1,181 matches
-
iritându-i uneori pe moderați, dar și pe reprezentanții altor biserici, despre care spusese că sunt „deficitare”. Cardinalul Ratzinger a denunțat în termeni duri homosexualitatea și a făcut apel la confrații săi să protejeze învățăturile tradiționale și să respingă „dictatura relativismului”. Liderii politici din lumea întreagă au salutat alegerea noului Papă, cel de-al 265-lea și al optulea de origine germană. Biserica Ortodoxă Română și-a exprimat speranța că bunele relații stabilite în timpul Papei Ioan Paul II între Biserica Romano-Catolică
Agenda2005-17-05-saptamana pe scurt () [Corola-journal/Journalistic/283615_a_284944]
-
ale unor diverse puncte de vedere, nuanțări și actualizări permanente, dar, așa cum remarcă și Domnul Stelian Gomboș (în unul din textele evocatoare ale cărții în care are în atenție personalitatea Sfântului Vasile cel Mare), „în societatea contemporană influențată de domnia relativismelor generalizate, de o mentalitate bazată pe laxism, tendințe echivoce și confuzii, asumarea dimensiunii mărturisitoare (a teologiei Sfântului Vasile cel Mare) este o șansă de întărire a convingerilor trăite pe calea credinței Bisericii. Exigențele mărturisirii presupun tărie de caracter, consecvență, luciditate
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/384814_a_386143]
-
în solitudine și pe întuneric căile luminoase ale credinței, ale încrederii în El, în grija să părinteasca. ● Credință va mai dura chiar și dacă doar în inima unei turme mici, a unei ceate de sfinți. O lume dominată de tirania relativismului moral, a hedonismului și a pragmatisului materialist, nu este prea departe de cea în care se puneau bazele credinței biblice. Și prin câte vai întunecate nu a trebuit să treacă duhul credinței spre a răzbi până la noi? Referință Bibliografica: TEOLOGUMENA
TEOLOGUMENA – DESPRE CREDINTA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385158_a_386487]
-
individul și-a recăpătat iarăși poziția de centru al universului ori al „universurilor paralele”, scopul unic al creației, axa în jurul căreia se rotesc zi și noapte astrii, stelele și galaxiile. Cultura secularizată, hiperumanistă și supraliberală, este o cultură bazată pe relativism, subiectivism, desacralizare, nihilism, „consumatorism” material și religios, pozitivism logic, inclusivism religios fără apel la dogmă, crez ori etică, este „deconstrucție” a principiilor morale, sociale și spirituale pe care s-au ridicat în istorie culturile și civilizațiile creștine. Post-creștinismul lucrează cu
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
Romanul lui Nicolae Goja face parte din acea categorie de narațiuni care au ,,weltanschauung”, adică o concepție despre lume și viață - și care ne interesează în cel mai înalt grad. De altfel, romanul debutează spectaculos cu o profundă reflecție despre relativismul și subiectivismul timpului, categoria fundamentală a existenței: ,,Domnul D. mai are puțină vreme, un an, doi, trei..., până la time-out și momentele de tandrețe și comuniune cu natura și cu cei asemenea sie îl fac să resimtă dureros și nostalgic înțelesul
Un roman filosofic şi dilematic /Cimitirul copiilor de Nicolae GOJA [Corola-blog/BlogPost/93430_a_94722]
-
amețit și am ajuns În cameră mai mult Împleticindu-mă decât pășind. M-am dus țintă la ascunzătoare, am ridicat salteaua și am pipăit cu palma umedă locul bine cunoscut. Era gol. 35 Oricât de sălbatic ne-ar cutreiera duhul relativismului, câteva certitudini nu strică niciodată. Să fie, acolo... Personal, nu știu dacă aveam În dotare prea multe, pentru una Însă pot băga mâna-n foc: am stat tot timpul prost la capitolul instinctul primejdiei. Probabil că de-asta nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ansamblul dialogurilor lui Platon se plasează sub semnul acestei gândiri, fără de care n-ar mai fi fost același: sofiștii creează, cel puțin din câte putem aprecia, formulează cu acuratețe tezele esențiale contra cărora autorul dialogului Phaidon luptă în mod reactiv: relativismul, individualismul, perspectivismul, omul ca măsură a tuturor lucrurilor, realismul empiric, materialismul fenomenalist, imanența monistă, dispensarea de o lume nevăzută, folosirea agonică a retoricii, scepticismul politic, refuzarea cultului legii, democratizarea culturii, coborârea filosofului în arena publică. Și adică ei n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mai sus, nu-i aprecia cine știe ce... -, nu i-ar fi plăcut nici să facă școală cu discipoli fideli și zeloși. Căci hedonismul suportă greu cristalizarea dinamicii sale într-o învățătură rigidă, înțepenită, moartă. Vitalitatea acestei sensibilități care revendica subiectivitatea și relativismul obligă la recunoașterea posterității în infidelități, transformări, reajustări și reformulări, în utilizarea liberă a patronimului său și a anecdotelor sale. Aristip face școală dăinuind, citat în semn de complicitate și de bunăvoință în operele câtorva filosofi ca un punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
analizei, reflecției, gândirii și intelectului de vreme ce trăgea concluzia sumară a excelenței unei vieți de armăsar sau de taur? Se va fi înflăcărat el cu definițiile plăcerii - catastematică, dinamică și pozitivă -, își va fi pus întrebări în legătură cu modalitățile cunoașterii - perspectivism și relativism -, se va fi aplecat oare asupra subiectului aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate - de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i, prinzându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de altfel, pierdute în cea mai mare parte -, el a și trăit! De asemenea, Aristip a făcut și altceva decât să traverseze istoria filosofiei între două vorbe de duh, deghizat în femeie și parfumat în agora, el a propus un relativism etic, un subiectivism metodologic, un nihilism epistemologic, o patetică senzualistă, o înțelepciune existențială, o politică critică, tot atâtea mici surprize, dacă a te bucura de clipă e de-ajuns! Numai viața și opera concepute în contrapunct pot pune într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
le face să funcționeze în sensul unei creditări și al unei discreditări: elogierea sufletului, condamnarea cărnii. Aici regăsim firul călăuzitor al unei scrieri platoniciene a istoriei filosofiei, incapabilă să redea corect ceea ce nu se supune legii sale: imanența, materialismul, atomismul, relativismul, ateismul. A vorbi despre Epicur ca un platonician permite aplicarea noțiunilor de suflet și de trup definite după ordinea idealistă, și nu după principiile formulate de filosoful din Samos. -14- Geniul vieții filosofice. Dar dacă opera lui Epicur s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
că aici rolul poeziei este unul salvator, de spovedanie, strigăt de durere, de ajutor, de revoltă, încercare de răspuns al spiritului la toate încercările. Acest lucru afirmă și Gabriel Țepelea, unul dintre foștii deținuți politici: „Dacă totul e supus unui relativism implacabil, poezia ce a rupt cândva din adâncuri nebănuite, ce a populat clipele unor ființe abstrase din prezentul social, navigând printre semnele de întrebare ale propriului lor interior într-o celulă, poate să aibă o valoare literară, ea are totuși
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
Zeitgeist. Tipare culturale și conflicte ideologice, Curtea Veche, 2010) caută să arate motivele pentru care țările civilizate ale spațiului nord-atlantic păstrează mai departe ideile conservatorismului și pledează pentru valorile perene ale umanității (binele, adevărul, frumosul). Caut să arăt de ce falimentul relativismului postmodern (prin care înțeleg saltul în neant sau progresismul orb) ne obligă la redescoperirea unei eredități ascunse. În România, discursul oficial al "conservatorilor"este asumat de moștenitorii Securității și ai Partidului Comunist. Văd aici o gravă contradicție în termeni. De
MIHAIL NEAMTU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366796_a_368125]
-
reperele bacoviene adună umbre, săgeți negre, constelația singurătății. Este un scris filmic nu numai erudit. Poetul structurează liric panseuri existențiale, acum, în pragul experienței de viață. Memorie și viitor nesigur, destin și contaminarea lui cu "fugit irreparabile tempus", într-un relativism practicat retoric. “Când s-a putut însă Petrece totul? În ce anotimp era? Marea? În ce zi era? Galben? Și... la ce ora?” Cheia semantică a Șarpelui Glykon constă în relația sinelui cu tensiunea existențială și Theodor Calcan mânuiește perfect
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
Stăniloae avea să conchidă contrariul: „numai în sfârșitul istoriei într-o desăvârșire a tot ce a fost și într-o bucurie eternă pentru tot binele făcut și eternizat, sau într-un chin etern de răul săvârșit, se scoate creația din relativismul care altfel ar rămâne permanent și veșnic, se pune binele ca și criteriu imuabil al faptelor noastre și revelează ori descoperă valoarea eternă a tuturor persoanelor.” [11] Învățătură ortodoxă despre eshatologie pune accent deosebit pa valoarea istoriei ca întreg pentru
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
cu întregul cortegiu de dispute pendinte. S-au deschis astfel fronturi multiple în luptele de idei dintre vechi și nou, materializate în dezbateri despre existența (sau nu) a unei autorități morale supreme și, pornind de aici, despre acreditarea (sau combaterea) relativismului etic ca normă; despre combaterea (sau justificarea) radicalizării marilor revendicări egalitare; despre omologarea (sau combaterea) vulgarității ca formă lăudabilă de divertisment. Iar pe plan economic, despre dreptul pieței de a-și aroga (sau nu) puteri discreționare asupra cetății moderne. Există
„CE SE PIEREDE ATUNCI CÂND CEVA SE CÂŞTIGĂ?” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367247_a_368576]
-
virtute, iar valorile se pot amesteca după bunul plac al „liderilor de opinie“. Astfel, sfinții, eroii și voievozii, care n-au avut nici o emisiune în direct la TV, sunt amestecați cu vedetele de orice fel. Mașini, fotbal, internet, confort. Amnezie. Relativism absolut. Într-o asemenea lume, pustiită de lipsă de prezență, cum s-ar mai putea vorbi despre rolul spiritual al suferinței sau despre plânsul de bucurie făcător al Sfântului Ioan Scărarul? Omul a pierdut înțelegerea sensului real al suferinței și
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
și extremismele) sunt promovate gălăgios. Interesant este faptul că toate aceste grupuri minoritare se declară, cu nonșalanță, victime ale intoleranței și discriminării. Prin acest procedeu, încearcă să sensibilizeze opinia publică deja anesteziată, mizând tocmai pe această apatie generalizată a majorității. Relativismul moral care guvernează în postmodernism își impune regulile: totul este permis; plăcerile, de orice fel, trebuie cultivate. Așa se ajunge ca minoritățile sexuale să fie încurajate, de pildă, de către numeroase forțe de sprijin din cadrul majorității, fără să conștientizeze pericolul legalizării
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364705_a_366034]
-
adesea în idei prețioase și „turnate” în forme unice, pline de culoare și sensuri interpretative. În încercarea de a descoperi sensurile poeticii lui Dumitru Găleșanu, ne apropiem tot mai mult de conceptele metafizicii de tip hegelian și de cele ale relativismului einsteinian ce stau la baza ideilor exprimate în prezentul volum. Printre rândurile scrise cu migală și cu o atentă analiză asupra coerenței sensurilor, ne intersectăm cu termeni specifici acestei metafizici speciale: „eu” - „sine”, „existență pură”, „existență în sine”, „sistem rațional
ÎNSEMNELE MATERIEI/ INSEGNE DELLA MATERIA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364983_a_366312]
-
vrea să însemne că pot fi rescrise complet, că filosofia de bază stă la dispoziție oricând, oricui și oricum. Dacă ar fi astfel, din instrument al echității și din pavază împotriva abuzului, drepturile omului ar fi transformate în agent al relativismului și al terorii ideologice, adică în exact opusul lor... În încheiere, plecând de la conținutul și structura ori mesajul cărții de față, vom susține că demersul misionar al Bisericii trebuie să cuprindă conceptul conform căruia Biserica nu este în fond, doar
BISERICA ORTODOXA SI DREPTURILE OMULUI: PARADIGME, FUNDAMENTE, IMPLICATII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 77 din 18 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350488_a_351817]
-
ori doctrinară a Bisericii. Concluizia esențială a studiului este aceea a redesoperirii și reiterării tezaurului patristic, liturgic, canonic și dogmatic al Bisericii cu scopul fortificării duhovnicești a oamenilor și consolidării vieții bisericești misionare, în vederea combaterii desacralizării vieții creștine și a relativismului religios, care constituie factorii principali ai afirmării și extinderii secularizării în contextul globalizării lumii acesteia postmoderne. Drept urmare, întoarcerea la originile învățăturii bisericești înseamnă întărirea cuvântului Mântuitorului nostru Iisus Hristos - care ne asigură că „Biserica este cetatea pe care nici porțile
DESPRE OMUL DE ASTĂZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE IISUS HRISTOS, (POST)MODERNISM, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351450_a_352779]
-
a Părintelui ceresc cu cea a legilor vegheate de un judecător, adică o justiție care operând cu legi imperfecte se poate mândri la rându-i cu imperfecțiunea sa, aruncând astfel lumea într-o totală dezordine prin nihilismul torționar și prin relativismul cel mai cras. Negând ordinea increată, prestabilită de Atotcreatorul, sfarmă ancorarea transcedentală a omului din ordinea supremă a Frumosului, a Binelui, a Adevărului și a Dreptății, ordine cuprinsă în mănunchiul sublim al Dragostei. Toate speranțele lor exhatologice se materializează așadar
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
sacră înaintea lui Dumnezeu. De aceea, căsătoria a fost văzută de biserica creștină de-a lungul veacurilor ca fiind ceva sacru, un legământ încheiat nu numai o dată în viață, ci și pe viață.” „Idealul lui Dumnezeu” Într-o lume supusă relativismului în privința valorilor și schimbărilor de abordare privind căsătoria, cu greu am putea să credem că sfaturile biblice ar mai fi de actualitate. Cu toate acestea, deopotrivă rațiunea și experiența demonstrează că nimic nu s-a schimbat în perioada modernă. Cartea
SOLUŢII PENTRU CRIZELE ŞI CONFLICTELE DIN FAMILIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345613_a_346942]
-
Bacovia, eliberat de sugestii literare și motive estetice, ascultă melodia funebră în cadrul naturii autumnale și hibernale, conciliind senzația fericirii interioare, particulară, cu nefericirea generală. Acest hedonism a fost criticat de Hegel, deoarece este incapabil de a aplica fericirii categoria adevărului. Relativismul său profund nu constituie o eroare logică sau epistemologică în poezia lui Bacovia. Cel de-al doilea tip de hedonism, cel epicureic, reprezintă încercarea de diferențiere imanentă. Se menține ideea că plăcerea este bunul suprem, dar un anumit gen de
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
încercarea sa de a circumscrie teoretic dilemele etice proprii vieții de fiecare zi a omului contemporan - pe un drum (nu neapărat de mijloc) ce leagă, prin sinuozități, întortocheri și rafinate dozări de nuanțe, absolutul totalitarist al lui Andrei Pleșu și relativismul deconstructivist al lui Derrida. Noțiunile „tari“ ale filozofiei - esență, sens, ordine, adevăr, finalitate - lipsite aici de rigiditatea tradițională, capătă o consistență greu de definit, între soliditate și fluiditate. Discursul este curgere dialectică seducătoare; îi este străin pozitivismului separațiilor extreme, al
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]