1,361 matches
-
New Orleans) a fost fondat pe 7 mai 1718, de către Compania de Mississippi franceză, sub conducerea lui Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville, pe teren locuit de indienii Chitimacha. A fost numit în onoarea ducelui Philippe d'Orléans, care a fost regent al Franței la timpul respectiv. Colonia franceză a fost cedata Imperiului spaniol în Tratatul de la Paris (1763). În timpul American Revolutionary War, New Orleans a fost un important port de contrabandă ajutor pentru rebelilor, transportul echipamentelor militare și livrările până la fluviul
New Orleans () [Corola-website/Science/304277_a_305606]
-
apărut o mișcare cu simpatii naziste. Naziștii locali din Liechtenstein au identificat-o pe Elisabeth ca „problema lor evreiască”. În martie 1938, imediat după anexarea Austriei de către Germania Nazistă, principele Franz l-a numit pe vărul său, principele Franz Joseph, regent și prinț moștenitor. Franz a murit în luna iulie a aceluiași an, iar Franz Joseph i-a urmat pe tron. Franz Joseph al II-lea se mutase în Liechtenstein pentru prima oară în 1938, la câteva zile după anexare. În timpul
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
orașele prospere și la înaltul cler. Un personaj religios important a fost abatele Suger de la Saint-Denis, care a întărit autoritatea regală centrală, a combătut vasalii nesupuși, a recrutat soldații pentru a doua cruciadă împreună cu Bernard de Clairvaux și a fost regent pentru regele Ludovic al VII-lea al Franței cât timp a participat în cruciadă. Capețienii au încercat să-și extindă teritoriile pe care le dețineau prin căsătorii plănuite. În 1137, Ludovic VII s-a căsătorit cu Eleonora de Aquitania, moștenitoarea
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
Ioan II al Franței. Prin tratatul de la Bretignu din 1360, Ioan a fost eliberat în schimbul unei recompense și a cedării unor teritorii. Nu și-a putut plăti cauțiunea și a fost luat din nou prizonier, murind în 1364. Carol V, regent în timpul captivității tatălui sau, a devenit rege. S-a confruntat cu o răscoala țărănească în nord-estul Franței, pe care a înăbușit-o. În 1369, și-a reindreptat atenția asupra războiului împotriva Angliei și a reușit să câștige toate teritoriile deținute
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
Când Minamoto Yoritomo (1147-1199) a ajuns la putere și a înființat un guvern războinic la Kamakura, el și descendenții săi au devenit cunoscuți sub numele de șogunii Kamakura. După moartea lui Yoritomo, membrii clanului Hojo, al soției sale, au devenit regenții - cei care aveau grijă de șoguni -, care dețineau o putere mai mare chiar și decât a șogunilor. În 1274 și 1281, samuraii Hojo au respins invadatorii mongoli, însă aceste campanii au slăbit șogunatul Kamakura, care s-a prăbușit în 1333
Shogun () [Corola-website/Science/302867_a_304196]
-
În 1586 a fost propusă ca mireasă pentru Sigismund al Poloniei, însă planurile de nuntă nu s-au materializat. La 8 iulie 1592 ea a devenit a doua soție a lui Carol, Duce de Södermanland, care în 1599 a devenit regent al Suediei iar în 1604 rege. Ea a fost încoronată împreună cu el la catedrala Uppsala în 1607. Potrivit legendei, ea și-a încurajat soțul să cucerească tronul de la Sigismund în 1598 pentru că era dezamăgită că planul de nuntă nu a
Christina de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/326409_a_327738]
-
pus în discuție. Regele a suferit scurte episoade în 1765, însă din vara anului 1788 aceste episoade s-au lungit. În timp ce Pitt și Fox erau de acord că fiul cel mare al regelui, Prințul de Wales ar trebui să devină regent, spre consternarea lui Pitt, Fox a sugerat ca Prințul de Wales să aibă puteri depline de a acționa în numele tatălui său bolnav. Pitt, temându-se că va fi revocat din funcție în cazul în care Prințul de Wales ar avea
George al III-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310537_a_311866]
-
sugerat ca Prințul de Wales să aibă puteri depline de a acționa în numele tatălui său bolnav. Pitt, temându-se că va fi revocat din funcție în cazul în care Prințul de Wales ar avea această putere, a susținut limitarea autorității regentului. În februarie 1789, Actul de regență care urma să-l autorizeze pe Prințul de Wales ca Regent, a fost introdus și trecut de Camera Comunelor însă înainte de a fi trecut și de Camera Lorzilor, George al III-lea și-a
George al III-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310537_a_311866]
-
temându-se că va fi revocat din funcție în cazul în care Prințul de Wales ar avea această putere, a susținut limitarea autorității regentului. În februarie 1789, Actul de regență care urma să-l autorizeze pe Prințul de Wales ca Regent, a fost introdus și trecut de Camera Comunelor însă înainte de a fi trecut și de Camera Lorzilor, George al III-lea și-a revenit. Revoluția franceză din 1789, în care monarhia franceză a fost răsturnată, a îngrijorat mulți proprietari de
George al III-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310537_a_311866]
-
a devenit periculos de bolnav. În opinia sa, boala a fost declanșată de stresul suferit la moartea fiicei sale preferate, Prințesa Amelia. El a acceptat că este nevoie de Actul de Regență din 1811, iar Prințul de Wales a fost regent pentru restul vieții regelui George al III-lea. La sfârșitul anului 1811, George al III-lea a devenit nebun permanent și a trăit în izolare la Castelul Windsor până la moartea sa. Spencer Perceval a fost asasinat în 1812 (singurul prim
George al III-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310537_a_311866]
-
I, prin aceea că i-a oferit acestuia mâna fiicei sale vitrege, Bertha de Olanda. De asemenea, între anii 1086 și 1091, Robert I a fost în pelerinaj în Țara Sfântă, interval de timp în care l-a lăsat ca regent pe fiul său, Robert al II-lea, tocmai în ideea de a asigura succesiunea acestuia. Robert a fost căsătorit cu Gertrude de Saxonia, fiica ducelui Bernard al II-lea de Saxonia cu Eilika de Schweinfurt și văduva contelui Floris I
Robert I de Flandra () [Corola-website/Science/324534_a_325863]
-
Regatul Ungariei care a existat între 1920 și 1944, a fost monarhia condusă de regentul Miklós Horthy, care-l reprezenta în mod oficial pe regele ungar abdicat. Încercările regelui Carol al IV-lea de revenire pe tronul Ungariei au fost împiedicate de amenințările cu războiul din partea statelor succesoare ale Imperiului Austro-Ungar dar și de lipsa
Regatul Ungariei (1920–1944) () [Corola-website/Science/309735_a_311064]
-
a format și a preluat puterea o coaliție a forțelor politice de dreapta, care au proclamat Ungaria monarhie constituțională. Alegerea unui nou rege a fost amânată pentru a evita conflictele externe, luându-se în schimb decizia de numire a unui regent, care să reprezinte monarhia. În funcția de regent a fost numit fostul amiral austro-ungar Miklós Horthy, care a rămas de altfel șeful statului maghiar până la abdicarea acestuia în 1944. Primii zece ani ai regatului restaurat au fost marcați de frustrarea
Regatul Ungariei (1920–1944) () [Corola-website/Science/309735_a_311064]
-
a forțelor politice de dreapta, care au proclamat Ungaria monarhie constituțională. Alegerea unui nou rege a fost amânată pentru a evita conflictele externe, luându-se în schimb decizia de numire a unui regent, care să reprezinte monarhia. În funcția de regent a fost numit fostul amiral austro-ungar Miklós Horthy, care a rămas de altfel șeful statului maghiar până la abdicarea acestuia în 1944. Primii zece ani ai regatului restaurat au fost marcați de frustrarea pierderilor suferite ca urmare a Primului Război Mondial printre altele
Regatul Ungariei (1920–1944) () [Corola-website/Science/309735_a_311064]
-
sociale din regat nu s-au îmbunătățit odată cu trecerea timpului, pe lângă faptul că multe resurse au fost limitate prin cedările teritoriale, o mică parte a populației controla cea mai mare parte a avuției naționale. Situația disperată l-a forțat pe regentul Horthy să accepte în funcția de premier pe politicianul de extremă-dreapta Gyula Gömbös, acesta luându-și angajamentul să păstreze sistemul politic existent în acel moment. Gömbös a fost de acord să abandoneze linia sa politică extremistă antisemită și să relaxeze
Regatul Ungariei (1920–1944) () [Corola-website/Science/309735_a_311064]
-
prim-ministru antifascist, într-o încercare de trecere a țării de partea Aliaților. Această mișcare politică ar fi trebuit să împiedice ocuparea țării de Uniunea Sovietică. La scurtă vreme după schimbarea premierului, Germania Nazistă l-a detronat pe Horthy ca regent și a creat un regim marionetă pronazist în frunte cu Ferenc Szálasi, liderul partidului fascist Partidul Crucilor cu Săgeți. Pierderile teritoriale datorate Tratatului de la Trianon din 1920 au produs Ungariei pierderi a unor zone agricole și industriale importante, economia devenind
Regatul Ungariei (1920–1944) () [Corola-website/Science/309735_a_311064]
-
la tron. Cambyses l-a ridicat pe Darius din funcția de lăncier. În anul 522 î.Hr. regele Cambyses a fost rechemat din Egipt de o revoltă. El l-a condamnat la moarte pe fratele său Smerdis, pe care îl făcuse regent al unora dintre provinciile estice și pe care îl suspecta de neloialiltate. Între timp, un uzurpator se pretindea a fi Smerdis cel mort și ridica pretenții la tron. Întîmplarea făcea ca acesta să semene în mod uimitor cu fratele lui
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
lui Henric al VI-lea și strănepotul lui Frederic I Barbarossa. Conrad a trăit în Italia până în 1235, când a vizitat pentru prima dată Germania. În acest răstimp, Regatul Ierusalimului, al cărui monarh era, era condus de tatăl său că regent prin împuterniciți, era istovit ca urmare a războiului lombarzilor, pana cand Conrad și-a declarat majoratul, iar regenta tatălui său și-a pierdut validitatea. Atunci cand Frederic al II-lea l-a deposedat pe fiul său mai mare, fratele rebel al
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
Conrad, pe nume Henric, în 1237 Conrad a fost ales în locul acestuia că rege al românilor prin dietă de la Viena. Acest titlu presupunea promovarea să în viitor că împărat româno-german. Arhiepiscopul Siegfried al III-lea de Mainz a activat că regent pentru Germania până în 1242, atunci când Frederic al II-lea i-a ales pe Henric Rașpe, landgraf de Thuringia, si pe Venceslau I de Boemia, pentru a asuma această poziție. Conrad a intervenit direct în politica germană din jurul anului 1240. Cu
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
Christian I (februarie 1426 - 21 mai 1481) a fost monarh danez, rege al Danemarcei (1448-1481), Norvegiei (1450-1481) și al Suediei (1457-1464), în cadrul Uniunii Kalmar. În Suedia, domnia sa scurtă a fost precedată de regenții Jöns Bengtsson Oxenstierna și Erik Axelsson Tott și succedată de regentul Kettil Karlsson Vasa. În 1459 a moștenit de la mama sa ducatul de Schleswig și comitatul de Holstein. S-a născut în februarie 1426 la Oldenburg. Tatăl său era contele
Christian I al Danemarcei () [Corola-website/Science/322589_a_323918]
-
1426 - 21 mai 1481) a fost monarh danez, rege al Danemarcei (1448-1481), Norvegiei (1450-1481) și al Suediei (1457-1464), în cadrul Uniunii Kalmar. În Suedia, domnia sa scurtă a fost precedată de regenții Jöns Bengtsson Oxenstierna și Erik Axelsson Tott și succedată de regentul Kettil Karlsson Vasa. În 1459 a moștenit de la mama sa ducatul de Schleswig și comitatul de Holstein. S-a născut în februarie 1426 la Oldenburg. Tatăl său era contele Dietrich de Oldenburg (decedat în 1440) pe care l-a succedat
Christian I al Danemarcei () [Corola-website/Science/322589_a_323918]
-
fost declarate republici iar familia imperială a plecat în exil. Exilată inițial în Elveția, în 1921 familia imperială a plecat pe insula Madeira, după ce tatăl arhiducelui Felix a eșuat în încercarea de a-și revendica tronul în Regatul Ungariei de la regentul Miklós Horthy. La data de 1 aprilie 1922, tatăl său, împăratul Carol, a murit în Madeira. În toamna anului 1937, Arhiducelui Felix i s-a permis întoarcerea în Austria unde a urmat Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt. A devenit
Arhiducele Felix de Austria () [Corola-website/Science/323829_a_325158]
-
puteri depline. A menționat recenta conversație pe care a avut-o cu bătrânul rege, în care Ludovic a afirmat că va guverna. Parlamentul a răspuns pozitiv. Ca rezultat, i s-a garantat dreptul de a-și alege Consiliul de Regență. Regentul a condus afacerile de stat din palatul său parizian, Palatul Regal. Tânărul Ludovic al XV-lea a fost mutat în apartamente moderne atașate la cetatea medievală de la a Vincennes, situată la 7 km est de Paris, în Pădurea de Vincennes
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
a numit pe vărul său, Louis Henri, duce de Bourbon, pentru a-l înlocui pe ducele de Orléans. Ducele de Bourbon era îngrijorat de starea de sănătate a tânărului rege. Motivul principal era dorința de a preveni ca familia ultimului regent, Casa de Orléans, să urce pe tron dacă regele ar muri. Ducele de Bourbon privea Casa de Orléans ca pe dușmanul său. Regele era destul de fragil și au existat mai multe alerte cu privire la starea sa de sănătate. Infanta Spaniei era
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
a izbucnit în 1181, iar relațiile au avut atât de rău încât Filip August a încercat să divorțeze de Elisabeta în 1184. Deși puterea sa a început să decadă odată cu majoratul lui Filip August în 1180, Adela a activat ca regent al regatului din 1190, atunci când Filip al II-lea August a plecat pentru a participa la Cruciada a treia. Ea a revenit în culise atunci când fiul ei s-a întors în 1192, însă a continuat să se implice în întemeierea
Adela de Champagne () [Corola-website/Science/324576_a_325905]