KorAP: Find »[drukola/base=reintervenție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...16 >

383 matches

Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556

factori de risc insituționali). Factori de risc dependenți de pacient în revascularizarea miocardică După revascularizarea chirurgicală a miocardului pot apărea o serie de evenimente nefavorabile dintre care cele mai importante sunt: decesul, reapariția anginei, infarctul miocardic acut nonperioperator, moartea subită, reintervenții pentru revascularizare. Factori de risc pentru deces după by-pass-ul aortocoronarian (BAC) Vârsta Vârsta înaintată reprezintă un factor de risc pentru decesul precoce după BAC, acționând probabil ca o afecțiune coexistentă. Tipul de angină Spre deosebire de ceilalți factori de risc dependenți de

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
boala coronariană. Astfel, antecedentele familiale, diabetul zaharat netratat, persistența dislipidemiei și a hipertensiunii arteriale, fumatul cresc riscul apariției infarctului miocardic prin progresiunea leziunilor aterosclerotice de la nivelul arterelor coronare, precum și prin accelerarea degenerării ateromatoase a grafturilor venoase. Factori de risc pentru reintervenție după BAC Reintervenția pentru o nouă revascularizare miocardică după operația de by-pass aortocoronarian nu este necesară la circa 97% din bolnavi la 5 ani de la prima operație, la 90% dintre aceștia după 10 ani, în timp ce după 15 ani doar 35

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
antecedentele familiale, diabetul zaharat netratat, persistența dislipidemiei și a hipertensiunii arteriale, fumatul cresc riscul apariției infarctului miocardic prin progresiunea leziunilor aterosclerotice de la nivelul arterelor coronare, precum și prin accelerarea degenerării ateromatoase a grafturilor venoase. Factori de risc pentru reintervenție după BAC Reintervenția pentru o nouă revascularizare miocardică după operația de by-pass aortocoronarian nu este necesară la circa 97% din bolnavi la 5 ani de la prima operație, la 90% dintre aceștia după 10 ani, în timp ce după 15 ani doar 35% vor suferi o

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
circa 97% din bolnavi la 5 ani de la prima operație, la 90% dintre aceștia după 10 ani, în timp ce după 15 ani doar 35% vor suferi o nouă intervenție (52). Vârsta tânără la prima operație crește în mod cert riscul pentru reintervenție (53), fiind totodată un marker al agresivității procesului aterosclerotic alături de boala vasculară periferică, leziunile coronariene difuze, hipertensiunea arterială, dislipidemie. Factori de risc procedurali în revascularizarea miocardică Factori de risc procedurali pentru deces după BAC Revascularizarea incompletă Obiectivul urmărit în terapia

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
invers proporțională între mortalitate și experiența acumulată. Este motivul pentru care riscul de deces este cu atât mai mare cu cât operația este efectuată la o dată mai apropiată de momentul introducerii noului tip de intervenție. Sângerarea Procentul bolnavilor care necesită reintervenție pentru controlul sângerării este variabil în diferite statistici, dar în general se încadrează între 3% și 5%. Sângerarea este o complicație care contribuie în mare măsură la morbiditatea postoperatorie, iar în cazul bolnavilor cu risc crescut stă de multe ori

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
10 ani ș108ț). O serie de factori procedurali pot crește însă incidența acestui eveniment nefavorabil. Dintre aceștia cei mai importanți sunt: revascularizarea incompletă, deficiențele de tehnică chirurgicală (chirurgul), utilizarea grafturilor secvențiale, nefolosirea arterei mamare interne. Factori de risc procedurali pentru reintervenție după BAC Reintervenția după by-pass-ul aortocoronarian se poate datora unui rezultat suboptimal obținut în urma reintervenției chirurgicale, secundar unei strategii mai puțin adecvate (nefolosirea arterei mamare interne, utilizarea grafturilor secvențiale) sau/și erorilor de tehnică (afectarea anastomozelor). Degenerescența aterosclerotică a grafturilor

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
O serie de factori procedurali pot crește însă incidența acestui eveniment nefavorabil. Dintre aceștia cei mai importanți sunt: revascularizarea incompletă, deficiențele de tehnică chirurgicală (chirurgul), utilizarea grafturilor secvențiale, nefolosirea arterei mamare interne. Factori de risc procedurali pentru reintervenție după BAC Reintervenția după by-pass-ul aortocoronarian se poate datora unui rezultat suboptimal obținut în urma reintervenției chirurgicale, secundar unei strategii mai puțin adecvate (nefolosirea arterei mamare interne, utilizarea grafturilor secvențiale) sau/și erorilor de tehnică (afectarea anastomozelor). Degenerescența aterosclerotică a grafturilor venoase este principala

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
Dintre aceștia cei mai importanți sunt: revascularizarea incompletă, deficiențele de tehnică chirurgicală (chirurgul), utilizarea grafturilor secvențiale, nefolosirea arterei mamare interne. Factori de risc procedurali pentru reintervenție după BAC Reintervenția după by-pass-ul aortocoronarian se poate datora unui rezultat suboptimal obținut în urma reintervenției chirurgicale, secundar unei strategii mai puțin adecvate (nefolosirea arterei mamare interne, utilizarea grafturilor secvențiale) sau/și erorilor de tehnică (afectarea anastomozelor). Degenerescența aterosclerotică a grafturilor venoase este principala cauză a reintervențiilor mai comună chiar decât progresiunea leziunilor de la nivelul arterelor

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
aortocoronarian se poate datora unui rezultat suboptimal obținut în urma reintervenției chirurgicale, secundar unei strategii mai puțin adecvate (nefolosirea arterei mamare interne, utilizarea grafturilor secvențiale) sau/și erorilor de tehnică (afectarea anastomozelor). Degenerescența aterosclerotică a grafturilor venoase este principala cauză a reintervențiilor mai comună chiar decât progresiunea leziunilor de la nivelul arterelor coronare (109, 110). Nefolosirea arterei mamare interne pentru anastomoza pe artera descendentă anterioară este un factor de risc pentru reintervenție deoarece patența venei safene folosită pentru graftarea LAD este mai mică

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
afectarea anastomozelor). Degenerescența aterosclerotică a grafturilor venoase este principala cauză a reintervențiilor mai comună chiar decât progresiunea leziunilor de la nivelul arterelor coronare (109, 110). Nefolosirea arterei mamare interne pentru anastomoza pe artera descendentă anterioară este un factor de risc pentru reintervenție deoarece patența venei safene folosită pentru graftarea LAD este mai mică. Astfel, cu cât este mai frecvent folosită, artera mamară internă pare să reducă incidența reintervenției și să prelungească intervalul de timp scurs între prima și a doua operație de

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
mamare interne pentru anastomoza pe artera descendentă anterioară este un factor de risc pentru reintervenție deoarece patența venei safene folosită pentru graftarea LAD este mai mică. Astfel, cu cât este mai frecvent folosită, artera mamară internă pare să reducă incidența reintervenției și să prelungească intervalul de timp scurs între prima și a doua operație de revascularizare miocardică (111). Grafturile secvențiale cresc riscul reintervenției deoarece în cazul unei stenoze dezvoltate în porțiunea proximală a graftului teritoriul miocardic amenințat poate fi important și

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
LAD este mai mică. Astfel, cu cât este mai frecvent folosită, artera mamară internă pare să reducă incidența reintervenției și să prelungească intervalul de timp scurs între prima și a doua operație de revascularizare miocardică (111). Grafturile secvențiale cresc riscul reintervenției deoarece în cazul unei stenoze dezvoltate în porțiunea proximală a graftului teritoriul miocardic amenințat poate fi important și ca urmare există posibilitatea instalării unui infarct miocardic întins secundar ocluziei grefonului. Reintervenția este indicată în această situație pentru o revascularizare eficientă

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
operație de revascularizare miocardică (111). Grafturile secvențiale cresc riscul reintervenției deoarece în cazul unei stenoze dezvoltate în porțiunea proximală a graftului teritoriul miocardic amenințat poate fi important și ca urmare există posibilitatea instalării unui infarct miocardic întins secundar ocluziei grefonului. Reintervenția este indicată în această situație pentru o revascularizare eficientă care să prevină apariția accidentului coronarian acut. Anastomozele distale pot fi compromise atât prin erori de tehnică chirurgicală, cât și ca urmare a proliferării intimale la acest nivel. În ambele situații

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
revascularizare eficientă care să prevină apariția accidentului coronarian acut. Anastomozele distale pot fi compromise atât prin erori de tehnică chirurgicală, cât și ca urmare a proliferării intimale la acest nivel. În ambele situații când stenozele sunt semnificative hemodinamic se impune reintervenția pentru o revascularizare chirurgicală eficientă. Factori de risc instituționali în revascularizarea miocardică Instituția în care se efectuează intervenția chirurgicală influențează rezultatele revascularizării chirurgicale a miocardului. Logistica disponibilă este importantă și uneori decisivă în rezolvarea complicațiilor apărute în urma intervenției chirurgicale. Mijloacele

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
cu drenaj care și în experiența noastră s-a dovedit puțin eficace; Instituirea precoce a terapiei de epurare extrarenală în cazul disfuncției renale severe postoperatorii și instruirea adecvată a personalului din unitatea de terapie intensivă pentru utilizarea adecvată a echipamentului; Reintervenția pentru controlul hemostazei nu va fi temporizată excesiv astfel încât aceasta să se poată realiza în condiții de stabilitate hemodinamică, fără irosirea nejustificată a produșilor de sânge și având la dispoziție timpul necesar pentru pregătirea adecvată a câmpului operator prin respectarea

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
sau ale ventriculului, lezarea unui graft venos aflat în vecinătate sau chiar strangularea cordului printr-o ansă formată de fir (47). Lezarea trunchiului venos brahiocefalic stâng Trunchiul venos brahiocefalic stâng poate fi lezat în timpul sternotomiei mediane în special în cazul reintervențiilor. Accidentul se produce mai frecvent când depărtătorul de stern este deschis fără ca trunchiul să fie eliberat de țesuturile adiacente. Sângerarea care se produce poate fi dramatică necesitând instituirea by-pass-ului cardiopulmonar prin canulare femurală. Dacă leziunea produsă se află la distanță

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
interesează joncțiunea cu vena cavă superioară atunci refacerea continuității venoase se va face folosind un petec de venă safenă sau de pericard. Tamponada cardiacă Deși la majoritatea pacienților apărea în perioada perioperatorie un revărsat pericardic, tamponada cardiacă care să necesite reintervenție se întâlnește în 3-6% din cazuri (48). Închiderea pericardului previne aderența cordului la suprafața posterioară a sternului, facilitând astfel sternotomia în cazul reintervențiilor. Mai mult decât atât, unii chirurgi consideră că pericardul protejează grafturile venoase. Cu toate acestea, închiderea pericardului

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
cardiacă Deși la majoritatea pacienților apărea în perioada perioperatorie un revărsat pericardic, tamponada cardiacă care să necesite reintervenție se întâlnește în 3-6% din cazuri (48). Închiderea pericardului previne aderența cordului la suprafața posterioară a sternului, facilitând astfel sternotomia în cazul reintervențiilor. Mai mult decât atât, unii chirurgi consideră că pericardul protejează grafturile venoase. Cu toate acestea, închiderea pericardului poate induce o poziție vicioasă a grefoanelor folosite la revascularizarea miocardului ceea ce duce la compromiterea fluxului sanguin și apariția ischemiei miocardice. Sângerarea postoperatorie

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
56, 57). Aspirina, frecvent întâlnită în medicația bolnavilor coronarieni, inhibă agregarea plachetară și crește sângerarea postoperatorie (58). Administrată preoperator, se asociază cu un risc crescut pentru transfuzie, prelungește timpul operator ca urmare a hemostazei dificile, crește de patru ori incidența reintervențiilor pentru sângerare (59). Dacă în cazurile de angină pectorală instabilă beneficiile administrării aspirinei contrabalansează în mare măsură riscul întreruperii acesteia, la o serie de pacienți cu angină pectorală stabilă de efort, cu stenoze coronariene prin plăci ateromatoase stabile, oprirea administrării

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
drenajul pe tuburile toracice se accelerează brusc sau drenajul toracic persistă în primele ore postoperator (> 500 ml în prima oră, > 400 ml/oră în primele două ore, > 300 ml/oră în primele trei ore sau > 1000 ml în patru ore). Reintervenția pentru sângerare postoperatorie este necesară în 3-5% din cazuri și la 2/3 din acești pacienți se identifică o sursă chirurgicală (60). Cele mai frecvente surse de hemoragie sunt reprezentate de: ramurile arterei mamare interne, radiale, gastroepiploice sau ale unui

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
hemodinamică examenul ecocardiografic poate evidenția zone de hipokinezie sugestive pentru miocard ischemic. Coronarografia de urgență poate evidenția vasospasm reversibil la administrarea de blocanți ai canalelor de calciu, sau nitrați, sau complicații la nivelul grefoanelor care să necesite cardiologie intervențională sau reintervenție chirurgicală (105). Pacienții cu sindrom de debit cardiac scăzut după infarct miocardic perioperator trebuie să beneficieze de balon intraaortic de contrapulsație. Pacienții sub 65 de ani ce au suferit un infarct miocardic masiv pot fi candidați pentru suportul mecanic circulator

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
de urgență poate identifica spasm al arterelor coronare native potențial reversibil la administrarea blocanților canalelor de Ca sau nitraților, dar și complicații care țin de latura tehnică a operației și care pot impune utilizarea unor tehnici de cardiologie intervențională sau reintervenția chirurgicală pentru eliminarea acestora (116, 117, 118, 119, 120). Bolnavii la care evoluția postoperatorie este complicată de apariția unui infarct miocardic au un risc de mortalitate și de apariție a altor stări morbide de 2,5 ori mai mare comparativ

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
tehnicile de revascularizare percutană. Stenturile intracoronariene sunt folosite astăzi în peste 50% din intervenții, ceea ce a redus semnificativ necesitatea revascularizării chirurgicale de urgență. Ameliorarea calității stenturilor, folosirea drogurilor inhibitoare a proliferării intimale și noile terapii adjuvante (brachyterapia) au scăzut rata reintervențiilor datorate restenozării (34). Măsurile energice de combatere a aterosclerozei atât înainte, cât și după intervenția chirurgicală, îmbunătățirea metodelor de detectare a miocardului viabil, introducerea inhibitorilor de glicoproteină IIb/IIIa în timpul intervențiilor percutane, folosirea pe scară largă a grafturilor arteriale, adoptarea

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
poate spune că la bolnavii tineri (< 55 ani) cu leziune unică a arterei descendente anterioare tehnicile de revascularizare percutană sunt relativ sigure, puțin invazive, cu un bun raport cost/beneficiu, iar utilizarea noilor strategii terapeutice amintite va reduce semnificativ rata reintervențiilor. Cu toate acestea, există însă subgrupuri de bolnavi la care abordul chirurgical al leziunilor este strategia de preferat a fi urmată. Dezvoltarea tehnicilor chirurgicale miniinvazive pentru abordul leziunilor coronariene (MIDCAB) și evitarea folosirii by-pass-ului cardiopulmonar (OPCAB) pentru revascularizarea miocardică alături de

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
mai severe (90) și în unele cazuri este mai greu acceptată de pacient. La toate acestea se mai adaugă și riscul operator foarte mare la unii bolnavi vârstnici, cu afecțiuni asociate (insuficiența renală cronică, în dializă sau cu transplant renal, reintervenții cu grafturi permeabile, boală vasculară periferică severă, boală pulmonară obstructivă cronică) (91) care contraindică procedeul chirurgical clasic în condițiile în care revascularizarea prin procedee de cardiologie invazivă nu este posibilă sau are un risc inacceptabil. În intenția de a soluționa

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]