17,422 matches
-
anul precedent) ș.a. La fel cea din Facultate: ce cursuri a audiat, ce lucrări a făcut, ce profesori a avut pot fi informații interesante pentru un personaj atât de puțin cunoscut, chiar dacă nu le atribuim acestora decât o valoare foarte relativă. După opinia mea ar trebui inventariate și publicate într-un volum toate textele lui Trost, precum și cele care îl privesc, pentru că ele sunt cele care pot sugera disponibilitățile neobișnuitului autor, motivele schimbărilor sale, precum și ambianța suprarealistă în care evolua. Și
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
ști că pur și simplu, prin fatalitate, „a vrea” nu e echivalent cu „a putea” și că voluntarismul nu se punctează ca realizare. Ar mai fi ceva: în critică (adică în exercitarea spiritului critic) chestiunea cantitativă a „operei” e destul de relativă. Studiile lui Maiorescu abia dacă depășesc, puse cap la cap, mia de pagini. Contează însă impactul și buna poziționare în sistemul de valori. Nici de unul, nici de celălalt, Monica Lovinescu nu duce lipsă. Recent apărută, în selecția Cristinei Cioabă
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
Primarul Constanței, Radu Mazăre, se declară pentru Mazăre a spus, joi, într-o conferință de presă, că iubește animalele, dar că în niciun oraș din lume nu a văzut pe străzi. Chestiunea asta este foarte relativă pentru că ține de suflet. Când merg cu bicicletă și sare să mă muște aș vrea să-i omori, când văd într-un reportaj prin ce chinuri trec, aș vrea să nu-i omori, că iubesc animalele. Cred că până la urmă
Mazăre despre maidanezi: Decât să mă muşte şi să mă îmbolnăvesc, mai bine îi omor () [Corola-journal/Journalistic/24409_a_25734]
-
România literară, iar Jurnalul de la Dolhasca, primul în ordine cronologică, încheie culegerea. Menționez și un interviu realizat de Emilia Chiscop - despre care ediția nu ne furnizează nici un indiciu în privința datei și locului apariției -, oferit ca addenda la primul capitol. Această relativă indiferență față de criteriile editoriale ar trebui să sublinieze, cumva, caracterul secundar, „poetic”, al publicisticii lui Emil Brumaru, pe care, de altfel, Ioana Pârvulescu îl și explorează pe text, argumentându-l imbatabil. Totuși, fără a contesta evidența afirmației că Emil Brumaru
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
dintre impetuosul nou cu vechea inerție: canonul se debarasează de grotesc, viața e o stradă, pe care ne cunoaștem în grabă, ca imediat să uiți totul. Pe de altă parte, în creația Szymborskiej, pe care ai pomenit-o, totul e relativ și schimbător, ca „Norii” - de fapt un credo poetic al ei. Dumnezeu și omul se înțeleg. Nevasta lui Lot nu a încălcat interdicția Domnului părăsind cu familia Sodoma. A revenit pentru că s-ar fi speriat de șarpe sau și-a
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
rostit atît de vehement împotriva intelectualității pașoptiste. Iar pașoptiștii, buni cunoscători ai Europei de Apus (mai ales Franța), unii participanți la revoluția din februarie 1848 la Paris, voiau să racordeze treptat și selectiv țările române la civilizația apuseana. De aici relativă lor omogenitate ideologică și politică, chiar cu aripa lor mai moderată (de pildă, Heliade Rădulescu care, însă, nu-și făcuse studiile în străinătate). Înfrîngerea revoluției de la 1848, previzibilă, a deschis însă calea modernizării nu numai instituționale a țărilor românești. Autorul
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
trei cărți (una, cea de Duc și Milhès), mai sunt câteva broșuri (una, deosebit de "elegantă"), o lucrare a UNICEF-ului, 2-3 publicații străine. Aș fi putut crede, după asemenea penurie sau, parcă, absență a preocupării, că nu există nicăieri cărți relative la aceste ființe. Dar cu prilejul unui congres, în Franța, la "Bibliothèque Nationale",2) am găsit nu puține cărți relative la situația și particularitățile zișilor "enfants de la rue",3) dintre care cel puțin un studiu de bună calitate științifică (cu
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
2-3 publicații străine. Aș fi putut crede, după asemenea penurie sau, parcă, absență a preocupării, că nu există nicăieri cărți relative la aceste ființe. Dar cu prilejul unui congres, în Franța, la "Bibliothèque Nationale",2) am găsit nu puține cărți relative la situația și particularitățile zișilor "enfants de la rue",3) dintre care cel puțin un studiu de bună calitate științifică (cu cercetări, de pildă, despre copiii din Montevideo),4) sau citata, despre România, de francezul G. Milhès, redactor, și laoțianul H. L
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
sînt tocmai acelea care i-au inspirat-o autorului: reflecțiile lui Gass despre actul traducerii șI traducerile lui propriu-zise din Rilke. De altfel, după ce parcurgi două, trei, patru, cinci variante ale aceluiași vers, te cuprinde un fel de amețeală a relativului, al cărei rezultat este că Rilke însuși se îndepărtează tot mai mult, în loc să se apropie. Punctele forte ale autorului sînt savorea anecdoticului și capacitatea de a întreprinde ceea ce școala geneveză de critică literară a numit critică tematică. Capitolele cele mai
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
și viteza transmiterii pe orice distanțe a noului mijloc de comunicare a schimbat de pe acum și va schimba profund fața literaturii globale, modul de a fi scris - termen impropriu - și de a fi receptată. Între cititor și autor - termeni la fel de relativi - nu va mai exista de aici înainte, în mia de ani ce urmează, cartea, documentul, ca elemente fizice cu trudă obținute în cele cîteva mii ori sute de mii de exemplare, - ci imaginea! Totul, în epoca noastră atât de abstractă
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
o soluție sau alta - clamată și generalizată, ci dinamica însăși a situației terapeutice îl va conduce pe pacient către rezolvări autentice. Dacă psihanaliza, de pildă, reprezintă într-adevăr o cale de transformare complexă a personalității și de instalare a unui relativ confort psihic, atunci cu siguranță sunt contraindicate sau inutile propuneri, precum cele formulate în sumarul cărții lui Miller, fie cu vocabularul spectaculos al căutătorului de comori: Trăim un prezent prețios, Zăhărelul - sau bucuria de a-ți dori ceea ce ai, fie
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
consistența gîndirii. Totul se petrece aici în centrul ei, cu mai multă sau mai puțină claritate, - în prezent sau în trecut, obiectiv sau subiectiv, mai greu sau mai ușor. Totul se află pe undeva primprejur, în ograda asta. Distanțele sunt relative și iluzorii, și morții și viii, toate celelalte lucruri sunt în vecinătate, unele cu altele. Subiectivul este adevărul însuși căci el ne aparține în mod exclusiv. Ideile Ideile generale sunt sensibile. Ele apar la fel de neprevăzut ca și sentimentele. Ele nu
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
Rodica Zafiu În dinamica lingvistică a ultimului deceniu se reflectă și unele dintre principalele tendințe ale vieții publice românești; în anumite cîmpuri semantice și lexicale se poate astfel urmări evoluția de la frenezia și agitația primilor ani către o relativă normalizare politică. La începutul anilor '90 am comentat cîteva din formulele de desemnare ale lui Ceaușescu: ele constituiau un veritabil indicator al pozițiilor politice, al atitudinilor publice dominante. Primul președinte de după decembrie 1989, Ion Iliescu, a suferit presiunea modelului prezidențial
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]
-
de Montserrat stau mărturie, între atîtea altele. Poate că, pînă la urmă, orice iconoclasm - în artă - e baroc. Cînd ești (într-o) frescă, poți să dai și să te protejezi deopotrivă. Turnul e de sticlă, nu de fildeș. Dar protecția relativă. Nu exclude vandalisme, respirații sufocante, fum și fumuri. Tămîie și tămîieri. Fresca e expusă barbariei ce se manifestă prin scrijelituri și prin incendii și păzită de sfori și de gardieni. Însă prizonieră lor. O frescă duce, de fapt, viață de
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
distinctă de celelalte din Peninsula Balcanică. Și ostilitatea grecilor ortodocși a crescut, cum arată autorul nostru, atunci în intensitate, deși aromânii au luptat pentru independența Greciei. Și, dimpotrivă, în cele cinci secole de dominație turcă aromânii s-au bucurat de relativă autonomie. O treaptă superioară a activității școlilor aromânești începută în 1864 (cînd au apărut școli și în Macedonia) este cea de la sfîrșitul secolului al XIX-lea cînd statul român alocă substanțiale subvenții (și guvernele liberale și cele conservatoare) pentru întemeierea
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
moderne, cît și al celei postmoderne, în particular. Studiul relevă, în același timp, îmbinarea elementului arhaic, modern și postmodern în structurarea viziunii lui Eliade, recurgînd atît la o paralelă cu opera lui Joyce, cît și la o serie de criterii relative la gîndirea postmodernă aparținînd unei game largi de teoreticieni, de la Jürgen Habermas la Ihab Hassan și Brian McHale. Pe bună dreptate, autorul evidențiază deschiderea mentalității postmoderne față de o amplă tradiție incluzînd, spre exemplu, romantismul german mergînd pînă la "variantele" moderne
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
2); "Unul peste alta, băutură peste băutură, a fost "marfă"" (Evenimentul zilei = EZ, 2318, 2000, 2). Cum se vede, termenul beneficiază deja de atestări jurnalistice, în care marcarea prin ghilimele nu indică neapărat o ipotetică distanță ironică, ci mai ales relativa sa noutate: "au contribuit, fiecare după puteri, la acordarea calificativului "marfă" acestei petreceri" (EZ, 2316, 2000, 2). Termenii care exprimă în modul cel mai general o evaluare pozitivă sau negativă (echivalenții lui bun - rău), ca și cei care cuprind o
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
universitar de către spirite afine. A cere unor specialiști în istorie literară să decidă meritul unui teoretician care aderă la concepte și interese de cercetare poststructuraliste echivalează cu a compara un măr cu o pară. Cunoașterea, ne amintește Kolodny, e neuniformă, relativă la criterii și motivații. Iar dacă recunoaștem în universitate o cetate a cunoașterii, trebuie să-i și recunoaștem partinitățile, prejudecățile, uneori chiar conflictele de interese. Într-o lume ideală, după care însăși Kolodny suspină doar, universitatea ar dispune de fonduri
Restanța viitorului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16867_a_18192]
-
deosebire) în scopul obținerii fondului monoton sonorităților prozaice, cîmpului semantic dominat de dizarmonie. Primul articol din care am și citat (Bacovia, un model al tranziției) consideră că scriitura "albă" are drept scop să reflecte decupajul deconcertant și atît de memorabil, relativa simetrie strofică fiind mărită de seducția pleonasmelor, de percutanța unor enunțuri stridente, pe alocuri chiar lacunare. Iată din Sine die și Vizită o mostră de de-poetizare: "Nu zile șirag./ Orizont suspect,/ Și metafizic prag". Sau: " S-ar putea face
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
poetului este de a fi inflexibil la propria sa impresie. De aceea criticul trebuie să fie mai ales nepărtinitor, artistul nu poate fi decît părtinitor". Cuvinte remarcabile mai mult pentru coerența unei demonstrații decît pentru justețea lor în sine, extrem de relativă din unghiul de vedere modern. Artistul poate fi și el judecător de artă, glosator al aspectelor creației, adică "transparent", "flexibil", "nepărtinitor". Dovezile abundă, atît pe palierele înalte, cît și pe cele mai modeste, atît la noi, cît și aiurea. Un
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
mai cinstiți, n-au cucerit niciodată pe alții și s-au zbătut singuri în bătaia tuturor vînturilor istoriei. Eroarea educativă nu constă atît în emfază (oarecare emfază, mai ales la cei mici, e necesară), cît în absolutizare. Lumea modernă este relativă și pluralistă. Acest patriotism bazat pe excludere și pe unicități este incompatibil cu dorința de integrare europeană și de cooperare cu vecinii. El provine din aceeași abordare mistică și tradiționalistă a temei, în care iubirea de țară este mai degrabă
Ce fel de patriotism cultivă școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16976_a_18301]
-
severineni, Câțiva dintre membrii Cenaclului de haiku din București etc., etc. Lipsesc capitole de genul Poeți cu mustață și Alți poeți cu barbă, care ar fi încununat opera de clasificator a lui Ion Rotaru. Si tacuisses philosophus mansisses Deși deplânge relativa lipsă de valoare a literaturii române de după război, deși este în mod ostentativ exigent cu mari poeți ca Nichita Stănescu sau Marin Sorescu, Ion Rotaru analizează cu o plictisitoare seriozitate versurile unor autori minori: " Fără a fi interesat șsic!ț
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
din fr. toupet). De fapt, după sugestia lui Al. Graur (din Etimologii românești, 1963), preluată și de dicționarul academic (DLR), nu însă și de Dicționarul explicativ (DEX), pansea ar fi pătruns în română printr-un intermediar neogrecesc, care ar explica relativa vechime și răspîndire a numelui florii. Solida fixare în limbă e dovedită de altfel și de existența unui derivat diminutival, care a devenit o denumire alternativă: panseluță. Oricum, diversificarea formală și încadrarea morfologică în genuri diferite au accentuat în română
Pansele și panseuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17091_a_18416]
-
adăuga anumite conotații negative. Într-adevăr, deși cuvinte ca sofiot sau cipriot nu au nimic negativ, în uzul actual al sufixului descoperim o nuanță ironică, depreciativă (care întîlnește valoarea peiorativă a unui sufix asemănător din alte limbi romanice). Productivitatea actuală (relativă) a sufixului se observă în primul rînd în formarea unor derivate de la toponime românești - de obicei cu o conotație ironică, vag depreciativă. În principiu, sufixul se aplică unor nume terminate în -i(a): sinaiot de la Sinaia, mangaliot ("promontoriul mangaliot" - RL
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
niciodată față-n față cu el. Am aflat că urma să asiste la una din ședințele comisiei din care făceam și eu parte și m-am simțit oarecum mîndră, căci îmi era îngăduit să aspir la o egalitate temporară și relativă cu el, dar egalitate; puteam deci să-l tratez drept "coleg". De altfel, Bergson era îngrozitor de timid. Înduioșător cu resemnarea și candoarea lui deliberată, chipul îi rămînea impasibil aproape tot timpul. În cele cîteva observații pe care le prezentă cu
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]