279 matches
-
acordând egală îndreptățire diverselor tipuri de viziuni despre lume, Dilthey însuși întreține, în mod deliberat, incertitudinea ce i se reproșează. A se fi pronunțat ferm în favoarea uneia sau alteia dintre tipurile de Weltanschauungen ar fi însemnat o inconsecvență în raport cu viziunea relativistă pe care i-o impune istoricizarea conștiinței și ar fi echivalat cu o opțiune pentru "valabilitatea ca atare"121 ca să ne exprimăm în termenii lui Husserl -, ceea ce ar fi avut drept consecință imediată infirmarea propriei credințe în valabilitatea istorică, limitată
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ale realității fizice, locul lor putând fi luat de „câmp”. El să fie „scamatorul” tainic? Câmpul diferă net de particula fizică. Spre deosebire de particulă, câmpul poate fi definit într-un punct al spațiului-timp - dar nu poate fi vorba despre o „definiție relativistă” a particulei, pentru că nu se poate da un sens precis poziției unei particule. Dacă am accepta că există o „cărămidă de bază” a realității, ea nu ar putea fi particula elementară, ci câmpul. Dar Chew a fost suspicios și în privința
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
relație cu lumea arabă pot primi o soluție tranșantă și definitivă. Una din acestea este problema delimitării lumii arabe (arabofone), căci până și unele din cele mai caracteristice state din “miezul dur” arab prezintă complicații care justifică o considerare mai relativistă. Astfel, Algeria păstrează, mai ales în estul Atlasului și în Sahara, nuclee de rezistență berberă care sunt departe de a se stingeși de a fi asimilate; Irakul, rezultând dintr-o veche împărțire turco-persană a Orientului Apropiat, și-a păstrat o
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3056]
-
subliniat cu pertinență deosebirile, în India vedică, la fel ca și la Roma, se recunoaște aceeași structură indo-europeană, dar cele două "câmpuri ideologice" nu sunt omogene. "Romanii gândesc istoric, în vreme ce indienii gândesc fabulos. Romanii gândesc național, indienii cosmic'. Gândirii empirice, relativiste, politice, juridice a romanilor i se opune gândirea filosofică, absoluta, dogmatică, morală și mitică a indienilor 11. Se pot discerne diferențe asemănătoare în "câmpurile ideologice" și la alte popoare indo-europene. Așa cum am spus, documentele de care dispunem constituie expresiile specifice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o cronologie, a stabili un fapt, o dată, un text, toate aceste operații care odinioară ne făceau să cîștigăm timp, de-acum înainte, e limpede, irosesc timpul responsabililor tot mai presați ai circulației publice. Caleidoscopul se reface, cercul se închide. Negarea relativistă a oricărei valoare, afirmarea repetitivă a valoarii absolute. În definitiv, s-ar putea ca marele dezgheț al timpului să apară, într-o bună zi, drept un intermediar între două imobilități, timpul-cristal al Scripturilor primordiale și timpul-fum al comunicațiilor imediate. Intrați
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
proceselor de transformare, aceasta dovedește că particula nu poate fi gândită ca un obiect static, ci ca o entitate dinamică, deci ca un proces care implică energie. Crearea particulelor din energie pură reprezintă fără Îndoială un rezultat spectaculos al fizicii relativiste. Ulterior, teoria cuantică a demolat conceptele clasice de corp solid si lege strict deterministă, la nivel subatomic corpurile materiale solide ale fizicii clasice newtoniene prezentându-se ca unde de probabilitate, iar acestea se referă la probabilitatea interacțiunilor.
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Magda COZLAC () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93107]
-
littérature (2000) și Leș Temps qui courent racontés aux littéraires (2000), sunt rezultatul unei evoluții a viziunii teoretice propuse de Ț. asupra actului literar, ca parte integrantă a fenomenelor culturale ale modernității și contemporaneității. Optând pentru o atitudine istoricista și relativista, autorul are în vedere, din unghiul analizei critice a discursului teoretic contemporan, problematică definirii literaturii și artei sau a existenței în contextul modernității a unor discipline precum istoria ori estetică. În Pour Cocon Idiotiseanul... interpretarea conduce spre o abordare instituțională
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290215_a_291544]
-
istoriografiei moderne sau al filosofiei istoriei. Trecerea de la filosofia analitică strictă a istoriei la narațiunea istorică, oferă posibilitatea filosofilor narativiști să abandoneze categoriile pozitiviste și nuanțează discursul despre categoria temporalității. Narativismul elaborează astfel, prin renunțarea la martorii neinterpretativi, o perspectivă relativistă asupra istoriei în care narațiunea devine categorie metodologică capabilă să promoveze multiplul, adică să promoveze construirea nu a unei singure istorii, ci a istoriilor. Ceea ce favorizează, într-o anume măsură, lucrarea de față este faptul că narativismul se poate aplica
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
ci și domeniilor vizualității, pentru că medierea între o anume realitate exprimată vizual și audiență presupune o distorsiune a sensurilor. Într-un fel oarecum asemănător comentariilor narativiste care promovează construirea nu a unei singure istorii, ci a istoriilor, lucrarea accentuează perspectiva relativistă asupra picturii, promovează multiplul și construirea nu a unei singure narațiuni, ci a narațiunilor picturale. Despre narațiune și naratologie A spune că picturile românești povestesc prin cărțile vechi, covoarele, pernele de divan, vasele de aramă gospodărești, oalele țărănești de ceramică
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
formale, cu excepția uneia sumare ("civilizația este teritoriu inteligibil al istoriei"). Cum constată cu amărăciune Marrou, este ceva profund dureros în acest nemesis care paralizează hybris-ul140. Christopher Dawson sesiza în The Commonweal că, dacă în primele volume Toynbee face o fenomenologie relativistă a echivalenței culturilor, după moda lui Spengler, treptat, el introduce un principiu calitativ vizibil în conceptul de Religie Superioară (Higher Religion), definită ca expresie a unei societăți avansate. Renunțând la egalizarea civilizațiilor, el admite în ultimele volume echivalența celor patru
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ele să poată fi mulțumite, dacă își pot păstra numai independența lor"54. Pe lângă ideile cantemiriene legate de inevitabilitatea decăderii Imperiului otoman, în judecarea noilor raporturi din sud-estul european, Balș era influențat de realitățile timpului, precum și de ideile deterministe și relativiste ale lui Montesquieu 55, afirmând că: "Măsura măririi și puterii anumitor state este hotărâtă de locul, puterea și constituția statelor vecine. De aceea, un stat pierde adesea la mărirea sa reală, prin aceea că dobândește o situație mult mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
generalizată” care se caracterizează prin reducerea de factură nihilistă a omului la un individ calculator, eliberat de orice grijă a valorilor și a idealurilor, motivat exclusiv de bani și de propriile interese 28. Alții subliniază barbaria blândă a unei epoci relativiste care, recuzând criteriul obiectiv al excelenței, refuză să stabilească o diferență ierarhică între cultura durabilă și cultura de consum pasageră 29. Michel Henry interpretează mijloacele de informare de masă, în special, televiziunea, ca fiind „practica prin excelență a barbariei”30
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
nici o surpriz s nu o amenințe. Patru sunt caracterele nedeterminrii existențiale: transcendența, atemporalitatea, identitatea, inefabilitatea. Iar dac absolutul este înțeles ca scop, credința devine mijloc. Formele de relativism care trebuie depșite sunt scepticismul, pesimismul și individualismul, adevrate stigmate ale determinrii relativiste, cum le numește Ralea. Criticismul, socotit o varietate de scepticism, se afl la antipodul spiritului religios, cci baza acestei atitudini e funcția de discriminare, adic gsirea de deosebiri. Or, starea de nedeterminare pe care am gsit-o la baza religiei, tocmai
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
deplasată, iar ideea că ficțiunea are vreun raport cu adevărul istoric sună stupid, ca orice eroare categorială. Sunt gata să-i acord lui Bellow toate acestea, chiar În numele unei teorii pe care el probabil nu o cunoaște, și anume concepția relativistă a lui Hayden White privind raportul dintre istorie și ficțiune. Potrivit lui Hayden White, care duce la extrem o linie de argumentare impusă În teoria istoriei și În naratologie după „turnantul lingvistic”, nu există adevăr, ci o pluralitate (dar nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
bată”, adică să oscileze În acord cu ora pinealei, aflată În raport constant de fază cu sensibilele ace indicatoare ale retinei, spre a se Împlini, În cele din urmă, sincronizarea Întregului organism cu el Însuși și cu mediul Înconjurător. Fizica relativistă dezvăluie un adevăr de care nici cronobiologia nu poate face abstracție: “În acest univers nu poți să distrugi o floare fără să nu tulburi o stea”. Probabil că și o reciprocă ar putea fi luată În seamă. În acest spirit
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
române (DOOM2): mulți dintre cei care se manifestă public (în discuții, interviuri, pe forumuri, la dezbateri și conferințe) protestează contra acceptării de către normă a unor forme considerate pînă mai ieri inculte, greșite. Această reacție provine dintr-o lipsă de educație relativistă, dintr-o incapacitate de a vedea convenționalismul normelor într-un domeniu anumit de cunoaștere, dar și dintr-o nevoie - mai profundă - de diferențiere și ierarhizare. Principala lamentație a participanților la discuții privește dispariția diferențelor dintre cult și incult, educat și
Reacții la schimbarea normelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10826_a_12151]
-
numesc, cu care nu-mi permit nici o "familiaritate", ba chiar îl privesc cu o sfială vecină cu teama... Nu pretind că mă așez fluierând la masa de scris atunci când traduc sau scriu eseuri, dar am o atitudine mai destinsă, mai relativistă. În schimb, nu aș putea fi în largul meu cu poezia. Ea nu-mi cere nici un efort special, de militar trecut prin istovitoare instrucții. Ea mi se dăruie sau nu. - Ce loc credeți că ocupă creația dumneavoastră poetică în contextul
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
anii ‘90. „Nu o singură dată s-a spus că Soljenițîn a urît în egală măsură atît comunismul, cît și democrația apuseană. Ideea pe care o argumentez în paginile care urmează este aceea că o critică a tendințelor subiectiviste și relativiste ale lumii occidentale (afirmată cu vehemență în controversatul discurs ținut la Harvard în 1978) nu înseamnă învinovățirea democrației occidentale.“ (p. 9) Un volum plăcut la lectură pentru cei care vor să vadă cum un urs slav e preschimbat într-o
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
urmate de poeme rămase „în periodice” și de o bogată secțiune de note și comentarii adiacente. Din cuvîntul-înainte al lui Mircea Martin se desprinde o pledoarie vibrantă, convingătoare, privind actualitatea lui Fundoianu-Fondane ca model moral și intelectual pentru timpurile noastre relativiste. Un creator și un gînditor în cazul căruia există o autentică „unitate între viață și operă”; un „erou” care „prin sacrificiul său salvează demnitatea vieții înseși”, asumarea liberă a propriului destin făcînd ca „problematica libertății să se deschidă înspre aceea
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
mistico-eclezială a lui Horia Bernea, dar, în același timp, sancționează drastic insuficiența idealului și blocajul moral pe care lumea în care trăim le manifestă cu o dezinvoltură sinucigașă. La capătul acestui traseu, adică de la creația gravă la privirea ludică și relativistă, de la conștiința înaltă a creatorului la rediscutarea statutului și a orizonturilor culturii, de la construcția simbolică la absorbția în cotidian, cum ar putea fi judecată pictura actuala a lui Mircea Bochiș, ca o ruptură, ca o redefinire majoră sau ca o
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
după apariția unor astfel de caractere putem judeca fără greș importanța unei culturi. Cultura în care astfel de oameni apare e una majoră. Cultura creștină a fost o astfel de cultură. ș...ț Și acum întrebați-vă: oare cultura noastră relativistă, hedonistă și postmodernă mai poate înlesni apariția unor asemenea caractere?" Ca cititorul să poată răspunde trebuie mai întîi să știe în ce anume a constat demnitatea celor doi Pascali, amănunt pe care, din lipsă de spațiu, îl rugăm politicos să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9955_a_11280]
-
al vieții în(spre) moarte, trăită exclusiv în tensiune contemplativă. Cartea este un (meta)roman al unei noi subiectivități și obiectivități, al unui nou protocol narativ și reflexiv, inițiatic, între personaje și narator, întâlnite într-o perspectivă absolută cu aparențe relativiste. Roman al necesității și libertății conștiinței, al unei lucide și dramatice conștiințe existențiale și thanatice, el a fost privit de critici cu suspiciune, ca un mod de evaziune din referențialiate, din "obiectivitate" - în fapt, cum știm, manipulate ideologic, utopic -, într-
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
riscată. Accentul e pus pe folclor, care, spune Vladimir Streinu, efectiv inspirat, curge de pe conștiința humuleșteanului, "ca apa de pe o mare vidră." Dat la o parte în ceea ce prisosește, rămâne miezul estetic al operei, inepuizabil. Criticul, dominat de o concepție relativistă, potrivit căreia el doar aproximează valoarea, neavând capacitatea să pătrundă în straturile cele mai profunde, se întreabă în legătură cu "miracolul Creangă", răspunsul fiind aproape inclus în interogație: "Ce învățătură i-a dat știința de a organiza strâns și definitiv în adevărate
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
câteva alte romane, un prozator al mediilor profesionale. El optează pentru mediul industrial socialist, cunoscut, pesemne, ca jurisconsult. Mediul profesional juridic este cel de-al doilea care apare în cărțile sale. El descoperă acolo tocmai acea lume echilibrată, echivocă, enigmatică, relativistă, greu de distins în elanul ei edificator și vanitățile individualiste travestite ori camuflate. Catedrala este un roman cu teză, structurat demonstrativ, despre putere și presupusa umanizare a puterii chiar în societatea care a demonizat-o, un roman despre sfințenia muncii
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
nu deliberativ, Anchetatorul apatic impune o omologie structurală între existență și ficțiune. Ratarea existențială ajunge să fie substituită de realizarea anchetei romanești. Perspectiva narativă aparține unui tânăr procuror, un insolit anchetator, o conștiință apatică lucidă, (auto)critică, dar suspicioasă, nehotărâtă, relativistă, ce se confruntă cu alte conștiințe iremediabil apatice, în special femei instinctuale, triviale dar cuceritoare. Prin ancheta-roman, el se află aproape în elementul său. Citim în Anchetatorul apatic un roman critic, atât cu realitatea, cât și cu literatura. Cele care
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]