445 matches
-
din text conținea o referire la anul unei bătălii sau al unui tratat ecou neîndoielnic al criticatului manual unic pentru clasa a XI-a160. În astfel de formule, istoria "integrată" nu a dăunat cu nimic celei naționale, oferind suficient spațiu pentru reiterarea adevărurilor "noastre", așteptate de la orice manual, indiferent de titlul său. Cărțile școlare de religie creștin-ortodoxă, apărute după o întrerupere de peste cinci decenii când studiul lor a fost permis doar în seminariile teologice au accentuat opțiunea militant hagiografică, inventariind insistent ctitoriile
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
specializate pe domeniul politic demonstrează faptul că literatura se savurează nu doar printr-o lectură pasivă, ci printr-o trecere dincolo de o simplă secvențialitate a unor episoade narate, unde personaje fictive joacă roluri tematice. Acest lucru este, de fapt, o reiterare 52 a ceea ce Umberto Eco ([1990] 1996: 25) definește drept "intențio lectoris": într-un text, trebuie căutat de asemenea ceea ce se spune, independent de intențiile autorului sau. Semioticianul italian merge mai departe, afirmând faptul că trebuie căutat în text ceea ce
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Regele Lear cu lucrarea lui Harsnett: "Tragedia Regele Lear este bîntuita de un simț al ritualurilor și credințelor care nu mai sînt eficiente, care au fost golite de conținut... Relația piesei Regele Lear cu lucrarea lui Harsnett este una de reiterare, o reiterare care trădează schimbări instituționale neexprimate, dar profunde". Întrucît Shakespeare a folosit cu certitudine această carte, piesa Regele Lear nu putea fi scrisă decît după această dată. 1604-1605 Se pare ca tragedia Regele Lear a fost scrisă în iarna
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cu lucrarea lui Harsnett: "Tragedia Regele Lear este bîntuita de un simț al ritualurilor și credințelor care nu mai sînt eficiente, care au fost golite de conținut... Relația piesei Regele Lear cu lucrarea lui Harsnett este una de reiterare, o reiterare care trădează schimbări instituționale neexprimate, dar profunde". Întrucît Shakespeare a folosit cu certitudine această carte, piesa Regele Lear nu putea fi scrisă decît după această dată. 1604-1605 Se pare ca tragedia Regele Lear a fost scrisă în iarna anului 1604-1605
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
să vorbească pentru sine: el nu are nimic de spus, îi lipsesc mijloacele. Poate că a "înțeles", însă n-a observat nimic. Se lasă invadat în mod confuz de rumoarea paginii deschise înaintea lui, o amplifică în termeni mai slabi: reiterare ce dizolvă forma, făcând să mișune echivalenții inferiori ai sensului"294. Monica Lovinescu face critică literară chiar și atunci când parafrazează, întrucât identifică în interiorul limbajului simbolurile cheie. Din acest moment, abstractul se concretizează într-un limbaj mai uman. Alteori, autoarea confruntă
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
pretutindeni, / Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... (M. Eminescu); Iar pupăza zbârrr... peo dugheană! (I. Creangă). 2.9.2. Figuri de construcție/de nivel sintactic (metataxe) Repetiția este o figură de stil de nivel sintactic ce constă în reiterarea unui termen sau a unei sintagme în scop expresiv. Această metataxă se manifestă la nivel lexical (repetiția simplă) sau la nivel sintactic: - repetiția simplă (lexicală): Și plutești, plutești, plutești, / Printre alge, printre pești / Și înoți, înoți, înoți, / Până simți că
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
nu antrenează nicio durere, niciun fel de suferință. Mai rău, odată împlinite, ele revin identice, intacte, cerând aceeași energie ca și cum n-ar fi fost satisfăcute. Efort zadarnic, asemenea umplerii butoiului Danaidelor, faptul de a răspunde la aceste dorințe induce permanent reiterarea negativității. Nenaturale și nenecesare sunt vinurile scumpe, mesele bogate, casele costisitoare, hainele de lux, erotica elaborată, pasiunea amoroasă, rafinamentele senzuale, care țin de vârful culturii și al civilizației, în vreme ce epicurismul rămâne pe cât se poate un naturalism - de care Rousseau își
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Într-un loc În care totul este posibil și În care propria lui ființă e „o cantitate neglijabilă” (după cum afirmă unul dintre anchetatori), care poate supraviețui sau dispărea după bunul plac al torționarului. Avem aici de-a face cu o reiterare a omnipotenței sistemului comunist, care ajunsese să-și aroge, În fantasmele conducătorilor, drept de viață și de moarte asupra cetățenilor săi. De cele mai multe ori se Încerca, În acest algoritm al fragilizării psihice a anchetatului, intimidarea Încă de la primul contact cu
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
se petreacă. Psihologic vorbind, bucuriile negative implică însă și ele o suprapunere a timpurilor. Ele se referă la o așteptare (așadar la o proiecție anticipativă, la un viitor), combinată cu o experiență negativă trecută. Aștepți ca, acum și în viitor, reiterarea - confirmată de trecut - a răului să devină prezentă. Te bucuri, prin urmare, că răul de care erai sigur nu are loc sau că are loc un bine de care te ândoiai. Suntem, cu aceste nuanțe, mai aproape de Spinoza decât de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în formularea deciziilor, în gestionarea imaginii personale și în stabilirea relațiilor interpersonale, pe când în culturile orientale rolul decisiv al limbii apare în conservarea relațiilor de grup, în confirmarea poziției sociale prealocate pe care o are fiecare membru al societății, în reiterarea tradiției în relațiile ingroup și intergrup. În timp ce culturile occidentale valorizează originalitatea, sinceritatea ca expresie a propriilor opinii, argumentativitatea și asertivitatea, culturile orientale valorizează conformismul, șablonul, proverbul, subordonarea opiniei individuale viziunii de viață a grupului. Dacă în culturile occidentale cuvântul primează
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
viului sunt traduse în algoritmi matematici: noul om-mașină se supune unei evoluții artificiale, mai degrabă decât selecției naturale, deși locuiește în „biospațiu” (vezi Wark, 2002 pentru utilizarea termenului în noi contexte medialeă. În acest mod, se poate vorbi de o reiterare a darwinismului în modelele tehnoculturale ale corporealității. O concretizare soft a vieții artificiale, virușii electronici sunt concepuți drept forme vitale asemuite paraziților (vezi Rötzer, 1993Ă corpurilor vii, forme intermediare care depind de acestea din urmă pentru a exista și care
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
că ar trebui să puneți stop înaintării dumneavoastră către destinația urmărită. O tehnică utilă la primele semne de acest fel este efectuarea unui ocol care să vă ducă spre destinația urmărită fără însă a mai provoca agresiunea verbală. Iată o reiterare a conversației dintre Ralph și Ruth. De data aceasta, Ralph se folosește de tehnica iscusită a ocolișului. Ralph: Am niște vești proaste cu privire la călătoria de afaceri de săptămâna viitoare în care doreai să mă iei cu tine. Ruth (primul semn
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
pretutindeni, / Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... (M. Eminescu); Iar pupăza zbârrr... peo dugheană! (I. Creangă). 2.9.2. Figuri de construcție/de nivel sintactic (metataxe) Repetiția este o figură de stil de nivel sintactic ce constă în reiterarea unui termen sau a unei sintagme în scop expresiv. Această metataxă se manifestă la nivel lexical (repetiția simplă) sau la nivel sintactic: - repetiția simplă (lexicală): Și plutești, plutești, plutești, / Printre alge, printre pești / Și înoți, înoți, înoți, / Până simți că
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
contractului profesional. Clasificare a. Definiție Potrivit art. 1166 C.civ. "Contractul este acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic". Observăm că această definiție nu este decât o reiterare a art. 942 din vechiul C.civ. Contractul este sinonim cu convenția deoarece au aceeași semnificație. De altfel, practica judiciara folosește termenii de contract și convenție cu același înțeles. b. Contractul unilateral și actul juridic unilateral Contractul unilateral Contractul unilateral
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
a înțelege la nivel de fonem, nuanță și spirit opera abordată. Ca să nu mai vorbim de șansa traducătoarei de a se fi naturalizat în Italia, limba italiană a traducerii de față, netimorată de juvenilele ampolosități manieriste, de cascade adjectivale, de reiterări și figuri retorice ușor desuete, de naive jocuri sau obscurități, are fluență, relief, vervă, dramatism, culoare, dovada fiindu-ne dată mai cu seama de Geniu pustiu / Genio soltario (am fi preferat deserto), în care recunoaștem dicțiunea din marile poeme tip
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
prăbușire pot deveni cauza esențială a redresării. Totul depinde de forța de rezistență vitală, de forța elanului. Acestea sînt adevăruri foarte vechi: adevăruri eterne. E ușor să le spui, dar e greu să le trăiești. Ceea ce facilitează trăirea lor este reiterarea lor pînă la sursa lor esențială: motivele intime. Vechiul și Noul Testament formează un tot inseparabil. Ele vorbesc de la căderea lui Adam pînă la moartea lui Iisus și de la moartea lui Iisus pînă la a Doua Venire despre istoria esențială a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
capăt resentimentelor meditative cu ajutorul valorificărilor reconciliante, putem întotdeauna să ne trezim din starea semisubconștientă a visărilor diurne, a viselor cu ochii deschiși, în care ne hrănim cu energia noastră vanitățile vexate, în căutarea triumfului, și pierdem timpul vieții noastre prin reiterarea plîngerilor nedemne și prin elaborarea proiectelor de revanșă; în care ne vedem, sărman erou, învingător imaginar al tuturor adversităților și adversarilor, cu condiția să nu ne prăbușim în angoasa morbidă în fața celor mai mici obstacole exaltate imaginativ. Ca să te iubești
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
explică unor confrați că moartea prin decapitare semnifică sfârșitul vieții spirituale, în vreme ce moartea prin penetrarea regiunii pectorale este semnul suprimării trăirii afective. Fără a zăbovi asupra speculațiilor ezoterice, (deși erudiția lui Eco este provocatoare), dihotomia moarte spirituală moarte afectivă permite reiterarea constatării că, din perspectiva lui Camil Petrescu, sfârșitul tragic al protagoniștilor înseamnă o repudiere a celor două personae, uciderea lor în inconștientul personal. Înnobilarea eroului prin decapitare e o șansă suplimentară pentru perspectiva psihanalitică; orfanul, umilit și pauper, dar, ambițios
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
demonstra pregnanța arhetipală, cristică și quijotescă, în scrierile, cu un caracter intim, ale lui Mihai Eminescu și Camil Petrescu (Patul lui Procust, este, să ne reamintim, și un jurnal de existențe), nu mai e o simplă speculație, ci chiar o reiterare a dictonului "Nil nove sub sole", în care însuși Camil credea cu atâta convingere. S-a constatat că existența lui Eminescu este marcată adeseori de dromomanie. Ca un autentic hidalgo al spațiului românesc, el este peste tot și unde nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
manifestării agresivității, În vederea sancționarii ei și, totodată, cu intenția clară de a preveni repetarea actelor de violență. Pedepsele pot fi institutionalizate (cum ar fi cazul sancțiunilor juridice și neinstitutionalizate (cum ar fi cele din cadrul familiei. Masura În care pedeapsa previne reiterarea comportamentului agresiv este greu de demonstrat. Cert este că recidivismul este un exemplu clar al eșecului programului de recuperare bazat pe pedeapsă. Privat de libertate, aflat sub influența directă a altor delincvenți mai experimentați, adolescentul poate Învăța ușor alte trucuri
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
amant), ci o prostituată, Victoria, izbitor de asemănătoare soției sale, prilej de elan livresc despre marile surprize, contrafaceri și alibiuri ale destinului. De la arta problematizării extreme, naratorul trece la arta spionajului și a reportajului stenografiat. Flagelant al detaliilor, inclusiv prin reiterarea acestora, Marías este un artizan al scenariilor infinite, un gest sau o aserțiune o dată descrise, vor deveni ulterior o cascadă de redimensionări analitice. Victor Francés nu pregetă să refacă din interiorul unor scene trăite, dar și din surse indirecte (supoziții
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
știe nimic din toate astea. El îmi va continua psaltirea" (VIII. Celălalt Lazăr). Deși, în aparență, ultima dintre cele Nouă variațiuni... pare a rupe seria istovitoare a reflectărilor (pe ultimul Daniel îl privește primul Kiril), finalul redeschide cercul demonic, sugerând reiterarea nesfârșită a poveștii: Se sfârșea luna april și începea luna martie. Daniel se apropie de fântână. (...) Era într-o noapte de vineri spre luni. Luni stătu toata ziua și plânse aplecat peste fratele său Daniel. Din puț îi privea cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
meu primitiv/ alungat de oriunde/ și prezent peste tot" Marele ospăț din Poema mâinilor înroșite de hohot) ori a exilului interior ("pasărea din mine/ a plecat în exil" Cu mare pompă din Galeriile amare). Ori, în fine, senzația copleșitoare a reiterării destinului christic ("trupul/ altar de jertfă/ poruncă divină/ pe umeri/ ca o cruce/ dezgroapă străine/ cuiele/ am început să le simt" Sfârșitul mai glorios decât începutul din Galeriile amare). Din perspectiva confesiunilor din ultimele cărți însă, aceste antecedente ale suferinței
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
susține echilibrul precar al lumii. Ca în această mărturisire directă, lapidară, a impasului lăuntric, poetul preferă peste tot dicțiunea nerelativizată a suferinței inerente procesului de chestionare identitară. Proces în cursul căruia intervin și invariantele bine știute: spectrul ratării, anxietatea, oboseala reiterării acelorași atitudini, incertitudinea soluționării crizei. Scriitorul le dă însă glas nemijlocit, fără să le învăluie în aburii metaforismului desuet, fără să încețoșeze peisajul oricum aspru al propriei interiorități o interioritate ce își deconspiră de la început slăbiciunile: "uneori, după lungi hăituieli
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
naturi îl infestează, cu o lentoare otrăvită. Dar în ultima secțiune a cărții, instanța auctorială își devoalează, finalmente, miza portretistică, cea de a reface traseul existențial al Poetului însuși, cel în sufletul căruia moare lumina, într-o sisifică tentativă de reiterare a splendidei istorii a prințului ce își caută nemurirea: "moare lumina/ în sufletul călăului:/ Buona Pasqua!// n-am scris nici în noaptea asta/ poezia genială/ la care visez de când am venit pe lume/ aceasta a fost basmul meu/ cu tinerețea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]