mai mulți ani, regina se comportă ca atare, dar după un timp, ea s-a încoronat ca rege, aruncându-l astfel pe tânărul Tutmes al III-lea în negura timpului. Mulți egiptologi sunt de părere că
Hatșepsut () [Corola-website/Science/303344_a_304673]
-
a ajuns omul lui de încredere, aducând pe cale diplomatică servicii importante statului. La adunarea generală din 1614, la care a luat parte ca reprezentant al Clerului din "Poitou", Richelieu a impresionat adunarea printr-un discurs briliant. Maria de Medici, în calitate de regenta (fiind mama regelui Ludovic XIII-lea care era încă minor), îl aduce la curtea regală pe Richelieu în 1616. În același an el devine secretar de stat, cu resortul "politica externă" și "război". Tânărul rege reușește să o înlăture mai
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
înflorire. Theodoric a protejat cultura latină și literatura. La curtea lui s-au aflat marii cărturari Boethius și Cassiodor. A strâns legăturile cu Imperiul Roman de Răsărit. La moartea sa (526), fiica sa, regina Amalasunta, a condus regatul ostrogot ca regentă a fiului sau Athalaric (526-534). În secolul al V-lea, germanicii burgunzi și-au înființat pe malul Rinului un mic stat cu capitala la Worms. În 436 hunii îl înfrâng pe regele Gundihar și distrug regatul. Burgunzii au fost incluși
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
condiție este cu particulă "li": "Ugasi li se lampica, zovite me". Pentru exprimarea unei condiții din prezent sau din viitor de care depinde realizarea unei acțiuni, există construcția analoga cu cea din română cu predicatul din subordonată și cel din regenta la condițional. Conjuncția poate fi "kad(a)", "ako" sau "ukoliko": "Kad / Ako / Ukoliko bi bilo kiše do kraja meseca, usevi bi se mogli spasti" „Dacă ar ploua până la sfârșitul lunii, semănaturile ar putea fi salvate”. Dacă condiția este irealizabila, se
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
regele începe să aibă accese de nebunie (caz unic în istoria Franței), astfel că se instituie o altă Regență, însă, conform dreptului medieval francez, regele nu poate fi înlocuit, nici măcar atunci când este incapabil să conducă. Pe 21 mai 1420, în calitate de Regentă, soția regelui Franței, Isabeau de Bavaria, semnează Tratatul de la Troyes, prin care își reneagă propriul fiu, pe Delfinul Carol, recunoscându-l pe Henric al V-lea al Angliei, drept moștenitor al Coroanei franceze. Henric al V-lea se căsătorise cu
Casa de Valois () [Corola-website/Science/312554_a_313883]
-
adjectival. Cine nu poate deveni adjectiv pronominal intergoativ. Ce rochie este mai frumoasă? Care floare o oferi colegei? Câți elevi vor participa la concurs? Propozițiile construite cu pronume interogativ sau adjective intergogative sunt folosite în frază că propoziții subordonate față de regenta. Spuneți-mi 1/cine lipsește? 2/ Nu știi 1/care elev a intrat în clasa? 2/ În asemenea construcții pronumele sau adjectivul interogativ are rolul de a stabili relația între subordonată în care îndeplinește funcția sintactica și regenta ei. Pronumele
Pronume interogativ () [Corola-website/Science/312657_a_313986]
-
-și primul fiu astfel; ea ar fi putut importa acest nume grecesc ("Philippos", din "philos" și "hippos", care înseamnă "iubitor de cai"), din cultura ortodoxă. Timp de șase ani după decesul regelui Henric I în 1600, ea a servit ca regentă pentru Filip, care avea numai opt ani în acel moment. A fost prima regină a Franței care a fost regentă. Co-regentul a fost contele Baldwin al V-lea de Flandra. Anna a fost o femeie literată, foarte rară pentru acele
Anna de Kiev () [Corola-website/Science/311648_a_312977]
-
ca urmare a unei interdicții a conducerii partidului lor, Clement Attlee președintele partidului laburist fiind cu totul împotriva ideii unei Uniuni Europene. Lucrările au avut loc în "Sala Cavalerilor" ("Ridderzaal") din complexul palatului regal "Binnenhof" din Haga fiind patronate de regenta Țărilor de Jos (viitoarea regină) Juliana și de principele Bernhard. În sala gotică era arborat un uriaș steag cu litera "E" în roșu pe un fond alb, în acea vreme simbolul comun al tuturor mișcărilor pentru unitatea europeană. La tribuna
Congresul Europei () [Corola-website/Science/311187_a_312516]
-
de grea pentru o femeie și mai ales pentru o femeie ambițioasă.Lângă ea se găsea un ministru atotputernic, parakimomenul Iosif Bringas, care guvernase în mod despotic afacerile sub domnia lui Roman și care putea fi ispitit să înlăture pe regentă pentru a deține singur puterea în timpul lungii minorități a micilor basilei. În fața ei, în fruntea armatei din Asia, ea întâlnea un general victorios cu 30 de ani mai mare ca ea și de ale cărui ambiții putea să se teamă
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
de a introduce prea multe elemente romantice. E sigur că între șeful gărzilor și bassilisă n-a existat nimic pe când trăia Roman al II-lea, nici simpatoe, nici intrigă. Dar după moartea soțului său, în mijlocul primejdiilor numeroase care o amenințau. regenta înțelese repede ca acest general reprezenta o forță și că ar putea să se servească de el pentru a neutraliza pe Bringas. Ea înțelese că trebuia pentru a-și asigura tronul, să câștige pe Nichiphor de partea sa și fără
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
era următoarea ca prioritate după Ducesa de Burgundia (soția nepotului lui Ludovic al XIV-lea) și soacra să, Ducesa de Orléans. Din căsătorie au rezultat opt copii; unii dintre ei au intrat prin căsătorie în alte familii regale europene în timpul regentei soțului ei pentru regele minor Ludovic al XV-lea al Franței. În 1701, după decesul tatălui său, soțul ei a devenit Duce de Orléans, șeful Casei de Orléans și moștenitor al titlurilor și domeniilor tatălui său. Nouă Ducesa de Orléans
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
Casei de Orléans; viitorii moștenitori ai Ducatului de Orléans vor fi cunoscuți sub titlu de Duce de Chartres ("duc de Chartres") pentru următorul secol. În acel timp, mama sa era însărcinată cu Élisabeth Charlotte d'Orléans (1676-1744), viitoarea ducesă și regentă de Lorena. Élisabeth Charlotte și Filip au fost întotdeauna apropiați. Ducele de Chartres a crescut la curtea privată a tatălui său de la Saint-Cloud și în Paris la Palatul Regal, reședința pariziană a familiei Orléans până la arestarea lui Philippe Égalité în
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
disputat puterea cu cumnata lor Christine. Când primul ei fiu, Francis Hyacinth, a murit în 1638, ambii frați au început războiul civil piemontez având suport spaniol. Cele două partide au fost numite "principisti" (suporteri ai prinților) și "madamisti" (suporteri ai regentei). După patru ani de lupte, Christine a fost victorioasă grație suportului militar francez. Nu numai că a păstrat ducatul pentru fiul ei dar ea a împiedicat Franța să dețină prea multă putere în Ducat. Când pacea a fost încheiată în
Christine a Franței () [Corola-website/Science/312972_a_314301]
-
publicului. În acest fel, Bois de Boulogne a devenit, puțin câte puțin, un loc de plimbare, dar frecventarea lasă de dorit, dacă trebuie să credem dictonul din epoca: «"Căsătoriile din Bois de Boulogne nu se fac în fața preotului".» Începând cu Regenta, pădurea a fost adoptată de lumea elegantă. S-au construit edificii somptuoase la Neuilly, la Muette, la Bagatelle... La 21 noiembrie 1783, din parcul vechiului castel La Muette, situat în Bois de Boulogne, s-a înălțat, avându-i la bord
Bois de Boulogne () [Corola-website/Science/309628_a_310957]
-
bacalaureat pentru femei și a încercat fără succes ca Academiea Franceză să o aleagă pe scriitoarea George Sand ca prim membru de sex feminin al Academiei. Soțul ei a consultat-o adesea în chestiuni importante iar ea a acționat ca regentă în timpul absențeor sale din 1859, 1865 și 1870. În 1860, ea a vizitat Algeria cu Napoleon. Catolică și conservatoare, influența ei a contracarat orice tendință liberală în politicile împăratului. A fost un apărător ferm al puterilor temporale papale din Italia
Eugénie de Montijo () [Corola-website/Science/310240_a_311569]
-
fost avansat la rang de marchiz de Ancre și mareșal al Franței, în ciuda faptului că niciodată n-a câștigat vreo bătălie. L-a demis pe ministrul capabil al lui Henric, Maximilien de Bethune, duce de Sully. Prin Concini și prin regentă, reprezentanții italieni ai Bisericii Romano-Catolice sperau să forțeze suprimarea protestantismului în Franța. Pe jumătate habsburgică, ea a abandonat politica tradițională franceză anti-habsburgică. Maria de Medici a aranjat căsătoria fiicei sale, Elisabeta de Boubon, cu viitorul rege Filip al IV-lea
Maria de Medici () [Corola-website/Science/310283_a_311612]
-
("Ana María Maurícia") (n. 22 septembrie 1601, Valladolid, Spania — d. 20 ianuarie 1666, Paris, Franța) a fost infantă a Spaniei, regină a Franței și a Navarei, soția regelui Ludovic al XIII-lea și regentă (1643-1651) pentru fiul său, Ludovic al XIV-lea. În timpul regenței ei, Cardinalul Mazarin a fost prim-ministru. A fost una dintre personajele principale în romanul lui Alexandre Dumas, "Cei trei muschetari". Născută la palatul Benavente din Valladolid, Spania și botezată
Ana de Austria () [Corola-website/Science/310277_a_311606]
-
să fie prezentă la încoronare. La botezul fiului său Gastone de Orléans, în 15 iunie 1610 o numește nașă pe Margareta. Deja din 1606 Margareta îl numește moștenitor universal pe fiul Mariei, viitorul Ludovic al XIII-lea al Franței. Ca regentă, Maria îi încredințează Margaretei și roluri diplomatice cum ar fi primirea ambasadorilor străini la curte, sau negocierea cu reprezentanții clerului. , ultima descendentă a acestei vechi familii regale, moare în 27 martie 1615 la Paris, dar înmormântarea oficială are loc doar
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]