178,650 matches
-
la alta. Oamenii care își dedică viața studiului au fost dintotdeauna destul de asemănători între ei, dincolo de diferențele între țări. în secolul al XVII-lea se vorbea de "Republica literelor", independentă de puterile locale și consacrată în întregime căutării adevărului și regulilor bunului gust. Nu vreau, bineînțeles, să spun că lumea universitară de azi ar fi în întregime dedicată căutării adevărului și regulilor bunului gust. Ar fi o exagerare. Dar un mod de comportament asemănător există. O anumită politețe ceremonioasă, o plăcere
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
al XVII-lea se vorbea de "Republica literelor", independentă de puterile locale și consacrată în întregime căutării adevărului și regulilor bunului gust. Nu vreau, bineînțeles, să spun că lumea universitară de azi ar fi în întregime dedicată căutării adevărului și regulilor bunului gust. Ar fi o exagerare. Dar un mod de comportament asemănător există. O anumită politețe ceremonioasă, o plăcere evidentă în a cita autorități cunoscute, un anumit mod de a face aluzii la idei la modă. Să mai rămînem puțin
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
bogătași cu mașini luxoase sau pur și simplu inși dornici de experiențe "poetice". Filmele confirmă imaginea cărților. Filantropica explică chiar circuitul banilor în lumea cerșetoriei, artă și știință a României zilelor noastre. În Zacharias Lichter, cred, e pomenită una dintre regulile de aur ale celui care cere de pomană în mod autentic: să accepte cu enormă recunoștință chiar cea mai mică și mai neînsemnată monedă. Inutil să spun că falșii noștri cerșetori calcă orice regulă, că industria cerșetoriei se dezvoltă rapid
De la un refuz la altul by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14679_a_16004]
-
Lichter, cred, e pomenită una dintre regulile de aur ale celui care cere de pomană în mod autentic: să accepte cu enormă recunoștință chiar cea mai mică și mai neînsemnată monedă. Inutil să spun că falșii noștri cerșetori calcă orice regulă, că industria cerșetoriei se dezvoltă rapid, că metodele variază în funcție de pulsul pieței, și că agresivitatea cererii crește de la o zi la alta. Tocmai de aceea am strîns, privind cu atenție scenele de gen timp de cîteva săptămîni, cîteva metode de
De la un refuz la altul by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14679_a_16004]
-
ortografie și punctuație, 7 milioane pentru dezacord, câte 3 milioane pentru abaterile lexicale și semantice)... ...Experimentatorul simte că trebuie să-și domolească elanul polițist și plăcerea de a sancționa o instituție oficială și încearcă să-și amintească unele lucruri: că regula de abreviere e cam arbitrară și respectată de puțini, că acordul după înțeles e foarte frecvent, că dicționarele academice n-au înregistrat cam de mult termeni și sensuri neologice.... Problema e: va da sau nu amenda?
Proces-verbal de contravenție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14677_a_16002]
-
Marina Constantinescu În viața oricărui teatru, ca și în viața fenomenului în general sau a omului, pur și simplu, există suișuri și coborîșuri, stagnări, întunecări, momente faste sau (și) nefaste. Nici Teatrul din Oradea nu a făcut excepție de la această regulă nescrisă. Aici au montat Radu Penciulescu, Marietta Sadova, Valeriu Moisescu, Ion Cojar, Sorana Coroamă Stanca, Sanda Manu, aici și-a pus bazele solide ale carierei actorul Mircea Constantinescu, aici au lucrat Alexandru Colpaci, Alexandru Darie, Victor Ioan Frunză, Tompa Gabor
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
în care se vorbește direct de persoana în cauză. În genere, în listele bibliografice, în alcătuirea cărora se confruntă mai multe sisteme ( nume reproduse complet, prenume abreviate, reproducerea exactă a formulei alese de autor în textul citat), la noi funcționează regula nescrisă de reproducere integrală a prenumelor feminine, chiar cu riscul inconsecvenței. Sub presiunea unor sisteme internaționale de indicare a referințelor, din numele unei autorități științifice de sex feminin poate fi eliminat prenumele, purtător al informației de gen ( mai ales în
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
referențial și cel formal. În afara zonei aparte, specializate, a studiilor științifice, e probabil să întîlnim numele de familie folosite singure doar în unele contexte oficiale: școală ( "Popescu, ieși la tablă"), cazarmă, justiție, administrație. Chiar dacă traduceri grăbite nu țin seama de regula nescrisă, producînd perplexitate, uzul tinde să o respecte. Desigur, folosirea numelui de familie singur nu e maximum de politețe nici pentru bărbați; mai multe voci din public au protestat contra obișnuinței publicistice actuale de a-i desemna pe cunoscuți politicieni
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
departe de ochii presei" ( titlu, în EZ 3331). În reportajele televizate, s-a înregistrat de mai multe ori și folosirea ( și mai șocantă) a numelui de familie la genitiv-dativ: "lui Vlas". E drept că majoritatea zdrobitoare a citatelor jurnalistice confirmă regula: de zeci de ori pe aceeași pagină, prenumele este reprodus în întregime sau parțial ( "audierile Ioanei Maria Vlas", 3329, "sosirea Mariei Vlas", 3328). Apariția numelui de familie neînsoțit poate fi explicată prin modele străine, eventual printr-o anume nevoie de
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
că dezastrul fotbalului românesc se datorează plecării în străinătate a jucătorilor și arbitrajelor penibile. Fiecare din aceste motive contează, dar ele nu sunt esențiale. Din păcate, fotbalul, aflat în avangarda "privatizărilor", continuă mentalitățile comuniste: aranjamentele de culise, pila, șantajul sunt regulile după care se joacă atât în teren, cât și în afara lui. Competența și talentul sunt ultimele criterii luate în considerare - mai ales când e vorba de administrarea cluburilor și de alegerea forurilor de conducere națională. Când mai mari peste fotbalul
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
seninătate surîzătoare și un devotament incredibile (nu știu ce salarii au, dar bacșișurile sînt respinse politicos iar dacă insiști, se duc și îți cumpără din acei bani cărți de fitoterapie sau cu rețete vegetariene de la standul clinicii). Știam dintr-un sejur precedent regulile casei, dar nu m-am putut opri să nu trișez: am adus cu mine un mic radio cu căști, telefonul mobil și mai multe romane. Căci, dacă eram dispusă să accept înfometarea (o săptămînă doar cu sucuri de legume și
În Eden, cu un bagaj de cărți by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14066_a_15391]
-
ori pur și simplu firesc, profilul academic și tirajul de colecție fac această publicație cu totul inaccesibilă cititorilor neinstituționalizați, dar cu perseverență în domeniu. Ocaziile majorității autorilor periodicului de a se impune publicistic în plan local sunt rare și, de regulă, indirecte " consecințe mai mult ale activității lor didactice din învățământul superior și / sau ale traducerii și îngrijirii de ediții relevante, concomitent utile confraților și lizibile pentru marele public. Așa, de pildă, ne sunt deja cunoscute, chiar fără o bibliografie la
Eveniment la unISOn by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14080_a_15405]
-
prolific scriitor român apărut după 1989. Prozele sale au ca numitor comun permanentul balans între realism și fantastic (oniric), precum și, la nivel ideatic, o vizibilă inspirație guénonistă. Drumul spre piatră, cel mai recent roman al autorului, nu face excepție de la regulă. Drumul spre piatră este ceea ce s-ar putea numi un roman-eseu. Accentul cade aproape exclusiv pe idei, iar la sfîrșitul lecturii ceea ce rămîne în mintea cititorului este o viziune asupra istoriei. Nu personaje, întîmplări sau cine știe ce efecte artistice. Practic, Dan
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
valorilor tradiționale și un atac la adresa globalismului, a corectitudinii politice și a mercantilismului frenetic, specifice epocii actuale. În subsidiar, apare drama omului care nu se poate adapta noilor realități, cu identitatea strivită într-o societate care a abolit valorile și regulile tradiționale și se lasă guvernată de principii anarhice. Toată această viziune asupra istoriei este prezentată prin prisma evoluției/involuției unui personaj narator, Sabin Carp, fost profesor de științe sociale (dată fiind problematica romanului, specializarea nu este întîmplătoare) înainte de revoluție, dat
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
decît eseul. Tehnicile narative și stilistice, specifice romanului, îmbracă ideile într-o anumită prolixitate. Pe alocuri ele devin dificil de urmărit și de interpretat din cauza excesului de cuvinte și a permanentului balans între planul realist și cel fantastic. Narațiunea are regulile ei care, obligatoriu, produc o oarecare disipare a spațiului ideatic în teritoriul mult mai vast al epicului. Or miza principală a cărții lui Dan Stanca stă tocmai în concentrarea de idei. Drumul spre piatră este o carte care ar trebui
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
-ni-a-, -li-ard, -bi-er. În franceză, formele corespunzătoare (cu i precedînd o vocală) sînt considerate ca secvențe care conțin diftongi (ver-sion, révolu-tion, révi-sion-nisme, minéra-lier, mi-nia-ture, billard = bi-șj țard, bar-bier, în Petit Robert, 1991; am marcat separat doar silaba care ne interesează). Regula generală în pronunțarea franceză actuală este deci diftongul, față de care pot apărea excepții și mai ales posibilitatea de pronunțare scindată (în diereză), despre care autorii dicționarului afirmă că e folosită din plin - în poezie! Indicații similare dau și dicționarele italienești
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
diereză), despre care autorii dicționarului afirmă că e folosită din plin - în poezie! Indicații similare dau și dicționarele italienești, la forme și mai apropiate de cele din română (versifica-zio-ne, revolu-zio-ne, revi-sio-nismo, mi-nia-tura, bi-liar-do, bar-bie-re etc., în De Mauro 2000). Așadar, regula românească e mult mai "latinizantă" decît cele ale altor limbi romanice; desigur, fenomenul poate fi explicat prin faptul că ea a fost impusă unor cuvinte intrate mai tîrziu în limbă, alcătuind un strat lexical cult, modelat în parte după latină
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
morfologia și sintaxa, brutalizînd (deseori cu grație) vocabularul. Nimeni nu s-a mai jucat asemenea lui cu toate cuvintele pe care dicționarul i le furniza; creînd altele, cînd dicționarul i se părea sărac. Nu doar frazele poetice sînt rescrise după reguli noi, dar cuvintele înseși sînt sfărîmate și silabele lor reordonate. Nucleul cel mai dur al limbii este spart. O nouă limbă poetică ia naștere în creuzetul alchimistului care e Nichita Stănescu. Libertatea pe care și-a asumat-o poetul Elegiilor
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
s-a prăbușit, criteriile au rămas aceleași. Și viața lui Gheorghe Grigurcu a rămas aceeași. Nici măcar venirea la putere a regimului Constantinescu în 1996 (pe care crtiticul, devenit și comentator politic a sprijinit-o în mod direct) nu a schimbat regula jocului. Așa încît după cîteva articole neconvenabile noii puteri, criticul s-a văzut îndepărtat de la ziarele la care colabora. Cît despre părăsirea locuinței igrasioase din Tîrgu Jiu, aceasta a rămas o utopie. În jurul libertății, masivul volum publicat de editura ieșeană
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
păr, dacă vrei. Dacă desenul ar fi pentru tine, l-aș face așa cum îl vrei tu. Susana își mișcă încet capul și mă privi curioasă. - Nu-l vreau pentru mine " reflectă cîteva clipe și se însufleți din nou. E-n regulă, o să facem altceva. O să te las să mă desenezi așa pentru căpitan, ca pe o imbecilă înconjurată de medicamente, dar cu o condiție: o să-mi faci un alt desen așa cum o să-ți cer eu, un desen colorat și cît se
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
avut în SRI și l-ai schimbat și pe ăla!" și trofeul ar fi trebuit depus urgent în brațele lugubrului personaj. (E drept că ea figurează la secțiunea "Top șoc", dar nu știu ce e șocant în astfel de gesturi care sunt regula comportamentală a pesediștilor și nu excepția!) Fără nici un efort, mi-au venit în minte cel puțin alte patru-cinci secvențe care-ar fi meritat cu prisosință să figureze în colecția de perle a "Adevărului". Cea mai gogonată dintre toate aparține unei
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
un tur al librăriilor, al tonetelor de carte, spre a nu mai vorbi de spectacolul editorial debordant oferit, din sezon în sezon, la marile târguri din capitală sau din țară. Sub coperți tot mai luxoase, în stil afișat occidental - de regulă pastișat, dar nu lipsește nici inovația -, cu cele mai frapante înfățișări, într-un adevărat vacarm vizual, edițiile sunt pretutindeni. În emulație, în competiție, în rivalitate acerbă. Apar, firește, mii de cărți care nu se recomandă drept ediții. Dar cele care
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
spontană a pronunțării; pe baze acustice, vorbitorii unei limbi vor decide uneori greu, în fața aceleiași secvențe, pronunțate de altcineva, natura ei silabică. În afara unei situații experimentale, substituirea unui hiat (recomandat de norme) cu un diftong trece neobservată. Sentimentul încălcării unei reguli apare doar cînd aspectul fonic al cuvîntului se modifică mai profund (nu în trecerea de la ca-si-e-ri-e, în cinci silabe, la ca-sie-ri-e, în patru, ci la o eventuală transformare în caserie). Apoi, impresia pe care o are vorbitorul despre felul cum
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
sursa creștină însăși, iudaismul, se bucura doar de o adversitate neînduplecată, cu prigoane mai mult sociale. S-a mai spus că și cruciadele nu erau îndreptate numai împotriva musulmanilor... Nonsens. Sigur e că religia care respectă, fără nici un rabat ocazional, regulile fizice ale Cosmosului creat, și care a avut cel mai des de suferit de-a lungul istoriei, a contribuit cel mai mult la înaintarea spectaculoasă a cunoașterii umane.
Învierea ca veșnică întoarcere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14140_a_15465]
-
prin impunerea elementului subordonat în poziție hegemonică. Într-un context postmodern, ceea ce-i «leagă» pe cei doi termeni nu este nici opoziția, nici atracția dintre ei, ci simpla lor diferență (s.a.) - o relație rizomică, deschisă, care nu stabilește puncte fixe, reguli sau obligații ierarhice prestabilite" (p. 82). Este limpede de aici că poietica postmodernă presupune, la nivelul artei, o abolire a planului vertical (cu tot ce presupune el: tradiții, valori, ierarhii de tot felul) și încadrarea fenomenului artistic într-un plan
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]