66,722 matches
-
Marina Constantinescu Au fost ani la rînd cînd n-am pierdut nici o Gală a absolvenților IATC, ATF sau, mai recent, UNATC. Cu alte cuvinte, am văzut mereu după '90 promoțiile de la actorie, regie, păpuși, coregrafie ale institutului, academiei sau universității de artă teatrală și cinematografică, așa cum este azi titulatura celei mai importante școli de acest gen. Oricum, școala cu cea mai însemnată tradiție. Au fost ani cînd mergeam la examenele din timpul școlii
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
școlile particulare unde Margareta Pogonat rămîne un model absolut). Am un tablou destul de bine populat și colorat în ceea ce privește imaginea acestui loc de pe Matei Voievod. înainte de '89, mii de candidați rîvneau să intre pe cîteva locuri, doar, la actorie sau la regie. Nu e locul aici să-i amintesc pe marii actori și regizori care au format generații de personalități ale scenei, care au lucrat aici cu dăruire, cu nebunie, de ce nu. Fascinînd pe scenă, în roluri mari, creînd spectacole memorabile, fascinau
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
fost din ce în ce mai rar pe la școală, m-am dus la Galele absolvenților pentru anumiți studenți despre care aflasem. Punctual, cu alte cuvinte. Bucuria s-a atenuat, s-a diluat, s-a estompat. A devenit obligație. Cel puțin la capitolul actorie. La regie, dimpotrivă, s-a întîmplat de curînd un lucru extraordinar, avem o revigorare, Gianina Cărbunariu, Radu Apostol, Ana Mărgineanu, Alexandra Badea, Alexandru Berceanu, grupul lor DramAcum. S-au impus, contează, au deja un stil, o atitudine, un punct de vedere proaspăt
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
1989. "19.00 Telejurnal; 19.25 Marelui fiu al patriei - înaltul omagiu și recunoștința întregului popor. Documentar (color); 19.45 Imn pentru conducătorul țării. Spectacol literar-muzical-coregrafic (color); 20.45 cu poporul pentru popor (color). Producție a Casei de filme cinci. Regia: Gheorghe Vitanidis; 21.50 Telejurnal". l În SUPLIMENTUL DE CULTUR|, nr. 10, pe lângă o dezbatere despre optzecism, declarațiile lui Ion Bogdan Lefter și ale lui Carmen Mușat referitoare la suspendarea apariției Observatorului cultural, o corecție aplicată lui Dan Puric devenit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12038_a_13363]
-
al șaselea simț pentru detalii. Da, când e vorba de decoruri, de micile contraste de apartament, dar acest comentariu se făcea și despre Greenaway. Or, regizorul și co-scenaristul Alexander Payne e la o distanță de ani-lumină de predecesorul său. Oricum, regia funcționează în acest film ca o cârjă pentru personaje și, posibil, pentru scenariu. Ce mă deranjează la acest lungmetraj e că, oricum l-ai lua, nu găsești nici o idee care să pulseze în el. Cei doi prieteni au un aer
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
Iliu, a cărui capodoperă, Moară cu noroc, fusese apropiată în 1957 de Cesare Zavattini de neorealismul "literar și istoric", apoi "revoluția scenografica" a lui Liviu Ciulei, îndeosebi prin Pădurea spânzuraților, film câștigător în 1965 al Premiului pentru cea mai bună regie la Cannes, "revoluția expresiva" din filmele lui Manole Marcus și Lucian Mihu, influența lui De Sica și Zavattini asupra creației lui Andrei Blaier și Sinisa Ivetici. În fine, Reconstituirea lui Lucian Pintilie, inspirată din nuvelă omonima a lui Horia Pătrașcu
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]
-
revista "Cinema", în care Liviu Ciulei produce Pădurea spânzuraților iar Lucian Pintilie Duminică la ora șase; 1970-1980, caracterizată prin accente critice la adresa regimului comunist (Reconstituirea și De ce trag clopotele, Mitică? de Lucian Pintilie) precum și prin afirmarea unor nume importante ale regiei de film, precum Dan Pita, Mircea Veroiu și Stere Gulea. Influențe tardive ale neorealismului italian se pot regăsi, consideră Luciano Mallozzi, și în anumite filme românești produse după 1989, precum Hotel de lux de Dan Pita, Č pericoloso sporgersi și
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]
-
Liana Tugearu Visul din vis De curând, scena Atelier a Teatrului Național din București a găzduit un spectacol al Companiei Orion Balet, Visul din vis, în scenariul, regia și coregrafia conducătorului companiei, Sergiu Anghel. De doisprezece ani, de când această companie a fost preluată de coregraful Sergiu Anghel, aparițiile ei în spațiul scenic bucureștean au fost intermitente și foarte rare. Ultima dată când am putut urmări o suită de
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
Giovanni și Leporello, valetul lui. Alte trepte urcă spre înaltul scenei și se pierd în întunericul care rămâne ambianța dominantă a spectacolului. Mici luminițe, dispuse în structuri geometrice, sclipesc enigmatic. Nu m-au intereseat explicații despre ce ar fi dorit regia: cosmosul, planetele ... Convingătoare este rotirea personajelor în jurul acelui centru de putere magică, magnetică, reprezentat de colivia centrală. Și ea prinde să se rotească în haosul final. Deduc și o proiecție a muzicii posibil a fi deslușită în această concepție: desenele
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
și-a compus Don Giovanni" - declara Goethe lui Eckermann... "Spiritul demonic al geniului său îl domina în asemenea măsură, încât era obligat să execute ceea ce acesta îi impunea". Este o performanță rară faptul că tânărul dirijor Kesslyŕk Gergely semnează și regia. Cu atât mai mult cu cât orchestra, altă formație muzicală decât la Tannhäuser, îl ajută în intențiile de acțiuni din scenă. Oglindă a sensurilor ea susține ritmurile, suplețea armonică, comentarii uneori ironice, sugerează contradicția dintre ceea ce se spune și ceea ce
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
se conjugă cu topografia astrală și cu desenul bizar al geografiei zodiacale. In acest halucinant inventar de forme, de stiluri, de materiale și de tehnici, atît de puternic diversificat prin natura nemijlocită a părților sale constitutive dar perfect coerent prin regia unitară și prin viziunea integratoare, artista se mișcă imperturbabil, fără nici o umbră de sentimentalism, liberă cu desăvîrșire și iremediabil sceptică. În centrul acestor reprezentări, fără echivoc (prin medierea oglinzii ori prin imaginea fotografică), aluziv sau doar ca stare inefabilă, Claudia
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
din Stockholm și Teatrul Sao Joao din Porto. Teatrul Bulandra, ca unic teatru membru al Uniunii Teatrelor din Europa, a fost invitat să prezinte în zilele de 26 și 27 noiembrie spectacolul Oblomov după Goncearov, de Mihaela Tonitza Iordache, în regia lui Alexandru Tocilescu și scenografia lui Dragoș Buhagiar. Cele două reprezentații au avut loc la Teatrul Rivoli. Un teatru aparținând de Primăria orașului, cu o capacitate de 800 de locuri, nu la fel de ofertant pentru actori și public ca Teatrul Național
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
Pais, directorul executiv José Luis Ferreira și ceilalți manageri: Francisca Carneiro Fernandes, Salvador Santos, Maria Joăo Teixeira, Helder Sousa ș.a. Directorul executiv al Festivalului, domnul José Luis Ferreira a venit la București și a văzut spectacolul de la sala Toma Caragiu. Regia, scenografia, muzica, actorii și-au spus cuvântul. Un adevărat regal pentru José, care a intuit că magia acestuia va reverbera în sufletul spectatorilor lusitani. La Porto, montarea a durat două zile și două nopți, presupunând un efort uriaș din partea tuturor
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
din start ca pe o foarte probabilă capodoperă. Scenariul scris de newyorkez-ul Charlie Kaufman (n. 1958), unul dintre scenariștii de senzație de la Hollywood, autorul excelentelor Being John Malkovich (1999), Adaptation (2002) sau Confessions of a dangerous mind (2002) și regia lui Michel Gondry (n. 1963), un regizor francez fantezist, cu idei și mai multe filme cărora le-a scris inclusiv scenariul (La Lettre, One day și Pecan Pie). În 2001, cei doi mai făcuseră un film împreună, Human Nature, însă
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
acum în repertoriul Teatrului Act și pe care l-am văzut pe 28 noiembrie - ca să simt, încă o dată, cît de greu le-a fost unora și să uit de timpul meu și de încercările mele mărunte - spectacolul finit Roșe, în regia Lianei Ceterchi, mi s-a părut că a pierdut tocmai prin faptul că este mult prea elaborat acum. Prea jucat, dacă pot să spun așa. Se diminuează cumva emoția aceea frusta, directă, care mi-a amorțit degetele, despre care am
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
nu numai un spațiu de reflecție de certă profunzime (o instructivă lectură psihanalitică ne oferă, în final, d-na Vera Șandor, într-o Scurtă notă empatică de acompaniere terapeutică), ci și o scenă cu spectaculoase desfășurări de roluri, într-o regie mereu inventivă, ingenioasă în soluțiile ei. Și un fascinant spectacol lingvistic, un joc de registre stilistice de mare varietate, care va fi dat destulă bătaie de cap traducătorului, Radu Niciporuc. Mai ales din pricina numeroaselor cuvinte combinate, un fel de cuvinte-valiză
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
citindu-le integral. Istoria a fost falsificată: românii erau de origine slavă, iar rușii au fost singurul popor care ne-a ajutat de-a lungul veacurilor și au asigurat dezvoltarea culturii naționale; cu mici excepții marile personalități ale istoriei noastre (regii României, Brătienii, Maiorescu, mareșalul Averescu, Tache Ionescu etc.) erau scârboși reprezentanți ai burghezo-moșierimii, exploatatori ai maselor muncitoare, vânzători de țară. Eram intoxicați cu răscoale reale și imaginare, deoarece, conform materialismului istoric, lupta de clasă constituia esența dezvoltării omenirii. Au apărut
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
nu e loc pentru estetic, ci doar pentru urît, pentru a denunța urîtul! Dar ca spectator, cît e de dificil cîteodată să le distingi! Succesul lui Garcia se explică poate, cum spunea un prieten, ca o reacție polemică explicită contra regiei franceze prezentă în festival: scena e curată și gramatica respectată! Artiștii polonezi, Lupo, Warlikowski, Jarzyna, care o adoptă, au fost din păcate absenți. În sfîrșit, o tendință frecventă: recursul la kitsch și la clișeul stereotip, lingvistic sau comportamental. Teatrul, astfel
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
sete de discontinuitate le definește! O egală rezervă față de textele patrimoniale le caractrizează! Ele se prezintă ca materiale disparate, figură a conștiinței moderne dominate de Zapping și teama de gînd filozofic. Pentru a încheia, două extreme: Nora de Ibsen în regia lui Ostermeier, spectacol solid unde acțiunea e deplasată într-un context modern de oameni de afaceri milionari. Persistența viziunii ibseniene surprinde: mecanismele sunt identice. Dar aici, Nora nu se mulțumește cu evadarea de acasă și, intransigentă, își ucide soțul deplorabil
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
pe unde am trecut și am dansat. Sunt surprinse conversații ale mele cu mari personalități politice ale istoriei contemporane, precum: Hrusciov, regele Olav al V-lea al Norvegiei, primul ministru norvegian Gerhardsen, președintele Indiei Nehru, regina mamă a României Elena, regii Spaniei Juan Carlos și regina Sofia. Am vorbit, firește, despre partenerele mele Valentina Massini, Irinel Liciu, Simona Ștefănescu, Magdalena Popa, Ileana Iliescu, Dame Beryl Grey, Henny Murer, Hanne Skram, Anne Borg, Sonya Arova. - în carte ai păstrat și momente mai
Viață de balerin - interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/12684_a_14009]
-
a alege filmul. Și cu penuria de Șapte Seri / B24FUN (nu glumesc! n-ați observat până acum?) cu toții ajung să intre la un film... la nimereală. Dacă au mai auzit ceva pe la televizor sau prin cartier vor alege pesemne Troia (regia Wolfgang Petersen) sau Unde vei fi poimâine? (regia Roland Emmerich) - ambele Mega-Succese de BoxOffice, atât aici, cât și dincolo, semnate de doi cineaști cu preocupări predilecte pentru sfârșitul lumii, cineaști care (chiar daca nu ai știi că sunt nemți) numai nume
Americanii invadează marile ecrane by Mădălina Roșca () [Corola-journal/Journalistic/12685_a_14010]
-
Seri / B24FUN (nu glumesc! n-ați observat până acum?) cu toții ajung să intre la un film... la nimereală. Dacă au mai auzit ceva pe la televizor sau prin cartier vor alege pesemne Troia (regia Wolfgang Petersen) sau Unde vei fi poimâine? (regia Roland Emmerich) - ambele Mega-Succese de BoxOffice, atât aici, cât și dincolo, semnate de doi cineaști cu preocupări predilecte pentru sfârșitul lumii, cineaști care (chiar daca nu ai știi că sunt nemți) numai nume de americani nu au! Poate că Legile Atracției
Americanii invadează marile ecrane by Mădălina Roșca () [Corola-journal/Journalistic/12685_a_14010]
-
filmului franțuzesc (vai, am reușit să devin patetică vorbind despre o comedie!). Și tot ce este mai detestat în cazul filmelor franțuzești - și-anume limba - e folosit din plin în Ciocu' mic. Și e folosit atât de bine! Filmul, în regia lui Francis Veber (Le Placard), avându-i în rolurile principale pe Jean Reno și Gérard Depardieu, aparține acelui soi de comedie spumoasă care crește, și crește, până la anihilarea totală, în rafale de rîs, a spectatorului. Problema care se pune este
Americanii invadează marile ecrane by Mădălina Roșca () [Corola-journal/Journalistic/12685_a_14010]
-
scrie cronicarul în "Kölner Stadt-Anzeiger" " și din nou, răsplata nu s-a lăsat așteptată. "Asemenea aplauze frenetice nu s-au mai auzit la opera din Bonn, (unde a avut premiera la mijlocul lunii iunie a.c. în cadrul Bienalei de la Bonn n.n.) în regia genială a lui Silviu Purcărete și sub bagheta dirijorală a lui Ulrich Windfuhr: Grass îi bate pe Verdi & Co.", scrie entuziasmat Berhard Hartmann în "General-Anzeiger". Și mai departe. "Originar din București, regizorul Silviu Purcărete, cunoscut deja la Bonn cu succesul
Silviu Purcărete la Opera din Bonn by Ana Hagiu Muresean () [Corola-journal/Journalistic/12724_a_14049]
-
moderni? Aglomerarea cadavrelor mumificate în imaginea finală, să însemne oare, sfîrșitul utopiei cuceririi libertății fără violență?" (...) Deci, finalul, cu totul copleșitor: Ghandi ne povestește acum despre drumul sufletului, despre diferența dintre finit, infinit și reîncarnare, aștepți acum marele Final al regiei, soluția genială a acestui moment teologic dificil. Și lui Purcărete îi reușește: el lasă să fie învelite personajele în bandaje, scena e plină de mumii, trupuri în alb, domnește seninătatea morții. în fundal, într-o barcă, un mort "decurîndîmplinit" - "ein
Silviu Purcărete la Opera din Bonn by Ana Hagiu Muresean () [Corola-journal/Journalistic/12724_a_14049]